Who's Online
Exista in mod curent, 32 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Editoriale: Camelia Jipa. Azilul de zi si de noapte
Scris la Friday, April 18 @ 11:57:03 CEST de catre asymetria |
Camelia Jipa scrie " În ultima vreme, după atâția tăriceni si băsești, elodii, monici, irinei, plugare si andreșane, care trec zilnic ca un tăvălug peste creierul meu, puține lucruri mă mai conving că această țară nu e un azil de nebuni. Și dacă vreau sa-mi păstrez puțina sănătate mentală care mi-a mai rămas, ar trebui să-mi fac bagajele si să plec oriunde găsesc un loc din care lumea să nu se mai vadă cu fundu-n sus. De ce n-o fac încă, e o altă discuție.
Cert e că uneori urăsc televiziunea pentru cruzimea cu care ne arată cât suntem de goi și de murdari, de lipsiți de substanță și de conștiință, o masă care trăiește doar pentru pâine și circ. Începând cu orele cinci după-amiază, pe orice buton al telecomenzii aș apăsa, se declanșează o explozie de violență sub toate formele, o sete patologică de sânge, și îmi e din ce în ce mai clar că poporului ăstuia îi trebuie o armată de psihologi dedicați misiunii de a-l psihanaliza până își vindecă bolile istorice. Sau poate soluții compensatorii, supape colective de revărsare a furiilor - și îmi amintesc acum de rolul coridelor ori al luptelor cu gladiatori.
Cel mai sângeros desant îl facem odată cu știrile de după-amiază, care ne arată cât de mare este în România bolnavă, cât de evident semnul unei degenerări a ființei sociale: copii care își ucid părinții sau invers, tați care își violează fiicele sau le scot la vânzare pentru băutură, tineri care omoară bătrâni sau mutilează animale, adolescenți care se sinucid din motive mai mult sau mai puțin evidente, etc.
Urmează jurnalele de seară, cu care trecem în alt registru patologic: circul neobosit al politicienilor noștri, clovnerii discursive si iluzionism ideologic, derizoriu si impotență politică. Și la toate astea asistăm scârbiți, dar fără reacție serioasă, sau clasificăm spectacolul drept parodia tipic românească și atât. De peste tot transpare fuga de realitate, lipsa capacității de acțiune. Ne pierdem în vorbe goale și unii și alții, formele fără fond ale tranziției, și tot ce putem face e să conchidem pseudo-filosofic că ne merităm soarta.
Numărul din ce în ce mai mare al acțiunilor agresive pare că nu mai alarmează pe nimeni, ne-am învățat cu ideea că se întâmplă în aceeași realitate în care trăim și noi, dar întoarcem capul, schimbăm canalul sau, mai rău, savurăm cu voluptate detaliile. Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății arată ca România ocupa locul V în Europa în ceea ce privește incidența bolilor psihice - tările fruntașe în acest trist clasament fac parte in majoritate din fostul bloc comunist. Mai mult de 15% din populație suferă de depresie, numărul schizofrenicilor e în continuă creștere, iar tulburările provocate de alcoolism sunt în top. Problema este că doar o mică parte dintre pacienții cu afecțiuni psihice îsi recunosc sau le sunt recunoscute problemele și folosesc tratamente medicamentoase sau psihoterapie.
Deși specialiștii trag alarma de câțiva ani încoace, autoritățile noastre nu sunt îngrijorate de aspect, nu se fac investigații serioase, nu se pun în aplicare planuri naționale de prevenire si tratare a acestor boli. Desigur, se mai discută sporadic pe la vreun talk-show, se mai fac analize și statistici, dar cum să schimbăm această realitate înfiorătoare, ce tratament ambulatoriu să aplicăm acestei nații pentru a se însănătoși nu aud nicăieri.
Dar de unde vine însă acest efluviu agresiv din ce în ce mai puternic? Studiile afirmă de obicei că sărăcia și nivelul ridicat al stresului sunt cauzele cele mai frecvente ale creșterii numărului de probleme psihice, de la tulburările afective si comportamentale în forme ușoare până la bolile grave. Faptul că țările cu numarul cel mai ridicat de afectiuni de gen provin din fostul lagăr comunist nu poate fi însă trecut cu vederea prea ușor. Bineînțeles că aici recuperarea decalajelor și nivelul de trai scăzut sunt factori de netăgăduit, dar cred că legătura poate fi găsită și la un etaj mai profund. Poate că experimentul social comunist, care a creat un univers concentraționar extins la nivelul unei țări (sau chiar grup de țări), apelând la metode coercitive si represive de masă, generatoare de frică și de refulare a valorilor pozitive, a reusit să declanșeze procesul psihic generalizat de identificare cu agresorul, împrumutul de către indivizii terorizați a agresivității părții adverse. Experimentul Pitești a devenit treptat experimentul România. Doar prin identificare, oamenii au putut învinge frica provocată de reeducarea comunistă și tot astfel se poate explica subminarea relațiilor de rudenie și de prietenie, delațiunea ca sport național sau renunțarea la credință, respingerea valorilor neagreate de sistem, ca surse de conflicte majore. Tot teroarea comunistă se face vinovată de regresia la vârsta copilăriei, de infantilizarea prin dependența economică totală de statul părinte, tare evidente și azi în nostalgia multora față de liderul- tătuc si față de controlul absolut exercitat de regimul etatist. Bineînțeles că toate aceste componente psihice se manifestă încă în prezentul nostru, agresiunea psihică având doar alte condiții sociale de manifestare. E adevărat că procesele sunt reversibile, dar cine știe de cât timp va mai fi nevoie pentru ca ființa socială românească să se vindece de bolile trecutului.
Camelia Jipa
Nota: Tags, cuvinte cheie : România, violență, politicianism, postcomunism, experimentul Pitești, regresie, frică, infantilizare, vindecare, memorie"
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|