Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 45 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Editoriale: Magda URSACHE. Tiganiada
    Scris la Sunday, March 15 @ 17:39:23 CET de catre asymetria
    Etnografie Să le spunem țigani țiganilor pe românește, nu pe romește, corectînd mesajul fals români = romi. Numai minoritarii au drept să aleagă cum să se numească și să-i numească pe alții? Majoritatea n-are drept de autoidentificare? Trebuie să se supună unui jaf lexical?

    Magda URSACHE
    Țiganiada

    Mai întîi, ca boare pe deasupra Netului, apoi ca vijelie, furtună, tornadă, s-au întețit opiniile contra uzitării cuvîntului rom (cine mai are vreme să-l ortografieze cu dublu r?). Am primit buluc de e-mail-uri pe tema confuziei inacceptabile rom/român ca o compromitere deliberată. Românimea, de la Dunăre pînă-n Bucovina, de la Tisa pînă-n stînga Prutului, de la New-York la Rîmnicu-Sărat, de la Paris la Lugoj, din UK pînă-n Vrancea e îngrijorată, indignată de această paronimie. Cineva, stabilit în New York și bine lansat în pictură, îmi scrie că a fost întrebat dacă n-are țigani în familie: „Noroc că n-a știut de cumani, că mă întreba și de Negru Vodă, voievodul cuman”. Altcuiva i se pare inadmisibilă atitudinea guvernanților, care nu fac nimic pentru stoparea acestei erori din ce în ce mai amplificată. „De ce înghițim atîta umilință low cost?” Constantine Cionca îmi redirecționează un mesaj: „Avelo Bahtalo Elveția!” Pentru „țara neutră” sîntem ciori și corbi; pe străzile Bernei s-au lipit afișe contra păsărilor călătoare din România, deși sînt acolo aproape 3.900 de români, dintr-un total de 750.000 de muncitori străini.
    Un profesor al Universității Berna, absolvent Oxford, e privit acum cu suspiciune de studenții lui: „Culmea, înainte de '89 eram apreciați ca specialiști”.
    Vin alte și alte mesaje: norvegienii sînt nemulțumiți că românii le vînd cupru pe post de aur. Am refrenul pirandelor în urechi: „Duamnă, am verighetă dă aur, ieftină”). Apare și petiția pentru anularea numelui de rrom. „Țara mea se cheamă România, nu Rromânia!”, se încheie o scrisoare.
    „Păi dacă voi nu vă apărați, cine ați vrea să vă apere?, explodează un grec. Au apărut, cumva, editoriale de atitudine contra limbajului mediatic elvețian?”
    Sau francez: Păduchi românești infestează Lyonul, o insultă la adresa noastră, mai ales că era vorba de o tabără de nomazi țigani, insectele fiind ale lor. Numai poeta, prozatoarea, eseista Lucia Dărămuș, stabilită-n Albion, blondă și suavă ca o garofiță cum este, îmi spune că trage „palme intelectuale” cînd se simte discriminată din cauza țării de origine sau a accentului.
    Din păcate, ce s-a tolerat a devenit intolerabil numai după ce fenomenul s-a arătat greu de corectat și greu de oprit. Vinovate: nepăsarea noastră cea de toate zilele – stăm cu capu-n traistă – și lenea, tot cea de toate zilele. Cuvîntul rom e mai lesne de folosit decît țigan. Or, noi preferăm vocabulele scurte ca mall, cool, room, by; spunem okey, ca și cum nu l-am avea pe de acord. Simplificăm și simplificăm. Scurtăm cuvintele (dc pentru de ce), ne scurtăm și limba, ca pe un tiv. Maeștrii cuvîntului potrivit dispar unul după altul (oricum, la televizor ajung rareori), limba sărăcește, se împuținează, potențialul expresiv i se reduce din ce în ce. Și-mi vine în minte un pasaj din Povestea vorbelor (Paralela 45, 2007) de Ioan Adam: „Ca pielea de sagri a nechibzuitului Raphaël despre care scria Balzac, limba română îmi pare că se micșorează, dar nu prin pofte nesăbuite, prin acte de voință imprudente, ci prin nepăsare, dezinteres, lenevie bizantină. Opțiuni stranii, sinucigașe, într-o lume în care vechea pățanie de la Turnul Babel pare a se derula în sens contrar, iar spectrul unei noi limbi de lemn, cu întorsături negustorești, ne pîndește pe toți”.
    Cum cuvîntul rom e și el scurt, de ce n-am fi căzut la înțelegere cu țiganii, dacă așa vor regele lor, împăratul lor, staborul lor (noi cu BOR-ul, ei cu staborul), partidele lor, chiar dacă opțiunea asta, pentru rom în loc de țigan, e-n defavoarea noastră „Ce-avem de pierdut dacă-i numim romi?” Identitatea, răspund, atîta tot. Nomen-ul de popor și de țară, din cauza aspectului sonor aproape identic romi/ români, în engleză romanians/ romanies. Pînă în '97, pe pașapoarte apărea RO, ca naționalitate. După această dată, denominația ROM. Și, de vreme ce pe acte scrie rom, cum să-i ceri unui australian să facă diferența între români și romi, românce și romince, română și romalli, romaní sau romanés (diacriticele nu se mai folosesc, nici accentul pe silaba terță), cînd nici frații latini, romanii din Roma nu decodifică în mod corect român față de rom sau nu vor s-o facă? Oare cum le-o suna romi romani din Romania? Identitatea românilor a ajuns confundabilă cu a țiganilor, neajuns major, prea știut fiind faptul că societatea nu poate funcționa corect în lipsa unei identități bine precizate. Fă-l să priceapă că românul nu-i rom pe un marocan percheziționat într-un mall, care striga: „Nu fur, că nu-s român!”, arătînd spre un grup de țigani. Unui om de afaceri respectabil din Tg. Jiu, român, i s-a incendiat mașina fiind presupus nomad pus pe furtișaguri. Fă-i să înțeleagă pe italieni că acest Petrică Popescu nu-i Georgescu, nici românul rom; că român nu înseamnă stricto sensu rom decît prin încălcarea unui cod.
    Președintele Ion Iliescu și premierul său desemnat, Petre Roman (poate îl întreabă cineva dacă are maneliști „romi” de la Roman în familie) au cedat – zice presa – presiunii ONG-urilor, în special Fundației Soros, pentru o Societate Deschisă. Ne-am lăsat trași pe sfoară, adică manipulați de „societăți”, cu interese „recente”, vizînd, în fapt, alte frontiere. Termenul „emanat” de Petrică Roman, care cerea folosirea lui cu precădere în corespondența MAE, a cîștigat, incredibil, mult teren. Mi-am spus atunci că o decizie administrativă nu poate impune înlocuirea unui cuvînt, țigan, uzitat de cinci sute de ani, cu un împrumut din limba romaní, și că Roman a făcut-o de oaie degeaba. M-am înșelat. Am subestimat rolul televiziunilor: neologismul s-a socializat rapid din cauza lor.
    Angrenajul s-a pus în funcție și a funcționat. Geaba au protestat lingviști de elită, cerînd să se respecte realitatea istorică a cuvîntului țigan. Argumentele lor nu l-au abătut din drum pe Roman. Ca bonus, pesemne, pentru că a „implementat” acest Memorandum, a primit diaspora în grijă.
    Oameni de cultură (nu de cool-tură), care au întrevăzut efectele pe termen lung ale Memorandumului Roman, au fost dojeniți ca xeonofobi, incriminați ca șovini. Mucles, naționaliștilor! Altă confuzie cultivată după zavera din '89 (mulțumesc, Dan Culcer!), fiind aceea dintre naționalism și șovinism.
    La fel de ușor am acceptat noi, românii, să le spunem basarabenilor moldoveni, să fim de acord că am vorbi două limbi diferite, în relația cu Republica Moldova. Nu protestăm cînd Rada ucrainiană rade școlile românești ori cînd sîrbii nu vor și nu vor să-i apeleze români (ci vlahi) pe românii din Valea Timocului. Aseară (8 martie, 2009), am citit pe „burtiera” unei emisiuni că românii din Harcov (prescurtare pentru Harghita și Covasna) au un handicap: nu vorbesc ungurește. Că sînt unguri care nu vorbesc românește n-o fi un handicap în România. De altfel, presa de limba maghiară folosește rrom predilect, că și romul e om. Iar Transilvania poate fi revendicată de etnicii maghiari, dacă români nu sînt, sînt țigani, așa cum știe acum toată Europa și așa cum îi numește: romí. Iar reprezentare românească în organele alese, – dar și cele desemnate – canci!, ca să împrumut un cuvînt de la conlocuitori, cei care, cum ne amenință Mădălin Voicu, vor deveni „înlocuitori”.
    O națiune (țiganii) care n-are teritoriu, vai!, cînd Europa nu mai vrea națiuni. UE – cică – vrea să le acorde statut de națiune transfrontalieră, de popor transnațional. Poate și stat, ca-n Țiganiada lui Ioan Budai Deleanu, nu întîmplător catalogată operă capitală a istoriei literaturii noastre. Dar unde să fie plasat statul acesta?
    Cum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării veghează, știriștii noștri au adoptat la repezeală vocabula artificial creată, diversiunea rrom părînd a nu-i deranja. Ce mi-i românitate, ce mi-i romnitate sau cum s-o numi comunitatea țigănească. Cele mai consecvente au fost realizatoarele de emisiuni Teo și Tatu. Postului ProTV i s-ar fi putut spune ProRom, după cîți maneliști au fost invitați în studiouri. Cum să le spună ele, jicnitor, țigani, cînd domnul Minune, domnul Copilul de aur, domnul Guță le-au făcut rating? Ar fi fost în stare să modifice și titlul romanței Rita țiganca. Și cum i-ar fi zis? Rominca, romca, roama, roamca, romcușa, romeza, romoaica?
    Noi înșine promovăm o imagine deformată în țară și peste hotarele ei, o Românie țiganizată, care pare a fi fost baștina țiganilor rătăcitori. „Tzigania” Europei. Și ne mai indignăm cînd, în dicționarul Petit Robert articolul despre români e ilustrat cu o șatră sibiană. Dai motor de căutare pentru români și afli: 1. Wikipedia – despre poporul român, origini și evoluție; 2. Romani Cris – Centrul romilor pentru intervenție socială și studii. Cum să recepționezi corect mesajul străinătății, dacă pe mașină scrie Rom și pe avioane Tarom? Rompres transmite și Polirom editează, ca să se întărească similitudinea român/ rom.
    S-a mai adăugat la lanțul de argumente pro-rom ideea că în limba romaní nu există cuvîntul țigan și că ar desemna starea de robie (1385-1856, vă rog!). Eu, una, nu știu cum își spun țiganii în limba lor, dar cred că trebuie să-i numim cu cuvîntul românesc, al limbii române, altfel le-am spune nemților deutsches. Italienii au cuvîntul zingaro (pentru țigani), germanii – zigeuner, portughezii – cigano, spaniolii – gitano și-și folosesc cuvintele lor. Noi de ce-am face altfel? Pentru că Nicolae Păun, președinte peste Partida romilor, își consideră etnia ofensată cînd folosim cuvîntul țigan? Știe Păun ce-i în minte emițătorului cînd pronunță țigan ori rom? Vocabula țigan o percepe cu conotația peiorativă, deși altele, ca baragladină, de pildă, sînt peiorative. Care conotație, i s-a replicat de-a surda, rezultă din stările de fapt. Pe parlamentarul român de etnie țigănească nu-l privește imaginea proastă care rezultă din acest mesaj deformat; nici ce-i în mintea italienilor care cred că român e una cu rom. Sînt exasperați de tîlhării, jafuri, violuri, crime, de vagabonzi, cerșetori și de dîra de gunoaie pe care o lasă-n urmă; de fluxul continuu de infractori, profitînd de libertatea transfrontalieră obținută de estici.
    Mai nou, problema infracționalității a devenit o bombă politică, ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, decretînd că „infracțiunea nu are cetățenie, infracțiunea nu are naționalitate”. Mădălin Voicu a opinat: „Să nu amestecăm etnia în crimă”. S-o punem, atunci, pe seama altei etnii? Și-mi aduc aminte de reacția Anei Blandiana (mi-o amintesc pentru că și eu am reacționat la fel), cînd, în martie '90, țăranul Cofariu a fost aproape omorît din bătaie. Am fost fericită, spunea Ana Blandiana, că agresorii nu erau români. Deși agențiile de presă au transmis că agresorii asta erau, români, iar să minți e mai ușor decît să dezminți.
    Noua teză, infracțiunea nu are naționalitate, a prins în mass media. S-au găsit mulți avocați ai țiganilor infractori, s-au făcut reportaje cu familia Mailat în lacrimi. Părem gata să distrugem relația cu Italia din cauza infractorilor. S-a adus vorba de Mussolini și de mafia italiană, ca și cum la noi n-ar funcționa clanuri mafiote. S-au numărat 20.000 de firme italiene în România, tocșoiștii întrebîndu-se cîte firme românești sînt în Italia; ne-am supărat rău (cerere deplasată?) cînd italienii ne-au cerut să-i retragem subito pe criminali, pe violatori, pe hoți (ce-i deplasat în asta?), în pușcăriile de acasă. Fratini a cerut Guvernului să nu-i mai lase să circule pe infractori. „Sună ca dracu”, a spus Petre Roman, reprezentantul Guvernului pentru românii din străinătate. Poate precizează, că tot face gît în varii emisiuni, cum a fost cu acel Memorandum care a făcut ca, la nivel internațional, să fie impusă o denumire aberantă, țiganii fiind substituiți cu românii. Și cum de-a lăsat să curgă peste graniță, premier fiind, atîția cetățeni cu comportament deviant. Dintre cei care înfig, din senin, umbrela-n ochi unei persoane, ucigînd-o, violează bătrîne oarbe, îl omoară pe proprietarul venit să-și ia chiria și-l tranșează cu sînge rece. N-am spus că-s numai țigani, avem și noi infractori de viță veche, dar minoritarii de etnie țigănească sînt, la capitolul încălcării legilor, majoritari. Poluează case și grădini, tulbură liniștea, ciordesc și cerșesc, exact ca la noi. în miezul pașnicului cartier Tătărași, case boierești naționalizate au fost transformate în ruine imunde. Cînd ex-primarul C. Simirad, înainte de-a pleca în Cuba, a mutat o colonie de țigani pe Copou, vizavi de teiul eminescian, a început bîlciul: țigăncile înjurau trecătorii, ca distracție, copiii ne aruncau cu țigări aprinse pe haine, nemaipomenind de pocnitorile de sezon. A fost extrem de greu să fie evacuați cei mai agresivi.
    Pînă să devină, pentru media românești, „fasciști” ori mafioți, italieni aduceau țiganilor, care stăteau în tabere ilegale, mîncare și haine, erau indulgenți cu cerșetorii, cum sîntem și noi, cu cei puși să facă, din acordeon, douăjd dă euro pe ceas ori cu jucătorii de alba-neagra. Le-au trecut cu vederea lipsa de educație, cum facem și noi; pînă cînd strada a devenit nesigură și numărul infractorilor a crescut vertiginos, scăzînd, la noi, direct proporțional. Prea multă toleranță, strică. La iritarea italienilor, Tatulici a răspuns iritat, cum i-i felul, plecînd să dea piept în broscarii. Cu carabinierii după mine! Ultima campanie de presă, la care contribuie și Petre Roman: să nu se mai precizeze etnia infractorului. Și de ce să nu se precizeze, Don Pedrom? „Ca să nu fie, cumva, intimidat din punct de vedere etnic?
    Lasînd la o parte faptul că și țiganii ar trebui să fie deranjați că rom sună a român (dacă au orgoliu de etnie, n-ar trebui nici ei să accepte confuzia asta), e vital ca românii să-și protejeze nația, brandul de țară. Și nu criticîndu-i pe austrieci, elvețieni, francezi, italieni, spanioli că nu vor să primească gloatele de neoindieni, vorbitori – zice-se – de neosanscrită sau, oricum, o limbă aproape de sanscrită. Olanda nu acceptă cetățeni străini decît după un test de limbă și dacă au loc de muncă; la ei, sistemul merge.
    în ce ne privește, în loc să ne lamentăm, pe Net, ar trebui să luăm măsuri. Să începem prin a ne respecta etnonimul, să-l protejăm, renunțînd oficial la termenul de rom.
    Să le spunem țigani țiganilor pe românește, nu pe romește, corectînd mesajul fals români = romi. Numai minoritarii au drept să aleagă cum să se numească și să-i numească pe alții? Majoritatea n-are drept de autoidentificare? Trebuie să se supună unui jaf lexical? Cît de eficientă va fi petiția pentru anularea numelui de rrom nu știu, dar un referendum contra acestei denumiri e necesar. Pentru a stopa această „agresiune axiologică”, așa cum o numea Vasile I. Zărnescu în „Lumea Magazin” nr. 9/2005. Gălăgioasele onguri pe tema discriminării trebuie convinse că nu avem intenția să injuriem pe nimeni (Fundația Soros a aruncat ideea că există o limbă româno-țigănească, Romani Vlax/ VLACH sau Vlax Romanî). Dimpotrivă, nu vrem decît denumirea corectă a românilor și țiganilor.
    Românește.


    Associated Topics

    Geopolitica


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.50 Seconds