Difuzăm Apelul de mai jos, publicat în revista Observatorul cultural pentru rațiuni mai puțin legate de persoana cercetătorului Marius Oprea, cât de continuitatea unei «strategii de explorare științifică și de instrumentare
juridică a crimelor împotriva umanității comise în timpul guvernării comuniste
a României, o strategie recunoscută pe plan internațional pentru coerență,
competență și spirit inovativ», strategie pe care a susținut-o Marius Oprea, ca director al unei instituții de cercetare de istorie recentă. Dar susținem Apelul deasemenea pentru că refuzăm să acceptăm concentrarea monopolistă și personalizarea excesivă a eforturilor cercetărilor de istorie recentă, ori din ce parte ar veni. În loc să restrângă până la sufocare eforturile instituționale în aceste domenii, pe care le considerăm prioritare, ale cercetării istoriei mentalităților, acculturației violente și crimelor împotriva umanității, în numele pretextului care se cheamă criză economică, oamenii politici, pe care i-am delegat ca să ne reprezinte, vor trebui să găsească resursele necesare și să mențină dinamică efortului științific care a demarat foarte greu, după ce fusese blocat de către cei care, cândva responsabili, se simțeau amenințați de el. Asymetria
Revista Observatorul cultural publică un Apel la susținerea publică a dlui Marius Oprea, reputat om de știință, autor și intelectual public
Presa a semnalat, în ultima vreme, o serie de măsuri
luate de Executiv vizînd statutul Institutului pentru Investigarea Crimelor
Comunismului din România. Este vorba, în primul rînd, de reorganizarea acestei
institu]ii care a devenit, prin comasare cu Institutul Național
pentru Memoria Exilului Românesc, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului
Românesc. Această măsură are ca efect
necesitatea numirii președintelui noului institut de către prim-ministrul Emil
Boc.
Transformarea
IICCR, o instituție de indiscutabil interes public, în IICCMER este orientată
direct împotriva persoanei d-lui Marius Oprea. Președinte-fondator al IICCR,
dar devenit, în urma acestei comasări, președinte interimar de facto al
IICCMER, dl. Oprea este plasat, printr-o manevră administrativă, într-o poziție
instituțională ambiguă, care indică însă în modul cel mai clar intenția schimbării
sale din funcție. Pornind de la această premisă, considerăm că este necesar
să-i transmitem actualului conducător al executivului, dl. Emil Boc, un semnal
cît se poate de viguros cu privire la admirația și masivul sprijinul moral de
care dl. Marius Oprea se bucură în rîndurile opiniei publice informate din
România. Mai mult decît atît, trebuie să-i reamintim insistent premierului și
credibilitatea de care dl. Marius Oprea, un specialist de marcă în domeniul
investigării crimelor comunismului, se bucură în mediile parlamentare,
academice și jurnalistice europene și internaționale.
Sperăm că dl. Boc va înțelege că înlocuirea președintelui
interimar al IICCMER nu va putea reprezenta un simplu act administrativ,
pierdut în hățișul cenușiu al deciziilor executive curente. Dl. Marius Oprea
s-a identificat cu o strategie de explorare științifică și de instrumentare
juridică a crimelor împotriva umanității comise în timpul guvernării comuniste
a României, o strategie recunoscută pe plan internațional pentru coerență,
competență și spirit inovativ. în condițiile în care proiectele inițiate de
domnia-sa, aflate în plină desfășurare, au condus deja la rezultate cu totul
remarcabile, deopotrivă prin calitate și cantitate, îndepărtarea din funcția de
președinte al IICCMER a d-lui Marius Oprea echivalează cu punerea în discuție a
strategiei urmărite pînă acum de fostul IICCR și a sistemului de valori care
i-a orientat întreaga activitate.
Dl. Marius Oprea are meritul incontestabil și inestimabil
de a fi orientat demersurile institutului pe care-l conduce spre recuperarea
dimensiunii celei mai concrete a crimelor regimului totalitar, programul de
săpături inițiat de domnia-sa în multe locuri din țară (inițiativă absolut
unică, recunoscută și celebrată ca atare în spațiul civic european) aducînd cu
insistență în conștiința noastră colectivă zguduitoarea individualitate umană a
victimelor sistemului comunist de represiune.
Considerăm că activitatea instituțională a d-lui Marius
Oprea reprezintă unul dintre puținele eforturi susținute de construire a
coerenței și clarității etice în sfera politicilor publice românești. Dacă fermitatea
consensului moral care părea să stea la baza activității extrem de dinamice a
IICCR înainte de transformarea sa în IICCMER, fermitate pentru care persoana
d-lui Oprea a reprezentat o garanție, s-ar dovedi, odată cu îndepărtarea
domniei-sale de la conducerea IICCMER, o simplă iluzie, faptul va avea consecințe
serioase asupra credibilității și legitimității actului de guvernare și asupra
consensului moral general din societatea românească.
Ținem în mod special să-i reamintim d-lui prim-ministru că,
deocamdată, activitatea IICCR (transformat în IICCMER) este singurul semnal
venit din sfera executivului care ne încurajează să credem că declarația
prezidențială de condamnare a comunismului nu va rămîne un simplu act electoral,
ci se va traduce în măsuri de stabilire a meritelor și vinovățiilor individuale
și în politici active de educație și de păstrare a memoriei.
Caius Dobrescu
Andrei Bodiu
Adrian Lăcătuș
Alexandru Mușina
Sorin Cucerai
Carmen Mușat
Mircea Martin
George Ardeleanu
Doina Uricariu
Liviu Dimitriu
Liviu Antonesei
Florin Iaru
Cecilia Ștefănescu
Ciprian Șiulea
Smaranda Enache
Elek Szokoly
Romulus Bucur
Daniel Vighi
Viorel Marineasa
Alexandre Spahiu
Sorin Adam Matei
Ruxandra Cesereanu
Al. Cistelecan
Mircea Dumitru
Ștefan Borbely
Gabriel Andreescu
Mihaela Miroiu
Dorin Tudoran
Anca Manolescu
Raluca Ursachi
Marius Daniel Popescu
Arcadie Bodale
Liviu Brătescu
Liviu Tofan
Ștefana Bianu
Mirel Bran
Ernest Wichner
Anca Mizumschi
Iulian Costache
Radu Sergiu Ruba
Doina Ioanid
Ovidiu Șimonca
Silviu Lupescu
Mircea Țicudean
Sanda Cordoș
Gabriela Gavril
Radu Călin Cristea
Gabriela Adameșteanu
Norman Manea
Corina Bernic
|