|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 60 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Vecinatati culturale: Elemente de istorie locala. Toponimie la Chelinta-Maramures Scris la Monday, November 19 @ 12:38:36 CET de catre asymetria |
Cititor scrie "Elemente de istorie locala. Toponimice la Chelinta-Maramures Autori : prof.istorie, Mircea Botiș, gr.I didactic, masterand, Lic. Teoretic C-tin Noica, Sibiu, pr. stavrofor, Radu Botiș; Păr. Ort. Rom. Arduzel, MM Prima atestare documentară a satului Chelința este din anul 1423 sub denumirea ,,Villa Olacallis Gelenczemezeo”; asezarea aparținea la acea vreme, familiei Kusaly Iacsy Gheorghe, din cetatea Chioarului. Configurația etnică a populației s-a schimbat; dacă la început, marea majoritate era formata din români, astîzi, etnicii români sunt paritari cu cei de etnie rromă (primii rromi au fost colonizati aici abia pe la 1895, pe moșia lui Merlaș Vasile, un arendaș local). ELEMENTS OF LOCAL HISTORY Elemente de istorie locala. Toponimie la Chelinta-Maramures Toponym sequences referring to Chelința Locality, Maramureș County The village of Chelința, curently belonging to the Ulmeni Town, Maramureș County, is situated at the west opening of Strîmtorile Țicăului (Țicău Narrowing, the remains of a former limestone mountain), where the most beautiful Someș river plains begin. Situated in the south-west of Chioar District, Chelința belonged to the princedom of Menumorut at the end of the Xth century and the beginning of the following one. During The Middle Ages period, Chelința belonged to the Solnocul de Mijloc (Middle Solnoc) County, being under the authority of the sovereigns of Ardeal. The first documented mentioning of the Chelința village dates in 1423 under the name of “Villa Olacallis Gelenczemezeo” and, at that time, it belonged to the Kusaly Iacsy Gheorghe family, from the Chioar fortress. The toponym evolution of the names sequence of this village in the following centuries has also Hungarian origins: 1462 Kelenchew; 1505 Kelenche; 1540 Kelenchye; 1553 Kelenchee; 1569 Kelentze (this being the closest to the current name being phonetically taken from the Hungarian language). From then on, the Romanian denominations follow: 1733 Telincza and later Tyelincza. It is certain that both under the Habsburg domination, and under the Austro-Hungarian domination of Transylvania, the village was called Kelencze. Its inhabitants, all the time in their majority Romanians, called it T(y)elinta. The Romanian ethnical component of the locality can be also noticed in the names given to the different features of the surrounding landscape: hills, valleys and plains (agricultural land situated in different parts of the village). All the names express (in Romanian) a position, form or location in the territory. The hills are named: Dealul Glodului; Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel; Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi; Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca; all this names express topographical realities specific to the local language and to the different territorial placements (Dealul Pietrii- The Hill of The Stone- limestone hill; Turmătar – the place where the cow herd gathered at night and for watering- turmă = herd; Dealul Viilor –The Hill of Vine – hill almost totally covered in grapevine). As for the grapevine, beginning with the XVIII-th century, the wine made in Chelința was highly appreciated in Vienna, the capital of the Austro-Hungarian Empire. The local rivulets (“vale” means rivulet, brook, in Romanian) have a perpendicular course on the length of the village and have also suggestive names: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului;Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighilețiului. As one can notice, the majority of the brooks names are linked to the names of the hills, thus establishing their immediate vicinity. The organization of the village boundaries is related to the same local realities. The most important denominations of these boundaries are: Pe Rituri; Carașeu; Arini; Câmpul de Sus; Sub Vii; La Bălți; La Gloduri; Pitioaia; Braniște; Șesuri; Furnicar; Răchiți; Sighileti. All these names express local particularities determined only by the territorial placement. Before people began to dig their own wells, there were the so-called communal wells, which were used by all the inhabitants of the village: Fântâna Satului (The Well of The Village); La Ciurgău (At The Spring); Fântâna Pintii (The Well of Pintea) named after the well-known Maramureș rover Pintea Viteazul (Pintea the Brave). It is said that Pintea stayed in this places after he withdrew from The Gutîi Mountains. It is situated at an altitude of 670m and at 5 km distance from the village, in the forest. The Chelința village was not always situated in the same spot having undergone some geographical changes during the time. The village was first situated at the place called “La Arini”, according to “Istoricul comunei Ulmeni” (Historiography of locality Ulmeni) published in “Arhivele Statului” (The State Archives) Baia-Mare and copied from Monographic Studies of Sălaj County (Monografia județului Sălaj) by Petri Mor. “La Arini” was an area of about 1 km length, between the places called Cărășeu and Capul Satului. The rivulet “Valea Purcăretului” which at that time was crossing through the middle of the village, not having a steady course, periodically overflowed the village. Being located on low ground, the village was also endangered by The River Someș which frequently changed its course. This location was changed during the XVII-th century, either because of the overflows of the Someș River or due to the growing of population number, the old location becoming too small. In the second half of the XVII-th century the heart of the village was located in the area called “Sub Vii” (Under Vines) and “Pe Deal” (On the Hill). Large areas of formerly woodlands were at this time deforested. This location being higher than the old one, people were more protected in case of overflowing; in extreme situations there was the possibility of fleeing in a very short time on the higher grounds in the vicinity. The last positioning of the village is the current one and covers a quite large area (about 4 km) between Carașeu and Valea Hotarului (The Boundary Rivulet). The village is arranged in length, having few secondary streets. The relocation of a part of the population in the area named “Pe Deal” (On the Hill) is the consequence of the repeated overflowing of the river Someș, whose course is no further than 500m from the village. Chelința is situated parallel to the river Someș. During their migration, the migratory people often trampled down the roads of the village attacking and looting the local population. Therefore the locals began to deforest the place where the village is situated nowadays, taking distance from the open plains of the river Someș, thus being able to take cover from their enemies and being protected from floods. In the nearby forests they dug holes which served as hiding places as well as cereals storage places. Someș River repeatedly changed its course, in the detriment of the boundaries of the village. It is said that the course of the river came close to the boundaries of the village Arduzel where it once was a water mill belonging to some noblemen from Chelința. At the present times the village Arduzel is at 1,5 km distance from the course of the Someș River. The ethnic composition of the population has changed; if in the beginnings the majority was Romanian, todaz there are just as much Romanians as Rroms (the first Rroms/gypsies were colonized here not earlier than 1895, on the land of Merlaș Vasile, a local feudal tenant). Concerning the religious confession, nowadays the population is orthodox (except for two families that belong to a neo protestant cult). It is worth mentioning that up to 1948, when The Greek-Catholic Church was abolished, the inhabitants of the village were Greek Catholics (the majority of the population of The Chioar County remaining still orthodox). Bibliography: 1. Matei Ulmeanul, Memorial Pages, Tome I, Solstițiu Publishing House, Satu Mare, 2000 2. State Archives Baia Mare, fund of the Popular Council Ulmeni, The history of Ulmeni Commune 3. Petri Mor, Monography of Salaj County, Tome I-IV, 1901-1904 4. Petru Cotet, The Baia Mare Depression in geography issues, Tome V, 1957 First Grade History Teacher, Master Degree, Mircea Botiș, Liceul Teoretic C-tin Noica, Sibiu Priest stavrofor, Radu Botiș Romanian Orthodox Parish Arduzel, Maramureș Traducere: Liliana Camelia Sovrea, Amsterdam. ELEMENTE DE ISTORIE LOCALĂ Secvențe toponimice referitoare la localitatea Chelința-Maramureș Satul Chelința, aparținător actualmente orașului Ulmeni, județul Maramureș, este așezat la deschiderea dinspre vest a Strâmtorilor Țicăului (rest de munți calcaroși), acolo unde începe cea mai frumoasă luncă a Someșului. Situat în partea sud-vestică a districtului Chioar, a aparținut la sfârșitul sec.X și la începutul secolului următor voievodatului lui Menumorut. Ca localitate componentă a județului Solnocul de Mijloc, s-a aflat, pe tot parcursul evului mediu, sub autoritatea principilor Ardealului. Prima atestare documentară a satului Chelința este din anul 1423 sub denumirea ,,Villa Olacallis Gelenczemezeo”; asezarea aparținea la acea vreme, familiei Kusaly Iacsy Gheorghe, din cetatea Chioarului. Evoluția toponimică pentru secolele următoare este tot de factură maghiară:1462 Kelenchew; 1505 Kelenche; 1540 Kelenchye; 1553 Kelenchee; 1569 Kelentze (forma preluată fonetic în numele actual, din limba maghiară); urmează apoi formele românesti:1733 Telincza și, mai apoi, Tyelincza. Cert este că, atât pe timpul dominației habsburgice asupra Transilvaniei, cât și a dominației austro-ungare, localitatea s-a numit Kelencze. Locuitorii săi, tot timpul majoritatea români, au numit-o T(y)elinta. Componenta etnica de factură românească a așezării reiese și din denumirile date variatelor forme de relief a dealurilor, a văilor și a ,,câmpurilor”(pământul arabil, situat in diferite părâi ale localității). Toate acestea exprimă o anumită poziție, formă sau plasare teritorială. Dealurile se numesc: Dealul Glodului; Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel; Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi; Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca; toate exprimă realități topo-geografice specifice graiului și diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul Pietrii-calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat și înnoptat; Dealul Viilor- acoperit cu vii aproape în totalitate). Legat de ultimul dintre ele, începând cu secolul al XVIII-lea, vinul de la Chelința era la mare căutare în capitala imperială, Viena. Pârâurile, denumite de către localnici, văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea, nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități locale. Denumirile mai importante ale acestora sunt: Pe Rituri; Carașeu; Arini; Câmpul de Sus; Sub Vii; La Bălți; La Gloduri; Pitioaia; Braniște; Șesuri; Furnicar; Răchiți; Sighileți; toate exprimă particulărități locale delimitate doar de plasarea teritorială. Inainte ca oamenii sa înceapă să-și sape propriile fântâni, existau așa-numitele fântâni obștești, care erau folosite în devălmășie de către toți locuitorii satului: Fântâna Satului; La Ciurgău; Fântâna Pintii; ultima poartă denumirea vestitului haiduc maramureșean Pintea Viteazul, care, dupa ce s-a retras din Muntii Gutâiului, s-ar fi aciuat prin aceasta zonă. Este situată la o altitudine de 670 m și la o distanță de aproximativ 5 km de sat, în pădure. Localitatea Chelința nu a existat dintotdeauna în același areal teritorial, pe parcursul timpului, cunoscând câteva metamorfoze geografice. Conform ,,Istoricului comunei Ulmeni”, publicat în ,,Arhivele Statului” Baia Mare, preluat după Petri Mor (Monografia județului Sălaj), satul a fost așezat la început în locul numit ,,La Arini”. Era un spațiu teritorial de aproximativ 1 km lungime, între locurile numite Cărășeu și Capul Satului. Valea Purcăretului, care la acea vreme trecea prin mijlocul satului, neavând o albie regularizată, inundând periodic satul. Fiind într-o zonă mai joasă, era amenintat și de râul Someș, care frecvent își schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul sec. al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului populației, neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. In a II-a jumătate a secolului al XVII-lea, vatra satului era localizată în zona ,,Sub Vii” și ,,Pe Deal”(au avut loc mari defrișări de terenuri, acoperite înainte cu păduri). Zona fiind mai ridicată, oamenii erau mult mai protejați în caz de inundații; în situatii extreme, exista posibilitatea ca în timp foarte scurt, să se retragă pe înălțimile din apropiere. Ultima poziționare a localitătii este cea actuală, care cuprinde un teritoriu destul de întins, între Cărășeu și Valea Hotarului (aprox. 4 km), satul fiind mai mult dispus pe lungime, fără a avea prea multe ulițe secundare. Strămutarea unei părți a populației în zona numită ,,Pe Deal”, este consecința deselor revărsări ale râului Someș, al cărui curs nu se află la mai mult de 500 m de sat. Chelința are o situare paralelă cursului Someșului. In vremea deplasarilor populațiilor migratoare, drumurile erau deseori călcate de acestea, atacând și prădând populația băștinașă. Astfel, locuitorii au început să defrișeze pădurile existente pe actualul loc al satului, depărtându-se astfel de zona expusă a Someșului; astfel, se puteau adăposti mai ușor de dușmani, fiind protejați și de inundații. In pădurile din imediata apropiere, au săpat gropi care le serveau drept ascunzători și depozite pentru cereale. Râul Someș în repetate rânduri și-a schimbat albia în detrimentul hotarului localității. Se spune că acesta ar fi ajuns până la marginea satului Arduzel; unde ar fi existat o moară de apă ce a aparținut unor nobili din Chelința (actualmente satul Arduzel se află la o distanță de cca. 1,5 km de cursul râului Someș). Din punct de vedere confesional, astăzi populația este de rit ortodox (cu exceptia a doua familii ce aparțin unui cult neoprotestant); de menționat că, până în anul 1948 când Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, locuitorii erau de religie greco-catolică (majoritatea populației Țării Chioarului rămânând totuși în religia ortodoxă). Repere bibliografice: 1. Matei Ulmeanul, Pagini memoriale, Volumul I, Editura Solstițiu, Satu Mare, 2000 2. Arhivele Statului Baia Mare, fondul Consiliului Popular Ulmeni, Istoricul comunei Ulmeni 3. Petri Mor, Monografia județului Salaj, Volumul I-IV, 1901-1904 4. Petru Cotet, Depresiunea Baia Mare în probleme de geografie, Volumul V, 1957 prof.istorie, Mircea Botiș, gr.I didactic, masterand, Lic. Teoretic C-tin Noica, Sibiu pr. stavrofor, Radu Botiș Păr. Ort. Rom. Arduzel, MM " |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |