Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 46 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Editoriale: Magda URSACHE. Uniunea Scriitorilor cu bulina rosie
    Scris la Friday, July 24 @ 20:06:59 CEST de catre asymetria
    Pseudovalori După ce-am parcurs lunga listă a noilor membri ai Uniunii Scriitorilor din România, am sunat nu un prieten, ci vreo 5-6, să aflu ce-au citit de cei recent validați. Mi s-a răspuns că, majoritar, numele respective le scapă. Mulți rîvnesc să facă parte din scriitorime, mulți izbîndesc. Nu mai avem cultură de massă, avem filiale de massă.

    Magda Ursache



    Magda URSACHE

    Uniunea Scriitorilor cu bulină roșie

    Nu mă vreau parte, repet, din corul/ clubul bocitoarelor literaturii române, dar declinul atmosferei culturale este o evidență dacă Elena Udrea (semnalare de Cip Ieșan, care pare a glumi) este invitată la emisiunea Parte de carte. Să fi vorbit blonda de la Turism despre filosofi ori despre tîmpiții pe care-i scoate școala pe bandă rulantă? Sau despre tinichigii, că avem multe cărți de tinichea. Din 100 de personalități (lista Reader’s Digest, clasamentul „Cei mai de încredere români”), Mihaela Rădulescu, ocupă poziția 55. Doar s-a dus la Monaco să-și scrie memoriile. Las la o parte faptul că S.O. Vântu se află, la capitolul încredere, pe aceeași listă, dar trebuie să constat, cu amărăciune, că a avea a cîștigat bătălia cu a fi; că papirofagii au cîștigat pariul pe carte scurtă, pe tembeletristică.
    Problemă nu-i că oamenii cu dare de mînă găsesc de bon ton să măzgălească și să publice, contra cost-uri, o carte/ două/ nouă sau o sută (ca dentista-fleuristă de la Iași, tipărită de Polirom din banii autoarei); nu-i bai că Vasile Cocîrță ori Mariorica Chișcă vor să-și printeze rimări de liceeni de-a șaptea, panseuri de Gîgă, proză imorală estetic, epigramări penibile, compilații tran-scrise agramat. În numele dreptului (democratic!) de-a strica hîrtie, se poate tipări orice, de la bani falși la cărți false. Din '90 încoace, s-a revărsat cornul abundenței peste cititor, pînă l-a dat gata. Un român, spun statisticile, abia cumpără pe an jumătate de carte; francezul, englezul, neamțul achiziționează 5-6. Îngrijorător e faptul că instituții abilitate să aibă în grijă cultura română, s-o protejeze duc la eșecul românesc, cum avertizează Claude Karnoouh în acord cu profesorul Ioan Aurel Popa: s-a produs „radicalizarea nihilismului”, cultivîndu-se răzbit nihilo-literatură.
    Veleitarul-sforar habar n-are ce-i chinul scrisului „care te omoară încetul cu încetul, te torturează la foc mic zi de zi”, cum avertizează Liviu Ioan Stoiciu în Cartea zădărniciei. Simte doar o sete care-l soarbe pentru carnetul de membru, nu și pentru munca asiduă pe care o presupune statutul de scriitor. Are chemare nu spre profesiunea de scriptor, ci spre USR. Doar Uniunea acordă indemnizații de merit unor inși care n-au mai scris nimic de 3-4 decenii. Sterilitatea e și una dintre bolile pegașilor noștri de pe Bahlui în gios. Existența literară activă nu contează; din contra, a intrat în obișnuință ca scriitorul să fie activ în scopul relațiilor utile, profitabile, necum în acte literare. Geaba propunea Gh. Ghirgurcu înființarea unor burse de creație pentru cei care chiar scriu, în loc să se cheltuiască bani pe meritocrați care au pus demult călimara în cui.
    După ce-am parcurs lunga listă a noilor membri ai USR, am sunat nu un prieten, ci vreo 5-6, să aflu ce-au citit de cei recent validați. Mi s-a răspuns că, majoritar, numele respective le scapă. Mulți rîvnesc să facă parte din scriitorime, mulți izbîndesc. Nu mai avem cultură de massă, avem filiale de massă. Ca să dau și nume, deși nu-i sănătos să dai nume, s-a întrebat cineva dacă un anume Vasile Fetescu e apt pentru creație, dacă are vreo vagă predispoziție creatoare? Iată ce e capabil să creeze pedagogul: „Deși pentru mulți e greu de-nchipuit/ Adesea binele cu rău e răsplătit”. Asta a decupat, pentru coperta a patra, autorul volumașului Stropi de înțelepciune. Alți stropi? „De droguri să te ții cît mai departe/ Ele oferă plăceri aducătoare de moarte”; „Un vin bun și-o poezie/ Provoacă euforie/ Dacă vinu-i abundent/ Și poetul cu talent”. Cum mînuiește creativul domn Fetescu limba română, ca să ne explice cum e cu Creația? Iată: „Creația, ca cea (sic!) mai înaltă formă a activității umane, produce bunuri materiale și spirituale originale, unele de inestimabilă valoare științifică, artistică sau practică”. Despre creatori se pronunță astfel: „Iubitorii de frumos sînt mulți, creatori de frumos mai puțini” și, ca variantă îmbunătățită, la aceeași pagină: „Meșteșugari sînt mulți, în toate domeniile, creatori mai puțini”. Dar nu foarte puțini, judecînd după numărul membrilor Filialei Iași. Generează creație Friduș Al./ Iacobitz Alfred, tînără speranță a Filialei moldave ori Olga Alexandra Diaconu? Și asta cînd Luca Pițu e un strălucit eseist fără certificat USR, cînd Liviu Antonesei nu membrează, prin proprie voință și reprezentare, cînd – surpriză – Adrian Dinu Rachieru este abia acum admis în breaslă. La noi, la Eși (în vechea grafie), se primesc în Asociație octogenari și nonagenari minori, pe motiv, pesemne, că talentul n-are vîrstă; iscălitori care, după mirungere, își adaugă lîngă nume vocabula scriitor. Așa, ca să-l confirme pe V. Fetescu: „Numai în frumos și bine/ Vrea să trăiască oricine”. Calitățile de scriitor nu mai au importanță la primirea în USR, de vreme ce toți se pricep nu numai la fotbal și la agricultură, ci și la literatură.
    Cum se împacă recunoscutele calități profesionale ale președintelui USR și cunoascuta-i exigență de istoric literar cu această larghețe în a admite tot soiul de autori de cărți (sintagma Goma), cu totul altceva decît scriitori? Un loc în USR nu se întreține cu bibliografie solidă? N. Manolescu contează oare pe imensul său capital de încredere critică sau oi fi și eu o dobitoacă agitată (ca opozantul la noul Statut, Dan Mircea Cipariu) dacă mă întreb și vă întreb cum de se acordă atît de lesne titlul de membru USR, pe scurtătură. Ca și cum n-aș ști de ce! Răspuns: ca să funcționeze uns sistemul clientelar.
    Încîntați că și-au atins țelul suprem, carnetul ștampilat, veleitarii – maleabili caută iute, din calcul oportun, să adere la un grupuscul care să-i susțină. Își iubesc apropiații ca pe ei înșiși, pînă la o adică. Vrea o discernere valorică un șef de Filială, ajuns acolo prin concurs de împrejurări? Nici vorbă! Ca să aibă unde plăti cotizația, maleabilii (ei sînt preferații) cotizează cu laude, exprimate prin cronici prietenoase. Din simpatii (nu din convingeri), critici cu nevindecabile carențe culturale se aruncă în interpretări care au legătură cu textul interpretat ca peretele cu nuca. Pare că funcția generează nu organul, ci geniul. Mica dictatură de provincie e foarte plăcută celui de la vîrf. Încet-încet, cel lăudat abundent intră în hipnoză narcisiacă. În interviuri și-n emisiuni televizate, susține că are valoare cît să dea și altora, vorba lui Jean de la Craiova. Megastatul Europa nu-l mai încape, ajunge la o aroganță necuviincioasă, convins că face boom-uri editoriale pe trei continente și-i acuză de invidii (subliminale) pe cei care zîmbesc, ba chiar îl rîd în hohote. Ce-i drept, din ce în ce mai puțini. Și asta pentru că se cultivă și se recompensează poziția subalternă, unii fiind „lichele prin vocație, alții din obligație”, exact cum scrie Dan Culcer. Există, la noi în Filială, premiant de serviciu, dar și marginalizați de serviciu.
    Cînd l-am întrebat pe un cobreslaș dacă e de acord să-l citez privind niște absurdități petrecute la Universitatea „Al.I. Cuza”, m-a refuzat, majusculizînd cu skepsis: „Totdeauna MAI ai ceva de pierdut”. Cam ce? N-o să iau parte la schimburi culturale, n-o să am placă pe bloc ori mormînt pe aleea scriitorilor de la Eternitatea? Și atunci, să aibă dreptate Dan Culcer?
    „Chiar așa, în tagma asta spiritele slobode să se fi epuizat social și scriptic în vane ciupituri, ignorate suprem de Divinul critic? Nu mai există decît lăudători sau afoni social și juridic?”
    N-aș vrea să aibă. Din păcate, nu știu dacă se poate reveni la o Uniune mai curată, mai uscată, însă indiferența nu-mi este indiferentă. Deși ce scriu privind acest subiect, al degradării statutului de scriitor, mi se pare repetiție în gol, revin.
    Se vede cu ochiul liber că există o solidaritate a incompetenței, a imposturii. Autorii „cu vînzare” vizează ratingul, succesul de scenă, nu de profunzime. Cu avînt piaristic, participă la emisiuni mondains, urmărind o afirmare rapidă, zgomotoasă, insolentă. La Parte de carte s-a făcut apologia culturii tricoului și-a detergenților, a excitației, a sexului „pe ciclu” etc. La Citește și dă mai departe, Dan C. Mihăilescu a acceptat să dialogheze despre cărți cu un model, doamna Pelinel. Ada Milea, cu privirea ei horror, a mărturisit că Frații Jderi i-au stricat bunătate de vacanță, cu toate că n-a trecut de jumătatea cărții. Ce voia să lectureze cantautoarea? „Altceva!” N-a spus ce.
    „De ce-aș citi Eminescu cînd există Brumaru?”, l-am auzit pe un ins cu curajul selecției. Se poate continua: De ce-aș citi Blaga, dacă e Tzara; Sorescu, dacă e Doroftei, Hortensia Papadat-Bengescu, dacă e Băețică; Rebreanu, dacă e Lăzărescu. Și cîți nu fac urticarie cînd aud de Camil Petrescu, de Sadoveanu, de Preda, de Breban… Ca și cum succesorat ar însemna, în mod automat, că ești mai bun decît predecesorii.
    „Se scriu, sună o însemnare de „iepocă” din Numere în labirint de Theodor Codreanu, atît de multe cărți, încît ducem lipsă de literatură”. Și de cititori. Vrem să scăpăm de lecturi vicioase ca de mătreață, conform reclamei TV. „Scapă din cercul vicios al mătreței”. Cum? Ne spune o autoare, Ana-Maria Ferentz, în emisiunea Apropo TV: „M-apuc de scris, că n-am timp să citesc cărți”.
    Ce citesc bebelușele? Povestiri mortale de Mihai Găinușe. Cîrcotașul și-a făcut o autopublicitate foarte sonoră (nu ca Petru Cimpoeșu, care declară că scriitorul nu-i manager, nu-i PR) și e prezent în toate vitrinele. Tot prin vîrcoleli mediatice au căpătat locuri la vedere și scriitorese cu sînii pe-afară. Obții un loc cu deschidere spre SUA ori spre SUE fără să apari la televizor? Lizibil ori vizibil, asta-i dilema! Pe cale de consecință, se vorbește puțin despre moartea lui Matei Călinescu, a lui Dan Grigorescu a lui Gheorghe Crăciun, a lui Ioan Lăcustă și mult despre moartea nevestei lui Salam.
    Vom ajunge să nu ne mai intereseze lucrurile culturale, cum le numea un om politic? Semnele sînt rele: tinerimea face googlăială, nu citește, în timp ce prestigiul breslei e diminuat prin nesocotirea normelor deontologice. Frauda intelectuală rămîne nesancționată și-n Universități, dar și în USR. Cădere în rușine? Aș. Păcatul plagiatului e minor la noi, doar se „ciupește” de cinci sute de ani: pagini întregi, la virgulă, sînt trecute în nouă proprietate. A mai fost cineva exclus din Uniune, pentru plagiat dovedit, după Eugen Barbu? Critica afină încurajează nonvalori, la hurtă. Iar bomboana de pe mort e pusă de edecurile staliniste „reîmpachetate” și prezentate de ICR peste hotare ca mari biruințe ale condeiului, chiuind alături de plug și de strung, conform canonului proletcult. Și-i ca-n farsa păcălitorul păcălit, cel păcălit fiind literatura română.

    N.B. Găsesc pe Net o luare de poziție a lui Gh. Andrei Neagu. Cu tot dragul pentru breaslă, Neagu opinează că varianta mandatului pe 5 ani (pentru președinte, dar și pentru consiliu) ar trebui înlocuită cu un mandat pe 3 ani, ceea ce ar duce la „eliminarea cloșcăriilor”; că vicepreședinții (trei) s-ar cuveni aleși prin vot secret, ca și președintele. Propuneri de bun simț, cu care consun.
    Conform art. 35, președintele și vicii primesc indemnizații lunare în funcție de buget (coane Fănică!) Cît? Oricît? N-ar trebui folosit modelul Kogălniceanu, care cerea ca miniștrilor să nu li se plătească serviciul? Și de ce (cf. art. 16) dacă nu trecem 5 ani pe la Asociație să fim excluși din Uniune? Doar nu trebuie să stai la ușa USR ca la poarta raiului.
    Și pentru că măreața Uniune e cu bulină roșie, ca și clădirile cu risc seismic, mi s-ar părea cu mult mai potrivit să se numească, „pe vechi”, Societatea Scriitorilor din România: SSR.
    Chestionarul articolului:

    [ Rezultate | Chestionar ]

    Voturi 1

    Associated Topics

    Lecturi critice


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.59 Seconds