Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 46 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Jurnal: Dan Culcer. Nina Cassian si poezia romaneasca
    Scris la Tuesday, March 17 @ 19:10:07 CET de catre asymetria
    Memoria Nina Cassian este invitata lunii martie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. "Bistrot de Venise", unul din punctele de întâlnire a elitei artistice venețiene, va găzdui un eveniment poetic românesc marți, 17 martie 2009.

    Nina Cassian, o personalitate remarcabilă, nu de puține ori controversată și contestată, cu o revenire spectaculoasă în peisajul literaturii contemporane din România odată cu apariția volumelor "Spectacol în aer liber" și "Confidențe fictive", este protagonista întâlnirii de la "Bistrot de Venise".
    Poeta va merge la Veneția, după ce a fost desemnată poetul lunii februarie de către emisiunea "Dagens dikt"("Poemul zilei") a canalului P1 al Radiodifuziunii suedeze, în urma inițiativelor de promovare ale Institutului Cultural Român de la Stockholm.
    Evenimentul se desfășoară în cadrul strategiei culturale care se desfășoară pe parcursul anului 2009 în nordul Italiei sub genericul "Amprente culturale românești".
    Anita Natascia Bernacchia, beneficiară a unei burse ICR pentru tineri traducători va participa la manifestare și va traduce, în premieră în limba italiană, din opera poetică a Ninei Cassian.
    Proiectul se bucură de susținerea financiară a Institutului Cultural Român.(Extras dintr-un comunicat de presă)

    Gogorițe, inadecvare, fals.
    Dan Culcer


    Nu voi să pricep care este sursa și explicația perpetuării acestui fals. Ce legătură există între obiectivele declarate ale Institutului cultural român și cariera acestei băbătâi care își exibă, de peste șase decenii, printre masculii în rut ai literelor române, profilul unei urâțenii care excită pe unii, exaltațiile hormonale prezentate drept poezie sau chinuitele metafore.

    O poezie erotică de o banalitate deconcertantă sau jucărele absurdiste de student versificator care descoperă avangarda istoricizată, de o platitudine dezamăgitoare au fost exaltate vreme de peste o jumătate de secol de unii dintre criticii care au profitat de grațiile acestei alcoolice mitomane și «nimfomane».
    În varianta ceaușistă, poetese de aproape același calibru și de aceiași nerușinare se numeau de pildă, Mara Nicoară, și semnau nu doar dejecții pseudopatriotice ci și note informative.
    Cercetătorii răbduriii și tenaci vor avea poate surprize prin dosarele fostei Securități, dacă se vor deconspira în fine pseudonimele informatorilor din epoca dejistă. Vor avea poate răbdarea de a verifica care este situația, cercetând arhivele corespondenței oficiale a CNSAS, pentru a stabili proporția demascărilor dirijate corespunzătoare celor doua etape ale comunismului din România. Căci pretenția unor inși de genul celor aici pomeniți de a fi judecați doar în funcție de ultima etapă a vieții lor, este de o obrăznicie nemărginită. Cum aș putea uita ce am fost obligat să analizez și să învăț pe de rost la școală, cum s-ar putea uita ce au scris, din dorința de a fi pe placul Partidului și de a fi răsplătiți prin sancțiuni premiale bine remunerate în anii 50, Nina Cassian, Dan Deșliu, Marcel Breslașu, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu sau Ov. S. Crohmălniceanu zis Mony, Paul Georgescu, Ion Vitner, Traian Șelmaru, Victor Tulbure, Paul Cornea, Jacob Popper, până prin 1964 ? Dacă Nina Cassian va fi fost urmărită de Securitate în anii 80, demascată involuntar și de notațiile din jurnalul lui Gheorghe Ursu, fiul de activist de partid care se revolta în taină contra aburdităților regimului ceaușist, ca și unul din foștii ei amanți, Ov. S. Crohmălniceanu, asta se întâmpla fiindcă au cârtit prin colțuri de crâșme, prin ședințe restrânse, prin saloane selecte. Cei doi nu iubeau naționalismul oficial dar au susținut comunismul gorbaciovist și comunismul rezidual, din motive diferite de cele care îi îndemnau pe alții să se revolte de scârbă. Și apoi, finalmente, nu li s-a întâmplat nimic, unii au fost lăsați să se expatrieze fără dificultăți, ba poate chiar ajutați. Nu au fost decât niște profitori dezamăgiți că nu mai figurează pe lista privilegiaților și nu se mai bucură de stima stăpânilor, care își aflaseră alte slugi. Dar în anii dintre 1948 și 1964, cu diferențe de adaptare și încadrare, de răsplătire și de pedepsire foarte mici, cohorte de personulități au dominat, fără concurență vizibilă atât scena literară cât și scena administrativ-literară, adică organigramele presei și administrației și "poliției culturale". Ca apoi să intre în sistemul universitar, refugiu destul de calm pentru criptocomuniști internaționaliști, de genul lui Crohmălniceanu, N. Tertulian, Ion Ianoși,
    Nu sunt un fost alcoolic cooptat de Alcoolicii anonimi sau la Armata salvării, nici moralist; tocmai fiindcă am avut trista ocazie de a pierde prieteni înnecați în alcool. Știu că au mai existat poete care au fost niște femei amăgite de exaltările alcoolice, dar viața lor n-a fost un pretext de preacurvie politică și morală, ca aceea a octogenarei Nina. Voi pomeni, doar pentru a marca imensa  diferență valorică, despre meteorica trecere printre noi a poetei Mariana Marin.
    Să revendicăm o dreaptă judecată și pentru unele și pentru altele, și pentru lingăi sau pentru curve, și pentru cei care și-au riscat viețile și au refuzat cariere, scriind fără speranța publicării.
    Două sau trei citate din interviurile și cronicile dedicate vizitei Bătrânei Doamnei> vor fi dacă nu suficiente, măcar ilustrative pentru amoralitatea și superficialitatea acestui personaj. Tania Radu a scris un comentariu pertinent din care extragem : " (…) Nina Cassian nu realizeaza imensul dezavantaj pe care biografia sa l-a jucat operei sale. Asa se face ca se mira cu indignare de succesul rapid obtinut in afara Romaniei si de incapatanata contestare de acasa: �In nici opt ani de zile, am achizitionat, aici si in Anglia, mai mult respect, recunoastere si entuziasm decat in patruzeci de ani in Romania� - scrie ea la New York. Nici chiar contestarile care trec oceanul (cea mai groasa - a lui Valery Oisteanu, care o face, in public, "vaca comunista") nu-i dau de gândit. Nina Cassian aproape nu cunoaste autoanaliza. Cănd se uită inapoi, alunecă invariabil spre autoacceptare, autojustificare, autocompătimire. Nimic de regretat. Propriul parcurs e o neintreruptă auto-propunere de sine ca atare, in virtutea calitătilor pe care și le vede remarcate la tot pasul. Spre deosebire de alți autori de jurnale/memorii, o statistică simplă ar arăta că sunt mai multe laudele colecționate in scris decât atacurile. Mai numeroase succesele decât eșecurile. Cum ii reușeste? Prin firea extrovertită până la goliciune interioară, prin disponibilitatea fără limite la socializare. Relatia ei cu semenii este univocă: primește afecțiune. Sau nu primește, și atunci relația se întrerupe. Cu o natură simplă, ademenitoare, deci puternică, acest adevărat personaj al vieții literare bucureștene a străbătut deceniile în perfectă a-moralitate, cu strălucirea inconfundabilă a bucuriei de a trăi. Abia acum, la peste optzeci de ani, Nina Cassian are câteva accente joase in reglările de conturi cu cei pe care-i consideră trădători, dupa ce șaizeci de ani a aruncat cu nonșalanță peste bord tot ce nu i-a trebuit, fie ea prietenie, fie dragoste pasageră, fie ideologie ori inregimentare culturală. Spectacolul a fost magnific, fără discutie, căci autopretuirea fără fisura a Ninei Cassian a ferit-o de meschinărie si de ranchiună și a aureolat-o cu un fel de generozitate aparentă - nimic altceva decât o mare, insațiabilă sete de viață, cum rar se întâlnește." Receptarea scrisului Ninei Cassian din 1947 încoace nu a fost însă determinată de "autoprețuirea fără fisură" practicată peste o jumătate de secol de ilustra noastră matracucă, atât de simpatică și fragilă de altfel. Cavalerii servanți ai partidului comunist, ai securității populare, ai cenzurii, ai realistei socialiste, de care toți aveau nevoie, ca și de poezia ei de-atunci, din anii 50, când poezia se plătea foarte bine, și pe care utecista ilegalistă din Galați le-a servit-o cu iresponsabilitate, cu pseudonaivitate, din toate pozițiile și la comandă, i-au știut răsplăti eforturile de adaptare, răspunsul mai mult sau mai puțin prompt și validat politic, cu sutele de hârtie și sutele de metri patrați de cronici literare și pagini imprimate, într-o presă controlată și preparată o vreme de ilustrul și dipsomanul ei soț, cel alintat Ali.
    Vor trebui verificate aserțiunile autoarei și a unor dintre amicii săi privind așa-zisa persecutare a poetei de către Traian Șelmaru sau Ofelia Manole, activiști de partid iresponsabili de cultură, relațiile de concurență dintre Dan Deșliu, Veronica Porumbacum Victor Tulbure și Nina Cassian, pentru obținerea grațiilor peșeriste și validării ideologice de către comisiile peripartinice de creație, din care toți făceau parte la un moment dat. Mi se pare evident, cunoscând modul în care se încuraja creația în obsedantul deceniu, că era vorba de aspirații și concurențe financiare și nu de inadecvări ideologice, când toți versificatorii pomeniți se străduiau în fapt să obțină premii, pentru asta muncind din greu la Sinaia ca să termine un op pe linie la termenul anunțat al unui concurs organizat de P. M. R., de confederația sindicatelor, de Uniunea scriitorilor sau de Uniunea femeilor democrate.
    Pe de altă parte lipsa oricărei referințe la Securitate, în cele două volume de jurnal prelucrat și comentat, este o enigmă care merită să fie dezlegată nu doar în cazul Ninei Cassian ci și în cazul tuturor celorlalți protagoniști ai acestei epoci. Nina Cassian a însoțit zeci de străini, invitați desigur oficiali ai Uniunii scriitorilor sau ai altor instituții de stat ți de partid, de la comunistul francez André Wurmser la Jorge Amado. Așa o încredere din partea Securității nu era dată oricui și nimeni nu se putea sustrage de la informarile de rigoare nici pe vremea lui Dej, nici pe cea a lui Ceaușescu. Din ce motiv să fi fost Nina Cassian tratată altfel decât muritorii de rând și confrații ei ? Încrederea poliției politice era limitată chiar și față de agenții ei, darămite față de o femeie atât de repede și multiplu îndrăgostită. Spaima că jurnalul ei va fi citit nu o împiedica să-ți noteze aventurile extraconjugale repetate.
    Nu aș pune în acest context problema cetățeniei furate lui Paul Goma în 1977, și, deci, chestiunea diferențelor rușinoase de tratament practicate de instituțiile statului român actual, dacă nu aș fi găsit într-un interviu reziduurile mentalității fostei abonate la serviciile aproape gratuite ale Pelișorului scriitoricesc din anii 50.
    Se plînge poeta astfel într-un interviu: " Principala problemă, legată de vizitele în România, este că nu am unde să locuiesc, mi s-a refuzat, la prima întoarcere după ’90, repartizarea unei locuințe. Așa cum spuneam, „când am mai venit, am dormit în holurile prietenilor, pe sofale, dar, oricât de simpatic ai fi, nu trebuie să depășești măsura ospitalității“."
    Ca pe vremuri, poeta vrea probabil un bon de repartiție în casa vreunui burghez emigrat sau pus la răcoare de regim, așa cum se practica încartiruirea privilegiaților regimului (comunist) de atunci și pînă acum.
    În Memoria ca zestre, I, p. 115 Nina Cassian scrie pe această temă următoarele : " Locuind în vile sau castele, nu mă simțeam nici îndreptățită, nici onorată, nicidecum o uzurpatoare, ci beneficiara unei legitime generozități a unui regim care=și prețuia talentele și le încuraja să creeze. Zeci de poezii, traduceri, proze, compoziții muzicale am scris la Sinaia ( dqr și în odaia mea de țară de la 2 Mai.)"
    Câte eufemisme ! Legitima generozitate a unor uzurpatori (nu poti vinde sau dispune de ceea ce nu este al tău), care încurajau talentele (evident, Nina Cassian fiind un astfel de talent incontestabil). Atunci se prostitua tânăra speranță scriind poeme propagandistice la comandă, pe teme date, încercând să imite modelul suprem al succesului politico-artistic, baladele lui Dan Deșliu, despre a cărui Lazăr de la Rusca declară recent - tot în acest volum de memorii- că avea un incontestabil patetism, traducea poeți sovietici fără valoare sau prezentați cu poeme din cele mai conformiste, umplutură realist-socialistă (Isakovski, Marsak, Maiacovski), eventual progresist-anti-capitalistă (comuniști din țările capitaliste). Desigur că pentru astfel de eforturi Nina Cassian merita prețuirea partidului și locuri la casele de creație, ca și Goe Bogza, Goe Dumitrescu. Durerea Ninei era că Partidul îi prețuia și răsplătea mai substanțial pe alții, nu pe ea, deși dânsa făcea eforturi de creație notabile, corespunzătoare premiilor așteptate.
    Ce statornică este manifestarea disonanței cognitive la octogenara poetă!*
    Dan Culcer

    Notă.
    Extras din Wikipedia. La dissonance cognitive est un concept de psychologie élaboré par Leon Festinger en 1957. Elle fait suite à son étude d'une secte ufologiste qui croyait que les extraterrestres viendraient les chercher bientôt en raison d'une fin du monde imminente. Selon cette théorie, l'individu en présence de cognitions (« connaissances, opinions ou croyances sur l’environnement, sur soi ou sur son propre comportement » [1]) incompatibles entre elles, éprouve un état de tension désagréable: c'est l'état de « dissonance cognitive ». Dès lors, cet individu mettra en œuvre des stratégies inconscientes visant à restaurer un équilibre cognitif. Ces stratégies sont appelées « modes de réduction de la dissonance cognitive ». Une de ces stratégies pour réduire la dissonance cognitive consiste à oublier ce qui ne cadre pas avec ses références antérieures , il est appelé « processus de rationalisation ». En 2007 il a été mis en évidence chez des singes capucins[2].

    Nota: În 1985, Nina Cassian este invitată în Statele Unite ca "visiting professor", în cadrul unei burse Soros, pentru a susține un curs de "măiestrie poetică" (??) la New York University. O speranță a culturii române, o maestră a versificației realist-socialiste fusese reperată de către specialiștii fundației SOROS și transvazată ca să-i învețe pe junii amerloci cum să caute rime rare pentru cuvântul partid. Crearea disidenței foștilor comuniști și sateliților - de la Brucan încolo și-ncoace -precum și dirijarea investițiilor umane și materiale în acest sens, începuseră demult. 1985. Și fără accidentul deconspirării prin Jurnalul lui Gheorghe Ursu, povestea unei noi disidente ar fi continuat. Mai e nevoie de vreo explicație ?
    "Am avut impresia că România nu a avut nevoie de mine, am impresia că țara m-a uitat", a spus scriitoarea cu prilejul vizitei sale la București din noiembrie 2008, ocazionată de lansarea a două cărți, intitulate "Confidențe fictive" și "Spectacol în aer liber".
    Nu pot crede că uitarea simplă ar fi fost o terapie socială necesară și mai ales suficientă. Să nu uităm, deci cine a fost de fapt Nina Cassian. Printre altele, soția lui Al. I. Ștefănescu, unul din tartorii cenzurii din anii de după 1948, transferat apoi director de editură la EPL respectiv ESPLA. Abonată perpetuă la casa de odihnă a scriitorilor de partid, Peleș. Voi extrage citatele necesare din memorialistica publicată recent pentru a ilustra personalitatea Ninei Cassian, utecistă ilegalistă și cetățeancă oarbă, o privilegiată care ignoră lungă vreme ce se întâmplă în România.
    Pentru curioșii care vor să știe ce rezultat au șase decenii de mistificare a scării valorilor din literatura română recomandăm câteva situri unde admiratorii Ninei Cassian au transcris tenace versificațiile de o profunzime și originalitate amețitoare.Poezii de Nina Cassian D. C.
    Associated Topics

    Lecturi critice


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.47 Seconds