Domnule Ilieșiu, Răspund public ultimei dv. scrisori, care începe astfel : "Vă propun să semnați APELUL comun al ONG-urilor și al PERSONALITĂȚILOR (din elita intelectuală a României) în care se solicită - Președintelui, Primului Ministru și camerelor Parlamentului - condamnarea criminalității și nelegitimitatii comunismului. Apelul va fi dat publicității în cadrul unei conferințe de presă organizată de Grupul pentru Dialog Social în ziua de 11 Martie, data aniversării Proclamației de la Timișoara.[..]". Avînd în vedere obiectivul Apelului, nu pot să nu-l susțin, rugîndu-vă să adăugați la lista semnăturilor linia: "Ioan ROȘCA, cercetător, Teleuniversitatea din Montreal". Trebuie însă să vă semnalez că am avut dificultăți în a face asta, pentru că nu mă consider "personalitate din elita intelectuală a României", ci un contestatar al modului în care aceasta "elită" s-a afirmat și al poziției ei față de Procesul comunismului.  Nu e o nuanță neglijabilă. Ci o chestiune de fond, care mă silește să fac publice aceste comentarii, privind lipsurile Apelului dv., tipice pentru categoria de semnatari la care apelați - și cu care păreți solidar. În cazul în care, în ciuda aparenței, dv. cereți sprijin și "baronilor culturali" numai pentru a vă întări acțiunea (deși îmi împărtășiți rezervele), textul meu nu ar trebui să vă supere - decît dacă (în ciuda justificărilor mele) îl veți considera inoportun. De șaisprezece ani, am inițiat și organizat acțiuni, am scris explicații și am făcut apeluri similare (vezi Programul pregătirii "Procesului" și multitudinea de analize publicate în colecția Ioan Roșca din spațiul www.procesulcomunismului.com.) Pretind a mă fi ocupat mai temeinic de strategia luptei cu Sistemul Tovarășilor decît alții, care s-au mulțumit doar să-i reclame (sporadic) necesitatea. Niciodată, nici unul dintre mebrii elitei la care vă referiți nu mi-a răspuns, nu mi-a trimis un singur email de solidarizare, nu a dat vre-o atenție ideilor mele. Orice fac, "personalitatea" mea rămîne invizibilă. Nu sînt publicabil în presa "elitei". Nici măcar "camaradul" Băcanu nu mi-a putut găzdui un comunicat, prea mirat că mă bag peste "procesul lui". La comemorarea de pe 13 iunie 2005, organizată de Alianța Civică (a cărui membru fondator am fost și eu), nu mi-ați permis să intervin, nici măcar ca să anunț că am lansat spațiul "Piata Universității Distribuită". A trebuit să asist din nou la intepretarea unor fapte, de către persoane care nu le-au făcut. Eu nu sînt însă printre greviștii foamei care aveau nevoie să fie explicați de "personalități"… Nici platforma program, afișată la 14 februarie 2005 http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/e2005_14_2.asp.htm) nu a avut ecou - deși merge mult mai departe decît încercările similare, în "proiectarea decomunizării României". Dacă ați citit-o, ați observat cît de timide sînt cererile enunțate de dv. (sau propuse justiției de ICAR) - față de sistemul propunerilor mele. Rămîn izolat tocmai pentru că merg prea departe, nu mă opresc la inofensivele "scuze publice" și " despăgubiri de un ban". Procesul reclamat de mine - începe cu anul 2006, cere anchetarea Tranziției Criminale în care a fost valorificată prada capturată de securicomuniști. El vizează confiscarea averilor jefuite vechilor prizonieri și reparația global echitabilă a daunelor. Petiția dv însă, nu poate clătina poziția fiarei la putere, ci îi permite doar să ofere cîteva satisfacții simbolice (inofensivizate în carantina trecutului) - o supapă pentru evitarea reglării autentice a conturilor. Deduc că aparținem unor grupări (curente) diferite și înțeleg să rămîn alături de ai mei (cîți or mai fi) - anticomuniștii "de rînd". Asta nu inseamnă că nu putem participa la acțiuni comune, cum este presiunea pentru condamnarea oficială a comunismului. M-am declarat deja de acord cu acest aspect al inițiativei dv. Mă deranjează însă postura în care văd că se erijează acei membri ai "elitei intelectuale a Romaniei" - ce se înîlnesc încă pe la GDS și încearcă să mai facă niște capital din "Procesul Comunismului", "Revoluția din decembrie", "Proclamația de la Timișoara", "Piața Universității". Exasperat de confiscările din ciclul "emanațiilor"- nu am putut reduce răspunsul meu la o semnătură (sau un refuz discret) ci mă simt obligat să iau poziție. Mă decisesem deja să întrerup moratoriul unei tăceri care m-a costat mult, pe care am sperat-o oportună, dar pe care o consider azi o mare eroare. Nu mai am ce menaja. Momentul propice pentru un proces demn al comunismului fiind deja trecut, mă pot ocupa de acum și de "Procesul celor care au împiedicat Procesul". Va fi un efort sistematic. Voi încerca să analizez cauzele pentru care "nu a fost să fie". Legînd sistemic: evenimentele, prestațiile, poziționările, aspectele, interesele, mecanismele, gafele, greșelile, compromisurile, trădările, ipocriziile, responsabilitățile. Voi începe cu vinovăția mea (și a celor ca mine). Voi termina cu crimele Puterii. Undeva pe acest lanț, mă voi ocupa minuțios și de contribuția "elitei intelectuale" - la acest dezastru colectiv. Scrisoarea dv. mă determină la cîteva considerații în avantpremieră. Cultul "personalităților" e o boală veche. La congresul de înființare a Forumului Democratic Antitotalitar (octombrie 1990-Cluj) unii intelectuali din elită s-au inscris separat, nu au încăput ca noi - masa amorfă - în forumurile județene. Ce infatuare și ce suficiență… Nici azi nu știu cum se definește și măsoară "personalitatea". Din infinitul existențial al fiecăruia e accesibilă altora doar suma faptelor publice. Cum se cîntăresc protagoniștii arenei civice: intelectual, moral, profesional, energetic - cînd se fac clasamente? Nici sondajele de popularitate nu pot dovedi nimic. Totuși, apar "semnatari mai semnatari ca alții"… Atenție însă la efectul confuziilor! Steagul anti-roșu a mai fost înșfăcat de veleitari în numele calităților intelectuale, agitat un pic… și uitat apoi prin șanțuri (cazul Manolescu e elocvent). Decît un "top al personalităților" - în viziunea GDS- mai bine ne-am așeza decent în spatele foștilor luptători anticomuniști, sau măcar deținuți politici. Lista celor care intăresc apelul dv. ar trebui să înceapă cu Paul Goma, Calciu Dumitreasa, Cicerone Ioanițoiu, Remus Radina, Ticu Dumitrescu , etc. - evitînd penibilul sau acuzația de impostură. În multe dintre textele mele, am tratat unele slăbiciuni ale "elitei civice", care a format după 1989 "opozantura". Dar nu am mers pînă la capăt, din dorința de a menaja "tabăra noastră", atît de slăbită și sabotată. Au mai tăcut și alții. Mă îndoiesc acum că strategia protectoare a fost oportună. Ea a permis substituirea luptei autentice cu simularea, camuflarea savantă a colaboraționismului. Prestații dozate abil - au creat iluzia participării la înfruntare, fără mari riscuri pentru pseudo-combatanți. Multe dintre "personalitățile" la care vă referiți, proclamîndu-se (printr-o țesătură de validări reciproce) "elita intelectuală a României" - s-au pretat la un joc ambiguu și oportunist. S-au lăsat adulați de mulțimea debusolată (care-i credita nejustificat ca reprezentanți și lideri ai contestației), au dat interviuri sățioase în toate direcțiile, au făcut vizite de lucru pe meridianele lumii, au publicat textele de circumstanță - în media monopolizată de ei. Și-au atribuit proiecte, posturi, subvenții, burse, merite și lauri. S-au îmburghezit semi-contestînd. Cine-i mai distinge azi de "ceilalți"? Nu au făcut însă mare lucru pentru ca lupta cu postcomunismul să devină reală. Dimpotrivă. Au împotmolit acțiunile pe care și le-au asumat vag, au evitat contrapunerile hotărîtoare, au dezertat de pe linia frontului, au stins flacăra rezistenței. In ianuarie-martie 1990, m-am lovit de refuzul "personalităților" adunate la GDS- în clipa în care le-am cerut să combată organizat confiscarea (uzurparea) FSN-istă. În aprilie-iunie, am fost martorul multor atitudini duplicitare față de mitingul din Piața Universității. In august-octombrie, am trăit boicotarea încercarii de coagulare a opoziției politice, de către aceleași "personalități". În noiembrie-decembrie, fruntașii AC au decis evitarea "provocării" unei "noi revoluții"- descurajînd mulțimea care era dispusă să ducă lucrurile pînă la capăt. Și așa mai departe, pînă la apogeul CDR. Eșuînd definitiv în apelul pentru votarea lui Ion Iliescu… Credeți că România poate supraviețui apărîndu-se de microbi, cu falși anticorpi? "Elita civică" a comis un nesfîrșit șir de erori, gafe, lașități. Uitați-vă în jur, observați rezultatele catastrofale. Nu-și asumă nimeni răspunderea? De ce nu se produce retragerea spășită, cu cenușă pe cap, a mînuitorilor de cuvinte care s-au crezut (pretins) buni și de lupta? Nici acum nu trag vechii "lideri de opinie" învățămintele de rigoare, eliberindu-le luptătorilor autentici terenul de joc? Ei bine, nu! Avem slăbiciuni multe, dar nu și pe aceea a excesului autocritic… După o îndelungată prestație sterilă, oligarhia civică compromisă reapare teatral pe scena de la GDS, sesizînd probabil o oportunitate (contextul justițiar european, etc.). Ea nu duce lipsă de simț politic (în sens oportunist), nu rateaza ocaziile. Pretinde (implicit) că reprezintă victimele comunismului, vrea să formuleze rechizitoriul, să fie Avocatul, să conducă lupta poporului român cu călăii săi. Teoretic - poate să depună fiecare ce apeleuri vrea și poate. Sînt binevenite. Dar practic, aceste acțiuni "altruiste" pot opera speculații interesate la bursa valorilor "civice". Vă par cîrcotaș? Mă bănuiți de invidie și frustrare? Vă înșelați - mă tem sincer că GDS face o nouă tentativă de confiscare a cauzei anticomuniste. Poate că mă înșel eu. Dar am motive de supiciune și resentiment. Nu uit. Mai ieri mă dojenea doamna Celac pentru că îndemnam la acțiune, mai ieri ne invăța Alin Teodorescu cum să facem un partid anti-FSN și Stelian Tănase sfătuia (discret) "băieții"- cum să manifeste. Nu la congresul de înființare AC am fost pus eu la index ca provocator, pentru că "instigam" la rezistență politică față de uzurpare? Sînt sincer revoltat. M-am dedicat din 1989 luptei cu Contrarevoluția și tot nu-mi arog partitura de solist, într-un concert de semnături. De ce ar face-o alții? Știu tot ce trebuie despre AC, GDS și alte cluburi smilare. Despre opozanții de catifea, de salon și de creion. E ușor (ieftin) să lansezi cîte un "Comunicat" din cînd în cînd, pentru a-ți conserva blazonul "dizident". Să fii criticul ferm al unor regimuri trecute, colaborînd pe ici pe colo cu cele care le continuă. Să pozezi "contra" la "ocazii", ocupîndu-te fără complexe, în rest, de afacerile și interesele tale. Să-ți trimiți copiii și nepoții la burse și posturi îndepărtate, în timp ce reproșezi altor tineri că nu luptă deajuns. Să dai indicații prețioase (plătite) în ziare, reviste, emisiuni. Să exhibi obsesiv idei sărăcăcioase, unui public alienat. Să te dedici unor proiecte… subvenționate. Mai greu e să-ți compromiți cariera și să-ți secătuiești contul de bancă- pentru a para continuu uzurparea securicomunistă, să-ți riști viața în acțiuni reprimate dur de oamenii regimului la putere, să te marginalizezi prin contestare intransigentă, să-ți pui "intelectul" la muncă pentru a elabora strategii de luptă, să te risipești pentru a cataliza energii colective. Cînd și cine a făcut asta, din elita la care apelați?

Întrebarea se aplică și dv. De unde pînă unde Sorin Ilieșiu? Putem avea referiri la acțiunile sau textele care v-au propulsat în fruntea acestei bătălii? CV-ul pe care-l atașați, în lectura mea, nu vă demonstrează legitimitatea. E prea puțin că ați condus un studio video (și vi se poate reproșa ca acesta nu a valorizat cum ne-am fi așteptat informațiile și resursele pe care le-a avut la dispoziție. Am fost martor la înregistrari de mărturii facute la GDS dupa represiunile FSN. Din cîte am inteles - poate mă înșel?- procurorul Voinea nu a putut folosi acum arhiva dv. De ce?). Activitatea GDS-AC nu este o recomandare, pentru cineva informat. Puteți fi doar bănuit că aveți în spate omniprezenții "strategi": Băcanu, Blandiana sau Tănase. (Poate că mulți nu știu cum s-a pomenit ICAR în brațe cu steagul luptei anticomuniste, într-un proces pus la cale de Băcanu și Lucian Orășel. Dar cazul Constantinescu e notoriu …) Preluînd inițiativa într-o problemă de asemenea amploare și miză, vă asumați răspunderi mari. Tovarașii practică compromiterea cauzelor (cu atît mai ușor cu cît sînt axate pe personalități și nu pe idei "charismatice" -prin atac la persoana celor care apar ca lideri. Anticomuniștii de manevră, după atîtea decepții, au devenit circumspecți. Veți fi pus deci sub lupă și tir. Bombardat de intrebări și suspiciuni. Veți trece bine de ele? Chiar dacă sînteți sigur pe carura și rezistența dv și pe greutatea "intelectualilor" care vă vor semna Apelul, nu e bine să îl formulați ca și cum ar fi prima dată cînd crimele comunismului sînt denunțate și cînd se cere dreptate. Este absolut imperios ca să subliniați apăsat în document în ce tradiție se înscrie și ce luptă continuă inițiativa dv. Altfel, intrăm perfect în capcana nerușinatei diversiuni încercate de președintele Băsescu, care se face că află pentru prima dată ca ar exista un genocid, un dosar, marturii, rechizitorii. Eu nu vreau să fac jocul de diversiune a celor ce vor pretinde că nu au acționat pînă acum pentru că ar fi lipsit elementele necesare, că Apelul dv. deschide dosarul și nou înființatul IICC începe analiza. Știu că e o manevră abilă de îndepărtare a liniei frontului. Recursul la istorie? Vinovații la putere ne vor permite să ne ocupăm de vinovatii morți. Dacă nu-i deranjăm, ne vor da chiar o mînă de ajutor. Așa cum v-am spus însă, prioritatea mea a devenit procesul celor care au împiedicat procesul comunismului, pînă acum. Ioan Roșca, 27 februarie 2006