Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 36 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Legislatie: Aurora Mihacea. Externalizarea exterminarii : planul definitiei. Partea a IV-a
    Scris la Monday, July 09 @ 01:00:00 CEST de catre asymetria
    Lecturi critice
    Sub titlul Externalizarea exterminării : planul definiției continăm publicarea studiului “Culpa negaționismului” cu partea a IV –a, finalà, a studiului Aurorei Mihacea. Vom adauga și un tablou (Tablou download) care să clarifice și sistematizeze natura observațiilor critice la adresa diferitelor definiții ale termenului de Holocaust în legislația și publicistica din România. Invitam cititorii și experții să continue analiza motivațiilor politice și consecințelor sociale și economice ale variațiunilor adaptative ale acestor definiții oficiale sau oficioase.
    Dan Culcer

    Culpa negaționismului - IV. Externalizarea exterminării : planul definiției
    Definiția „107”, definiție a Etapei Precedente… .

    După cum poate constata oricine, definiția dată prin legea 107/ 2006, descrie termenul de Holocaust, folosind termenii principali prin care A.Oișteanu însuși descrie etapa măsurilor precedente și pregătitoare ale Holocaustului...Respectiv, conform Legii 107/2006, Holocaust înseamnă „persecuțiile” (deci, apud A.Oisteanu: “discriminarea prin lege, pierderea drepturilor civile,destituirea din funcții, confiscarea proprietăților, emigrarea forțată, stigmatizarea cu stea galbenă” – vezi nota 1), “anihilarea” (deci, conform DEX- ului suprimarea actiunii subiectului vizat – acțiunea grupului etnic în acest caz- și nu a subiectului, deci nu a grupului etnic), “deportarea” ( adică, potrivit DEX-ului, surghiun, exil, termenul „deportare” însemnînd de fapt excludere a cuiva – în acest caz a etniei evreiești și a celei rrome-, dar neînsemnînd în limba română crimă multiplicată, în sens de măcel, exterminare, lucru pe care îl recunoaște și A.Oișteanu atunci cînd include deportarea între măsurile precedente “exterminării evreilor”- vezi nota 2).
    De fapt, potrivit definiției dată de Legea 107/2006, primul negaționist ar putea fi chiar chiar....DEX-ul, potrivit căruia nici unul din cei trei termeni nu înseamnă crimă multiplicată, adică nici pogrom, nici genocid, nici etnocid și nici exterminare!
    Așadar: dacă Holocaust înseamnă persecuțiile, anihilarea, deportarea etniei evreiești și celei rome, dacă persecuțiile și deportarea sunt specifice potrivit lui A.Oișteanu etapei măsurilor precedente Holocaustului și dacă potrivit DEX-ului, anihilarea aparține tot acestei etape precedente (căci, anihilarea, însemnînd – îmi cer scuze că repet - înlăturare a acțiunii sau a efectelor acțiunii cuiva, se poate obține atît prin „discriminarea prin lege, cît și prin „destituirea din funcții”, ”emigrarea forțată”, „ghetoizare” și „deportare”, toate acestea fiind de fapt, conform chiar spuselor lui A. Oișteanu, printre măsurile precedente „exterminării evreilor” ( adică, Holocaustului, acesta constînd în exterminarea evreilor, nu-i așa?), înseamnă că prin legea 107, NU ne este dată o definiție a Holocaustului ci una a etapei precedente acestuia!

    Depre DEFINIȚIE

    Dar pînă la urmă, ce este aceea o definiție? Trebuie să lămurim aceasta deoarece iată că se ivesc persoane care, închipuindu-și că orizontul lor cultural și experiența lor publicistică poate ține loc de cunoștiinte sau studii de specialitate în domeniul logicii, se apucă să dea indicații asupra a ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să conțină o definiție...
    Pentru aceștia ca și pentru cei ce nu știu dar vor să afle, răspunsul este:
    „Definiția este o operație logică prin care se precizează conținutul sau sfera unei noțiuni, înțelesul sau aria de aplicabilitate a unui nume (cuvînt)” (5). Să reținem că aceasta înseamnă de fapt, precizarea sensului propriu al unui termen.
    “ În alcătuirea oricărei definiții intră trei părți:

    definitul, numit și “definiendum” constă în noțiunea sau numele care formează obiectul definiției;
    definitorul numit și “definiens” constă din ceea ce se spune că este obiectul definiției;
    relația de definire, se notează cu semnul “= df” care se citește : “este identic prin definiție cu” sau “este prin definiție”.
    Formula: A= df B, în care A reprezintă definitul și B definitorul, redă structura generală a oricărei definiții. (....).Înțelegînd definitul și definitorul drept noțiuni, o definiție oarecare este corectă dacă și numai dacă relația de definire coincide cu unraport de identitate între A și B” (4).

    Aporia definiției…”107”

    Iată, vom aplica aceste cunoștințe și înțelegînd definitul și definitorul drept noțiuni, vom vedea cum arată structura definiției Holocaustului potrivit Legii 107/2006 (5 ) :
    A (Holocaustul) = B (persecuțiile, deportarea, anihilarea).

    Așadar, și definitul și definitorul sunt noțiuni; ținînd cont de ce ne învață logicianul Petre Bieltz (definitul, A= df B, definitorul), ca și de afirmațiile lui A.Oișteanu despre precedența măsurilor care au pregătit „exterminarea evreilor”(adică Holocaustul), iată ce susține această definiție>:

    Holocaustul (care nu poate fi gîndit în afara exterminării evreilor, rromilor)= măsurile precedente exterminării evreilor și rromilor (vezi citatul din A.Oișteanu – citat redat la Note, 1).

    Concluzia la care poate ajunge oricine ar studia definiția Holocaustului dată în aprilie 2006 plecînd de la teza implicită tip A.Oișteanu a etapei măsurilor precedente (ca și de la înțelesul în limba română a noțiunilor folosite), ar putea fi aceea că definiția nu este corectă deoarece definitul și definitorul nu sunt în raport de identitate nici din punct de vedere logic, nici semantic și nici din punctul de vedere al situării temporale a faptelor vizate. În această adevărată aporie a definiției s-a ajuns doar datorită considerării termenului de Holocaust “la figurat” în mod absolut, adică renunțîndu-se și la cea de-a doua notă din conținutul propriu al termenului, la nota de exterminare...

    Definiție...”la figurat”

    De fapt, cine ar studia acestă definiție prin prisma regulilor corectitudinii unei definiții, și-ar da seama că raportul de identitate dintre definit și definitor nu este singura regulă încălcată de definiția juridică din 2006; iată de ce se poate afirma fără teama de a greși că avem de a face cu o definiție”la figurat”. Ceea ce este cel puțin ciudat, avînd în vedere ce este aceea o definiție, adică : precizarea sensului propriu al unui termen, căci definiția trebuie să fie caracteristică numai termenului în cauză.
    În aceste condiții, în lipsa notei caracteristice termenului de Holocaust , notă care impune logic, rațional, necesar, conținutul definiției, se pot formula nenumărate “definiții”, care pot conține, pot susține orice... Deci, definiția nu este posibilă.
    Chiar și o definție stipulativă (care precizează un înțeles nou pentru un termen mai vechi, cum este cazul în definirea termenului de Holocaust), trebuie să precizeze nota esențială, caracteristică noii accepții a termenului respectiv. Unde este nota caracteristică din noua accepție a termenului de Holocaust dobîndită prin definiția juridică din 2006, unde este acea diferență specifică, acea notă care să deosebească “cele două fenomene genocidale ale secolului XX” așa cum cere și A. Oișteanu contrazicîndu-se, căci tot domnia sa a cerut să fie înțeles Holocaustul “la figurat”? Nicăieri.

    Definiții corelative

    Într-un termen considerat ”la figurat” în mod absolut, vechile note caracteristice dispar, iar accepția nouă a termenului definit, nu precizează nota caracteristică doar termenului de Holocaust în noua sa accepție..…
    De fapt, mergînd pe noțiunile esențiale ale acestei definiții din 2006, observ că ea este o definiție corelativă unei alte posibile definiții a Gulagului; este suficient să schimbi denumirea statelor incriminate cu cea a URSS-ului, denumirea grupului etnic țintă cu grupul țintă anticommunist, apoi perioada și vei obține o posibilă definiție a Gulagului. Iată față în față. cele două definiții.
    Mai întîi, definiția obținută prin Legea 107/2006 :
    " d) prin holocaust se înțelege persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada . De asemenea, în perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării."(6)
    2. Acum, o posibilă definiție a Gulagului, ce ar putea fi construită pe scheletul noțional al primei definiții, deci, pe notele caracteristice care ar trebui să aparțină Holocaustului (conform definției mai sus citate):
    - prin Gulag se înțelege persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea anticomuniștilor de cătreURSS, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada . De asemenea, în perioada comunismului, o parte din grupurile anticomuniste au fost supuse deportării.
    Iată deci, termenii de “Holocaust Roșu”,”Holocaust românesc” s-ar putea spune că se impun pe calea logicii impuse de Lege, deoarece, pe linia noțiunilor definitorii, acesti termeni ai limbii române ca și comparațile pe care ei le presupun, se nasc logic din spiritul Legii care pare să dea o definiție„la figurat” termenului de Holocaust gîndit la figurat. Singurulele aspecte care ar mai deosebi Holocaustul de Gulag în urma acestei defniții formulate în limba romînă, ar fi doar denumirea victimelor, a călăilor și situarea temporală.
    Ambele definiții însă, prin „externalizarea” notei de exterminare, sunt definiții ...”la figurat”, căci încalcă regulile corectitudinii în definire....


    Inconsistența unei definiții

    O definire a termenului de Holocaust acceptat numai “la figurat”, încalcă regula consistenței definiției, una dintre regulile care arată clar dacă o definiție este sau nu corectă.
    Ce susține regula consistenței definiției? Un lucru simplu de înțeles: o definiție corectă trebuie “să nu intre într-un raport de opoziție (contredicție logică) cu orice alte definiții sau propoziții acceptate în acel moment în domeniul din care face și ea parte. Este inadmisibil să admitem în același timp două definiții ca de exemplu : “clor=df element chimic gazos de culoare galben-verzuie (...) ” și clor=df nume generic dat corpurilor fluide (... ), incolore (...)”. Am citat din manualul logicianului Petre Bieltz, pag. 26.
    Cu ce alte propoziții “acceptate în acel moment în domeniul analizei Holocaustului intră în contradicție” definiția termenului de Holocaust considerat la figurat? Cu toate propozițiile formulate de M.Shafir (dar și de Katz și de Bauer), despre caracteristica ce ar da unicitate Holocaustului, respectiv, “intenția totalității” privind exterminarea “ grupului țintă”.
    Această contradicție se naște datorită figurării termenului de Holocaust prin “externalizarea” notei de exterminare și introducerea unor note existente și la alte fenomene genocidale...
    Dacă „la figurat” notele Holocaustului sunt persecuția sistematică, anihilarea și deportarea, note prezente și în cazul Gulagului, atunci, ori Holocaustul nu este un fenomen unic, singular, așa cum susține M Shafir, ori definiția ce declară aceste note ca fiind caracteristice doar Holocaustului este incorectă. Altfel...încălcăm alte principii ale gîndirii, cel al noncontradicției și cel al terțului exclus și fac iar trimitere pentru cei interesați la manualul lui Petre Bieltz (deja citat), pag 10 și 11, sau, la orice manual de logică al oricărui autor din orice colț al globului (căci legile de raționare sunt aceleași de mii de ani), manual care să aibă în cuprinsul său lecția „Principiile gîndirii”...

    De la Neant la Troc

    …Este drept că în timpul nazismului evreii nu au avut de ales și indiferent ce ar fi gîndit, optat, ar fi fost exterminați, pe cînd, în comunism, puteai supraviețui simulînd, căci „primordială era transformarea conștiinței de clasă” într-una care să corespundă valorilor oficiale. Grupul simulator, privit nu doar din punct de vedere ideatic-valoric, ci și în integralitatea sa existențială, ca unitate între spiritualitate și corporalitate, pierzîndu-și valorile își păstra existența fizică aceasta nefiind ținta vizată, pe cînd, nazismul, urmărea exterminarea etniei evreiești “la propriu” în mod necondiționat, căci existența ei fizică, biologică, era ținta vizată.; iată de ce mi se pare extrem de ciudat să crezi că termenul de Holocaust trebuie să fie înțeles la figurat - nicicînd o barbarie nu a fost mai “la propriu”.
    Da, comunismul a urmărit exterminarea în plan spiritual, valoric; puteai simula, dar renunțînd la a-ți mai clama propriile valori deveneai un fel de zombi rătăcitor printre cincinalele comuniste. Niciodată, pînă la Gulag cei de Sub Putere nu au contat decît prin ceea ce produceau și nu prin ceea ce gîndeau.
    Așadar și Holocaustul și Gulagul sunt unice în felul lor:nazismul n-a dat nici o șansa etniei evreiești, urmărind s-o spulbere definitiv, s-o întoarcă în Neant...Comunismul, practica un troc: ne lăsa trupul, dacă îi dădeam sufletul.

    Prețul “externalizării” notei de exterminare : inconsistența definiției, „trivializarea”, „comparațiile fără rost”, negaționismul...

    „Trivializarea prin comparație”, ca și negarea unicității Holocaustului- dar și a Gulagului-, sunt consecințe ale folosirii termenului de Holocaust în mod absolut la figurat (prin renunțarea și la nota de exterminare din conținutul termenului); cerințele formulate de M.Shafir de a nu se trivializa Holocaustul prin comparare și de a nu se nega unicitatea acestuia, devin nerealizabile din perspectiva unei definiții a termenului de Holocaust considerat „la figurat.”...
    Oricît ar repeta M. Shafir, observația lui Katz potrivit căreia „comuniștii considerau că primordială este transformarea conștiinței de clasă” (7), ca și pe cea a lui Bauer „Spre deosebire de comunism, sub nazism victima- țintă nu avea nici o perspectivă de scăpare”, deoarece „un evreu nu putea să devină niciodată un „Om Nou” nazist” (8), oricît ar aminti că „victima potențială a comunismului putea să evite soarta tragică care îi era destinată, acceptînd sau mimînd socializarea politică” (9), așadar oricît ar repeta M. Shafir aceste observații, totul ar fi zadarnic atît timp cît există o definiție ce postulează drept specific al Holocaustului, drept esență a sa, aceleași caracteristici care sunt prezente și la victimele comunismului : anihilarea sistematic organizată de către statul comunist a grupurilor țintă anticomuniste prin persecuții, deportare, prin muncă forțată în lagăre special concepute în acest scop. Dacă definiția Holocaustului – dar și a Gulagului -, recte esența acestor tragedii s-ar reduce la persecuții, anihilare și deportare, atunci, nimic nu ar mai deosebi Holocaustul de Gulag și viceversa, unicitatea acestora ar sări în aer, rămânând simple vorbe goale... Însuși A.Oișteanu, redînd ideile lui M.Shafir referitoare la comparația dintre aceste fenomene (Holocaust- Gulag), arată că o comparație a acestora trebuie să puncteze „ceea ce seamănă și ceea ce diferă la cele două fenomene genocidale ale secolului XX, fiecare unic în felul său” (10 ).

    “Comparații fără rost ”

    Da, este drept: și Holocaustul și Gulagul, fiecare sunt unice în felul lor; iată de ce, definiția care nu redă acea trăsătură care este caracteristică unui asemenea fenomen conferindu-i unicitatea, nu este corectă. Definiția termenului considerat la figurat redă doar “ceea ce seamănă” și nu și „ceea ce diferă”între cele două orori ale secolului XX.
    În aceste condiții oamenii caută să înțeleagă care ar fi diferența dintre cele două fenomene genocidale, iar prin înțelegerea Holocaustului „la figurat”, în afara notelor sale caracteristice, singura diferență nu poate fi decît cea cantitativă! Așa se poate explica și întrebarea Monicăi Lovinescu, cea care exclamă „De ce morții, victime ale comunismului, între 85 si 100 de milioane, nu pot valora cât cele vreo 20 de milioane ale nazismului”? (“Uitarea sta la temelia tuturor bolilor tranzitiei” – , interviu cu G Adamesteanu, 22 12(422)/1998), provocînd răspunsul publicistului Valerian Stan, răspuns pe care îl redau aici datorită caracterului său just :
    “Comparația care urmărește să ierahizeze cele două orori mi se pare complet absurdă și inavuabilă etic. Ea „trivializează” (termenul lui Michael Shafir) nu numai Holocaustul, dar și crimele comuniste. și, în ultimă instanță, chiar și pe cei care o practică. Nici o comparație nu mi se pare mai inacceptabilă decât cea care tinde să facă ierarhii. Da, istoricii sau sociologii, de exemplu, au toată îndeptățirea să studieze prin comparație pentru a putea să înțeleagă cât mai bine cum de au fost posibile cele două orori. Comparând comunismul și nazismul, oamenii politici au de învățat că ambele ideologii sunt criminale la superlativ” (“Comparații fără rost II”, www.valerianstan.ro )


    Negaționismul, este o altă consecință a “externalizării” notei de exterminare din definiția Holocaustului, „externalizare” obținută prin substituție ( substituirea termenului “exterminare” cu cel de “anihilare”)....Ce mai rămîne din termenul de Holocaust dacă îl gîndim în afara notei de exterminare? Să “externalizezi” nota de exterminare și din termenul de Holocaust și din definiția sa și din legea ce ar dori reglementarea opiniei față de ce a fost Holocaustul, nu este de fapt…negarea Holocaustului?
    Ce mai rămîne din realitatea tragică pe care acest termen ar trebui să o descrie în absența notei de exterminare a unei etnii, exterminare necondiționată, semn al urii nebune a celui de la care a pornit și care a impus această politică în Europa?

    O definiție prea largă

    Ce drept am eu să susțin că o astfel de definiție (“la figurat”), a termenului de Holocaust nu este corectă? Dar nu susțin eu asta...ci manualul de Logică, din care îmi permit să vă redau acum și prima regulă (regula consistenței definiției am redat-o deja), pe care trebuie să o îndeplinească o definiție corectă:
    „Definiția trebuie să fie caracteristică, altfel spus, definitorul trebuie să fie astfel alcătuit încît să corespundă întregului definit și numai lui. Pentru aceasta, din totalitatea notelor existente în conținutul definitului, definitorul trebuie să selecteze pe cele care, împreună, formează un temei suficient pentru a preciza care este clasa reflectată de definit. Asemenea note sunt comune tuturor obiectelor din această clasă, nu aparțin și altor obiecte, permit identificarea clasei respective și, în acest sens, se numesc note caracteristice.”

    Mai departe: “în cazul nerespectării acestei reguli, între definit și definitor ar exista un raport de ordonare în locul unuia de identitate, iar definiția ar fi falsă”(11).
    În cazul definiției termenului de Holocaust dată prin legea 107/ 2006, potrivit căreia Holocaust înseamnă persecuții, anihilare, deportare, toate acestea fiind caracteristice și fenomenului Gulag „deoarece notele care formează definitorul aparțin și altor elemente decît celor care alcătuiesc clasa reflectată de definit și, drept rezultat definitorul este o noțiune supraordonată față de definit”, definiția „este prea largă.(12).
    Da, exact cum reiese din textul citat al lui A.Oișteanu, suficient de largă cît să încapă în ea și “situația atipică” a României.

    Două definiții diferite–două reacții diferite…

    Așadar, reacția lui A. Oișteanu, la prima definiție românească a Holocaustului, a fost promptă, detaliată, făcută cunoscută și în țară ( „Dilema”, No 518/28 feb. 2003, pag 8) și în străinătate (Lumea Liberă, New York). Am văzut însă că în aprilie 2006 a apărut o altă definiție a termenului de Holocaust; din ea, așa cum am demonstrat, este „externalizată”, eliminată, nota de exterminare. Chiar și dacă A.Oișteanu ar considera că termenul „anihilare” redă în limba romana omorul repetat, crima (în sens de măcel) multiplicată, ideea de exterminare (ceea ce este fals, întrucît „crima” - în acest sens, de curmare violentă a vieții membrilor unei etnii -, ca și „exterminarea”, presupun eliminarea subiecților acțiunii și nu eliminarea acțiunii sau a efectelor acțiunii subiecților, ca în cazul „anihilării”), nu poate nega ceea ce a spus chiar el însuși și anume că termenul de „anihilare” este unul aparent inofensiv și că a fost folosit de Hitler pentru a-și defini politica sa antisemită (13). Cu alte cuvinte, definiția este dată prin lege, în 2006, la atîția ani de la moartea lui Hitler, folosind chiar termenul ales de Fuhrer: “anihilarea”!
    Au reacționat A. Oișteanu sau M. Shafir la această definiție? A penalizat A. Oișteanu „externalizarea” notei de exterminare din definiția termenului de Holocaust ? A spus ceva atunci cînd măsurile antecedente ”exterminării”, care „au precedat-o și au pregătit-o”, au fost introduse în definiția termenului de Holocaust, nu „pe lîngă” exterminarea evreilor ci în locul ei?

    Paradoxul celor doua definiții ale Holocaustului

    S-a creat astfel o situație ciudată: o definiție care spune - în limba română- că Holocaustul a fost de fapt exterminarea în masă a etniei evreiești de către statele naziste, este considerată falsă iar autorii ei etichetați ca negaționiști așa cum este cazul definiției senatorilor din 2002, iar o altă definiție – cea din 2006 -, care incriminează și aliații statelor naziste și statele naziste însăși, dar pentru altceva decît exterminarea etniei evreiești căci descrie Holocaustul ca fiind anihilare, înlăturare a acțiunii și a efectelor acțiunii etniei evreiești, rrome și nu ca suprimare a etniilor însăși... nu este negaționistă, căci trece ca și neobservată.

    Definiția redă esența

    Esența Holocaustului este Crima, nu persecuția...Persecuțiile implică un alt nivel de culpă și de pedeapsă potrivit principiului proporționalității care cere în plan juridic adecvarea pedepsei la fapta comisă; fapta comisă prin persecuții este extrem de gravă, dar nu este crimă în sens de măcel, masacru. Holocaustul înseamnă Crima multiplicată, reluată, din nou și din nou, cu fiecare evreu ucis…Cine alimentează ideologic această Crimă multiplicată în atîtea din tările Europei, ne-o spune chiar A. Oișteanu în textul său, pe care aproape că l-am putea califica împreună cu M. Shafir drept…« deflectiv », situînd cauza Holocaustului în afara României, „deflectînd vina”, dacă n-ar fi unul istoric : citez, din același articol al lui A. Oișteanu, textul din care reiese întîietatea rolului jucat de Hitler și de Germania lui Hitler în declanșarea tragediei Holocaustului în țările europene din zona sa de influență.:
    „…în procesul verbal al sinistrei Conferințe de la Wansee (20 ianuarie 1942), s-au stabilit - „în conformitate cu voința lui Adolf Hitler”-, detaliile tehnice pentru „anihilarea” ( Vernichtung) a „peste 11 milioane de evrei” din toate țările Europei. „Romania, inclusiv Basarabia” (dar exclusiv Transilvania de Nord), figura cu un număr de “342 mii de evrei”, care urmau să fie anihilați ”. (Sublinierile aparțin lui A.Oișteanu). Am încheiat citatul.


    =Sfârșit=

    Aurora Mihacea
    NOTE

    1. „ În fine, ca și Gulagul, Holocaustul este un fenomen complex, cu implicații politice, juridice, sociale și morale. După părerea mea, acest termen nu acoperă semantic doar „exterminarea evreilor”, ci și măsurile care au precedat-o, au pregătit-o și au făcut-o posibilă: discriminarea prin lege, pierderea drepturilor civile, destituirea din funcții, confiscarea proprietăților, emigrarea forțată, stigmatizarea cu stea galbenă, ghetoizarea, deportarea în lagăre...Aceste măsuri au fost aplicate și în România anilor și, într-un fel sau altul, ele ar trebui să își facă loc într-o definiție globală a Holocaustului, pe lîngă masacrele înfăptuite prin diverse metode – împușcare, spînzurare, asfixiere, ardere de vii, gazare, foame, frig, boli etc- dintre care numai gazarea a lipsit din inventarul regimului antonescian.” (A.Oișteanu, „Holocaust.Încercare de definire, Lumea Liberă New York, nr770 - 4 iulie 2003, pag 7”);
    2. “ Oricît de complex, fenomenul Holocaust poate fi redus la o ecuație cu trei termeni (perpetrators, victims, bystanders, conform Raul Hilberg). Dacă Shoah și Holocaust sunt termeni folosiți mai degrabă de victime iar genocid și etnocid mai degrabă de martori, e interesant ce terminologie au utilizat călăii. Evident, este vorba de termenul “Endlosung” (soluția finală), dar în documente naziștii au preferat un alt cuvînt, aparent mai inofensiv: “Vernichtung”. și acest termen a fost diferit înțeles și tradus, dar ținînd cont de rădăcina verbului (nichts), el nu poate fi echivalat decît cu anihilare (cu rădăcina nihil) sau nimicire (cu rădăcina nimic)” - sublinierile aparțin lui A.Oișteanu / A.Oișteanu, „Holocaust.Încercare de definire, Lumea Liberă New York, nr770 - 4 iulie 2003, pag 7”
    3. Petre Bieltz, Manual pentru clasa a IX-a licee și clasa a XI-a școli normale, Editura Didactică și pedagogică R.A. București, 1994, pag 23;
    4. Idem;
    5. HYPERLINK "http://www.cdep.ro/proiecte/2005/100/80/3/leg_pl183 _05.pdf" http://www.cdep.ro/proiecte/2005/100/80/3/leg_pl183 _05.pdf.
    6. Idem;
    7. M. Shafir, "Între negare și trivializare prin comparație: negarea Holocaustului în țările postcomuniste din Europa Centrală și de Est", Polirom, 2002, pag 127;
    8. Idem, pag 130;
    9. Idem, pag 117;
    10. A.Oișteanu, „Holocaust. Noi studii, mărturii și documente”, Lumea Liberă New York, nr 732-9 octombrie, 2002;
    11. Petre Bieltz, Manual pentru clasa a IX-a licee și clasa a XI-a școli normale, Editura Didactică și pedagogică R.A. București, 1994, pag 24.;
    12. Idem;
    13. A.Oișteanu, „Holocaust. Încercare de definire, Lumea Liberă New York, nr770 - 4 iulie 2003, pag 7;
    Associated Topics

    Geopolitica


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.51 Seconds