Academia Română a luat act, cu îngrijorare, de noile încercări de a
introduce în uzul oficial, în Republica Moldova și în alte regiuni
vecine locuite de români, noțiunea inexistentă de „limbă moldovenească”,
susținută odinioară de propaganda sovietică și reluată,astăzi, de către
anumite cercuri interesate politic. Limba română, de mai bine de
două secole încoace, este studiată sistematic de către lingviștii români
și străini, care au stabilit exact statutul și rolul său. Limba română
este cea mai răsăriteană limbă romanică, are patru dialecte și mai multe
graiuri. Dialectele limbii române sunt cel daco-român, cel aromân
(macedoromân), cel meglenoromân și cel istroromân.
Baza limbii române este formată din dialectul daco-român, singurul
vorbit la nordul Dunării,și care este, pentru marea parte a opiniei
publice, limba română propriu-zisă. Graiurile limbii române
nord-dunărene sunt numeroase, expresive, bogate în regionalisme: graiul
ardelenesc (transilvănean), bănățean, bihorean (crișean), maramureșean,
moldovean, muntean, oltean etc. Graiul moldovean (moldovenesc) este
acela vorbit între Carpați, la vest, Nistru (pe alocuri și dincolo de
Nistru), la est, Ceremuș, la nord și Milcov, Dunăre și Gurile Dunării,
la sud.
|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 72 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Editoriale: Nicolae IORGA. Viitorul statelor miciPreluarea textului acestei conferințe nu este doar un act de memorie ci și îndemnul de a realiza o lectură care să stabliească legăturile necesare între trecutul recent și vremea în care ne zbatem. Numele unor insituții de după 1919 pot fi înlocuite cu acelea de după 1945, pentru a sublinia natura similarităților geopolitice din care România, ca stat și națiune, ar trebui să iasă cu un efort de inteligență colectivă, de solidaritate națională. Dacă am putea conta pe oameni politici responsabili și nu ar fi condusă spre prăpastie de niște mârțoage chioare sau oarbe, de niște escroci și de niște hoțomani, care își folosesc mintea, câtă o mai au în creierele lichefiate, doar pentru a strânge ceva biștari de cheltuit undeva în Dubai sau în Maldive, la pensie, bând Coca și mâncând produse de tip Macdo. Dan Culcer VIITORUL STATELOR MICI Odată, pe vremea lui Napoleon I-iu, pe aceea a lui Bismarck, Europa avea un singur stăpân. Astăzi, după rezultatul acelei întîlniri de la Miinchen 1, în care s-au pus jaloanele noii politici europene, se poate spune că ea are patru. De această situație va trebui să țină samă oricine, cel puțin o bucată de vreme, mai lungă sau, cum se arată, foarte scurtă, pînă cînd se va dovedi și ce slăbiciune prezintă acest sistem al unei tetrarhii, care se poate întâmpla să nu aibă mult mai mulți sorți de durată decît Tetrarhia imperială care, supt acvila Romei do odinioară, împărțea de fapt lumea în patru bucăți. Pînă la această probă a sistemului celui nou care s-a substituit unui vechi sistem, dovedit netrainic, în zodia aceasta a cetor patru domni ai lumii va trebui să trăiască orice organizație politică de proporții mai modeste.Evident că acei cari vor fi de acum înainte supravegheați, chemați la ordine, amenințați, aduși îa hotărâri de multe ori împotriva intereselor lor. se vor folosi de acest fapt prielnic că, în loc să se îndrepte către o singură putere dominatoare, vor avea alegerea de a întreba după voie la Roma, la Berlin, la Londra, la Paris Din rivalitatea firească între membrii acestui condomi-niu, vor folosi aceia cari, dacă ar fi fost dați pe sama unuia singur, ar fi trebuit să facă sacrificii si mai dureroase, să se plece la acte de supunere și mai umilitoare. Nimeni nu va spune că această soluție este cea bună. Evident că era preferabil sistemul, la care astăzi nu se mai poate gîndi nimeni, după sfîrsitul sforțărilor de la Geneva, care au avut numai îndoitul dezavantaj : de a porni de la interesele unei singure mari puteri si de a crede că prin discursuri si prin rezoluții în vid se poate [167] regulamenta soarta lumii : sistemul de sfătuirea popoarelor între dînsele, de concesii mutuale, de aranjamente pașnice, de formule legale, care ar fi trebuit căutate la Haga. Dar ce să ne mai glndim la lucrurile pe care le-a voit o nobilă ideologie, pe care le-au pus în. practică anumite interese, destul de vizibile și care, în fața unui șir de brutalități, cum este, înainte de oricare, atacul japonez împotriva Chinei, a trebuit să abdice de la un prestigiu pe care nu avea nici un mijloc material de a-1 susținea ! Dacă însă, în locul acestui regim de dezbateri internaționale și de rezoluții luate în majoritate sau în unanimitate, ar fi rămas numai o tendință imperialistă, ca acelea mai vechi despre care am pomenit la începutul acestei lămuriri, și mai rea ar fi fost soarta acelor fundații de caracter național, datorite unor rase pe care fatalitatea antropologică, sau numai împrejurări nepri-elinice de-a lungul istoriei îor le-a împiedecat de a întemeia ceea ce se numește un stat mare. Dar, trebuind ca statele mici de acum înainte să asculte, în atîtea chestiuni, față de pretențiile cînd ale unuia, cînd ale altuia din ceî patru dominanți, ele pot opune, în lipsa unor mijloace militare și economice capabile de a le garanta existența și integritatea hotarelor, argumente de drept și de bun simț, dintre care, dacă cele dinții pot fi ușor răspinse de oamenii obișnuiți cu acte ilegale, celelalte nu se poate sa nu fie ținute în samă. Desigur că nu mai este vremea iluziilor care consistau în a crede că, dacă un număr de state mai mici se unesc între dînsele, aceasta înseamnă că ele pot să constituie o putere mare. Așa s-a crezut în momentul cînd aici, la noi, ni se dădea recomandația de a fi ,,buni cetățeni ai Micii înțelegeri" 2 și cînd această ,,Mică înțelegere" era prezentată așa ca încă o Mare Putere care, vorbind cînd prin gura cehoslovacă, cînd printr-una iugoslavă, cînd printr-una românească, ar fi putut să impună și să păstreze o anumită situație. Nu. Statele mici sînt datoare de acum înainte să se gîndească nu Ia astfel de ,,pacte", care s-au dovedit [168] trecătoare și neefective, ci la propria lor apărare si, pe Ungă aceasta, ]a conștiința care se desface pentru dînsele din cunoașterea rosturilor lor, din convingerea că aceste rosturi sînt suficiente pentru ca să pretindă a li se menținea libertatea și ceea ce se mai poate numi, în timpurile noastre, independența. N-a existat pînă acum nici o epocă din istoria omenirii an care neamurile să nu fi fost silite, să nu se fi simțit datoare de a se lega de un principiu, de a se reclama de la o teorie. Toate aceste principii și toate aceste teorii au în-tr-însele, fără îndoială, o îndreptățire, deși nici una nu poate să pretindă că îndreptățirea aceasta este așa de mare, încît să nu se gîndească cineva la alte idei decît acelea pe care se sprijină ele. In succesiunea acestor principii dominante, astăzi are o trecere deosebită principiul național. Potrivit cu acest principiu național, toți oamenii cari fac parte dintr-o națiune trebuie să trăiască în același stat. Nimic nu poate fi mai atrăgător decît această lozincă, în care s-ar zice că se păstrează si un fel de caracter sacru. Națiunea este deci sfântă si, în sfințenia ei, ea își îngăduie tot ce poate să servească intereselor ei legitime, care decurg din însăși ființa ei, păstrată în anumite hotare, cînd mai largi, cînd mai strimte, de-a lungul veacurilor. Anglia reprezintă poporul englez : în această privință nu poate fi nici o îndoială. Prin opera minunată a regilor Franciei, operă așa de puțin recunoscută de urmașii lor, din mai multe seminții a ajuns sa se întemeieze poporul francez, deplin unitar în ce privește tendințele sale, cu toate că ici și coîo se păstrează, peste deosebirile de rasă, pe care nu le poate desființa nimeni, și amintirile de limbă, care arata cîtă deosebire a fost în trecut. - Germania si-a însușit teritoriul austriac si a ciopîrțit Statul creat la sfătuiriîe din Paris pentru poporul ceh și pentru poporul slovac, considerate ca o singură rasă, apelînd îa acest caracter național, din care Berlinul a căutat să tragă pînă astăzi numai o parte din conse-cințe, căci ne putem aștepta și la altele.[169] Dar, daca se invoacă principiul național pentru unii, nu se poate a se declara, în alte împrejurări, că acest principiu nu are nici o valoare pentru alții. N-ar fi existat o garanție pentru statele mici, dacă el ar fi avut un caracter ambiguu deși, din cauza unor interese care sînt capabile să înfrunte sentimentul național și să-l biruie măcar în parte, putem vedea astăzi o lume mulțămită, deși împărțită între trei, patru rase, în Elveția și, cu toată discordia dintre valonii de limbă franceză si flamanzii de dialect german, nu s-a cerut In Belgia niciodată, fățiș, o desfacere după elementele acestea naționale divergente. Dar, pentru deosebirile acestea naționale, care sînt, dacă observă cineva lucrurile de aproape, deosebiri de limbă, Suedia, legată o bucată de vreme, supt dinastia Bernadotte, de Norvegia, s-a despărțit de tovarășii cari sînt vecinii ei de astăzi. Tot așa, tratatele din Viena creaseră, pentru dinastia de Orange, un stat al Țărilor-de-Jos, în care belgienii, așa cum sînt ei cu caracter dublu, se găseau alături de olandezi, și încă de la 1830 despărțirea între aceste două elemente componente s-a impus. Ce mai rămîne prin urmare în Europa, cu o foarte slabă excepție, nu este altceva decît un număr de state mici, sprijinite pe principiul național. Pot cei patru, tuspatru dominatori, să ceară ceea ce s-ar putea cere, în virtutea altui principiu, acela care izolează Statul Sovietelor : ca o națiune să părăsească forma pe care și-a dat-o, în margenile acestei vorbiri a unei singure limbi ? Evident că nu. Dar, dacă, totuși, aceasta s-ar face, împotriva unui principiu pe care l-a rostit domnul Hitler în zilele din urma, zicînd că lui nu-i trebuie cehoslovaci, ci numai germani de ai săi, cei cîștigati astfel, împotriva drepturilor naționale, ar putea ei fi prefăcuți vreodată în cetățeni credincioși ai statului cuceritor ? Și, să se bage de samă, nu este vorba de un grup național care s-ar fi desfăcut din întregimea rasei pentru a se alipi la un stat de altă limbă, ci de oameni cari vin, [170] aducînd cu dinșii, de o singură generație, sau de mai multe, de-a lungul secolelor, amintirea unui stat care și-a avut si zilele bune și momentele de glorie. Iată ceea ce, în principiu, ca si în imposibilitatea unei amalgamări cu acei cari ar fi să învie vechiul imperiu, mi se pare că ar constitui o garanție a viitorului statelor pe care un neîndreptățit sentiment de trufie le numește „statele mici" ale Europei. N. Iorga 14 octombrie 1938.Conferință la Radio România, tipărită în volumul Sfaturi pe întuneric, Antologie, ediție îngrijită, note și comentarii de VALERIU RÂPEANU și SANDA RÂPEANU. Studiu introductiv : VALERIU RÂPEANU, EDITURA MILITARĂ - 1976 Nota: Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine? |
|
Scris de asymetria on Tuesday, February 04 @ 20:38:14 CET (84 citiri) Citeste mai mult... | Editoriale | Scor: 0 |
|
Editoriale: Editorial: Victoria lui Donald Trump si impactul ei asupra Europei de est Victoria lui Donald Trump ne învită, din nou, la dezbateri aprinse încă de la primele ore ale anunțării rezultatelor. Figura sa polarizantă și retorica adesea controversată ridică semne de întrebare legate de viitorul politicii internaționale. Ce semnificație are acest rezultat electoral pentru Europa de Est, pentru România și pentru conflictul care continuă să macine Ucraina? America întâi: Un motto cu implicații globale Donald Trump revine cu o platformă care pune accentul pe „America întâi”, o viziune ce prioritizează interesele interne ale SUA în detrimentul angajamentelor externe. Această abordare are consecințe directe pentru securitatea Europei de Est, o regiune ce depinde de angajamentele de apărare ale Washingtonului prin NATO. România, aflată în prima linie a flancului estic al alianței, ar putea resimți o scădere a sprijinului direct din partea SUA în cazul unui Trump mai reticent față de angajamentele militare internaționale. Deja în timpul primului său mandat, Trump a criticat frecvent aliații NATO pentru contribuțiile financiare insuficiente, o retorică care ar putea reveni și care riscă să alimenteze tensiunile interne ale alianței. Ucraina: Risc sau oportunitate? Când vine vorba de Ucraina, situația devine cu atât mai incertă. Retorica lui Trump a fost adesea contradictorie în relația cu Rusia, iar legăturile mai vechi cu Vladimir Putin au ridicat întrebări legitime cu privire la poziția sa reală față de conflictul ruso-ucrainean. O posibilă detensionare a relațiilor dintre SUA și Rusia, de dragul unei realpolitik orientate spre “dealmaking”, ar putea veni în detrimentul Kievului, care se bazează pe sprijinul occidental pentru a-și menține rezistența. Pe de altă parte, o administrație Trump ar putea opta pentru o abordare mai pragmatică, condiționând sprijinul financiar sau militar pentru Ucraina de progrese tangibile în reforma internă. Acest tip de condiționalitate ar putea accelera schimbările politice și economice în Ucraina, dar ar putea, de asemenea, să vulnerabilizeze poziția țtării în fața agresiunii ruse. Dan CULCER (Continuare) |
|
Scris de asymetria on Thursday, January 23 @ 14:22:52 CET (109 citiri) Citeste mai mult... | 8930 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
|
Editoriale: Dan CULCER. Carmacii robi **Cârmacii robi** Într-o lume în continuă schimbare, unde valorile și normele sociale sunt adesea contestate, ne aflăm în fața unei dileme existențiale: cine ne conduce destinele? În textul său emblematic, „Cârmacii orbi”, Mircea Eliade ne oferă o reflecție profundă asupra condiției umane, iar noi, în acest editorial, ne propunem să explorăm o variantă contemporană a acestei teme, intitulată „Cârmacii robi”. Cârmacii, călăuze aie destinului nostru, sunt adesea percepuți ca fiind cei care ne îndrumă pe cărările vieții. Însă, în realitate, mulți dintre ei sunt robi ai propriilor lor ambiții, frici și limitări. Într-o societate în care valorile autentice sunt adesea înlocuite de superficialitate, ne întrebăm: cine sunt acești cârmacii și ce rol joacă în viața noastră? În viziunea lui Eliade, cârmacii orbi simbolizau lipsa de direcție și confuzia existențială. Astăzi, cârmacii robi devin o metaforă pentru cei care, în ciuda aparențelor de control, sunt prizonieri ai sistemelor sociale, economice și politice. Aceștia sunt cei care, în loc să ne ghideze spre lumină, ne conduc spre întuneric, fiind ei înșiși constrânși de lanțurile unei societăți care nu le permite să își exprime adevărata esență. În acest context, este esențial să ne întrebăm cum putem deveni noi înșine cârmacii propriilor noastre vieți. Cum putem rupe lanțurile care ne țin prizonieri și să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre? Răspunsul nu este simplu, dar începe cu conștientizarea propriilor noastre limitări și cu dorința de a ne elibera de influențele externe care ne modelează destinul. Constatarea evidenței ca suntem conduși de cârmaci robi ne invită să reflectăm asupra puterii pe care o avem de a ne redefini identitatea și de a ne construi propriul drum. Într-o lume în care suntem adesea influențați de opiniile altora, este crucial să ne regăsim vocea interioară și să ne asumăm rolul de călăuză în propriile noastre vieți. Numai astfel putem spera să ne eliberăm de robia convențiilor sociale și să ne îndreptăm spre o existență autentică. În concluzie, va provoc să ne gândim la natura călăuzirii și la responsabilitatea pe care o avem în a ne construi propriul destin. Într-o lume plină de incertitudini, să ne asumăm rolul de cârmaci ai propriilor noastre vieți, eliberându-ne de lanțurile care ne limitează și îmbrățișând libertatea de a fi noi înșine. Dan CULCER
|
|
Scris de asymetria on Tuesday, January 21 @ 20:39:03 CET (87 citiri) Citeste mai mult... | Editoriale | Scor: 0 |
|
Editoriale: Dan Culcer. Simetrie versus asimetrie: razboiul ca dezechilibru al lumii Titlul revistei noastre reia ”cu o mică dar importantă modificare” pe acela al revistei SIMETRIA Revista SIMETRIA, editată de arhitectul, eseistul și omul de cultură G. M. Cantacuzino, reprezenta un reper cultural esențial în perioada interbelică, debutând în toamna anului 1939 la București. Revista era o platformă pentru dialogul intelectual, un spațiu de întâlnire pentru arte, literatură și filosofie. "Asymetria" păstrează acest spirit al dialogului, dar se scrie diferit, cu un Y, litera fiind un omagiu adus Numărului de Aur și lui Matila Ghyka, cel care l-a introdus în gândirea estetică românească. Y-ul semnifică și un pod între simetrie și asimetrie, între armonia idealizată și imperfecțiunea vie a realității. Asymetria propune o reflecție asupra echilibrului fragil al existenței, pe care îl regăsim astăzi răsturnat de realitățile crude ale războiului din Ucraina și genocidului/etnocidul din Gaza. Aceste tragedii contemporane pun în lumină pericolul unui ideal simetric, un spațiu utopic care devine adesea o închisoare. Simetria perfectă a ideologiilor, a granițelor impuse cu forța, a justificărilor retorice, ascunde de fapt disproporția suferinței umane, incomensurabilitatea pierderilor și absurditatea violenței. În Ucraina, obsesia pentru control și teritoriu alimentează un conflict de proporții tragice, unde disproporția de forțe și de suferință umană se face resimțită zilnic. De cealaltă parte, în Gaza, numerele devin abstracte: morții sunt numărați, dar viețile pierdute nu sunt niciodată egale, nici măcar în compasiunea lumii. Această asimetrie a compasiunii – o compasiune care uneori depinde de naționalitate, religie sau culoarea pielii – este una dintre cele mai teribile manifestări ale lumii noastre. Asymetria este, așa cum spunem, o condiție a vieții și a creativității. Universul însuși este asimetric – un cosmos în expansiune, imperfect, dinamic, care generează viață tocmai prin dezechilibru. Totuși, asymetria ne îngrozește atunci când o regăsim în suferința umană. Războaiele și genocidurile/etnocidurile sunt expresii ale unui dezechilibru profund, între cei care controlează puterea și cei care îi suportă consecințele, între cei care decid și cei care nu au voce. Astfel, războiul din Ucraina și genocidul din Gaza devin metafore ale unei lumi care respinge asimetria naturală și o înlocuiește cu o simetrie artificială a fricii, a represiunii și a opresiunii. În fața acestora, revista noastră refuză să se conformeze regulilor unui discurs uniformizator. Proclamăm, așadar, necesitatea de a da glas nu doar majorității, ci și marginalilor, de a crea spațiu pentru alteritate – chiar și atunci când aceasta ne incomodează sau ne provoacă. Simetria, în sensul său originar, înseamnă proporție fericită sau comensurabilitate. Însă lumea în care trăim rareori atinge această stare de armonie. Asymetria, pe de altă parte, nu înseamnă doar disproporție sau dezechilibru, ci și libertate, diversitate, refuzul uniformizării. În universurile simetrice, fie ele religioase, ideologice sau culturale, se ascunde adesea pericolul totalitarismului – utopiile care devin distopii. În Gaza, o regiune asimetrică din toate punctele de vedere – militar, economic, umanitar –, disproporția resurselor și a suferinței devine terenul unui genocid acceptat tacit de marile puteri. În Ucraina, unde aparenta simetria geostrategică a fost ruptă brutal de decizia Rusiei de a nu mai tolera agresiunea Statelor Unite pentru păstrarea monopolului puterii mondiale, ascunsă sub verbiajul propagandistic al exportului de democrație. Lumea întreagă privește o tragedie care se amplifică, ca o oglindă spartă ce reflectă haosul. Revista noastră își asumă misiunea de a explora subteranele culturii și conflictelor, refuzând să accepte doar ceea ce este vizibil, doar ceea ce este consensual. Nu vom ocoli temele incomode – fie ele legate de război, genocid sau ideologii dominante. Vom căuta să provocăm confruntarea ideilor, să oferim o platformă pentru vocile altfel reduse la tăcere. Simetria, în utopiile sale aparent binevoitoare, construiește închisori. Asymetria, prin contrast, eliberează, dezvăluind frumusețea diferenței și puterea diversității. Universul nostru, haotic și imprevizibil, este mai apropiat de modelul asymetric, iar în imperfecțiunea sa găsim nu doar suferință, ci și speranță. Haideți, așadar, să îmbrățișăm această imperfecțiune și să inventăm împreună un Altceva. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Thursday, December 26 @ 17:39:17 CET (112 citiri) Citeste mai mult... | 14078 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Prof. Dr. Tiberiu Tudor. GENEZA STATALITATII UCRAINENE (2 Republica
Populară Ucraineană și Republica Sovietică Ucraineană ─ două formațiuni statale
antagonice, ambele ostile României “Cine nu cunoaște istoria nu poate să înțeleagă prezentulși nu poate să prevadă viitorul.” 1. Încercările de
înjghebare a unui stat ucrainean în perioada Primului Război Mondial. Imediat după
revoluția din februarie 1917, la 17 martie, la Kiev ucrainenii și-au proclamat autonomia
în cadrul unei Rusii Federative, sub forma Republicii
Populare Ucrainene (R.P.U.), cu
o majoritate socialistă în Parlament
(Rada Centrală). În noiembrie 1917 Rada a condamnat lovitura de Stat bolșevică
din octombrie de la Petrograd. (urmare)
|
|
Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 17:39:27 CEST (458 citiri) Citeste mai mult... | 23843 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Prof. univ. dr. Tiberiu Tudor. Geneza statalitatii ucrainene (1) Câteva repere ale scindării medievale a slavilor de răsărit Istoria medievală timpurie a slavilor de răsărit pare încețoșată dacă
ne pierdem în detalii. În liniile esențiale ea este, însă, limpede.
Invazia mongolă din 1240 a spulberat Rusia Kieveană și a introdus o pană
separatoare între partea de vest a slavilor de răsărit (viitorii
ucraineni și bieloruși) și cea de est. Disoluția puterii mongole, ca
urmare a luptelor pentru succesiune din cadrul fostei mari armate a lui
Ginghis și ridicarea puterii poloneze a făcut ca, de la 1400 până spre
1800, ramura vestică a slavilor de răsărit să intre sub dominația
poloneză și polono-lituaniană, care și-a pus amprenta etno-culturală și
lingvistică asupra ei. Între ruteni - risipiți într-o masă comună cu
polonezii, lituanienii, alte seminții și apoi evreii - a avut loc și o
sciziune social-religioasă. Elita lor socială a adoptat catolicismul și
a fost asimilată de puternica șleahtă (nobilime) poloneză, pierzându-și
identitatea slavă. Țăranii ruteni, în marea majoritate iobagi, au rămas
la ortodoxism; mulți, sub oprimarea nobilimii, majoritar poloneze, și a
prozelitismului catolic, s-au refugiat spre sud-est, unii îngroșând
armata cazacilor zaporojeni. (urmare)
|
|
Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 17:21:05 CEST (417 citiri) Citeste mai mult... | 11087 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Tiberiu Tudor. Sinteza unei teme geopolitice Dosarul NATO + Ucraina |
|
Scris de asymetria on Sunday, December 10 @ 20:10:15 CET (326 citiri) Citeste mai mult... | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Prof. Dr. Tiberiu Tudor Înfiintarea si extinderea N.A.T.O. (1-3) Una dintre cauzele directe ale războiului din Ucraina este încercarea de extindere a N.A.T.O. dincolo de limitele de suportabilitate ale Federației Ruse. Este un truism faptul că războiul din Ucraina este, în primul rând și în esență, un război între Statele Unite și Federația Rusă, o resuscitare a războiului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. In actualul context geopolitic este instructiv, poate relevant, să revedem istoria acestui război și, în particular, istoria de șapte decenii a nașterii și extinderii N.A.T.O.[1] |
|
Scris de asymetria on Thursday, January 26 @ 18:41:15 CET (772 citiri) Citeste mai mult... | 46927 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: De ce sã nu scriem despre Trianon de G.M. Tamás Cititor scrie " De ce să nu scriem despre Trianon de G.M. Tamás Contributors.ro Miercuri, 3 iunie 2020, 7:56 Actualitate | Opinii |
|
Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 11:58:38 CEST (1415 citiri) Citeste mai mult... | 15848 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Declaratia Academiei Române privind unitatea limbii române
Declaratia Academiei Române privind unitatea limbii române
Academia Română 05 Februarie 2020 Prutul nu reprezintă o graniță lingvistică sau dialectală și, în
consecință, limba vorbită de o parte și de alta a acestui râu este
aceeași, anume limba română. Graiurile limbii române asigură unitatea
limbii și sunt inteligibile tuturor românilor.
Limba literară, născută din secolul al XVI-lea încoace, este limba
standard care se învață în școală și care subliniază - în România, în
Republica Moldova și oriunde în afara acestor state - patrimoniul
lingvistic comun. Graiul moldovenesc nu se opune în niciun fel unității
limbii române, așa cum noțiunile de moldovean și de român nu se
contrapun, ci se completează. Oltenii, maramureșenii, bănățenii etc.
sunt, în același timp, și români, așa cum majoritatea moldovenilor sunt
moldoveni și români concomitent. La fel, bavarezii sunt germani,
toscanii sunt italieni și normanzii sunt francezi deopotrivă. Mai mult,
chiar dacă Elveția este stat, nu există vreo limbă elvețiană inventată
din motive politice. Austria are o statalitate veche și recunoscută, dar
limba studiată în școlile austriece nu este austriaca, ci germana.
Nici limba franceză studiată în Belgia nu se cheamă belgiană.
Învățații moldoveni, de la Miron Costin și Dimitrie Cantemir până la
Mihai Eminescu și Alexandru Philippide,au folosit constant noțiunea de
limbă română și nu pe cea de „limbă moldovenească“. Cei mai importanți
teoreticieni ai numelor de român (românesc) și România au fost
moldovenii. Patria, pentru Eminescu, nu era Moldova, ci România, fapt
pentru care a scris: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!”. Este
adevărat că astăzi există statul, recunoscut în plan internațional,
Republica Moldova, dar limba majorității populației sale este limba
română, exprimată în frumosul grai moldovenesc. Istoria și realitatea nu
pot urmări decât criteriul adevărului omenește posibil, iar acest
adevăr vorbește clar și fără echivoc despre limba română, vorbită și
scrisă cu alfabet latin pe ambele maluri ale Prutului. Noțiunea de
„limbă moldovenească”, dincolo de inexistența realității pe care tinde
să o denumească, intră în contradicție cu întreaga istorie culturală a
regiunilor răsăritene ale spațiului locuit de români și amenință să
excludă din zestrea spirituală a ramurii răsăritene a poporului român pe
cei mai mari scriitori ai săi, care s-au considerat invariabil români
și care au scris exclusiv în limba română. A promova ideea unei limbi „moldovenești”, distincte de cea română,
nu este numai o denaturare a unei realități culturale și identitare
documentată în toate sintezele lingvistice, istorice și literare, ci și o
manipulare ideologică pe care comunitatea internațională nu o va
accepta niciodată. Limba unui popor e parte definitorie a identității
sale; de aceea, instrumentalizarea ei ideologică prin politici
lingvistice tendențioase nu poate modifica o realitate care se sprijină
pe o tradiție de secole și mai ales nu poate anula o identitate pe care
românii din Republica Moldova o simt ca definitorie: aceea a
apartenenței la spațiul lingvistic și cultural românesc. Drept
consecință, Academia Română sprijină necondiționat poziția Academiei de
Științe a Republicii Moldova, a institutelor sale de profil, privitoare
la statutul limbii române ca limbă istorică și oficială a statului.
În lumina acestor considerente, Academia Română solicită expres
autorităților Republicii Moldova să păstreze în uz oficial noțiunile
corecte și consacrate de „limba română” și de „istoria românilor”, ca
fiind singurele valabile pentru denominarea realităților pe care le
cuprind. Biroul Prezidiului Academiei Române Acad.Ioan-Aurel Pop - Președintele Academiei Române
Acad. Bogdan Simionescu - Vicepreședinte al Academiei Române
Acad. Victor Spinei - Vicepreședinte al Academiei Române
Acad. Răzvan Theodorescu - Vicepreședinte al Academiei Române
Acad. Victor Voicu - Vicepreședinte al Academiei RomâneAcad.
Ioan Dumitrache - Secretar General al Academiei Române
București, 30 ianuarie 2020
|
|
Scris de asymetria on Thursday, February 06 @ 09:11:29 CET (1865 citiri) Citeste mai mult... | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Matei Cazacu, Borsi Kalman Bela. Au berceau de la nation roumaine moderne
Dans une brochure publiée en 1932 sous
le titre Contre l'inimitié entre les nations. Roumains et
Hongrois, Nicolae Iorga écrivait :
"Depuis presque cent ans, une
haine injustifiée sévit entre deux peuples qui vivent en partie sur
les mêmes territoires, qui ont dans de nombreux domaines le même
mode de vie, dont l'histoire a été maintes fois commune, qui ont à
remplir, sur les lieux où ils se trouvent, la même mission et qui
voient se dresser devant eux les mêmes dangers. Il s'agit des
Roumains et des Hongrois.[...]
Béla Borsi Kalman a entendu l'appel de
Nicolae Iorga et son livre est un exercice d'analyse objective mais
non dénuée de sympathie des relations entre les élites
révolutionnaires hongroises de 1848 et les hommes politiques
roumains. Ceux-ci étaient eux d'aussi anciens révolutionnaires,
eux aussi avaient été condamnés au bannissement et aux
persécutions, mais ils avaient réussi, lors de l'exil parisien, à
susciter l'intérêt et la sympathie des historiens, des politiciens
et des journalistes français pour ce qui deviendra, avec le concours
de Napoléon III, un problème international : les principautés
danubiennes, îlot latin dans une mer slave, poste avancé de
l'Europe et gardien des bouches du Danube face à l'expansion des
barbares et plus récemment de la Russie. Image naïve et fausse,
mais soutenue par l'autorité d'hommes comme Lamartine, Jules
Michelet et Edgar Quinet . L'auteur croit déceler dans cette
prouesse le pragmatisme et le byzantinisme des boyards roumains qui
comptaient parmi leurs ancêtres bon nombre de Grecs (et de
balkaniques) ayant apporté dans leur bagage génétique toute la
subtilité et la finesse de l'Empire romain d'Orient. Éditions des Archives Contemporaines - Éditions des Archives Contemporaines
298 pages - 13,5 × 21 cm ISBN 978-2-8130-0275-4 - septembre 2018 |
|
Scris de asymetria on Sunday, December 16 @ 17:52:06 CET (2366 citiri) Citeste mai mult... | 11442 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Geopolitica: Nicolae Trifon. La nation roumaine dans le miroir hongrois La nation roumaine dans le miroir hongrois
Nicolas Trifon
|
lundi 22 octobre 2018 Non, les
rapports entre les Hongrois et les Roumains n’ont pas été toujours ce
qu’ils sont maintenant, c’est-à-dire pas très bons, et il n’y a pas de
raison qu’ils restent ainsi à l’avenir, semble vouloir faire comprendre
Béla Borsi-Kálmán aux lecteurs de ses « essais pour servir à l’histoire
des rapports hungaro-roumains aux XIXe et XXe siècles » qui viennent
d’être traduits en français [1].
|
|
Scris de asymetria on Sunday, December 16 @ 17:29:08 CET (2534 citiri) Citeste mai mult... | 32308 bytes in plus | Geopolitica | Scor: 0 |
|
Editoriale: Magda Ursache. 1918-2018 Magda
Ursache. 1918-2018
„Vremea vremuiește și
timpul trage nădejde.”
Proverb
românesc
Eminenții
intelectuali pro Unire, făuritori ai ei, nu numai că au fost
trecuți prin închisori, lagăre, domiciliu obligatoriu, dar sunt
uitați sau denigrați ca naționaliști obtuzi, definiți ca
detestându-i pe străini, când naționalistul îl iubește mai mult
pe al său decât pe celălalt, sentiment deloc rejectabil.
Soldații
români, eroii tăcuți ai Primului Război Mondial, „război
imperialist” după Roller, pe oasele cărora s-a făcut Unirea
Mare, au devenit iarăși „fantome albe”, cum erau ironizați în
manualul de istorie RPR, pentru că fuseseră surprinși de atacul
nemțesc dezbrăcați.Îmi plăcea să cred că „Pe aici nu se
trece” au fost cuvintele generalului Eremia Grigorescu.S-a corectat
: Nu , greșeală! Poate. Dar de trecut nu s-a trecut. Iar
imperialiștii desculți i-au luat generalului Mackensen, supranumit
Cap de Mort (pe căciulă), 3000 de germani prizonieri. Numai că
Rollerii II, cum le zice Paul Goma, minimalizează victoriile de pe
„drumul oaselor”, Mărăști-Mărășești-Oituz , deși Crucea
de pe Caraiman înștiințează că e vorba despre 880.000 de
jerfe.După învățătura Părintelui Iustin Pârvu, „jertfa
fortifică neamul”. N. Titulescu a spus-o unde trebuia s-o spună :
„România nu poate fi întreagă fără jertfă”. |
|
Scris de asymetria on Sunday, November 11 @ 19:31:39 CET (2371 citiri) Citeste mai mult... | 16702 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0 |
|
Romi Bauer. Dizolvare PSD ALDE UDMR Cititor scrie "Bună ziua.Vă contactez pentru că în România autoritățile nu mai lucrează pentru poporul român.Vă rog să publicați faptul că am trimis în data de 29.09.2017 Parchetului Înaltei Curți deCasație și Justiție o cerere pentru dizolvarea PSD-ALDE și declararea mandatelor membrilor parlamentuluiactual ca fiind mandate imperative, adică mandate ce nu reprezintă interesele poporului român:Mandatele imperative ale parlamentarilor sunt neconstituționale.Partidele PSD, ALDE și UDMR nu reprezintă interesele poporului român pentru că încalcă prevederileConstituției prin faptul că încalcă suveranitatea poporului român exprimată prin referendumul din anul 2009,ocazie în care s-a decis că parlamentul trebuie să fie compus din mai puțin de 300 de parlamentari și parlamentul trebuie săfie unicameral.Aceste trei partide decid și conduc România deținând majoritatea în parlament și guvern.Este încălcată flagrant Constituția și suveranitatea poporului prin faptul că nici la momentul actual nu a fost aplicatrezultatul deciziei luate de popor prin referendum și actualul parlament are mai mult de 300 de parlamentari și aredouă camere: Senatul și Camera Deputaților.Cererea mea adresată Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție a primit numărul de înregistrare 10033/2017din data de 19.09.2017. După comunicarea numărului de înregistrare am primit o adresă la data de 29.09.2017 prin poșta electronică prin care sunt înștiințatcă cererea mea a fost comunicată Pachetului Tribunalului București pentru competenta soluționare.De atunci am trimis adrese electronice și prin fax la Pachetului Tribunalului București dar nu am mai primit nici un răspuns.Dacă sunteți interesați de detalii ale motivării cererii de dizolvare vă voi trimite ulterior o copia a acestui document.Mulțumesc anticipat pentru solicitudine și bunăvoință.Cu respect: Bauer Romi" |
|
Scris de asymetria on Wednesday, August 29 @ 14:03:53 CEST (2068 citiri) Citeste mai mult... | Scor: 0 |
|
In epicentru: Magda URSACHE. Despre 'oameni întregi' „Micșorăm noi înșine valoarea trecutului nostru național”, constată Mircea Platon (Elitele și conștiința națională, Ed. Contemporanul, 2017). Și culmea este că nesăbuita Lege 217/2015 a fost promovată în Parlament tocmai de un profesor de istorie, Crin Antonescu. Pierdem cu uitare de sine, cum avertiza în șiruri clare Eminescu (Nu suntem dispuși a reveni, „Timpul, 30 sept. 1878), „razimul moral al personalităților”. |
|
Scris de asymetria on Monday, January 22 @ 13:06:21 CET (2379 citiri) Citeste mai mult... | 15316 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |