Who's Online
Exista in mod curent, 27 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Editoriale: Dan CULCER. Carmacii robi
**Cârmacii robi**
Într-o lume în continuă schimbare, unde valorile și normele sociale sunt adesea contestate, ne aflăm în fața unei dileme existențiale: cine ne conduce destinele? În textul său emblematic, „Cârmacii orbi”, Mircea Eliade ne oferă o reflecție profundă asupra condiției umane, iar noi, în acest editorial, ne propunem să explorăm o variantă contemporană a acestei teme, intitulată „Cârmacii robi”.
Cârmacii, călăuze aie destinului nostru, sunt adesea percepuți ca fiind cei care ne îndrumă pe cărările vieții. Însă, în realitate, mulți dintre ei sunt robi ai propriilor lor ambiții, frici și limitări. Într-o societate în care valorile autentice sunt adesea înlocuite de superficialitate, ne întrebăm: cine sunt acești cârmacii și ce rol joacă în viața noastră?
În viziunea lui Eliade, cârmacii orbi simbolizau lipsa de direcție și confuzia existențială. Astăzi, cârmacii robi devin o metaforă pentru cei care, în ciuda aparențelor de control, sunt prizonieri ai sistemelor sociale, economice și politice. Aceștia sunt cei care, în loc să ne ghideze spre lumină, ne conduc spre întuneric, fiind ei înșiși constrânși de lanțurile unei societăți care nu le permite să își exprime adevărata esență.
În acest context, este esențial să ne întrebăm cum putem deveni noi înșine cârmacii propriilor noastre vieți. Cum putem rupe lanțurile care ne țin prizonieri și să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre? Răspunsul nu este simplu, dar începe cu conștientizarea propriilor noastre limitări și cu dorința de a ne elibera de influențele externe care ne modelează destinul.
Constatarea evidenței ca suntem conduși de cârmaci robi ne invită să reflectăm asupra puterii pe care o avem de a ne redefini identitatea și de a ne construi propriul drum. Într-o lume în care suntem adesea influențați de opiniile altora, este crucial să ne regăsim vocea interioară și să ne asumăm rolul de călăuză în propriile noastre vieți. Numai astfel putem spera să ne eliberăm de robia convențiilor sociale și să ne îndreptăm spre o existență autentică.
În concluzie, va provoc să ne gândim la natura călăuzirii și la responsabilitatea pe care o avem în a ne construi propriul destin. Într-o lume plină de incertitudini, să ne asumăm rolul de cârmaci ai propriilor noastre vieți, eliberându-ne de lanțurile care ne limitează și îmbrățișând libertatea de a fi noi înșine.
Dan CULCER
|
Scris de asymetria on Tuesday, January 21 @ 21:39:03 CET (6 citiri)
Citeste mai mult... | Editoriale | Scor: 0 |
Editoriale: Ioan ROSCA. Reforma, revolutia, justitia
Suntem
agresați intensiv de propaganda mercenarilor mediatici. Dar nici pe
canalele pe care se mai pot exprima critici anti-sistem nu mai
primim, de mult, decât lirică găunoasă, o dezlănțuire
neputincioasă de revoltă, prin șarje inconsistente, care denunță
pertinent dar sățios racilele constatabile… dar nu propun decât
pseudo-soluții. Că am eșuat într-o înfundătură
civilizațională o arată și tăcerea intelectualilor, cei care
odinioară se simțeau mandatați să corecteze viciile istoriei, iar
azi încep să evite, smeriți, sterila lătrătură. Constatându-mă
și eu în această postură penibilă, ca agitator civic ce denunță
ce nu-i convine dar nu poate arăta cu ce ar înlocui, am încercat
în acești ani să organizez un repertoriu de măsuri pe care le-aș
lua dacă aș ajunge la putere — supunându-mă la acest exercițiu
numai ca să văd dacă chiar știu de ce mă aflu în treabă.
Ioan ROȘCA
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 08 @ 16:55:58 CET (32 citiri)
Citeste mai mult... | 13206 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Editoriale: Dan Culcer. Simetrie versus asimetrie: razboiul ca dezechilibru al lumii
Titlul revistei noastre reia ”cu o mică dar importantă modificare” pe acela al revistei SIMETRIA Revista SIMETRIA, editată de arhitectul, eseistul și omul de cultură G. M. Cantacuzino, reprezenta un reper cultural esențial în perioada interbelică, debutând în toamna anului 1939 la București. Revista era o platformă pentru dialogul intelectual, un spațiu de întâlnire pentru arte, literatură și filosofie.
"Asymetria" păstrează acest spirit al dialogului, dar se scrie diferit, cu un Y, litera fiind un omagiu adus Numărului de Aur și lui Matila Ghyka, cel care l-a introdus în gândirea estetică românească. Y-ul semnifică și un pod între simetrie și asimetrie, între armonia idealizată și imperfecțiunea vie a realității.
Simetrie versus asimetrie: războiul ca dezechilibru al lumii Asymetria propune o reflecție asupra echilibrului fragil al existenței, pe care îl regăsim astăzi răsturnat de realitățile crude ale războiului din Ucraina și genocidului/etnocidul din Gaza. Aceste tragedii contemporane pun în lumină pericolul unui ideal simetric, un spațiu utopic care devine adesea o închisoare. Simetria perfectă a ideologiilor, a granițelor impuse cu forța, a justificărilor retorice, ascunde de fapt disproporția suferinței umane, incomensurabilitatea pierderilor și absurditatea violenței.
În Ucraina, obsesia pentru control și teritoriu alimentează un conflict de proporții tragice, unde disproporția de forțe și de suferință umană se face resimțită zilnic. De cealaltă parte, în Gaza, numerele devin abstracte: morții sunt numărați, dar viețile pierdute nu sunt niciodată egale, nici măcar în compasiunea lumii. Această asimetrie a compasiunii – o compasiune care uneori depinde de naționalitate, religie sau culoarea pielii – este una dintre cele mai teribile manifestări ale lumii noastre.
Rădăcinile asimetriei: cultura și conflictul Asymetria este, așa cum spunem, o condiție a vieții și a creativității. Universul însuși este asimetric – un cosmos în expansiune, imperfect, dinamic, care generează viață tocmai prin dezechilibru. Totuși, asymetria ne îngrozește atunci când o regăsim în suferința umană. Războaiele și genocidurile/etnocidurile sunt expresii ale unui dezechilibru profund, între cei care controlează puterea și cei care îi suportă consecințele, între cei care decid și cei care nu au voce.
Astfel, războiul din Ucraina și genocidul din Gaza devin metafore ale unei lumi care respinge asimetria naturală și o înlocuiește cu o simetrie artificială a fricii, a represiunii și a opresiunii. În fața acestora, revista noastră refuză să se conformeze regulilor unui discurs uniformizator. Proclamăm, așadar, necesitatea de a da glas nu doar majorității, ci și marginalilor, de a crea spațiu pentru alteritate – chiar și atunci când aceasta ne incomodează sau ne provoacă.
De ce asymetria? Simetria, în sensul său originar, înseamnă proporție fericită sau comensurabilitate. Însă lumea în care trăim rareori atinge această stare de armonie. Asymetria, pe de altă parte, nu înseamnă doar disproporție sau dezechilibru, ci și libertate, diversitate, refuzul uniformizării. În universurile simetrice, fie ele religioase, ideologice sau culturale, se ascunde adesea pericolul totalitarismului – utopiile care devin distopii.
În Gaza, o regiune asimetrică din toate punctele de vedere – militar, economic, umanitar –, disproporția resurselor și a suferinței devine terenul unui genocid acceptat tacit de marile puteri. În Ucraina, unde aparenta simetria geostrategică a fost ruptă brutal de decizia Rusiei de a nu mai tolera agresiunea Statelor Unite pentru păstrarea monopolului puterii mondiale, ascunsă sub verbiajul propagandistic al exportului de democrație. Lumea întreagă privește o tragedie care se amplifică, ca o oglindă spartă ce reflectă haosul.
Rolul Asymetriei în această lume fracturată Revista noastră își asumă misiunea de a explora subteranele culturii și conflictelor, refuzând să accepte doar ceea ce este vizibil, doar ceea ce este consensual. Nu vom ocoli temele incomode – fie ele legate de război, genocid sau ideologii dominante. Vom căuta să provocăm confruntarea ideilor, să oferim o platformă pentru vocile altfel reduse la tăcere. Simetria, în utopiile sale aparent binevoitoare, construiește închisori. Asymetria, prin contrast, eliberează, dezvăluind frumusețea diferenței și puterea diversității. Universul nostru, haotic și imprevizibil, este mai apropiat de modelul asymetric, iar în imperfecțiunea sa găsim nu doar suferință, ci și speranță. Haideți, așadar, să îmbrățișăm această imperfecțiune și să inventăm împreună un Altceva.
Dan Culcer
Un al doilea editorial, după cel din numărul 1/mai 2000
|
Scris de asymetria on Thursday, December 26 @ 18:39:17 CET (41 citiri)
Citeste mai mult... | 14078 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
Legislatie: Probleme constitutionale si de drept civil generate de decizia Curtii C
Lista problemelor
constituționale și de drept civil generate în România de decizia Curții Constituționale de
anulare a rezultatelor alegerilor de la finele anului 2024.
|
Scris de asymetria on Thursday, December 12 @ 22:32:15 CET (78 citiri)
Citeste mai mult... | 5061 bytes in plus | Legislatie | Scor: 0 |
Legislatie: Mijloace legale de contestare a deciziilor Curtii Constitutionale
Mijloace legale pentru ca cetățenii României să poată contesta deciziile
anticonstituționale ale Curții Constituționale a României
|
Scris de asymetria on Thursday, December 12 @ 22:18:22 CET (55 citiri)
Citeste mai mult... | 5710 bytes in plus | Legislatie | Scor: 0 |
Geopolitica: Ioan ROSCA. Scrisoare deschisa catre CALIN GEORGESCU
Domnule Călin Georgescu,
Ați cîștigat primul tur al alegerilor prezidențiale pe baza
voturilor românilor care v-au creditat ca naționalist - luptător pentru
suveranitatea țării și justițiar-apărător al obidiților, dreptății și
libertății. Dv. nu v-ați precizat însă suficient poziția față de
problemele concrete cu care se confruntă românii ci v-ați limitat la
considerații și promisiuni vagi. Nici măcar nu v-ați manifestat
sprijinul față de partidele naționaliste/suveraniste, în alegerile
parlamentare. Nu știu dacă știrea conversației dv. recente cu oficiali
din Israel e reală, dar avînd în vedere conexiunea dv. aparentă cu
echipa președintelui Trump (pronunțat sionistă), mă voi concentra asupra
promovării suveranității în această direcție, critică.
Sperăm că veți înțelege că noi, cei cu experiența manipulărilor care
ne-au adus în situația de azi, sîntem vigilenți, neconsiderînd oportun
să primiți un cec în alb pentru turul doi al alegerilor, ajungînd la
putere cu mîinile libere de angajamente clare; încît să puteți da
ulterior orice interpretare sintagmelor simbolice/metaforice, punîndu-ne
în fața unor eventuale surprize neplăcute. E cazul să vă echilibrați
discursul defensiv, prin care răspundeți presiunilor globaliștilor și
paraziților (asigurîndu-i că nu sînteți o amenințare pentru ei), luînd
notă că și noi, suveraniștii/ justițiarii, avem de la dv. aștepări-
contrare celor ale adversarilor noștri. Și pe noi vă bazați.
Bibliografie pentru cei care nu vor să rămână orbi în șalupa condusă de piloții robi. Documente pentru o istorie a relațiilor românilor cu evreii :
Revista Certitudinea De citit serialul semnat de Ioan Roșca în numerele din 2023 și 2024 ale revistei Ceetitudinea.
|
Scris de asymetria on Wednesday, December 04 @ 13:34:22 CET (79 citiri)
Citeste mai mult... | 14367 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
Legislatie: Reforma Politica si Economica Suveranista Radicala pentru Romania
Redactat în cadrul unui grup de reflecție extins și autonom, acest text structurat poate servi drept model pentru un
Program de Reformă Politică și Economică Suveranistă Radicală pentru România - 2024
Context și Obiective :
Acest
program propune o reformă politică și economică profundă, bazată pe
principiul suveranității naționale, pentru a crește independența
României în plan politic, economic și social. Scopul este consolidarea
capacității statului de a răspunde nevoilor cetățenilor, reducerea
dependenței de structuri supranaționale și multinaționale și crearea
unui model de dezvoltare sustenabil și centrat pe interesele naționale.
1. Suveranitatea Politică
1.1 Reforma Constituțională
- Redefinirea relațiilor cu Uniunea Europeană:
România va propune o reformă a tratatelor UE, concentrată pe
restabilirea suveranității naționale în domenii-cheie precum politica
monetară, fiscală, energie și agricultură. Dacă aceste reforme nu sunt
acceptate, România va organiza un referendum pentru recalibrarea
relațiilor cu UE.
- Consolidarea statului național unitar:
Interzicerea oricăror propuneri de regionalizare sau federalizare.
Politicile de descentralizare vor fi îmbunătățite, însă fără a pune în
pericol unitatea statului.
- Reforma sistemului de partide:
Limitarea numărului de partide politice care pot participa la alegeri,
prin ridicarea pragului electoral și impunerea unor standarde clare de
integritate. Orice partid implicat în scandaluri de corupție sau cu
legături cu entități externe neautorizate va fi dizolvat.
1.2 Reforma Instituțiilor Publice
- Reducerea birocrației:
Simplificarea și digitalizarea procedurilor administrative prin
implementarea unui sistem unic de management public, accesibil tuturor
cetățenilor. Restructurarea aparatului de stat, cu focus pe eficiență și
reducerea costurilor.
- Lupta împotriva corupției:
Întărirea legislației anti-corupție prin crearea unei instituții
independente de control financiar, care să investigheze orice cazuri
suspecte de deturnare de fonduri publice. Orice politician condamnat
pentru corupție va fi interzis pe viață din funcțiile publice.
1.3 Reforma Electorală
- Introducerea votului obligatoriu: Cetățenii români vor fi obligați să participe la alegeri, ca o măsură de responsabilizare civică.
- Sistem electoral majoritar:
Implementarea unui sistem majoritar în două tururi pentru alegerile
parlamentare, reducând fragmentarea și instabilitatea politică.
- Transparență și control strict al finanțării campaniilor electorale:
Limitarea finanțării externe a partidelor și control strict asupra
surselor de finanțare. Fiecare partid trebuie să publice în mod
transparent cheltuielile de campanie și sursele de venit.
2. Suveranitatea Economică2.1 Politici Economice Independente
- Naționalizarea resurselor strategice:
Petrolul, gazele naturale, energia electrică, pădurile și resursele
minerale vor reveni sub controlul statului român. Acest lucru va permite
statului să controleze piețele interne și să gestioneze prețurile
pentru a proteja consumatorii și a asigura independența energetică.
- Dezvoltarea industriei locale:
Crearea de stimulente fiscale și subvenții pentru industriile
strategice precum tehnologia, energia regenerabilă, industria
agro-alimentară și industria auto. Ținta este crearea de locuri de muncă
de calitate și reducerea importurilor.
- Politică monetară suverană:
România își va păstra moneda națională (leul) și va întări Banca
Națională ca instituție suverană, responsabilă pentru politica monetară
independentă de Banca Centrală Europeană.
2.2 Reforma Fiscală și Bugetară
- Taxarea progresivă și combaterea evaziunii fiscale:
Introducerea unui sistem de taxare progresivă, unde cetățenii cu
venituri mari și companiile multinaționale vor plăti un procent mai mare
din venituri. Implementarea unui sistem de control digital și
automatizat pentru a elimina evaziunea fiscală.
- Taxe pe profitul companiilor străine:
Impunerea unei taxe suplimentare pentru companiile multinaționale care
exportă profiturile din România, astfel încât să contribuie la
dezvoltarea infrastructurii naționale.
- Reevaluarea datoriei externe:
Începerea unui audit independent al datoriei externe și renegocierea
termenilor cu creditorii internaționali pentru a reduce povara asupra
bugetului de stat.
2.3 Reforma Agriculturii și Reindustrializarea
- Suveranitate alimentară:
Implementarea unor politici agricole care să asigure că România își
poate produce majoritatea necesarului de alimente. Crearea de
cooperative agricole finanțate de stat și protejarea producătorilor
locali de importuri ieftine.
- Reindustrializare:
Investiții masive în reînvierea industriei manufacturiere din România,
cu accent pe producția de bunuri tehnologice, energie verde și produse
industriale complexe.
3. Suveranitatea Energetică3.1 Controlul Național asupra Energiei
- Naționalizarea sectorului energetic:
Toate activele energetice strategice vor fi naționalizate. România va
dezvolta capacități proprii de extracție, rafinare și distribuție a
resurselor naturale.
- Dezvoltarea energiei regenerabile:
În paralel cu naționalizarea resurselor tradiționale, România va
investi masiv în energia regenerabilă, cu scopul de a deveni
independentă energetic până în 2035.
- Înființarea unei bănci naționale de energie:
Aceasta va finanța proiectele de infrastructură energetică, asigurând
resursele necesare pentru extinderea și modernizarea rețelei electrice
și a surselor de energie.
4. Suveranitatea în Educație și Cultură4.1 Reforma Sistemului Educațional
- Educație orientată către nevoile naționale:
Curricula școlară va fi restructurată pentru a include mai multe
elemente de educație civică, economică și patriotism. Elevii vor învăța
despre istoria, economia și cultura României într-un mod care să le
ofere un sens clar al identității naționale.
- Sisteme de învățământ dual:
Dezvoltarea de parteneriate între stat și mediul privat pentru programe
de formare profesională, care să sprijine tinerii în a dobândi
competențe necesare pentru reindustrializarea României.
4.2 Promovarea Culturii Naționale
- Fond de sprijin pentru cultură națională:
Crearea unui fond special pentru finanțarea producțiilor culturale
(filme, cărți, arte vizuale) care să promoveze valorile și istoria
României.
- Protejarea patrimoniului național: Resursele culturale și istorice ale țării vor fi protejate de privatizări și vor fi administrate direct de stat.
5. Suveranitatea în Politica Externă5.1 Independența Politicii Externe
- Politică externă multipolară:
România va menține relații echilibrate cu toate puterile globale, fără a
deveni dependentă de un bloc geopolitic. Accent pe cooperarea economică
și diplomatică cu țările din afara UE și NATO, inclusiv China, Rusia,
și statele BRICS.
- Neutralitate militară activă:
Deși România va rămâne membră NATO, va milita pentru o poziție mai
independentă și va insista asupra neutralității în conflictele globale
în care nu este direct implicată.
Acest program reprezintă
un angajament pentru protejarea suveranității și intereselor României,
consolidând un stat puternic, responsabil și capabil să răspundă
provocărilor globale într-o manieră independentă și suverană.
|
Scris de asymetria on Saturday, October 12 @ 22:21:54 CEST (157 citiri)
Citeste mai mult... | Legislatie | Scor: 0 |
Editoriale: Dan Culcer. Eclipsa deasupra gunoaielor
Eclipsă
deasupra gunoaielor
«
Copii noștrii sunt călușe pe care vremea ni le-nfundă-n gură »
sîngele
amiezelor alb, soarele palid, strigătul calp
al
coloanelor mărșăluind, forța exploziei, vom fi jupuiți,
nimeni
nu va rămîne, sticla ochilor verde, crăpătă,
acest
peisaj fumuriu privind aplecat eclipse solare.
de
scris un poem ca și cum ar fi scris de-un poet
din
veacul trecut, de ascuns,
de
răscolit gunoaiele arse și cîte mai rămîn prin cenuși.
de
ascuns
Ar
trebui un cântec încăpător precum
piei jupuite, Strigăte
mari în apărarea lumii prea calmă ca și cum
anii
ar trece fără urme pe pîsla închisorilor, printre celule, pe
priciuri
mirosind
a urină, un cîntec fără cuvinte, cele de vază sună dogit,
cele
mieroase sufocă - pe cerul gurii lipite, cum
am
fost învățat să vorbesc, cum mi s-a spus : capul plecat,
sabia
care nu taie, sîngele care nu curge, masca – e nevoie s-o porți teme-te,
nu lua în seamă, nu cîrti, taci
și
privește, uită, tîrăște-te, linge, cîntecul nostru – acum
prea urît,
nici
strigăt, nici laudă, nici cîrtire, nici lins, sîngele-nchegat
între ele ca pe o eczema disperat scărpintă.
De
multiplicat, de urlat, de scrîșnit.
De-acest
bine-aparent, de minciuni consolat,
de
rapoarte, de falsuri,
de grâul pe câmp,
de
fier ruginit pe șantiere… indiferentă
șoseaua cu mîzgă leagă orașul de sat nimeni
nu se leagă, cuvintele zac printre brazde ca
știuleții
uitați, ca boabele scurse pe marginea drumului. Am
început, cu o secetă, vom sfîrși, îmbălăte principii vor
atîrna
de
felinarele străzii și trupurile noastre vor arde'n efigii, am
început săpînd tunele și bucuroși că-i pîinea neagră apoi,
când
au plecat soldați străini toți răsuflau
nestingheriți,
convinși c-a lor e vina și…
Vrem
mașini, televizoare, căsuțe și ceaiuri la care
să
fim invitați, grangurii zilei trimit colorate
fotografii
de familie și-și schimbă nevestele după
scaunul
pe care-l ocupă cînd tribune roșii vorbesc
principial
despre morală și-asceză către proletari asexuați,
zăpăciți
de urale și fast.
Ce,
cum, cîtă vreme, cine trădează, eu însumi caut refugii, un
privilegiu de tinichea și tac cînd pier fără urme vorbe
supuse sub dictare-anonimă.
Istoria
se scrie din urme, prevăzători să distrugem arhivele.
Despre
acest echilibru fragil, despre concedierea acarilor, Despre
urcarea-n scaune-nalte a proștilor, nimic nu se pierde,
Omul
– cel mai prețios capital,
vom avea grijă. Păsări
deasupra uzinei pier arse de gazele galbene, Legile
apără, nimeni nu știe care sunt legile. Totul
e bine, fără-accidente, cu morți cuminți, Cu
oameni cuminți, uituci, zăbăuci, tăcuți, moderați și ștanțați.
Și
temerea că aceste cuvinte, departe de ceea ce
scribi
oficiali numesc poezie, vor fi găsite, citite,
citate-ntre
foile unui dosar pregătit. Ceva
despre libertatea de a gîndi și a spune, despre
vot unanim prin ridicarea de mâini,
să
se vadă cine cu cine votează, Ceva
despre drepturi, nimeni nu știe ce-i de făcut. «În
țara noastră nu vor mai avea loc abuzuri», călăii au pensii,
revoluția
cere victime, slava bogu la noi pot fi numărate pe degete,
cîte
mîini? La marginea mării, dincolo de fluviu, se va ridica
stela
funebră și sîngele alb al amiezelor palid
«
Vecinaia slava gheroiah pavșim za svabodu i nezavisimosti. « Naivi
uiguri pe malul rîiului răsăritean așteptau, zice-se, ordin înalt Să
aducă libertatea cu tancuri și gaze de eșapament, Nu
cîrti, mi se spune, vor veni dinspre-apus, dinspre nord, dinspre sud Dintr-acolo
străini ghilotinați de libertate. Fii
bucuros că ai tăi sunt puternici și poporul unit
în
jurul aleșilor săi. Forța morală, lupta cu mîinile goale,
război
popular în opinci, care cu boi trăgînd tunuri pe drumuri de munte unde
ne este cetate de seculi și-n care strămoșii au știu la nevoie
muri. Nu
mai vreau. Istoria cu chipul ei de piatră și ștergerea mea de pe
liste, Căzut
la datorie, nu mă ajuta să sper, nu mai vreau.
De
ce atîta speranță, de ce mereu mâine, copiii, nepoții, viitorul Cînd
va fi Azi, cînd Acum, cînd Aici, cînd se sinucide speranța? Gazele
tancurilor ca și cele din fabrici omoară, încotro, ce vom ajunge
din urmă? Cine
așteaptă, arhive secrete, adevăr amînat, prezentul secret, Trecutul
secret, nu e momentul, da, desigur viitorul. Aceiași
speranță sluțită de farduri, bătrînă cît lumea, Curvă
plătită scump, între pulpele tale zac obosit privind spre viitor.
Să
fac politică între pulpe istorice, să nu mint, să îndur, să nu
cer nimănui îndurare.
Despre
echilibrul fragil, despre granițe mereu contestate, Despre
învrăjbirea savantă, despre parafe și stilouri de aur, Tratate
cu gînduri ascunse, otravă, azi – eu, mâine – tu, vine ea
vremea. Despre
evenimente istorice, cutremure, lepre verbal e
Cînd
fruntea de leu încruntată, arsă de jarul trabucurilor,
Insensibilă
fumegă a crematoriu.
După
cutremur, printre ruine oamenii mor felurit Sub
ziduri, mușcați de animale turbate de sete, vărsînd
dizenteric mîluri gălbui peste pulberi,
fumegînd
amoniac scurs din containere sparte,
rîul
își otrăvește peștii și oamenii urlă marșuri războinice,
vitele
rag, lăcuste peste nori de napalm – avioane sluțesc
pămîntul
cu jeturi de bombe precum dizentericii.
Despre
acest amestec nobil de bălegar, idealuri, revoluții, slogane,
urale
și marșuri, despre maniaci ce salvează-omenirea apăsînd
pe
detonatoare istorice, pe trăgaciul frazelor mari
despre
măreție, destin, datorie, patrie, rasă și rol, despre
ce-a
fost ca să știm ce rahat va veni,
Nu-i
nimic. Bastoanele de cauciuc ale libertății cuvîntului
La
Gdansk, la Moscova, la Pekin, la Paris, la Sarajevo,
Pe
Dunăre sub dealul Gelért, în metroul din New York,
ca
niște phalusuri în trupul fecioarelor, în gurile
cuvioaselor
maici apostolice obișnuite cu jeturi de
spermă, în anusul drepților, în urechile deputaților
neguțători
de arme votînd unanim dezarmarea
și-n
palmele umede ale martirilor.
De
multiplicat, de urlat, de scrîșnit frînți pe roata speranțelor
de
toate culorile. Promisiuni, tratative, angajamente, rapoarte,
dezbateri,
consultări, dezarmări, despre stocuri de arme, despre
câini
gudurîndu-se și despre echilibrul terorii. În
linșaj, peste ruguri, în carcere, în uzine, în piețe, în școli
cărțile
arse, suflete arse, pieile arse, stelele arse.
Nori
de napalm, sângele alb al exploziei și strigătul calp
In
ziua soarelui palid
Dan
Culcer An[us]ul
soarelui calm
România, 1972
|
Scris de asymetria on Friday, October 04 @ 17:55:42 CEST (137 citiri)
Citeste mai mult... | Editoriale | Scor: 0 |
Polemici: Yossef Abraham. Eminescu si altii. Conspiratia.
Eminescu și alții. Conspirația.
Am mai scris
despre felul mârșav în care a fost lichidat Lorca. Lorca nu era poet național –
în Spania nu există așa ceva, ci e vorba de o tradiție seculară de mari poeți,
pe care Lorca îi continua; dar el era unul dintre marii poeți ai lumii. Toate
acestea nu l-au deranjat pe denunțător, un neom limitat și stăpânit de
impulsuri. Și Lorca a fost asasinat. Dar Eminescu era
poet național: într-o literatură inexistentă apare dintr-o dată perfecțiunea
formală, pe care toți românii o citesc cu lacrimi în ochi! Numai că îi deranja
pe mulți, așa că și el a fost lichidat. Oficial,
Eminescu a murit de sifilis, la balamuc. Ce legătură are balamucul cu sifilisul
vom vedea mai încolo; numai că admiratorii poetului spun, da’ de unde, sifilis
n-avea, e o greșeală de diagnostic… Trebuie însă să avem în considerație cea
mai grozavă combinație, și boală mintală, și boală infecțioasă, și felul mârșav
în care s-a făcut uz de combinarea lor. În primul rând, boala mintală. Eminescu
suferea de depresiune maniacală – crea mai ales în perioadele de depresiune –
diagnoză făcută azi, după mărturii contemporane. În privința sifilisului –
n-avem la dispoziție probele de sânge ale lui Eminescu, dar inflamația
gleznelor, de care suferea poetul, îl poate indica. O altă indicație, n-aș
spune bună dar puternică, este copilul născut mort, pe care poetul voise să-l
aibă cu Veronica (Ana) Micle. Patrimoniul
genetic al acesteia era excelent: două fiice cu soțul, ambele de cea mai bună
calitate, una profesoară de fizică și alta cântăreață de operă; așa o femeie nu
naște copii morți, afară numai dacă-i la mijloc o boală infecțioasă! Și nu știm
cine-a molipsit pe cine: nici ea, nici Eminescu nu erau prea cuminți…
Oricum,
între ei s-ar fi descurcat; dar aici s-au băgat politicienii, pe care Eminescu
îi detesta. În versuri (Voi
sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!…), dar mai ales în
publicistică, unde dădea și nume; un asemenea obraznic trebuia lichidat! Cu
atât mai mult, căși băga nasul și în politica mare (agitație iredentă împotriva
Imperiului Habsburgic). I s-au făcut atunci provocații verbale care au dus la
altercații – nu-i greu să faci un bolnv mintal să vorbească vrute și nevrute,
tot felul de năzbâtii, că vrea să-l omoare pe Rege… Repede i-au pus cămașa de
forță și l-au internat la balamuc. Acolo a fost
diagnostic ca suferind de neurosifilis – de ce tocmai? Pentru că acesta poate
avea simptome asemănătoare cu depresiunea maniacală. Așa poate fi explicată și
aruncarea la gunoi a creierului poetului, după autopsie, sub pretextul că s-ar
fi stricat – n-avea când, în scurta perioadă dintre moarte și înhumare! Dar
trebuia ascuns faptul că poetul nu suferea de neurosifilis, creierul lui nu
fusese lezat. Pe atunci,
sifilisul era tratat cu clorură de mercur – medicament eficace, dar și foarte
toxic. Atunci când un om liber își dă seama că tratamentul îi face rău, îl
întrerupe, singur sau cu avizul medicului curant. Dar la balamuc, și încă la
furioși, tratamentul poate fi făcut cu de-a sila… nu i-au dat dintr-o dată o
doză letală, ci l-au otrăvit încet, ani, până ce-a murit de la sine. Teoria „marelui
întuneric” este valabilă numai parțial.
Vlahuță l-a vizitat pe poet, și l-a auzit declamând cu voce sonoră
versuri lipsite de sens; dar după moarte, admiratorii au găsit un carnețel cu
versuri care dovedeau integritate mintală (publicate mai apoi în revista
literară Fântâna Blanduziei). Așa ceva este posibil, și menținerea poetului
izolat, fără posibilitatea de a scrie și de a comunica, este și ea o crimă.
Dac-ar fi fost lăsat în pace ar fi trăit mai mult, și ar mai fi creat. * Cu câteva zeci
de ani înainte fusese ucis, în Rusia, poetul lor național, Pușkin – și el boier
care-i deranja pe mulți (spre deosebire de Eminescu, Pușkin avea ceva bani). Nobilimea nu
lucra; pentru ei, ar fi fost o rușine. Singurele cariere posibile erau cea
miltară și cea diplomatică; altfel, se țineau numai de adulter. Cu o condiție:
să nu se vorbească. Că dacă se vorbea, onoarea era pătată, și trebuia spălată
în sânge. La fel și
Pușkin; dar el, pe deasupra, scria versuri nemuritoare. Versuri care chemau la
libertate, și care au fost găsite în posesia revoluționarilor, și ei boieri. Ce
facem cu el? Nu luase armele, și să judeci un nobil era greu. S-a făcut atunci
uz de serviciile unui aventurier francez, d’Anthès, bun trăgător. Provocația a
fost organizată imitând acțiunea romanului în versuri al lui Pușkin, Evgeni
Onegin. D’Anthès s-a căsătorit cu sora soției lui Pușkin, și imediat a început
s-o curteze pe soția lui Pușkin. Afacerea a fost larg difuzată, însuși țarul a
menționat-o, și a fost răspândit un pamflet batjocoritor în franceeză, limba
nobilimii, însă incorectă. Pușkin a fost nevoit să-l invite la duel pe
d’Anthès, și atunci… D’Anthès a fost
arestat, însă repede țarul l-a grațiat, l-a degradat (era ofițer) și l-a
expulzat, așa că fapta nu a fost anchetată. Cei implicați știau cine este
Pușkin, dar aceasta nu i-a oprit. * Cu câteva zeci
de ani înainte fusese ghilotinat André Chénier, al cărui versuri l-au
influențat mai apoi pe Pușkin. El era cel mai mare poet francez al vremii sale,
dar nimeni nu știa, nici măcar el: publicase foarte puțin, și oricum, marea mea
creație a fost scrisă în puținele zile în care-și aștepta execuția; atunci și-a
exprimat mânia împotriva regimului de tiranie Mai înainte
fusese revoluționar legalist, și, ca publicist, protesta împotriva căii
teroriste pe care o adopta revoluția. Când n-a mai putut-o face, s-a ascuns, și
a fost arestat din întâmplare, când se dusese să facă o vizită, și a fost găsit
de zbiri care căutau pe altcineva… E interesant amănuntul că era însoțit de o
tânără, dra d’Estat, cu care avea pare-se doar legături politice;
însă, gentleman, știind ce pericol o amenință, s-a pus în evidență, a fost
arestat, și însoțitoarea lui a putut să se salveze. Situație paralelă (nu
identică) cu o situație din opera de după un secol, Andrea Chénier. La închisoare el
și-a scris cele mai importante poezii – culese de fratele său, care-l vizita,
și care mituia din gros temnicerul. (Regimul era condus de Incoruptibilul
Robespierre; toți ceilalți luau șpagă.) Fratele a vrut să intervină pe lângă
Robespierre, dar acesta nu-l uitase pe André, publicistul care-l atacase; e de
presupus că nici nu cunoștea conținutul poeziilor, care denunțau regimul
terorii. Ei, André Chénier a fost ghilotinat; după două zile. Adunarea Națională l-a scurtat de-un cap pe
Robespierre, și toată această nebunie a încetat. La închisoare, André Chénier a
văzut-o pe muza lui, Aimée de Coigny, despre care a scris poezia Frumoasa
captivă; atât și nimic mai mult. Ea, pare-se, habar n-avea de el, și în
memoriile ei nu-l menționează. Pe atunci, ea
avea alte probleme. Acuzată de nuștiuce complot, moartea îi era sigură.
Printrun intermediar a plătit șpagă zdravănă acuzării, așa că a fost scoasă de
pe listă. Adevărat, era nobilă, ceea ce tot moartea însemna; dar între timp
căpătase un respiro. Socoteala s-a dovedit a fi justă: Robespierre a fost
scurtat de-un cap, și Aimée a scăpat. În opera prezentată peste un secol,
toate acestea se amestecă astfel. Maddalena di Coigny, iubita lui Andrea, după
ce-a epuizat toate posibilitățile de a-l salva, vrea să moară împreună cu el.
Mituindu-l pe temnicer, e lăsată s-o înlocuiască pe altă nobilă condamnată la
moarte, și ambii, Andrea și ea, se duc fericiți la execuție, cântând: Trăiască
moartea împreună. * În tinerețe,
având o treabă la biblioteca Universității din Iași (Fundația, lângă statuia lu
Eminescu), am intrat în sala de lectură și am găsit – colecția revistei
Convorbiri Literare (prima serie), deschisă tocmai la pagina cu poezia lui
Eminescu, Doină, interzisă sub comuniști, și am putut s-o citesc. Așa se difuza
pe atunci cultura națională.
Nota:
|
Scris de asymetria on Saturday, August 31 @ 20:20:33 CEST (204 citiri)
Citeste mai mult... | 17981 bytes in plus | Polemici | Scor: 0 |
Proza: Distopia valurita de Ovidiu Bufnila
Valuri de dictaturi.
Ele vin în istorie când te
aștepți mai puțin. De
ce? Este
un răspuns complicat. Poate
este în natura noastră ascunsă.
Este o tendință naturală.
Dictatorii apar în valuri
în oceanul istoriei. Ei
par să gândească pe neașteptate.
Dintr-o dată, oamenii sunt
sub presiunea unei dictaturi.
Cum apare ea?
Cum se formează?
Este ca și cum distopiile
sunt întruchipate. De ce vin dictaturile în valuri?
Undele sunt forme ciudate de
materie, dar și de energie.
Întregul univers pare să
fie făcut din valuri. De
ce ar vrea universul să aducă distopiile în realitate?
Unde se nasc distopiile?
Sunt născuți în tărâmul
invizibil? Sunt
născuți într-un domeniu virtual?
De ce?
Chiar trebuie să ne
confruntăm cu distopiile?
Este inevitabil?
Este o lecție pentru noi?
Dacă este inevitabil, este independent de ceea ce ne dorim?
Dacă este o lecție, există
cineva care ar dori să ne predea această lecție? Să ne gândim.
Viața merge mai departe.
Istoria are momente
diferite. Totul
este ca un ocean. Se
pare că uneori, în istorie, este o stare de calm.
Un echilibru ipotetic. Și apoi, dintr-o dată,
distopiile vin peste noi ca valurile.
Este vorba doar despre
mintea umană? Sau
este o stare ascunsă a universului?
Cum devine un model virtual
o realitate? Distopia pare o lume perfectă.
O lume în care totul devine
automat. Dar
este real? Perfecțiunea
pare mai mult o ipoteză decât o realitate.
Nu suntem ființe perfecte.
Atunci de ce căutăm
perfecțiunea? Are
domeniul virtual al universului intenționalitate?
Dacă a făcut-o, atunci
lucrurile par să se complice.
Poate că universul se
îndreaptă spre perfecțiune.
O atinge, dar apoi renunță.
Sau entropia domină fiecare
eveniment distopic. În sfârșit, sunt multe întrebări.
Sunt multe răspunsuri de
care avem nevoie. Sunt
multe idei. Poate
ar trebui să le sistematizăm.
Dar dinamica intimă a
universului ne transcende, ne surprinde.
Pe măsură ce încercăm să
facem ordine, universul produce dezordine.
Totul este ca valurile.
Universul pare a fi un ocean
de idei, de încercări, de evenimente surprinzătoare.
Distopiile nu par a fi
construcții umane. De
ce? Ordinea
conține dezordine.
Distopiile sunt o zonă a
răului. Pentru
ordinea excesivă, dictatura, totalitarismul sunt zone ale răului.
De ce le produce universul
în tărâmul său virtual în tărâmul său invizibil?
Are nevoie de așa ceva.
Vrea universul să
echilibreze, să contrabalanseze istoria umană? Ar fi interesant să fie
așa. Ar
fi incitant. Distopiile nu au o viață lungă.
Se termină în revolte, în
revoluții. Libertatea
se revoltă, libertatea cere distrugerea distopiei.
Libertatea pare a fi ruperea
legăturilor dăunătoare.
Aceste conexiuni sunt
limitative. Ele
duc orice sistem la moarte.
Sistemele sunt supuse
diferitelor presiuni.
Distopia pare a fi un obiect
cosmic imposibil. De
scurtă durată. Poate
fi o fundătură istorică.
Dar vorbim de distopii cu
frenezie. Mi
le imaginez. Le
dăm viață. Sunt
groaznice. Sunt
periculoase. Nu
ne sunt de nici un folos.
Oamenii le uită.
Oamenii uită foarte repede.
Pentru că viața continuă.
Universul merge înainte.
Planeta merge înainte.
Ce trebuie să înțelegem
din valurile de distopie care invadează uneori istoria? Poate ar trebui să învățăm
să stăm treji tot timpul. Poate ar trebui să fim mai
bine. Poate
ar trebui să învățăm să cooperăm unul cu celălalt, indiferent
de convingerile noastre.
Dacă da, atunci valurile de
distopie s-ar retrage. Ce a mai rămas dintr-o distopie?
Poate avem un gust amar.
Sau poate a mai rămas o
frică. O
frică. Oroarea
de a nu se întâmpla cu adevărat.
Dar valurile distopiilor
apar și dispar tot timpul.
Sunt fie evenimente locale,
regionale sau globale.
Distopiile vin ca valurile
când oamenii, sau mai degrabă unii oameni, sunt îngroziți de
ideea de libertate. De
ce ar trebui să ne fie frică de libertate?
Distopia este, desigur,
frica de libertate. Poate
că infinitul universului distruge libertatea.
Ce idee ciudată!
Oceanul care este universul
ne sperie. Și
de aceea suntem păcăliți de ideea unei distopie.
Dar natura umană este
definită de libertate. Nu
poate fi altfel, ființa umană este libertate pură.
Asta ar trebui să
înțelegem. Distopiile sunt ca valurile. Aceste valuri vin să
acopere libertatea. Dar libertatea este un joc dinamic. Este o
provocare pentru oameni. Este un test. Navigând în marele ocean al
universului, oamenii sunt tentați de distopie. Și se degradează în
distopie. Dar dorința de libertate distruge distopia. Libertatea
este semnul nostru ca navigatori prin marele ocean al universului.
Suntem adevărați navigatori. Trebuie să mergem înainte în
experiența noastră de viață. Distopia nu este un obiect al
nostru. Este o provocare groaznică. Poate că trebuie să facem
față. Valurile de distopie sunt ca furtunile pe ocean. Distopia
este o furtună de suflete. Unii vor naufragia. Alți oameni vor fi
salvați. Ideea de libertate strălucește prin încercările
noastre. De aceea trebuie să fim curajoși. Ori de câte ori vin
valuri de distopie, trebuie să ne manifestăm libertatea. Libertatea
este cel mai frumos moment istoric al nostru. Și pentru că sensul
vieții este bucurie, atunci bucuria libertății trebuie să fie ca
un far pe țărmul oceanului pentru noi.
Ovidiu Bufnilă
|
Scris de asymetria on Monday, July 22 @ 23:09:53 CEST (235 citiri)
Citeste mai mult... | Proza | Scor: 0 |
Proza: The heart. Novel by Ovidiu Bufnila
The heart. Novel
by
Ovidiu
Bufnilă
I
don't know exactly.
How
did it happen?
Maybe
it had to happen. At first it was like that, a move.
When
I met several people on the subway, I found out it was the same.
That
move brought us there.
Yes,
the morning was a strange movement in my body.
Something
moved there.
I
didn't think about what. It was a sunny morning.
That's
what I remember.
An
ordinary day was announced.
There
were all kinds of events all over the world. Nothing unusual.
The
news flowed like waves.
From
everywhere.
Social
networks were shaking.
People
expressed their fears, joys, victories, upsets. The movement occurred
at 10 o'clock. I checked.
It
happened all over the world at the same time.
That
was incomprehensible to me. I
went to the supermarket to buy cigarettes.
Everyone
there was talking about that strange movement.
Everyone
had felt it.
Very
strong.
That's
how I understood that we were all the same.
I
sat on the curb on the sidewalk.
I
smoked a cigarette.
I
thought.
Something
was happening in the world and I couldn't explain myself.
I
watched a TV across the street.
The
TV was on the terrace of the restaurant there.
People
laughed, talked loudly, felt well.
I
thought I'd go and ask them too. I crossed the street.
I'm
glad I can be sprinting.
Hello.
Hello
to you, too, they said.
Did
you feel the movement?
Wow!
Sure
you do.
It
was beautiful.
It
was a beautiful move.
I
didn't think like them.
But
they were right.
It
was a beautiful move.
Something
moved nicely in my body.
And
in their body was the same beautiful movement. We were the same now
even though we didn't know each other.
They
told me the same thing.
Something
had moved in our body and that made us feel the same.
It
rained the next day.
It
rained lightly, without lightning and thunder.
I
saw many shadows on the street.
Then
I felt other movements in my body.
Very
strange.
I
talked to my neighbors.
And
they found the same thing as me.
I
watched TV but no one was talking about that phenomenon.
Maybe
it wasn't time to talk about him yet.
There
were only two or three testimonies on social networks.
I
would have liked to find more testimonies.
I
looked for them.
I
have not found. On
the third day I had a strange impression.
I
began to have thoughts that were not mine.
They
were not exactly.
I'm
sure of this.
I
began to inventory my thoughts.
I
tried to distinguish them from new thoughts.
Those
thoughts were either happy or sad.
They
were like my thoughts.
I
understand this.
It
could be anyone's thoughts.
It
was as if someone was giving me his thoughts.
On
the fourth day, there was an avalanche of new thoughts. There
were a lot of them.
Lots
of thoughts.
It
was an impressive moment.
But
I started to have other sensations than usual. I
felt the temperature in my room differently. I felt like it was two
temperatures. It was the same temperature, but I actually felt it in
two different ways. I talked on the phone with a friend from
overseas. He told me the same thing. In his city, there were more and
more people who felt the same way. I laughed a lot during the
conversation.
My
friend knew all sorts of jokes. He tried to reassure me. He told me
that it must be a planetary phenomenon and that I must not be afraid.
More and more people felt the phenomenon. And that was beautiful. It
was as if something mysterious united all the people of the earth. I
hung up and kept laughing. My friend collected good jokes. He had
been doing this since he was a student. He told us all his jokes and
we all laughed.
I
went out on the street. I talked to many passers-by. Each had its own
story. Each began to feel in many ways. They had thoughts that were
not their own. I asked them if they were feeling well. They said it
was a new and very interesting experience. They liked this new
experience. Some of them had started talking about this experience on
social networks. It was a topic increasingly sought after by people
around the world. That's how I found out that journalists also
started writing about this phenomenon. I
talked to a few women.
I
talked to a cop.
I
talked to a saleswoman. They
all said the same thing I knew.
I
thought about driving.
But I had to fill the tank with gas. I
went to the gas station.
There
were a lot of people there.
Everyone
was talking about the phenomenon.
They
said they were reading each other's thoughts.
It
was a new thing.
I
didn't think.
But
it was real.
People
read their thoughts and laughed.
They
weren't upset. They
were laughing.
I
also read the thoughts of a gentleman who was a university professor.
Then
someone read my thoughts.
It
was a very interesting moment.
I
drove several kilometers.
I'm
out of town.
From
there stretched the desert.
In
the distance were mountains.
The
mountains were full of snow.
Something
drew me to those mountains.
I
arrived quickly.
They
were high mountains.
And
then I felt someone's thoughts.
He
was a man in need of help.
I
got out of the car. I
found him quickly.
The
man had fallen into a pit. He
couldn't get out.
He
had hit his hand. I
helped him out of the pit. He
told me he realized I was coming to help him. Some
of my thoughts were already on his mind. I helped him out of the pit.
He
asked me for a cigarette.
He
was walking there and slipped into the pit.
He
thanked me.
We
both then smoked in silence.
My
thoughts were his now.
His
thoughts were mine now.
I
asked him what he thought of the phenomenon.
It's
a beautiful phenomenon.
It's
weird and beautiful. Will
it be all over the world?
I
think it will be all over the world.
It's
a beautiful phenomenon.
All
people feel the same heart.
That
was the explanation.
In
a way, all of a sudden, a single heart was born all over the world.
It's
a beautiful truth.
Regardless
of each person's ideas, all people now had the same heart. When
I got home, I met a woman who worked at the town hall.
She
was scared.
He
told me he couldn't read anyone's thoughts.
She
was very upset.
I
tried to calm her down. Let's
talk about this.
How
is it?
I
do not feel anything.
Then
you have to open your heart.
Maybe
you were too upset.
Maybe
you're scared.
She
smiled.
I
was too upset.
I
had some problems.
But
now I can look at things differently.
Give
me your hand, I told him.
Do
you feel it now?
She
began to laugh happily.
Now
he felt that he was like all of us, that he was with us all in one
heart. In
the following days I met other people who did not feel the heart.
I
talked to them and they understood.
Not
raining.
It
was sunny.
It
was very sunny.
Now
I don't know if it was spring or autumn.
I
know it was very sunny.
Astronomers
have told the public on television that they are cosmic phenomena.
But
I knew it was the heart that changed people's thoughts. Her
heart was moving.
Doctors
have tried to clarify the phenomenon around the world. Many
officials have tried to take security measures.
But
people everywhere told them it wasn't necessary.
We
all felt with one heart now.
It
was a unique phenomenon in world history.
We
didn't even care if it was related to cosmic phenomena.
Maybe
it wasn't related to that.
Her
heart was evolving.
The
heart evolved in the universe independent of the movements of the sun
or stellar explosions in other galaxies. I
went to the cafe to meet other people.
It
was as if we were one man.
We
now knew our worries, our desires, our joys.
We
were all convinced that something extraordinary would happen.
Probably
a new phenomenon was coming.
We
talked about it.
I
drank coffee.
I
laughed, I joked.
Across
the river, there were other people like us.
Ships
crossed the river.
On
their deck were people like us.
And
we were all one heart.
But
one morning, something unusual happened.
A
neighbor stopped me and told me he didn't know his name anymore.
He
was very worried.
I
tried to calm him down.
I
reminded him of his name.
He
thanked me for ten minutes.
Then
he left happily.
I
thought it was a singular event but it was not so.
There
were more and more people who had problems.
There
were all kinds of problems.
Doctors
have prepared a treatment suitable for memory loss.
But
that wasn't it.
It
couldn't be that.
It
was no ordinary memory loss.
Events
rushed.
People
began to fear.
I
talked to some people at the cafe and told them my opinion.
I
also wrote on social networks. But
one morning, something unusual happened.
A
neighbor stopped me and told me he didn't know his name anymore.
He
was very worried.
I
tried to calm him down.
I
reminded him of his name.
He
thanked me for ten minutes.
Then
he left happily.
I
thought it was a singular event but it was not so.
There
were more and more people who had problems. There
were all kinds of problems.
Doctors
have prepared a treatment suitable for memory loss.
But
that wasn't it.
It
couldn't be that.
It
was no ordinary memory loss.
Events
rushed.
People
began to fear.
I
talked to some people at the cafe and told them my opinion.
I
also wrote on social networks. A
few days later, the phenomenon stopped as it appeared.
I
didn't get any more thoughts in my mind.
And
all I had was my sensations.
I
don't know what happened.
The
phenomenon was quickly forgotten around the world.
People
continued to live their lives.
I
went to the cafe.
I
tried to talk to the people there.
But
no one wanted to listen to me.
It's
sad.
It's
incomprehensible.
It
must be a mess.
Maybe
I don't understand what's going on.
All
mankind had the same heart and the same thoughts.
I
lived this.
It's
true.
But
no one remembered.
They
looked at me amused.
I
stopped talking about it. I've
been driving often since then.
I
travel to many places.
I
know new people.
I
try to read their thoughts but I can't.
I
try to feel their heart but I can't.
I
think it was a very strange phenomenon.
Really,
very strange.
Maybe
we humans around the world have received a sign. Maybe
we should have learned something from that phenomenon.
Last
night I walked through the park not far from my house.
It
is a beautiful, bright park, full of beautifully colored flowers.
It
has wide alleys and very comfortable benches.
I
sit on a bench and watch the boats floating on the lake.
The
park has a very beautiful, clear, sparkling lake.
Swans
often come to this lake.
He
flutters his wings, elegantly, and sits on the water, making waves.
Swans
impress me.
I
look at him and try to understand what's on their minds.
Swans
probably have an elegant mind.
They
have supple movements.
And
it flies so beautiful and strong. There
are also squirrels in the park.
Squirrels
are cute.
Hops
everywhere.
I
jump from branch to branch.
I
come to you if you call them nuts and peanuts.
Squirrels
are very agile.
So
must their minds.
I
think about the thoughts that squirrels have.
I
sometimes think that squirrels think only of nuts and peanuts in
their minds.
But
it certainly isn't.
I
think what I'm thinking about squirrels' a mind is wrong.
And
untrue. Something
extraordinary happened to me yesterday.
I
sat on a bench in the park.
A
childhood friend of mine passed down an alley.
I
invited him to sit with me on the bench.
We
remembered all kinds of beautiful childhood events.
We
played together many times.
I
saw many movies.
I
ate cotton candy.
Every
child in the world wants to eat cotton candy.
What
could be better than cotton candy?
But
chocolate is also great.
I
was opening the chocolate with emotion.
We
filled our mouths with chocolate.
We
were soaked in chocolate to the ears. I
also ate ice cream.
What
beautiful memories.
My
friend is working at Central Station now.
Direct
the trains.
Trains
came and went at the station and people ran either to get on or to
meet them.
I
think it's a beautiful job.
And
very important. After
being left alone, I felt something strange. I don't know how to
explain it properly. It was amazing. I didn't expect that. I never
even thought it could happen to me. As a student, I had a few
premonitions, but I didn't pay attention to them. But now I
understand their importance. Maybe I should have taken them into
account. Maybe I should have been more careful.
The truth is, I'm kind of amused.
Or
maybe careless.
Sorry
about that.
I
hope one day I won't be like that again.
I
could tell jokes too, or I could get hired at Central Station to run
the trains.
I
could do other important things.
Why
not?
Many
people do important things.
Many
people think important things.
I
should do that too.
I
could think seriously about these things. I
was sitting on the bench thinking about it.
People
were walking in the alleys of the park.
They
laughed, held hands, told all kinds of stories.
I
looked at them with joy.
They
walked down the alleys and laughed.
How
pretty.
Swans
descended on the lake.
The
squirrels were hopping through the bushes.
A
puppy was running after them.
A
child was riding a bicycle.
Someone
had launched a colorful balloon that flew quickly over the park.
I
looked for the balloon.
As
a child, I used to throw balloons on my street.
The
balloons rose quickly after the currents of hot air.
It
was beautifully colored.
I
remembered them.
I
was glad to remember them. The truth is, there, on the bench, I felt
good.
Once,
I remembered, I had a bicycle.
I
really enjoyed riding my bike.
It
was a multi-speed orange bicycle.
Those
were beautiful moments.
I
was passing people at high speed.
Some
stepped aside amused.
Nobody
was upset.
I
was riding my bike and no one was shouting at me.
The
truth is, I'd love to ride a bike.
Why
not?
I
could go to the nearby store to buy a bicycle. Of
course, if I buy a bike and come for a walk in the alleys of the
park, I have to be careful not to hit the squirrels.
I'll
be careful with the squirrels.
They
are so cute!
And
of course they have all kinds of beautiful thoughts!
I
liked to think that I would buy a bicycle.
I
got up from the bench because I was numb.
I
set off.
The
alleys were sunny.
Scented
flowers flooded the alleys with their fragrance.
I
headed out of the park.
There
are lilac bushes.
They
have a strong scent.
I
saw all kinds of beautifully colored butterflies.
They
were yellow butterflies.
They
were red butterflies.
They
were blue butterflies. And
then something extraordinary happened.
I
didn't think it would happen.
I
felt something strange in my mind.
It
was very strange.
It
was like a song. Yes,
of course, it was a very beautiful song.
I'm
sure I've never heard that song before. Where
did she come from?
What
was that song?
I
looked around.
It
was nobody.
The
alley was deserted.
But
someone was singing a song that I was now hearing in my mind.
How
pretty! I
had to look around.
I
looked around very carefully.
The
song seemed to come from all directions.
That
was it.
It
came from all directions.
I
wasn't scared.
I
was upset.
Maybe
someone was making a joke.
But
there was no one around.
The
sun was preparing for sunset. Maybe
it had something to do with it.
I
have often seen a sunset that was like a song.
I
was in the mountains and I saw that.
I
heard the song of the sun.
But
it wasn't like the song I was hearing now. I
felt good.
I
was fine.
It
wasn't a mirage.
It
was a beautiful song I could hear in my mind.
I
took a deep breath.
The
song did not come from the people on the sidewalk in front of the
park.
The
song did not come from a radio.
The
song had something strange.
He
didn't have anything human.
It
was not sung by an instrument or a human voice.
I
wanted to go back to the bench I was sitting on.
Maybe
there was something there. I
had to look there.
I
decided.
I
returned.
Swans
flew across the lake.
The
squirrels were looking at me curiously.
No,
it wasn't their song.
Now,
I wonder, do swans sing?
Now,
I wonder, do squirrels sing?
I
cannot know.
But
I felt it wasn't their song.
Then,
suddenly, I felt a thought that was not my thought. Yes,
I felt that.
I
felt very clearly.
It
was a pure and soft thought.
It
was a happy thought.
It
was a very happy thought.
And
my heart started beating in a strange way.
I
looked around again.
Where
did all this come from? There
had to be an answer. I was looking for the answer. There must be an
immediate answer. I couldn't wait. I didn't want to wait for the
answer. I wanted an answer then, there. I needed that answer,
whatever it was. I thought I was ready to receive the answer. And,
just then, I heard the heart of the butterfly in my heart.
And
the butterfly came out of the air and sat on my hand. All
good and beautiful.
Only
this happened.
One
day, I found a heart.
I
don't know who lost her.
That's
what I told myself. Now see what problems I'm going to have.
But
it wasn't really like that.
Ovidiu BUFNILĂ
NOTE:
With
this story published in Australia, in Antipodean SF magazine, Ovidiu
Bufnilă leads the Australian Top.
For
a month, the writer Ovidiu Bufnilă leads the Top Australian
Antipodean SF with the story The Heart.
Throughout
the month of June, Ovidiu Bufnilă was ranked number one from day one
and remained number one until the end, with readers from all over the
world reveling in his story, which made him number one on the
literary charts for
for
30 days as long as the edition with number 273 lasted.
Nota: NOTE:
With
this story published in Australia, in Antipodean SF magazine, Ovidiu
Bufnilă leads the Australian Top.
For
a month, the writer Ovidiu Bufnilă leads the Top Australian
Antipodean SF with the story The Heart.
Throughout
the month of June, Ovidiu Bufnilă was ranked number one from day one
and remained number one until the end, with readers from all over the
world reveling in his story, which made him number one on the
literary charts for
for
30 days as long as the edition with number 273 lasted.
|
Scris de asymetria on Monday, July 22 @ 18:15:02 CEST (345 citiri)
Citeste mai mult... | Proza | Scor: 0 |
Geopolitica: Prof. Dr. Tiberiu Tudor. GENEZA STATALITATII UCRAINENE (2
Republica
Populară Ucraineană și Republica Sovietică Ucraineană ─ două formațiuni statale
antagonice, ambele ostile României
“Cine nu cunoaște istoria nu poate să înțeleagă prezentulși nu poate să prevadă viitorul.”
1. Încercările de
înjghebare a unui stat ucrainean în perioada Primului Război Mondial.
Imediat după
revoluția din februarie 1917, la 17 martie, la Kiev ucrainenii și-au proclamat autonomia
în cadrul unei Rusii Federative, sub forma Republicii
Populare Ucrainene (R.P.U.), cu
o majoritate socialistă în Parlament
(Rada Centrală). În noiembrie 1917 Rada a condamnat lovitura de Stat bolșevică
din octombrie de la Petrograd. (urmare)
|
Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 18:39:27 CEST (415 citiri)
Citeste mai mult... | 23843 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
Geopolitica: Prof. univ. dr. Tiberiu Tudor. Geneza statalitatii ucrainene (1)
Câteva repere ale scindării medievale a slavilor de răsărit Istoria medievală timpurie a slavilor de răsărit pare încețoșată dacă
ne pierdem în detalii. În liniile esențiale ea este, însă, limpede.
Invazia mongolă din 1240 a spulberat Rusia Kieveană și a introdus o pană
separatoare între partea de vest a slavilor de răsărit (viitorii
ucraineni și bieloruși) și cea de est. Disoluția puterii mongole, ca
urmare a luptelor pentru succesiune din cadrul fostei mari armate a lui
Ginghis și ridicarea puterii poloneze a făcut ca, de la 1400 până spre
1800, ramura vestică a slavilor de răsărit să intre sub dominația
poloneză și polono-lituaniană, care și-a pus amprenta etno-culturală și
lingvistică asupra ei. Între ruteni - risipiți într-o masă comună cu
polonezii, lituanienii, alte seminții și apoi evreii - a avut loc și o
sciziune social-religioasă. Elita lor socială a adoptat catolicismul și
a fost asimilată de puternica șleahtă (nobilime) poloneză, pierzându-și
identitatea slavă. Țăranii ruteni, în marea majoritate iobagi, au rămas
la ortodoxism; mulți, sub oprimarea nobilimii, majoritar poloneze, și a
prozelitismului catolic, s-au refugiat spre sud-est, unii îngroșând
armata cazacilor zaporojeni. (urmare)
|
Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 18:21:05 CEST (361 citiri)
Citeste mai mult... | 11087 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|