Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 17 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Recenzii: Magda Ursache. Radu Ulmeanu, Chermeza sinucigasilor
    Scris la Wednesday, December 16 @ 10:55:24 CET de catre asymetria
    Memoria
    Eu, una, cred că picăturile de memorie, ca romanul lui Radu Ulmeanu, Chermeza sinucigașilor, trebuie lăsate la îndemîna copiilor, a tinerei generații. Numai o Românie desmemoriada ar fi ușor de re-direcționat spre un stat polițienesc.
    Magda Ursache



    Magda URSACHE
    Pînda și Moartea*

    „Răul absolut se distruge. Răul absolut se smulge pînă la ultima rădăcină și se arde – iar cenușa se îngroapă la cît mai mare adîncime: să nu se întoarcă, noaptea, în uniformă de securist”.

    Paul Goma, Scrìsuri


    Da, securistul s-a întors, chiar în acel Decembrie, în uniformă nou-nouță, de sereist, iar ce s-a întîmplat la locul narațiunii, undeva în nord-vest, s-a întîmplat pretutindeni, și-n tîrgul meu de pe Bahlui, și-n toată țara. Marius Tupan îi spunea Rizomul – tulpina subterană care făcea jocurile în Craterul cu 9 nivele, metaforă a României sub dictatura Ceau. Ni-i clar acuma, după ce am sperat ca proștii sub clar de revoluție, într-o metanoia, că „tresații” au transformat evenimentele de-acum 20 de ani într-un fel de carnaval, într-o polcă pe furate. Sau, cum definește Monica revoluția: „carusel al crimelor și sinuciderilor, ceva ca o chermeză a sinucigașilor”.

    Discursurile din balcoane, „otrăvitele” ape, simulatoarele „cu inscripții rusești”, dar și sinuciderile simulate, cancerele simulate, infarctele simulate, par a fi fost puse la cale de direcțiile acelea cu nume de simfonii: a V-a (instalarea aparaturii de supraveghere), a IX-a (supraveghere = pînda vînatului), a X-a (anchete penale)... A cîta, că nu mai știu, o fi fost direcția „comunicărilor speciale”, adică a diversiunilor? Pentru că, așa cum a înțeles Grigore Lapteș: arma Secu, folosită „din plin, din primele zile ale revoluției, mai puternică decît o bombă, este diversiunea”.

    Trebuia să se fi scandat pe străzi nu Armata e cu noi!, ci Securitatea e cu noi! Și cu toate ale noastre. Iar cel mai bun lucru întîmplat atunci, în iarna '90 a vrajbei noastre, a fost că și Securitatea s-a divizat, fapt deplîns de sfătoșii și „patrioticii” purtători de cuvînt, de o droaie de gorniști, persoane de sprijin.

    Pe varii tonuri, critica a constatat că nu avem „romanul revoluției”. Iată-l! Chermeza sinucigașilor de Radu Ulmeanu. Un prozator matur de la debut (în proză, vîrsta debutului nu-i un handicap; cînd ai trăit destule, vîrsta biologică te ajută), un „povestaș” filat și presat de Forța Secu, pentru că eroina principală a cărții este ea, Securitatea, alintată, în derîdere, de Cezar Ivănescu, Securițica. Pe Dom Cezar, îndosariat ca noi toți, Arhiva albaștrilor chiar l-a ucis, pentru o culpă falsă, nedovedită. Mai putem numi CNSAS Comisia Adevărului?

    Ce m-a șocat în Chermeza sinucigașilor (ca și în Manual de sinucidere de Radu Mareș) au fost diversiunile aruncate stil Secu, aidoma în toate județele: de la apariția în balcoanele sediilor PCR a activiștilor (second hand), dar și a actorilor „cu instinctul spectacolului”-revoluție, regizați de o mînă sigură, pînă la Tatăl nostru, rostit în genunchi și-n exces. în Scuteni (în fapt, Satu Mare, cu statuia lui Vasile Lucaciu în parc și cu sediul PCR proiectat de arhitectul N. Vericeanu, copie la xerox al celui din centrul Vasluiului), ca și în Iași, primul/prima secretar au fugit „în teren”; „operili” cizmarului au fost aruncate populației, spre ardere, tricolorul s-a găurit, ca la un semn. Recunosc în personajele sătmăreanului Radu Ulmeanu, multe figuri... ieșene. în Dan Vancea, secretar cu propaganda ceaușie, pe Alecu Floareș, fost tractorist; la R. Ulmeanu, fost mecanic de locomotivă. Floareș a fost recuperat în SRL-ul arhitectului Vericeanu, cum altfel? „Stați liniștiți, tovarăși, Iliescu veghează!” Avem și noi, în tîrgul Ieșilor, dulcele, pe cineva poreclit de studenți Bășinică și am avut și noi un Curdici Costică, ofițer under cover (o lume de acoperiți și descoperiți!) la Centrul de librării. Cartea era dușman virtual al poporului muncitor, așadar trebuia supravegheată. Impostori în posturi de comandă, activiști semianalfabeți (ca Savina, cronicar muzical, comentînd în ziarul local o anume interpretare a orchestrei simfonice, deși, între timp, piesa se scosese din programul concertului) au „răspuns” de Cultură și la Satu Mare, și-n Iași.

    Personajul central al romanului e Grigore Lapteș, destin tragic, de Don Quijote mai calic; cavaler mai mult al ridicolului decît al tristei figuri, luptîndu-se nu cu morile de vînt, ci „cu „iluzia morilor”. După ce Comitetul de Cultură și Educație Socialistă (mai exact, Comitetul de cenzură) devine Inspectorat de Cultură, Lapteș se implică (verbul momentului) în noua ordine culturală. Evenimentele din '89 l-au găsit profesor de franceză navetist și pictor în timpul liber. Ajunge responsabil cu problemele de presă, artă, învățămînt, cultură în CJ-FSN, apoi în CPUN. Vrea, la fel ca Sfîntul patronim Grigorie Teologul, să apere „dogmele cele drepte” și să curețe turma de „vătămările ereticești”, dar regulile luptei pentru Putere îi scapă și nici nu dorește să le învețe. Un dimpotrivnic, un refuznic, care va fi pedepsit ca atare. Pe un corespondent ieșean al lui Lapteș îl cunosc îndeaproape: e Petru Ursache.

    Vocea narativă îi aparține preponderent „amicului” Andrei Cetea, gazetar la ziarul local PCR, reciclat și el în condeier liber, deși rămîne același potlogar, cinic și laș. Cetea se vrea cronicar al faptelor urmărite cu văz și auz în alertă. Numai că „diacul” interpolează, cu alt cuvînt minte. Știința manipulării a deprins-o bine în anii de gazetărie socialistă. E un „produs tipic al regimului defunct”, om slab de înger (unchiul activist e și mentor al nepotului), dispus la „compromisul compromisului”. Pe „prietenul” Grig Lapteș stă cu ochii țaglă și-l toarnă cu voluptate. Pentru că există o voluptate a delațiunii, similară cu aceea a actului sexual. Prietenii cu care vorbeai despre ce nu puteai să scrii erau, măcar unul din trei, „surse”. Solidaritate între cobreslași? Zero. Scriitorii se interturnau minuțios, cu acribie, iar căderea în delațiune era răs-plătită. Unii erau cu ponoasele, alții – în defect moral – trăgeau ponoasele. Secu dicta eșecul ori succesul social. N-aveai valoare socială fără angajament semnat. Nu cooperai, erai debarcat și nu la Anvers. La urma urmelor, nu-i decît o literă diferența între enunț și denunț, iar delațiunea e și ea o formă de ficțiune. Nota de informare/dezinformare – exercițiu de stil.

    De multe ori, vocea „diacului” se stinge, Cetea iese din scenă, ca să lase locul lui Radu Ulmeanu însuși. Personal, m-aș fi ambiționat să merg pe narațiunea acestui martor în fals, dar rămîne la latitudinea autorului cum să alterneze vocile narative. Tot la latitudinea lui rămîne să codeze sau nu personajele. Dinescu e Dinescu, dar Preda se ascunde sub numele Sergiu Dănescu, ușor de recunoscut însă, cu „expresia de țăran tipicar și parșiv”.

    Odată voce auctorială, Radu Ulmeanu apasă superb pe detaliu. Sublinierea mea: apăsarea pe detaliu ține de literatura fină, de clasă. Dar „mărturiile fel de fel” despre delaționatul Lapteș sînt începute de gazetarul Cetea”, care are și ultimul cuvînt, în ultimul capitol. Ca-n viață, și-n literatură: „bunii” mor pe capete, cel bicisnic sub vremi se salvează, ca să transmită mai departe mistificarea.

    Presa rescrie moartea lui Lapteș ca pe o lovitură de pat: o elevă paranoică își ucide iubitul-profesor. Crima politică e dată drept crimă pasională. Adevărul îl aflăm de la vocea narativă Monica, redevenită, după traumă, conștientă ca prin minune. Aflăm că fusese avertizată de o colegă care „știe tot ce se petrece prin cercurile acelea oculte, ale informațiilor”, despre posibila ucidere a lui Lapteș: „Să se ferească!” Dar te poți feri de „servicii”? Cîțiva operativi năvălesc în casă, unul dintre ei descarcă pistolul în fruntea lui Lapteș, ca să-l pună apoi în mîna Monicăi, pe care o forțează să-l descarce iarăși în fața mortului. Apoi o violează operativ. Fetei nu-i mai rămîne decît să se spînzure cu cearșaful, în camera de spital-închisoare. într-o țară non-lustrată (am numit-o deja Republica Socialistă a Dosarelor), totul pare inventat. Iată de ce Radu Ulmeanu împinge narațiunea în realism magic. Aici e și clou-ul romanului: frica de Securitate, cu incredibilul ei (că nu mai știm dacă știm ce credem că știm) e tradusă în frica de demoni. Demonul trecutului roșu (vasilisc, strigoi, dragon, balaur) n-a fost defel anihilat prin Raportul (final) al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România (titulatura lungă). Dimpotrivă, balaurului i-au crescut și mai multe capete: mișcă, suflă, scuipă, înveninează, mușcă, omoară. Ca și în cartea lui Radu Ulmeanu, și-n realitate morții votează, iar fantomele trecutului ne ciuruiesc. Dar cîte semne rele n-am înregistrat, de două decenii încoace? De la o Muscă-n ochi (ce s-o fi amuzat oficeriul Lăcătiș că „Madona” lui cerea, în Parlament, aplicarea Legii Lustrației!) pînă la Carol Sebastian, fost informator (nume de cod: MAX) și consilier de imagine pro Băsescu, în campania 2009. Iar generalul Spiroiu, ministrul Armatei și Măgureanu, director SRI ne anunțau, în conferința de presă din '92, că în decembrie '89 dispăruseră din Arhiva Secu 39.000 de dosare.

    Cum tranziția noastră e o lume paranormală, marii Vampiri, Organul PCR și Organa Securitate, nu pot fi uciși decît de... vampiri. Apocaliptic. Securistul Dragnea își găsește perechea într-o strigoaică (vezi planta cu același nume). Ofițerului colecționar de pipițe – informatoare, înclinat spre plăceri drăcești, nu-i poate veni de hac decît strigoaica atroce.

    Griffa lui Mircea Eliade, din Domnișoara Cristina (nu-i ușor să scrii în sillage-ul acesta; lui Radu Ulmeanu îi reușește: pulsiunea, erotică de necontrolat, anunțată de mirosul violent de floare), dar și din Noaptea de Sînziene, este evidentă în mixajul de scene politice contemporane cu intrigi fantaste. Radu Mareș are dreptate: Ulmeanu nu-i „condamnat la realism”. Dimpotrivă, merge sigur pe două tipuri de neverosimil: o societate strînsă-n chingile Partidului-tată și Securității-mamă; strigoii buni ori răi, bîntuind Draculaland. O sexualitate abundentă, nefirească pregătește Vampiriada. Criza erotică îi cuprinde pe toți, augmentînd criza socială.

    Grig Lapteș e „beneficiarul” unei serii de experiențe erotice, cu femei din ce în ce mai tinere, din ce în ce mai nevrotice, mai instabile psihic. Sexul e furibund cu o secretară de editură și act aproape mancat (Freud) cu fata iubită, pentru care fusese „în stare să înnebunească”. Prozatorul descrie atent relația paralizantă cu o adolescentă de 16 ani, Marta Martin. Ultima iubită, Monica, e și cea mai pîndită de stări paranoide, provocate de un viol executat de l.o. Dragnea, de ambiguitatea sexuală a prietenelor ei, dar și de aventurile mamei, profesoara Olga Meleșcanu, lidera grupului Lesbos, alcătuit de-a valma, din profe și eleve. Radu Ulmeau pare a fi bine introdus în amorul saphic, cunoaște zona Lesbos, dar și alte tipuri de iubiri perverse. Martorul Cetea e un voyeur nedeclarat.

    De la poetul Radu Ulmeanu, îndrăgostit de oximoron (titlu de volum de poezie, Laptele negru, Brumar, 2008), prozatorul Radu Ulmeanu ia poemele Martei, dar și „fierbințeala de gheață” a scenelor de un erotism dezlănțuit. Da, erotismul e „nețărmurit”, pe măsura realismului frescei sociale. însăși revoluția sau ce-o fi fost este un „afrodisiac” pentru pictorul-profesor, ale cărui portrete ies „mai vii, mult mai vii ca modelul”. De reținut obsesia lui macho-didactică pentru eleve: cele trei aventuri (cu Marta, cu Vanda, cu Monica) par a repeta una singură, din acest punct de vedere. Apetitului pentru paranormal al cititorului Radu Ulmeanu îi răspunde prompt prin relația Monicăi cu strigoiul protector, palid și blînd, mortul Doru.

    Cum mizează pe suspens, pe răsturnări dese de situație (misterul ca ingredient nu putea lipsi), Radu Ulmeanu e un maestru al epicității, în bună tradiție și fără urmele degetelor de poet. Fresca politico-socială e completă și complexă. în plus, personajul Grig Lapteș, are un spate în biografia autorului însuși, rezistent la cîntecul sirenelor cu epoleți. De unde acuratețea depoziției, a acestui exercițiu de anamneză despre Securitate ca marele Rău. Cifră dată de presă: armata de securiști a numărat un efectiv uriaș, de 23.190 de „organe”. Uciderea lui Lapteș rămîne oarecum nemotivată de faptele lui. Dar Barbu Ursu n-a fost omorît numai pentru că-și notase exasperanțele, la presiune morală, într-un jurnal intim?

    Lapteș e un rebel, un indisciplinat, un anticonjunctural. Independentului îi repugnă ierarhia PCR, funcția politică, activismul cultural. De FSN se desparte cînd frontul devine partid politic; se retrage imediat din postul civic după victoria lui Iliescu în alegerile din Duminica Orbului (20 mai '90). Lapteș votase cu liberalul Câmpeanu, dar scrisese și un articol pro Golania, ceea ce îi înfuriase pe „secii” reactivați. Redevine modestul profesor de franceză. Dar verdictul Secu fusese dat: individ netratabil, adică neracolabil, fără potențial informativ.

    Sînt, oare, suficiente motive pentru a fi supravegheat, prigonit, ucis? Pentru Organa, da. Puterea privilegia, dar și pedepsea pe măsură, cum bine știm. Luzărul social Lapteș, cu eșec asigurat, barat profesional ante annum '89, este, postsocialist, asasinat cu sadism. Ochiul din ceafă, ca o țeavă de revolver, devine chiar revolver. Tehnica operativă a avansat! în lumea paranormală a tranziției, sîngele e ușor de vărsat (cel fals a fost mai mult decît cel real, în revoluție), crimele sînt prescrise. Lapteș e, mai întîi, introdus în cabala zvonurilor (că ar fi fost „omul Ei”, al Securității printre artiști), apoi este atacat și mutilat pe rîu, ca în final să fie omorît „în numele Tatălui” și-al Atotștiutoarei, ca-ntr-un experiment grotesc Pitești II, unde torționarii „botezau” cu capul în tinetă și ciomăgeau pînă-n moarte. Martorul mincinos – fost și actual – gazetarul Andrei Cetea transmite mai departe mistificarea, pentru a-l omorî încă o dată, distrugîndu-i memoria.

    Ce-ar mai fi de făcut? Să punem de-o înviere a morților, la Bran, brand al Epocii Fabulo, cu Dracula în exergă? Să sperăm că oniricul va bate crunta realitate a chermezei în care ne zbatem? Chermeză a sinucigașilor și a celor care au fost sinuciși?

    Eu, una, cred că picăturile de memorie, ca acest roman*, trebuie lăsate la îndemîna copiilor, a tinerei generații. Numai o Românie desmemoriada e ușor de re-direcționat spre stat un polițienesc.
    Magda Ursache
    * Radu Ulmeanu, Chermeza sinucigașilor, editura Pleiade, Satu Mare, 2009.
    Associated Topics

    Distribuitor de afise


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 23

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.31 Seconds