|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 17 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Polemici: Liviu Cangeopol. Cenzura LA LIBER Scris la Saturday, May 20 @ 01:13:43 CEST de catre asymetria |
Dar asuprirea economica a unui popor nu este o crima? De ce ar fi o
faradelege cu grad mai mic raptul organizat de hoarde de hoti de
diferite categorii care spoliaza avutul national, periclitand
securitatea a milioane de cetateni? Cati romani n’au murit in ultimii
ani deoarece le-au lipsit mijloacele de subzistenta, subtiate de ruina
indusa prin inginerii financiare puse la cale de oamenii Puterii? De ce
conspiratia profunda si multipla din spatele retelei decizionale ar fi
privita cu indulgenta, cand ea a perpetuat mentinerea tarii in
minciuna, frauda si saracie? Liviu Cangeopol Tema presei libere revine obsesiv in activitatea analitica a bagatorului de seama ocazional, precum si in lista de gargara pre si post-electorala a capeteniei de la Cotroceni. Subiectul are privitori divizati in doua mari scoli: una sustine ca libertatea de exprimare trebuie sa fie absoluta. Atata vreme cat nu se poate scrie orice, samburele cenzurii va creste pe nesimtite pana va instaura o forma, eventual subtila, de dictatura informationala. Cealalta scoala este de parere ca libertatea fara frau poate lesne degenera in incitari la acte de nedreptate sociala, persecutie politica ori violente rasiale. Ambele categorii de argumente par de bun-simt. In mod teoretic, deoarece democratia reprezinta un mod de a impaca principii opuse, nici una din scoli n’ar trebui sa aiba prevalenta. Cand extremele sunt eliminate, pot fi gasite situatii de compromis cu utilitate generala. Una din extreme este publicarea retetelor de fabricare a armelor de distrugere in masa. Cand poti citi pe Internet modul de producere al unei bombe, se poate spune justificat ca s’a mers prea departe cu dreptul la libera exprimare. De aici la incitari care sa duca la folosirea produsului nimicitor nu-i mare lucru. Vieti omenesti sunt puse in pericol. Or, principiul de capatai al oricarei societati umane este de a prezerva darul cel mai de pret. Orice instigare la violenta este o crima ce trebuie pedepsita. Pentru unii, interzicerea mijloacelor care duc la infaptuirea ei are un caracter profilactic. Dar asuprirea economica a unui popor nu este o crima? De ce ar fi o faradelege cu grad mai mic raptul organizat de hoarde de hoti de diferite categorii care spoliaza avutul national, periclitand securitatea a milioane de cetateni? Cati romani n’au murit in ultimii ani deoarece le-au lipsit mijloacele de subzistenta, subtiate de ruina indusa prin inginerii financiare puse la cale de oamenii Puterii? De ce conspiratia profunda si multipla din spatele retelei decizionale ar fi privita cu indulgenta, cand ea a perpetuat mentinerea tarii in minciuna, frauda si saracie? Recent, Ion Varlam, un roman stabilit in Franta, a publicat o carte de analize* in care demasca raul care continua sa surpe Romania. In conditii de oficiala libertate de exprimare democratica, lui Ion Varlam i-au necesitat patru ani si taria de a trece peste refuzul primit din partea a sapte edituri pana a-si fi putut publica opiniile (am vaga banuiala ca, de s’ar fi perpetuat PSD la carma patriei impilate, autorul ar mai fi avut de asteptat). Din pacate, cronicarul Romaniei libere, care s’a invrednicit sa dea de stire asupra acestor aberatii, nu ne dezvaluie numele celor sapte edituri, multumindu-se sa constate ca trei dintre ele sunt considerate a fi drept cele mai prestigioase de la noi. La o privire pripita, s’ar putea sustine ca deciziile au fost luate in baza elementului estetic. In fond, editurile prestigioase au ajuns astfel datorita selectiei riguroase care a stat la baza catalogului editorial. Situatia sta altfel: initial, unii editorii contactati de autor au manifestat un entuziasm afirmativ. Ca regula generala, o editura se obliga a da un raspuns solicitantului in decurs de 30 de zile. Au fost cazuri cand Ion Varlam a trebuit sa astepte... un an pentru a primi un refuz imbracat, de regula, in haina acestei expresii: “Regretam foarte mult dar nu va putem edita cartea. Stiti, noi primim subventii de la stat si uneori chiar comenzi. Fara aceste subsidii, n’am putea supravietui. Daca publicam lucrarea dumneavoastra, pierdem orice acces la astfel de avantaje.” Dintr’un anumit punct de vedere, d-l Varlam se poate considera norocos, caci eu, incercand sa sparg carapacea cenzurii valahe, n’am avut parte de tratamentul unui raspuns atat de onest. In cazul meu, refuzul se rezuma la combinatia de tacere strategica si inexorabila scurgere a timpului. Spre a fi cinstit pana la capat, totusi, trebuie sa mentionez ca, dupa ce mi-a respins un volum de articole publicate in Lumea Libera (solicitate de editura!), Silviu Lupescu, eminentul editor moldav, s’a plans unui confrate, plin de indignare (el era indignat): “Ce? Vrea sa-mi pierd painea?” Painea nu si-a pierdut-o iar el a prosperat, asa sa-l ajute Dumnezeu si de acum incolo. Pana atunci clamase ca editura pe care o conducea era absolut independenta. (Recent, acelasi proeminent editor a extirpat – fara a-l anunta pe Paul Goma, autor – un cuvant inainte, menit a vedea lumina zilei in cartea publicata, pe motiv ca nu vrea sa se puna rau cu toata suflarea literara a momentului – cu adevarat un act de curaj!) Un caz similar mi s’a petrecut cu Editura Nemira, o alta entitate culturala independenta, la care bunul meu tovaras de rezistenta anti-comunista, Dan Petrescu, functiona in calitate de mare redactor. Refuzul sau a fost insotit de urmatorul argument: “Nu se mai citeste politica, batrane!” Cateva luni mai tarziu, atenta editura publica lucrari in domeniu scrise de Ion Iliescu si Silviu Brucan (e drept, si pornografiile penibile ale unei prostituate bastinase aflate in schimb de experienta prin Japonia). Ion Iliescu a putut publica tomuri intregi de neadevaruri cu caracter de decret prin care incerca sa imbrobodeasca mase mici de aventurieri prin hatisurile meandrelor sale viclene. Silviu Brucan, C.V. Tudor, Eugen Florescu si toata crema minciunii romane n’au intampinat nici o dificultate in a-si publica opera de defaimare a adevarului si de umilire a fiintei nationale. A fost de ajuns ca lui Paul Goma sa i se publice cateva fragmente de jurnal intr’o revista cu tiraj confidential apartinand Uniunii Scriitorilor ca masuri punitive sa fie iute luate exemplar, sub directa indrumare a eminentului critic literar, parintele scriitorilor romani, Nicolae Manolescu. Ce le lipseste romanilor este consecventa. Dublul standard este abuziv, stupid si contraproductiv. Daca masurile luate in cazul Goma-Stoiciu ar fi aplicate ca litera de lege in orice circumstanta, in Romania n’ar mai exista nici un fel de presa, iar masa cititoare s’ar intoarce linistit la epoca adevarului unic si mereu adaptabil nevoilor propovaduit de corifeii intunericului de pe vremea lui Nicolae Ceausescu. Din pacate, aceasta nu i-ar deranja pe multi, din moment ce responsabilii de azi ai culturii si presei au rezistat fara nici o problema in functii caldute in perioada descrisa. Nu acelasi lucru s’ar putea spune despre Paul Goma si Liviu Ioan Stoiciu, haituiti si eliminati si atunci din umilele lor posturi (acordate cu marinimia boierului care arunca un os cainelui costeliv de sub masa, insotit, spre amuzament, de un sut in coaste). Nicolae Manolescu nu se afla la primul lui act controversat. La drept vorbind, perioada post-comunista i-a pus la dispozitie eminentului om de litere un lung prilej de viciere morala si intelectuala. Pentru un scriitor compromis precum Constantin Toiu, care, pur si simplu, prin aberatiile etalate, insulta inteligenta cititorului imprudent, Nicolae Manolescu a gasit bunavointa necesara pastrarii sale in redactia Romaniei literare, dorita a fi cea mai prestigioasa publicatie culturala a tarii (nu este!), in schimb a decretat interzicerea in eternitate a scriitorului Paul Goma din paginile aceleiasi reviste (dulaul sau redactional, Alex Stefanescu, a cerut imperios interzicerea lui Paul Goma din toate publicatiile romanesti!). Ca acum, in fata aceluiasi Paul Goma, sa-si manifeste dictatorial intransigenta, cand normalitatea demnitatii scriitoricesti si civice ar fi cerut ca, in numele crimei comise de Uniunea Scriitorilor de a-l fi exclus pe Paul Goma din randurile sale ca urmare a presiunilor politice ale vremii, sa-si ceara scuze in mod public si sa solicite re-primirea acestuia in cadrul organizatiei ca reparatie morala. La suprafata, asa-zisa miza antisemita este o minciuna utila grupului de scriitori colaborationisti pentru a lovi in cel care nu le-a uitat o clipa comportarea lipsita de demnitate si i-a infierat de fiecare data cand prilejul s’a ivit. Potul, insa, are un caracter mai cuprinzator: Paul Goma si altii asemenea lui trebuie redusi la tacere pentru ca ei pun in discutie sistemul comunist si perpetuarea acestuia prin excrescentele partidului unic si ale serviciului sau secret. O tara fara critici este fie o dictatura, fie perfecta. Prin 1977, Nicolae Ceausescu a declarat emfatic si insolent ca a desfiintat cenzura. In realitate, deoarece scribalaii neamului dovedisera partidului ca pot face sluj si’n lipsa dresorului, s’a considerat ca prin desfiintarea Directiei Presei sunt impuscati mai multi iepuri: fondurile destinate inchizitiei literare pot fi redirectionate, iar gura cartitorilor va fi amutita. Nici azi nu exista o cenzura formala in Romania. Dar cateii de ieri, ramanand in aceleasi functii, au retinut reflexul. Liviu Ioan Stoiciu, ca o exceptie, trebuia pedepsit exemplar, sa taie avantul amatorilor. Iar Paul Goma... O, nu, sa nu incepem iar... Liviu Cangeopol 21 Octombrie 2005 * PSEUDOROMANIA, In dialog : Ion Varlam si Valenas, Bucuresti, 2004. Editura VOG (Victor Octavian Greavu) ISBN 973-85580-3-4 Nota: Republicare cu acordul autorului și editorului. Prima Publicaez in NewYork Magazin revista editata de Grigore L. Culian nymagazin@aol.com |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |