Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 16 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Poeme: Antologie : Principalele teme ale poeziei basarabene în anii 5O
    Scris la Thursday, March 20 @ 16:24:12 CET de catre asymetria
    Memoria Poezia Moldovei ― principalele teme în primul deceniu postbelic

    Iată o alta antologie a rusinii, similară cu aceea realizată de Virgil Ierunca. Doar că prezența în antologia din 1954 era, atunci, o onoare și un semn de succes.
    Antologia Poezia Moldovei a apărut în anul 1954 și e alcătuită din trei părți: “Poezia clasică” (paginile 5-176), “Poezia contimporană” (177-616) și “Poezia norodnică” (616-656). Câteva “notițe biografice” despre fiecare poet încheie culegerea. La capitolul “Poezia contimporană” sunt incluși 21 de autori cu poeziile lor cele mai “reprezentative”( câte 10 – 30 de poezii din fiecare autor). Nu se menționează cui aparține selecția versurilor.
    Publicăm studiul Lilianei Corobca și prezentarea antologiei, o selecție complementară din aceste jalnice versificații propagandistice, care nu trebuie uitate, poate fi citită la adresa Antologie
    Asymetria




    Introducere

    Principalele teme ale poeziei din această perioadă nu sunt greu de depistat. E suficient să parcurgi câteva pagini ca să descoperi schema după care s-au orientat alcătuitorii antologiei: Partidul lui Lenin și Stalin, Eliberarea (Slobozirea Basarabiei), Patria Sovietică (Moldova Sovietică), viața nouă (colhoz, uzine, școli) etc. Deducem importanța temei nu doar după cantitatea de poezii, dar și după locul pe care-l ocupă la fiecare autor: primele poeme selectate sunt Capitala țării noastre (Andrei Lupan), În fața Cremlinului (Petrea Cruceniuc), Patria (Emilian Bucov), În Piața Roșie (Liviu Deleanu), Surori și frați (Simion Mospan) etc. Pe ultimul loc, în cazul fiecărui poet, se află poeziile pentru copii, despre anotimpuri (despre primăvară), despre dragoste, Povestea unui șoarece de Gheorghe Meniuc, Ce se-ntâmplă-n viață de Vladimir Russu, Codrii de Igor Crețu… Desigur, nu putem discuta despre valoarea poeților (probabil, multe poezii care nu tratau temele recomnadate n-au fost incluse), putem, în schimb, sa ne amuzăm de expresivitatea „involuntară” a versurilor . Poeții sovietici Vl. Maiacovski, A. Tvardovski, A. Surcov, D. Vetrov ș.a. au influențat poezia basarabeană din această perioadă, majoritatea temelor fiind desigur importate din U.R.S.S., la fel cum majoritatea poeților dijn R.S.S. Moldovenească erau importați din Transnistria (R.A.S.S.M. formată pe teritoriul Ucrainei în 1924), odată cu unirea Transnistriei cu Basarabia în anul 1940.
    În perioada anilor ‘50 numele lui Stalin e mai întâlnit decât cel al lui Lenin și apare, de obicei, în poeziile despre partid (“partidul lui Lenin și Stalin”):
    Sub steagul lui Lenin, sub steagul lui Stalin,
    Pe noi ne conduce partidul iubit!
    (Moldova Sovietică)
    Că partidul lui Lenin și Stalin
    Ne duce spre comunism.
    (Îs ostașul de eri)
    Eu proslăvesc partidul
    lui Lenin și-al lui Stalin
    Și jur că niciodată
    n-oi șovăi din cale!
    (Partidului)

    În poeziile despre (revoluția din) Octombrie, Lenin și Stalin sunt nelipsiți:
    Dacă sînt așa,
    cum astăz sînt ―
    mulțămit de viață,
    fericit, ―
    Lui OCTOMBRIE
    îi mulțămesc!
    Și la toată lumea
    povestesc:
    Toate estea
    LENIN
    mi le-a dat!
    Toate estea
    STALIN
    mi le-a dat!
    (Lui Octombrie)
    Stalin proslăvit, iubitul nostru Stalin, Stalin cel iubit, Stalin luminat. Chiar și într-o poezie dedicată lui Lenin, Stalin este amintit în ultima strofă:
    Cu noi îi Ilici, oriunde și-oricând,
    Cel mai viu dintre oameni vii […]
    Când Stalin primește parada izbânzilor,
    Cu dânsul Lenin salută oștirea,―
    Și-s amândoi zugrăviți pe pânzele
    Istoriei, Slavei și Nemuririi.
    (Lenin)
    Dacă într-un anumit context e menționat numele lui Stalin (în primul rând), Lenin va apărea de asemenea după câteva strofe:
    Și nu uita, cu noi îi scumpul Stalin―
    În jurul lui noroadele s-or strânje
    Și-n lupta iasta mare om învinje! […]
    Și-n patruzeci de-aici basarabenii
    Sloboda și norocul au primit.
    Pun mâna pe cartuz și îl salut pe Lenin,
    Salut eu mauzoleul de granit.
    (Prietenie)
    Ești erou, pilot al țării, pentru că așa ți-a poruncit Stalin:
    A trecut și-i tot la cale,
    Cum i-a fost cuvântul dat,
    Cum i-a dat porunca Stalin,
    Țara cum l-a-nsărcinat.
    (Pilotul țării)
    Sunt cea mai exemplară „zvenevaie” [șefă de echipă], c-așa i-am promis lui Stalin:
    Bine a luctat tutunul
    Ș-a primit o roadă bună.
    Toate le-a făcut la cale,
    Cum i-a dat cuvânt lui Stalin,
    Și amu îi eroină Nastea.
    (Eroina Nastea)
    Intru în partidul lui Stalin și jur:
    Tovarăș Stalin,
    jur:
    Biletul înmânat
    L-oi duce
    Nepătat
    în comunism―
    pe drumul leninist,
    pe drumul stalinist…
    (Eșind de la Raicom)
    Stalin are întotdeauna grija noastră. Stalin − salvatorul:
    Dar și-n robia neagră, pe sub biciuri crude,
    Nădejdea niciodată-n viață n-am pierdut, Că am știut că Stalin în Cremlin ne-aude, Și că din chin ne-a scoate am știut. / Noi auzeam cântarea de peste Nistru-n vale, / Cum moldovenii slobozi, depe malul stâng, / Îi mulțămesc lui Stalin și-l proslăvesc pe / Stalin, / Că ei din viață nouă roadă nouă strâng. / (Basarabenii) / / Cănd ea lupta pe viață și pe moarte / În cel mai aspru clocot de război / De-acolo Stalin însămna pe hartă / Un drum de slobozire și-nspre noi. / (Capitala patriei noastre) /
    Poporul sovietic e alcătuit din “noroadele lui Stalin”:
    Căci înspre toate drepturile tale / Și-nspre nădejdea voastră a tuturor, / Răzbate-n vacul nostru doar o cale, / Pe care merg noroadele lui Stalin, / Cu lejea și cu drepturile lor. / (Drepturile omului)
    Cu Stalin în suflet și-n gând, nu ne e frică de nimic, nu putem să nu biruim:
    ― Stalin îi cu noi nedispărțit, / Se vede biruința, îi aproape! / (Petrișcevo)
    Ipostaze duios-paterne ale conducătorilor. Copilași nevinovați sunt luați în brațe sau priviți cu dragoste (uneori conducătorul privește de pe tablou):
    Ilici la copilași privește / Și ochii, parcă vii, zâmbesc, / Ce primăvară înflorește, / Ce flori în țara noastră cresc! / (Primăvara) / / Și ce surâs senin și însorit / I s-a ivit copilului pe față, / Când Stalin, ca un tată fericit, / L-a ridicat și l-a cuprins în brațe. / Norodul truditor aplauda / Și-și ridica în slăvi conducătorul, / Care în toată măreția sa / Tînea atunci în brațe ― Viitorul. / (În piața roșie)
    Poezii despre locurile de naștere și anotimpurile în care de nasc conducătorii. Despre imposibilitatea lor de a muri sau incapacitatea de a fi imaginați morți:
    Mi s-a părut că inima-i zvâcnește, / C-a ațîpit puțîn, ca orice om,― / Ș-am vrut să strig: Tu vezi? Îi viu! / Trăiește! / Dar m-am temut să nu-l trezesc din somn. / (Cuvântul lui Lenin) / / El îi cu noi oriunde și oricând, / El, viu, pășește-n fruntea omenirii. / Însăș cuvântul L E N I N / pe pământ / Însamnă ― nemurire. / (Gânduri despre Lenin) / / Din viață Stalin n-a plecat, / Că el / mai viu îi decât viața… / El însuș / astăz dimineață / Cu mâna-i caldă / mi-a-nmânat / Biletul de partid. / Nu! / Stalin / n-a murit! / (Eșind de la Raicom) / / În zîua ceea și-au udat bucvarul / Cu lacrimi milioane de copii / Și nu credeau, nu pricepeau școlarii, / Cum oare Stalin a putut muri! / Ei doar știau, pășind întâia oară, / Ori învățând întâiul lor cuvânt, / Că pomu-i pom, că floarea este floare / Și că trăiește Stalin pe pământ. […] / Ș-au înțăles copii: El trăiește, / El este viu nemuritor în veci, / Căci veșnic vie inima-i zvâcnește / În pieptul larg al Patriei întreji. / (Nemuritor în veci)
    Stalin se bucură de popularitate și într-o țară capitalistă ca Argentina, de pildă, unde trei mineri (șahtiori) neînfricați au cioplit într-un munte numele lui:
    Unde numai vântul doar suspină, / Pe un munte nalt, prăpăstios / Trii șahtiori voinici ai Arjentinei / Noaptea se urcau făr’de lumină / Și ciopleau în vârfu-i colțuros. […] / Și spre culmea muntelui, spre scală / Ochi îndreaptă mii de truditori / Ei citesc cu dragoste și fală / Cel mai scump cuvânt al lumii ― STALIN, / Stalin îi în inimile lor… / (Pe un munte nalt al Arjentinei)
    În limita posibilităților, fiecare republică dispunea de un spațiu poetic acordat eroilor naționali. Haiduci care-i apără pe cei sărmani, partizani , soldați eroi etc.
    Ne-am avântat ca vulturii în zbor, / Ca șoimii depe munți, de printre nori, / Cotovski și Lazo și alți eroi / Au fost în fruntea luptei dela noi. / (Basarabenii) / / Sub curgan înverzit / Doarme fiul iubit / Al Moldovei pe veci slobozite. / Slavă ție Glavan ― / Partizan moldovan! / Slavă Patriei noastre iubite! / (Cântic despre comsomolistul Glavan) / / Or trece anii-n lungul lor șirag / Și peste vremi, în doine și alean, / Noi, frații tăi de neam și de meleag, / Te vom slăvi mereu, Boris Glavan. / (Or trece anii…) / / În satul ista s-a născut Cotovski, / Cel mai viteaz voinic dintre voinici. / (Voinicul din Hâncești) / / S-a pornit Cotovski tânăr / Ca un șoim răzbunător; / Toți boierii și stăpânii / Tremurau în cuibul lor. / (Cotovski)
    Eliberarea. Poeme lungi care încep cu viața grea, țărani rufoși și bolnavi, slugi flămânde, fete sărace și fără zestre pe care boierul…, apoi vin eliberatorii (ruși desigur) și totul se schimbă. Sau o variantă specific moldovenească: în Republica Autonomă (Transnistria) se construiește comunismul fericit și luminos, iar pe malul celălalt al Nistrului, bieții basarabeni îndură chinuri neînchipuit de crunte din partea cotropitorilor străini, adică români.
    Ș-atunci când lupta dase rodul ei, / Spre noi s-au furișat, ca niște zmei, / Boierii răpitori de peste Prut, / Și dela frații ruși pe noi ne-au rupt. / (Basarabenii) / / Ne-a dizrobit, / Ne-a fericit / Octombrie-nflorit. / Pe a lui roți / Noi mergem toți / Spre traiul înnoit. / (Cânticul fostului argat)
    Flutură în falduri vântul: / slobod satul, / slobod târgu, / slobod omul și pământul! / Și răsună cu tărie, / strigăt lung de bucurie / dela Nistru-nspre-asfințit: / «Fraților, bine-ați venit!» / «Fraților, bine-ați venit!» / (Sat uitat) / / Cum să uite Nistrul oare / Mâna bună a Rusiei? / Ea a fost izbăvitoarea / Ce i-a rupt cătușele. / (Balada Nistrului)
    Basarabie!
    Robită tu nu-i fi
    Nicicând!
    Hai pe calea proslăvită
    Cu Rusia-n rând.
    (La slobozirea Basarabiei)
    Îți amintești de anul 40,
    Țăranule cu pieptul înstelat,
    Când te-ai sîmțit stăpân al firii
    ‘ntreji
    Și-ai stat pe-ogor cu capul rîdicat?
    (Întâia sărbătoare)
    Surori și frați,
    Ați fost argați,
    Bătuți fără de milă
    De cei boieri români.
    Voi n-ați văzut lumină,
    Trăind ca niște câini! […]
    Surori și frați,
    Din iad sculați!
    Pășiți la viață nouă,
    Voi, frați basarabeni!
    V-am dat slobodă vouă,
    Iubiții moldoveni.
    (Surori și frați)
    Acastă durere națională e resimțită și la nivel vegetal. Balada Un copac: “Pe malul drept, ciuntit, beteag / Creștea la Nistru un copac” care “în cuvinte povestea / de soartă rea și viață grea”; “Nici nu se răcorea de ploi / Aprins de chinuri și nevoi”; “Lăcusta frunzele-i mânca / Vrăjmașii crenjile-i dărmau, / îl tot ciupeau, îl tot ciopleau, / La urmă îl și jupuiau.” Însă frații lui de pe celălălt mal sunt fericiți, “de jele nu mai plâng,/ Dar toată vara se mândresc, / Și mustul soarelui rodesc. / De ploi îs proaspeți răcoriți, / Întotdeauna înfloriți,/ Întotdeauna verzi, frunzoși, / Salută viața bucuroși.” Copacul nostru își întindea rugător ramurile spre malul stâng.
    Dar iată vremea a venit
    Și spre copac noi ne-am pornit,
    Noi, vulturii prin munți aleși,
    Noi, șoimii de prin codrii deși
    Cu soarele aprins pe steag
    Și sufletul dischis cu drag.
    Copacul parcă s-a trezit,
    Venirea noastră a sîmțit,
    Un soare nou l-a-mbrățișat,
    În stropi de aur l-am scăldat.
    I-am alungat lăcusta ră,
    L-am scos noi din nevoia gre.
    (Un copac)
    După eliberare urmează (în ordine cronologică) colectivizarea, industrializarea, alfabetizarea și rusificarea.
    Colhozul are cinci mii de hectare,
    Are livezi și pomi nenumărați,
    Dar astăzi a-nflorit o simplă floare
    Și parcă-am fi deodată mai bogați.
    (Citrus)
    Îmi aduc aminte
    Vremea din trecut,
    Cum trăia norodul
    De amar și slut. […]
    Noi o viață bună
    În colhoz trăim,
    Și înspre comună
    Drumul larg zîdim.
    (Cânticul colhoznicului)
    Rusul Dimitrii Dobrânin a venit în Moldova din Tambov (o localitate rusească).
    Acolo trecut-a el școala
    Pământului disțelinit
    De plugul a două revoluții,
    De trainic tractor stalinist.
    Și tot ce-a fost greu în urcușuri,
    Și tot ce-a trecut biruind,
    Crescând și-nflorind în Rusia ―
    Să prindă și-aici rădăcini. […]
    Dar iată un deal ― Porumbrenii ―
    Ca pieptul puternic de om.
    Aici întocmit-au sătenii
    Întâiul colhoz din raion.
    (Secretarul raicomului)
    Calul colhoznicului e tractorul:
    Haide, calul meu,
    Tractore bălan,
    C-am ieșit cu tine
    Az întâi pe lan. […]
    De disdedimineață
    Eu te-am adăpat
    Ș-o cofă de benzină
    În pântic ți-am turnat.
    (Calul meu)

    Colhoznicii fericiți aduc pâine la oraș:
    Ei vin cu inima curată.
    Să mulțămească pentru ajutor,
    Și pentru viața fericită-n sate,
    Și pentru orice brazdă de tractor.
    Ei știu că pânea lor îi pânea păcii,
    Că și cu pânea pacea apărăm,
    Că devenim mai tari pe zî ce trece
    În orice loc, pe orișice tărâm.
    (Obozul de pâne)
    Industrializarea republicii a fost unul din principalele obiective ale noii puteri:
    Slavă!
    Slavă
    vitejiei!
    Para căruia îi vie,―v Ne luptăm noi cu stihia,
    Întărindu-ne’ndustria!
    (În țeh)v Orașul Tiraspol, murdar, cu jandarmi și ureadnici mustăcioși, “cu opt bisărici, șese sinagogi, / Cu trii oloiniți și-ncă vreo morișcă” (în trecut) a devenit acum de nerecunoscut:
    Tiraspolul crește,
    Mișcarea-i grăbită.
    O fabrică mare
    Pe mai îi zâdită.
    (Tiraspolul)
    Pe uliți îi vedea excavatoare,
    La făbrici ― tehnică de multe feluri.
    Și toate
    Ca și razele de soare,
    Rusia i le-a dat Moldovei mele.
    (Scrisoare prietenului)
    Stahanoviști moldoveni:
    O, zî de iunie măreață!
    Această vahtă-n cinstea ta!
    În țeh ― un freamăt cald de viață,
    Și-n orice inimă ― un steag.
    El stă la strung, scăldat în soare,
    Stahanovistul moldovan,
    Cu-aceeași râvnă creatoare
    Cu care-artistul stă la pian.
    (În ajun)
    Moldovenii aduc rusoaicele în țara natală: Poezia “Dela Nistru pănla Don”. Întâiul vapor din Moldova a ajuns în portul Calaci:
    Se-oprește cu șuier vaporul
    Condus de Gheorgiță Cucoru.
    El vine tăman din Soroca,
    Să-și iei-n Țâmleanca norocul.
    Aici pentru vlagă luptase
    Cazacica zburdalnică ― Tasea.

    O iubire tandră se înfiripă, dar Gheorghiță pleacă la Soroca:
    Și-au scris într-un an ― iubitori ―
    Trii sute cinzăci de scrisori.
    ― Pe Nistru îi foșnet de vie,
    Tasie, Tasie, Tasie!
    Pe Don s-au aprins albăstrițe,
    Gheorghiță, Gheorghiță, Gheorghiță!
    Vaporul se intoarce și nunta se face:
    …Pe Don― mai puțân cu o fată,
    Pe Nistru ― mai mult c-o nevastă.
    (Dela Nistru pănla Don)
    Dacă însă moldoveanca se îndrăgostește de-un brav rusoi, acela, de obicei, pleacă lăsând-o “în pieptul ei nepotolit”: Dochița s-a gătit de joc,
    Frumoasă ― nu-i fie deochi
    Și rumănă și nantă.
    Pe gât ― mărjele de hurmuz,
    În părul negru ― două ruji
    Da rochia ― cu banturi.
    Ce ochi albaștri, minunați
    Se uită galeș, cu nesaț
    La chipul din oglindă!
    Ar sta Dochița, ar mai sta…
    Dar bate-n ușă cineva,
    Ori năvălește-n tindă?

    Vin fetele s-o ia la joc, “la fost-a curte-a lui Știrbei”, unde-i “clubul din Hârtop” (ne îndepărtăm puțin de poezia lui Coșbuc). “Din toate părțile veniți,/ aici se strâng comsomoliști,/ Ce-s plini de voie bună.” În astă seară, veselii comsomoliști au rămas fără muzicant care “de-asară-i dus la nuntă”.
    Dochița răpede ― la drum.
    N-o fi scripcarul? Oarecum,
    Mai are o nădejde.
    Dar în ogradă a trecut

    Un harmonist necunoscut, Cântând ceva-n rusește.

    „Harmonistul” rus a fost invitat. Și a cucerit inima Dochiței… O rujă îi cade din păr:
    Țânând o floare ― ruja ei,―
    Zâmbind din ochi – luceferei ―
    Sta harmonistul tânăr.
    Dochița-n gând s-a rușinat
    Dar cu-ndrăzneală s-a uitat
    La chipul în lumină.
    „Harmonistul” pleacă și Dochița-i duce dorul.
    Flăcăii toți se miră-n sat ―
    Dochița parcă s-a schimbat,
    Nu-i ca odinioară.
    O-ntrebi ceva ― răspunde frânt,
    Ori stă cu ochii în pământ,
    Tăcută, gânditoare.
    Norocul își încearcă mulți ―
    Flăcăi diștepți, la muncă iuți,
    Pe linia întâia.
    Dar cu Dochița păgubaș,
    Mai bine, frate, să te lași,
    Că-i vană bătălia. […]
    Dar nu, o, nu! El a plecat
    Și cânticele le-a lăsat
    Pe plaiuri să răsune,
    Și fata-n orice loc și ceas
    Aude îndăjitul glas,
    Nestins pe totdeauna.
    (Mândra, baladă)
    Copiii “comunică”:
    Peste drum de casa noastră
    Lucuiește o fetiță,
    Cu o panglică albastră,
    Împletită în cosiță.
    Asta-i Tania Ivanova…
    Ea din Moscova-i venită,
    Și trăiește în Moldova
    Cu mămica ei iubită. […]
    Eu îi strig:«Dă mingea-ncoace!»
    Ea-mi răspunde: «Ponimaiu…» [Înțeleg] Dar de fapt se cam preface,
    Încă nu ne știe graiul.
    Eu când văd că ea greșește,
    Mă gândesc c-ar fi mai bine
    Să vorbesc cu ea rusește…
    Dar greșesc… și mi-i rușine. […]
    … Și-amândoi, prietenește,
    Stăm cu cărțile în față:
    Eu― o-nvăț moldovenește,
    Ea― rusește mă învață.
    (Prietenie)
    Spre limbă de stat:
    Învață rusa fiul meu,
    Silabisind încet, cu încordare.
    Îi orice început în viață greu,
    Dar cel mai greu
    Îi când începi bucvarul.
    («Tovarișci!»)
    Ai carte, ai parte:
    Să mergi înainte;
    că satul din urmă
    se uită la tine ce faci;
    să mergi îndârjit înainte
    cu gândul fierbinte,
    crescut pănla soare.
    Ficior de țărani,
    odraslă de oameni săraci.
    (Ion pleacă la învățături)
    Cântice și râs de voie bună
    Se aud până departe-n sat,
    Iar în fața școlii se adună
    Oamenii întorși de la arat.
    Tineri și bătrâni cu barba sură,
    Fete mair și-o droaie de femei
    Se adună-amu la-nvățătură,
    Ca un roi de-albine-ntr-un știubei.
    Cel mai harnic dintre toți «școlarii»
    I-un moșneag de șeptezăci de ani…
    Moș Vasâle, cum îi spun plugarii,
    Scoate abecedarul din suman.
    (Vremuri noi)
    Bunicuța stă pe prispă
    Și cu caierul în mână,
    Învârtind întruna fusul,
    Torce lână,
    Toarce lână…
    Printre degete, subțire,
    Firul lung se răsucește,
    Iar bunica, hăt, departe
    Se gândește,
    Se gândește. […]

    Bunicuța se gândește la feciorul care de-o vreme încoace îi scrie cam rar.
    Și cum stă, gândind la dânsul,
    Iaca vine pe cărare
    Ion poștașul ― și-i aduce

    O scrisoare, O scrisoare…
    Stă bunica sărăcuța,
    Cu un braț, proptit de-o coastă
    Și se uită la scrisoare,
    Ca o proastă,
    Ca o proastă.
    O-nvârtește și-o sucește,
    Când pe față, când pe muche,
    Dar, săraca, nu-nțelege
    Nici o buche,
    Nici o buche.

    De la școală, cu ghiozdanul în spate, se întoarce nepoata.

    ― O scrisoare, fa nepoată!
    Spune baba, bătrânește,
    O scrisoare de la tata,
    Ian citește,
    Ian citește!
    Nepoata citește, bunica, ascultând-o, lăcrămiază, “ș-o tot roagă să-i citească / înc-o dată.
    ― N-ar fi rău, a zîs nepoata,
    Dac-ai ști și tu, bunică,
    Să citești măcar oleacă
    Sângurică,
    Sângurică. […]
    Și îndată nepoțica
    Pune babei cartea-n poală ―
    Și începe s-o învețe
    Ca la școală,
    Ca la școală.
    Asta-i buchea O bunică ―
    Spune mica ei nepoată,
    Și-o cunoști, că-i rotunjită
    Ca o roată,
    Ca o roată.
    Iaca asta-i Ш, bunică,
    Și-o cunoști ușor că are,
    Ca o greblă mititică
    Trii colțare,
    Trii colțare.
    Iar aiasta-i П, bunică,
    Cei mai dreaptă dintre ele,
    Ca o poartă care are
    Trii nuiele,
    Trii nuiele. […]
    ― Nu e greu, a spus bunica,
    Le învăț eu, dar cu-ncetul…
    Iar amu bunica știe Alfabetul, Alfabetul. Se gândește bunicuța: ― Eh, amu ajung departe! Cât de bine îi, când omul
    Știe carte,
    Știe carte!
    (Nepoțica o învață pe bunica)

    Tema războiului. Poezii foarte lungi. Eroism, curaj, sacrificii în numele patriei etc.
    Da vrăjmașilor vreu să le spun

    La sfârșitul poemei:
    Nu atingeți soldatul,
    Călit în pohoduri și foc.
    De sfârșitul lui Hitler să știți
    Deamu-i vremea, îi vremea!
    Noi – sovieticii –
    Ac om găsi pentru orice cojoc!
    (Îs ostașul de ieri)
    Tu mă-nvățai că pentru noi
    Mai scump, mai sfânt nu-i nică-n viață,
    Decât să lupți pentru norod
    Și pentru Patria măreață.
    (Tatei)
    Tu în lupte ai căzut,
    Dându-ți viața ta întreagă
    Pentru-aist iubit țânut,
    Pentru țara noastă dragă.
    (Eroului necunoscut)

    Fetița curioasă îl întreabă pe taică-său de ce i-i brăzdată fața:
    Și-i răspund eu ca să știe:
    ― Vârcile pe față
    Eu le port, ca toți copiii
    Să-nflorească-n viață.
    (Răspuns fiicei)

    Chipul mamei.
    Îi cere fiului să se întoarcă victorios (ca mama lui Ștefan cel Mare a lui D. Bolintineanu).
    Tu, dragul mamei, du-te la război
    Și nici pe-o clipă nu uita,
    Că Patria să-ți aperi ca erou,
    Eu te-am trimis, eu – maică-ta.
    Și, dacă vrei să-mi fii ficior,
    Ficior adevărat, cinstit,
    Apoi pe nemți să-i bați necruțător,
    Să-i bați cum eu ți-am poruncit!
    (Porunca mamei)
    Tu, mamă, știi, ți-am împlinit porunca,
    Biruitori din lupte ne-am întors,
    Dar, că ne-a fost pre gre și aspră munca,
    Să-ți spun acuma n-are nici un rost.
    (Mulțămire)
    Apărătorii sovietici ai păcii condamnă războaiele din lume: cel din Coreea, dar și din Spania: Luna Florilor (August îi luna florilor în Coreea) de Iosif Balțan, Mamei coreene de Paul Mihnea, Scrisoare către mama soldatului american, ucis în Coreea de Irina Stavscaia; Ghernica (din ciclul «Săbii peste Spania») de Liviu Deleanu, Luptătorilor din Ispania de Petrea Cruceniuc etc.
    Îi sunt dedicate poezii lui Iulius Fucic “eroul național al Cehoslovaciei, ucis mișelește în a. 1943 de hitleriști”: Scrisoare din Pancraț de Gheorghe Meniuc, Versuri despre Iulius Fucic de Iosif Balțan.
    Octombrie, temă importantă:
    Decând îi lumea și pământul
    Noroc norodul n-a avut,
    Și numai marele Ocrombrie
    O viață nouă a născut.
    (Marelui Octombrie)
    Poezii despre constituția sovietică:
    Lumina ta mi-a dat putere, / Cu tâlcul tău m-am înfrățit― / Eu, cetățeanul nou, sovietic, / Te-am strâns la piept cu dor sporit. / (Constituția Sovietică) / / Sărbătoarea “Unu mai”: / Tu ești mai mult decât o zî… / Tu ești o cale… / Ești unitatea lumii truditoare. / Tu ești tribuna depe care Stalin / Primește az parada Sărbătoarei. / (Întâi Mai)
    Poeme despre Moscova, despre Chișinău, despre directivele Congresului, despre drepturile omului, despre poporul rus. Și foarte multe despre Ucraina: Pe malul Niprului; Valul Niprului de Leonid Corneanu, Punțile frăției (Închinată sărbătoririi a trii sute de ani dela unirea Ucrainei cu Rusia); Lângă Nipru; Oaspeții ucraineni de Emilian Bucov, “Donbasul de fructe”; Ucrainei de Bogdan Istru, Ucraină, dragă Ucraină de Petrea Cruceniuc, Buna zîua, Ucraină! de Petrea Darienco… (concurează periculos cu poemele dedicate poporului rus) Poate pentru că Transnistria a fost un timp Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în cadrul Republicii Socialiste Ucrainene…
    Nu deaceea, dragă Ucraină, / Mi se naște versul de urare, / Că ne-ai fost din vac în vac vecină, / Despre ce ne spun și cronicarii. […] / Și atuncea, când Budjacul nostru / S-a pârlit de săceta cei mare,― / Pâine ne-a trimis Dnepropetrovscul, / Harcovul ― sămânță și tractoare. […] / Cât or curje apele nistrene, / Te-or cânta întruna moldovenii, / Soră bună, dreaptă și sănină, / Ucraină, dragă Ucraină! / (Ucraină, dragă Ucraină)
    Comunismul de pretutindeni. Amenințarea de la „Uoll-strit”.
    Eu învinuiesc Uoll-stritul, / Cuibarul dușmanilor lumii― / De-acolo pornea zângănitul / De arme-n discursul lui Trumen. / (Eu învinuiesc!) / / Socotind c-or răzbi nevăzute / Sub al nopții zăbranic cernit, / S-au lăsat mișelesc parașute / Cu bandiți, înnaimiți de Uoll-strit. / (Pe pământul Moldovei i-au prins…) / / Eu știu, / stăpâni de miliarde, / Că vreți război / și Omului vreți moarte. […] / Și știu, / că tare vă convine, / Ca râtul / să-l băgați / în țări străine. / (Banchirilor din Uoll Strit)
    Smit, flămând și necăjit, caută de lucru. I se spune : “Ești comunist… Cu Robson ești!?/ Hai pleacă, fuji din ochi, jivină…―”:
    El a răcnit ― spurcatul bos, / Urcând un catanog pe masă / Și, ca un Cercil pânticos, / Și-a-nfipt sigara-n surla grasă. / Smit răspunde: / Flămând, scuipat și înjosit / De Casa Albă-a dumitale, / De ucigașii din Uoll-strit, / De forestoli și haimanale, / Numa deatât, că-ș muncitor, / Că pace vreu și vreu dreptate / Pentru soție și ficior, / Pentru America mea toată. […] / Cu tine-i Moscova! Auzi? / Cu tine-i zarea însorită. / Tu țâne inima mai sus / Și mergi pe calea hotărâtă. / …Mărgând prin foc și greutăți, / În cale Smit nu se oprește. / Cel drept, viteaz și îndrăzneț / Întotdeauna biruiește! / (El a găsi dreptate)
    Poezia "Cei mai puternică stâncă" are următorul “motto”: “Cu țeluri agresive imperialiștii americani au hotărât să arunce în aer muntele Lorelei (Jermania de Asfințit) pentru a pricinui revărsarea Reinului și pentru a preface rejiunea într-o zonă a pustiei. (Din gazete)”
    Dar Reinul îi az cotropit / De oastea dușmanilor vieții, / Iar mârșavul lor Uoll-strit / Urăște de moarte poeții. / De lirica lor nu le arde, / Războiul li-i rostul și țelul, / Deviza le este miliardul, / Dolarul le este drapelul. / (Cei mai puternică stâncă)
    Americanul Pol Robson cântă măreț despre Rusia:
    Ei nu vor să trăiască în robie, / Pentr’Uoll-strit să moară în războaie! / Ei pace vor! Și ei iubesc Rusia! / Îi cânticul lui Robson mărturie: / ― «Șiroca strana moia rodnaia»… […] / Și moldovanul, fiul Uniunii, / Lui Robson îi aplaudă fierbinte. / Aplaudă cu Moscova-mpreună ― / Americii lui Robson, neînfrânte. / (Ascultându-l pe Pol Robson)

    Poezii despre muncitori și țărani fruntași, dar și tema femeii emancipate e “acceptată” cu entuziasm.
    Leana tractorista:
    Frunzuliță, Leană dragă,
    Focul dragostei nu-i șagă,
    Vra și Leana anul ista,
    Să ajungă tractoristă.
    Că bădița, ardă-l dorul,
    Zî și noapte-i cu tractorul,
    Cu tractorul pe câmpie,
    Și-n sat n-are când să vie.
    Și atuncea, împreună,
    Or lucra cu voie bună,
    Or porni-amândoi tractorul
    Și nu i-a mai arde dorul.
    (Frunză verde, lămâiță)
    Combainerele:
    Alta nu-i ca Mărioara,
    Combainera bălăioară ―
    Cei mai harnică-n câmpie,
    Cei dintâi la veselie.
    (Mărioara)
    S-a primit o telegramă
    În colhoz alaltăieri ―
    Veste scurtă, dar de samă:
    «V-am trimis trii combaineri».
    Trii flăcăi cu trii combaine
    Îi un lucru minunat!
    Pân în sară despre «taină»
    Tot colhozul a aflat.
    Fetele cu nerăbdare
    Așteptau și așteptau.
    Tot cătau mereu în zare
    Și-ntre ele se șopteau…
    Deodată, maică, iată,
    Vin combainele pe șleah!
    Fetișcanele-și dau coate
    Și îngână «oh!» și!«ah!».
    Fel-de-fel de presupusuri:
    Ne-nsurați îs toți, tustrii,
    Unu-i nalt și lat în umeri,
    Altul are ochi căprii.
    Iar al triilea îi în haine
    Albe cu chenar de flori
    …Când colo― șed pe combaine
    Trii fetițe, trii bujori!
    (Trii combaineri)

    Tema “Educarea noii generații” a fost tratată cu maximă seriozitate. Procesul educativ își pornea traiectoria începând de la o fragedă vârstă, de obicei, încă din leagăn. Fiecare poet s-a simțit responsabil să-și înceapă măcar un poem sau două cu “Nani-nani”…
    «Nani-nani, puiul mamei,
    Muguraș neatins,
    N-ai nici grijă, n-ai nici teamă..»
    A zâmbit copilu-n leagăn […]
    Pentru pruncul tău cel rumăn
    Și nevinovat,
    În America deacuma
    Eprubetele cu ciumă
    Stau în termostat. […]
    Cine ești, oricum te cheamă,
    Orișiunde-ai fi,
    Cu voința ta de mamă,
    Eși la luptă fără teamă:
    ― N-om îngădui!
    (Lângă leagăn)
    Nani liu-liu, nani-liu,
    dormi, alt cântic nu mai știu;
    anii tăi încet se-ncheagă-n
    albia făcută leagăn
    și în zorii de lumină
    ce-or să vină ―
    nani-liu…
    Mâine, când te vei trezi,
    răsăritul dimineții
    altă lume va găsi
    pentru trudnicia vieții,―
    dormi, alt cântic nu mai știu,
    Nani liu-liu, nani-liu…
    (Cântic de leagăn)
    Dormi-adormi, mlădiță dragă,
    N-avea teamă de acei,
    Care vor să stingă-n leagăn
    Zâmbetul din ochii tăi.
    Toate mamele din lume
    Pentru tine or lupta,
    Ca nimic să nu mai curme
    Liniștea și viața ta.
    Luna-n zări, peste coline
    Dedemult a răsărit…
    Dormi, că mama-i lângă tine,
    Copilașul meu iubit!
    Dormi, că țara te păzește,
    Ca să-ți fie somnul lin…
    Însuș Stalin îți zâmbește
    Prin fereastra din Cremlin.
    (Cântic de leagăn)

    După primele inițieri materne, apare tatăl care ține discursuri memorabile fiului (de cele mai multe ori), dar și fiicei (din când în când). Pretexte pentru a reînvia trecutul viforos, pagini de istorie eroică…

    Az numeri zăce ani, ochiosul tatei,
    Și ești frumos ca primăvara;
    Eu știu:
    îi crește nalt ca bradul
    Sub bolta cerului, sub soare! […]
    Colhoznicii Poltavei te-au hrănit,
    Te-au legănat bâtrâne din Saratov
    Și ți-a păzit plăpânda viață
    Aceeaș Patrie sovietică
    Mângâietoare și măreață,
    Mângâietoare și puternică.
    Iar când în patruzeci și patru
    Te-ai reîntors în satul din colini,
    Tu nu-l știai atunci pe tata
    Și-i declinai cuvântu-n femenin…/
    (Ai zăce ani, ficiorul tatei) /
    Am să-i spun băietului povestea
    Luptelor și șleahurilor estea,
    Am să-l fac să vadă și să sâmtă
    Vremea ceea mare și ferbinte.
    (La hartă)
    În urmă:
    România lui Mihai, / Încinsă cu pistolul și cu sabia, / În fața mea: / discătușatul plai / Și pașnicul cuprins al Basarabiei. […] / Îi crește mare, ficiorașul meu, / Și îi păși pe calea noastră dreaptă! / Iar vacul tău a fi, poate, mai greu, / Căci sarcini mai mărețe te așteaptă. / («Tovarișci!»)

    Poezia de dragoste nu lipsește (!), e alături de “marile” teme, uneori completându-le:
    S-a sculat mândruța-n zori, / A dat pâinea în cuptor ― / Floare de bujor. […] / A ajuns mândruța-n vale, / Un flăcău îi iese-n cale: / Tudoraș de la tractor ― / Floare de bujor. […] / Eh, toloacă fărmăcată, / Cine altu-i vinovatul, / C-a ars pâinea în cuptor ― / Floare de bujor. / (Floare de bujor)

    Cercetez a zăcea zî / Și aștept, păn a ieși / Puica mea afară, / Verde-n față ca să-i zîc / Despre ce mă doare. / Dar când iesă, o salut / Și nu-i zîc nimic mai mult, / Ce-i cu mine, nu știu… / Și rămân ca un zălud, / Ca un «prinde muște». […] / (Lucrau pe câmp și a început să plouă) / Da așa cu toți spre sat / Drumușorul ne-am luat . / Tremura fetița. / Eu jachetu-am dizbrăcat / Și l-am dat Dochiței. / Ochișorii ei căprii / Străluceau de bucurii. / Mi-am oprit suflarea. / A luat jachetu-n mâini / Ea depe spinare: / ― Tot atâta, ce folos / Sub ciorlan să stai la dos, / Când ești udă-ghioalcă… / Nu-s nici eu atât de prost / Mă pricep oleacă. / O apuc de subțâiori, / Ne-nvălim încetișor― / Sîmt suflarea-i caldă. / Da în piept așa ușor / Inima-mi tresaltă. / (Ploaia)

    Eu mi-aștept bădița drag, / Az îi sărbătoare. / Îl aștept, brodând pe prag, / Dar veni-va oare?[…] / Nu-i nimica îndoios, / Căci îi plac, știu bine, / Mi-a spus sângur, că-n colhoz / Alta nu-i ca mine. / Satul doarme liniștit, / Freamătă grădina… / Îi târziu, dar în sfârșit, / Aud pași… el vine!.. / (Îndoiala)
    Și câteva versuri nepermis de eminesciene:
    Hai să mergem, unde lacul / Spală poale verzi pe deal, / Unde pomii se îmbracă / Și se-nșiră – albi – pe mal. / Săjetează rândunica / Înnălțimea-n lung și-n lat / Și se uită-n jos o clipă, / Oglindindu-se în lac. / Lebăda se tot alintă / Jucăușă, lin plutind, / Legănându-și gâtul mândru, / Care pare-un arc de-arjint. Etc.
    (Lacul comsomolist, 1950, de Emilian Bucov)
    Sau à la G. Topârceanu:
    Își dischid sfielnic floarea / Pe imaș brândușile / Bate calda primăvară / Pe la toate ușile. / Zburdă meii nebunatici / Și-i dizmiardă soarele / Pe sub nouri sânguratici / Se întorc cocoarele. / (Primăvara, 1949, de Valentin Roșca)
    Cele mai frecvente cuvinte rusești (din această antologie):
    selsovet – sovietul sătesc; raicom – comitetul raional; zvenevoi – șef de echipă (în colhoz); voczal – gara; bolnița – spital; otread – detașament; pehotă – infanterie; listovca – foie volantă; zalpul (Aurorei) – salvă; șahtior – miner; predsedatel – președinte; țeh – secție, atelier; nagrada – decorație, medalie

    Associated Topics

    Lecturi critice


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.48 Seconds