Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 56 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Traduceri: Dan Danila traduce din Rainer Maria Rilke si François Villon
    Scris la Monday, January 01 @ 10:27:16 CET de catre asymetria
    Biblioteca Babel Pentru a ilustra eseul sau "Despre traduceri ca una dintre artele frumoase", Dan Danila ne propune versiunile sale din Rainer Maria Rilke si François Villon.

    Dan Dănilă
    Traduceri din Rainer Maria Rilke
    Kindheit
    Da rinnt der Schule lange Angst und Zeit
    mit Warten hin, mit lauter dumpfen Dingen.
    O Einsamkeit, o schweres Zeitverbringen...
    Und dann hinaus: die Straßen sprühn und klingen und auf den Plätzen die Fontänen springen
    und in den Gärten wird die Welt so weit -.
    Und durch das alles gehn im kleinen Kleid,
    ganz anders als die andern gehn und gingen -:
    O wunderliche Zeit, o Zeitverbringen,
    o Einsamkeit.

    Und in das alles fern hinauszuschauen:
    Männer und Frauen; Männer, Männer, Frauen
    und Kinder, welche anders sind und bunt;
    und da ein Haus und dann und wann ein Hund
    und Schrecken lautlos wechselnd mit Vertrauen -:
    O Trauer ohne Sinn, o Traum, o Grauen,
    o Tiefe ohne Grund.

    Und so zu spielen: Ball und Ring und Reifen
    in einem Garten, welcher sanft verblaßt,
    und manchmal die Erwachsenen zu streifen,
    blind und verwildert in des Haschens Hast,
    aber am Abend still, mit kleinen steifen
    Schritten nachhaus zu gehn, fest angefaßt -:
    O immer mehr entweichendes Begreifen,
    o Angst, o Last.

    Und stundenlang am großen grauen Teiche
    mit einem kleinen Segelschiff zu knien;
    es zu vergessen, weil noch andre, gleiche
    und schönere Segel durch die Ringe ziehn,
    und denken müssen an das kleine bleiche
    Gesicht, das sinkend aus dem Teiche schien -:
    O Kindheit, o entgleitende Vergleiche.
    Wohin? Wohin?

    COPILĂRIE

    Curg ale școlii ore nesfârșite,
    cu temeri și-așteptări învolburate.
    O, timp ce trece greu, singurătate...
    Și-afară: străzi răsună și sclipesc
    și-n piețe largi, fântânile țâșnesc,
    iar prin grădini cresc lumi nebănuite...
    Și-n haina de copil să treci prin toate
    cum nimeni n-a trecut și nu va trece –
    O, timp ciudat ce tainic se petrece,
    o, grea singurătate.

    Și de departe să-i privești pe-acei
    bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei,
    și pe copii, în altfel de culori trecând;
    o casă ici, un câine când și când,
    încrederi, spaime mute amestecând...
    O, fioruri, fără rost tristeți, o vis,
    o, nesfârșit abis.

    Și să te joci așa: inele, mingi și roată,
    în parcul care încet-încet pălește,
    și pe cei mari să îi atingi câteodată,
    sălbăticit de goană și orbește;
    dar liniștit, cu pași mărunți, spre seară,
    ținut de mână strâns, să pleci acasă.
    O, înțelesuri care-ți scapă iară,
    O, teamă, o poveri ce-apasă.

    Și ore-n șir, să-ngenunchezi la lac
    cu o corăbioară; să o uiți deodată,
    căci altele mai mândre valuri fac,
    mai colorate pânze ți se-arată,
    și doar la fața mică, scufundată,
    te mai gândești, ce palidă se-ascunde:
    Copilărie, oglindire tremurată,
    unde pleci? Unde? Unde?

    Herbst


    Die Blätter fallen, fallen wie von weit,
    als welkten in den Himmeln ferne Gärten;
    sie fallen mit verneinender Gebärde.

    Und in den Nächten fällt die schwere Erde
    aus allen Sternen in die Einsamkeit.

    Wir alle fallen. Diese Hand da fällt.
    Und sieh dir andre an: es ist in allen.

    Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen
    unendlich sanft in seinen Händen hält.

    TOAMNĂ

    Cad frunzele, cad ca din depărtare,
    de parcă vestejesc grădini în ceruri,
    cu gesturi de negare cad, de-a rândul.

    Iar nopțile, cum cade greu pământul
    din toate stelele, într-o însingurare.
    Noi toți cădem. Și mâna asta, iată.
    Căderea, vezi, e-n toți și în oricine,

    Și totuși, este Unul care ține
    nespus de blând, pe mâini, căderea toată.


    Herbsttag

    Herr: es ist Zeit. Der Sommer war sehr groß.
    Leg deinen Schatten auf die Sonnenuhren,
    und auf den Fluren laß die Winde los.

    Befiehl den letzten Früchten voll zu sein;
    gieb ihnen noch zwei südlichere Tage,
    dränge sie zur Vollendung hin und jage
    die letzte Süße in den schweren Wein.

    Wer jetzt kein Haus hat, baut sich keines mehr.
    Wer jetzt allein ist, wird es lange bleiben,
    wird wachen, lesen, lange Briefe schreiben
    und wird in den Alleen hin und her
    unruhig wandern, wenn die Blätter treiben.

    ZI DE TOAMNĂ

    Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
    Asterne-ți umbra pe cadranele solare
    și vântului dă-i drumul pe câmpii.

    Poruncă pentru pârgă dă poamelor târzii,
    mai dăruie-le două zile calde,
    grăbește împlinirea, să se scalde
    o ultimă dulceață în vinul greu din vii.

    Cel care n-are casă, nu-și va mai construi.
    De-acum cel singur, singur va rămâne:
    veghind, citind, el lungi scrisori va scrie
    și pe alei mereu va rătăci,
    neliniștit, când frunzele adie.

    Der Panther

    Sein Blick ist vom Vorübergehn der Stäbe
    so müd geworden, daß er nichts mehr hält.
    Ihm ist, als ob es tausend Stäbe gäbe
    und hinter tausend Stäben keine Welt.

    Der weiche Gang geschmeidig starker Schritte,
    der sich im allerkleinsten Kreise dreht,
    ist wie ein Tanz von Kraft um eine Mitte,
    in der betäubt ein großer Wille steht.

    Nur manchmal schiebt der Vorhang der Pupille
    sich lautlos auf -. Dann geht ein Bild hinein,
    geht durch der Glieder angespannte Stille -
    und hört im Herzen auf zu sein.

    PANTERA

    Privirea ei, de bare perindate,
    nimic nu mai reține, atât a obosit.
    Par gratii mii și mii, iar după toate,
    întreaga lume parcă a pierit.

    Mlădiul mers, pășirea ce arcuiește,
    în cercurile tot mai mici rotită,
    e ca un dans de forță ce ocolește
    un centru cu voința amorțită.

    Vălul pupilei rareori tresare,
    neauzit. Străbate un chip deodată
    a trupului tăcere încordată
    și în adâncul inimii dispare.

    ...............................................................
    Traduceri din Francois Villon

    Ballade des dames du temps jadis

    Dites-moi où, n'en quel pays,
    Est Flora la belle Romaine,
    Archipiades, ni Thaïs,
    Qui fut sa cousine germaine,
    Écho parlant quand bruit on mène
    Dessus rivière ou sur étang,
    Qui beauté eut trop plus qu'humaine
    Mais où sont les neiges d'antan?


    Où est la très sage Héloïs,
    Pour qui fut châtré et puis moine
    Pierre Abelard a Saint-Denis?
    Pour son amour eut cette essoine.
    Semblablement, où est la reine
    Qui commanda que Buridan
    Fut jeté en un sac en Seine?
    Mais où sont les neiges d'antan?

    La reine Blanche comme lis
    Qui chantait a voix de sirène,
    Berthe au grand pied, Bietris, Alis,
    Haremburgis qui tint le Maine,
    Et Jeanne la bonne Lorraine
    Qu'Anglais brûlèrent a Rouen;
    Où sont-ils, où, Vierge souvraine?
    Mais où sont les neiges d'antan?

    Prince, n'enquerez de semaine
    Où elles sont, ne de cest an,
    Qu'a ce refrain ne vous remaine:
    Mais où sont les neiges d'antan?

    Balada doamnelor de altădată

    Pe unde-s, prin ce țări de vis,
    Flora, romana-ncântătoare,
    Alcibiada sau Thais,
    Ce fost-au bune verișoare,
    Echo, dând zvonuri chemătoare
    Pe stânci și ape spre liman,
    Frumoasă de pereche n-are?
    Dar unde-i neaua din cel an?

    Dar înțeleapta Helois?
    De dragu-i, cât a pătimit
    Pierre Abelard la Saint Denis,
    Scopit și-apoi călugărit.
    La fel, Doamna ce-a poruncit
    Să se înece Buridan
    În sac și-n Sena azvârlit?
    Dar unde-i neaua din cel an?

    Regina Blanche ca floarea-nvoaltă
    Cântând cu voce descântată,
    Betris, Alis, Berte cea înaltă,
    Erembourg, doamnă-n Maine odată,
    Lorena Jeanne, nevinovată
    De englezi arsă la Rouan,
    Unde-s, Fecioară preacurată?
    Dar unde-i neaua din cel an?

    Prințe, nu întreba pe unde,
    Nici de al vremilor noian,
    Doar un refren îți va răspunde:
    Dar unde-i neaua din cel an?

    Ballade et oraison

    Pere Noé, qui plantastes la vigne,
    Vous aussi, Loth, qui bustes ou rocher
    Par tel party qu'Amours, qui gens engingne,
    De voz filles si vous fist approucher
    - Pas ne le dy pour le vous reproucher -,
    Archedeclin qui bien seustes cest art,
    Tous trois vous pry que vous vueilliez prescher
    L'ame du bon feu maistre Jehan Cotart.

    Jadis extraict il fut de vostre ligne
    Lui qui buvoit du meilleur et plus cher,
    Et ne deust il avoir vaillant ung pigne,
    Certes, sur tous c'estoit ung bon archer ;
    On ne luy sceust pot des mains arracher ;
    De bien boire ne feut oncques fetart.
    Nobles seigneurs, ne souffrez empescher
    L'ame du bon feu maistre Jehan Cotart.

    Comme homme beu qui chancelle et trepigne
    L'ay veu souvent, quant il s'alloit coucher,
    Et une foiz il se fist une bigne,
    Bien m'en souvient, pour la pie juchier.
    Brief, on n'eust sceu en ce monde sercher
    Meilleur pïon, pour boire tost et tart.
    Faictes entrer, quant vous orrez hucher,
    L'ame du bon feu maistre Jehan Cotart.

    Prince, il n'eust sceu jusqu'a terre cracher.
    Tousjours crioit: « Haro, la gorge m'art ! »
    Et si ne sceust onc sa seuf estancher
    L'ame du bon feu maistre Jehan Cotart.

    Baladă și orație

    Tată Noe, al viței plantator,
    Și tu, Lot care-n peșteri ai băut,
    Pe-atât, încât te-a amăgit Amor
    Să-ți iei fetele tale-n așternut
    (Aici, nu vină să-ți aduc am vrut),
    Arhitriclin, în arta lor versat,
    Tustrei, rogu-vă faceți cunoscut
    Duhul lui Jean Cotart cel răposat!

    Din vița voastră a purces cândva,
    Căci doar un vin de soi l-a mulțumit,
    Și-avere doar un piepten mai avea;
    E drept, trăgea la toartă iscusit,
    Din mâini să scape cupa n-a greșit,
    Nici trândav la băut nu fu vreodat':
    Nobili seniori, lăsați nestăvilit
    Duhul lui Jean Cotart cel răposat!

    Ca omul beat, împiedecat și șui
    Adesea îl vedeam în drum spre casă
    și-odată s-a ales cu un cucui,
    Îmi amintesc, prea o făcuse groasă.
    Pe scurt, n-a fost bețiv pe lume ca să
    Bea mai vârtos, din zori în înserat;
    De strigă, aibă calea lesnicioasă
    Duhul lui Jean Cotart cel răposat!

    Prințe, nici a scuipa n-ar fi putut,
    Striga mereu: Vai, gâtul mi-e uscat,
    Nicicând să-și stingă setea n-a știut
    Duhul lui Jean Cotart cel răposat!

    Les contreditz de Franc Gontier

    Sur mol duvet assiz, ung gras chanoine,
    Lez ung brasier, en chambre bien natee,
    A son costé gisant dame Sidoine,
    Blanche, tendre, polye et attintee,
    Boire ypocras a jour et a nuytée,
    Rire, jouer, mignonner et baiser,
    Et nud a nud, pour mieulx des corps s'aisier,
    Les vy tous deux par ung trou de mortaise.
    Lors je cogneuz que, pour dueil appaisier,
    Il n'est tresor que de vivre a son aise.

    Se Franc Gontier et sa compaigne Elayne
    Eussent ceste doulce vie hantee,
    D'oignons, cyvotz, qui causent forte alaine,
    N'acontassent une bise tostee.
    Tout leur maton ne toute leur potee,
    Ne prise ung ail, je le dy sans noisier.
    S'ilz se vantent couchier soubz le rosier.
    Lequel vault mieulx ? Lit costoyé de cheze ?
    Qu'en dictes vous ? Fault il ad ce muser ?
    Il n'est tresor que de vivre a son aise.

    De groz pain bis vivent, d'orge et avoyne,
    Et boyvent eaue tout au long de l'annee ;
    Tous les oyseaulx de cy en Babiloyne
    A tel escot une seulle journee
    Ne me tendroient, non une matinee.
    Or s'esbate, de par Dieu, Franc Goutier,
    Helayne o luy, soubz le bel esglantier ;
    Se bien leur est, cause n'ay qu'il me poise,
    Mais quoy que soit du laboureux mestier,
    Il n'est tresor que de vivre a son aise.

    Prince, jugiez, pour tost nous accorder !
    Quant est moy, mais qu'a nulz ne desplaise,
    Petit enffant, j'ay oÿ recorder :
    Il n'est tresor que de vivre a son aise.

    Contrazicerea lui Franc Gontier

    Un popă gras în pufuri lenevea,
    În cald iatac, cu scoarțe căptușit;
    Madame Sidoine alături tolănea,
    Gingașă, albă, trup ferchezuit,
    Și zi și noapte beau nectar, tihnit,
    În râs și-alint, sărut și îmbiere,
    Cu trupuri despuiate de plăcere.
    și cum îi oblicesc prin cep uscat,
    Îmi zic: ca să alungi orice durere,
    Cel mai de preț e traiu-ndestulat.

    De Franc și cu Elena lui aveau
    Asemeni vieți de tihnă și de pace,
    A ai și ceapă nu mai miroseau,
    Scovardă unsă nu știau a face.
    Nu dau pe lapte prins și pe potroace
    O ceapă degerată; nu caut sfadă
    Că dorm sub trandafirii din livadă;
    Nu-i mai tihnit pe podină un pat,
    Ce ziceți voi? E rost de vreo tăgadă?
    Cel mai de preț e traiu-ndestulat.

    Mănâncă pită neagră de secară,
    și beau tot anul apă de cișmea.
    Păsări de-aici la Vavilon ce zboară,
    Cu prețul lor, o zi n-aș rămânea,
    Un ceas să mă oprească n-ar putea.
    Dă Doamne, Franc Gontier să aibă pace,
    Lângă Elena, sub rozar de-i place;
    De le e bine așa, nu-s supărat.
    Cu viața de la țară n-am ce face;
    Cel mai de preț e traiu-ndestulat.

    Prințe, împacă-ne cu-n sfat cuminte.
    Cât despre mine, de nu-i cu bănat,
    Aud de mic copil și iau aminte:
    Cel mai de preț e traiu-ndestulat.

    Ballade [de la Grosse Margot]

    Se j'ayme et sers la belle de bon het,
    M'en devez vous tenir ne vil ne sot ?
    Elle a en soy des biens affin soubzhet ;
    Pour son amour seins boucler et passot.
    Quant viennent gens, je cours et happe ung pot,
    Au vin m'en voys, sans demener grant bruyt ;
    Je leur tens eaue, froumaige, pain et fruyt.
    S'ilz paient bien, je leur diz : «Bene stat,
    Retournez cy, quant vous serez en ruyt,
    En ce bordeau ou tenons nostre estat. »

    Mais adoncques, il y a grant deshet,
    Quant sans argent s'en vient coucher Mergot ;
    Voir ne la puis, mon cueur a mort la het.
    Sa robe prens, demy seint et seurcot,
    Sy luy jure qu'il tendra pour l'escot.
    Par les costez se prent, c'est Antecrist,
    Crye et jure, par la mort Jhesucrist
    Que non fera. Lors empoingne ung esclat,
    Dessus son nez lui en faiz ung escript,
    En ce bordeau ou tenons nostre estat.

    Puis paix se fait, et me fait ung groz pet,
    Plus enffle qu'un velimeux escarbot.
    Riant, m'assiet son poing sur mon sommet,
    Gogo me dit, et me fiert le jambot ;
    Tous deux yvres dormons comme ung sabot.
    Et au resveil, quant le ventre lui bruyt,
    Monte sur moy, que ne gaste son fruyt,
    Soubz elle geins, plus qu'un aiz me fait plat ;
    De paillarder tout elle me destruyt,
    En ce bordeau ou tenons nostre estat.

    Vente, gresle, gesle, j'ay mon pain cuyt.
    Je suis paillart, la paillarde me suyt.
    Lequel vault mieulx ? Chascun bien s'entressuyt,
    L'un vault l'autre, c'est a mau rat mau chat.
    Ordure aimons, ordure nous affuyt;
    Nous deffuyons honneur, il nous deffuyt,
    En ce bordeau ou tenons nostre estat.

    Balada lui Villon pentru trupeșa Margot
    Frumoasa de-o slujesc și curte-i fac
    Se cade a-mi zice șui ori minte goală?
    Cu ce-are ea, oricui i-ar fi pe plac,
    De dragul ei încing și scut și pală.
    Când mușterii sosesc, înșfac o oală
    Și le-aduc vin, cu mâna liniștită,
    Le-aștern și poame, brânză, apă, pită,
    Zic Bene stat de-s darnici la plătit,
    Poftiți, de-ți fi-n călduri și cu ispită,
    În ăst bordel unde ne-am pripășit.
    Dar seara, câteodată, iese tămbălău,
    Margot de-apare-n pat fără para.
    Nu pot s-o văd că mi se face rău;
    Îi smulg surtucul, brâul, rochia,
    Zălog să fie pentru partea mea.
    Cu pumnii-n șold, mă suduie că-s drac,
    Zbiară, se jură pe Isus că-i fac
    O nedreptate. C-un ciob ascuțit
    Îi scriu pe nas o buche și-o înșfac,
    În ăst bordel unde ne-am pripășit.

    Ne împăcăm apoi și-un pârț îmi lasă
    Mai rău decât gândacul de gunoi.
    Râzând, un pumn pe creștet îmi apasă,
    Zice Gogo, mă bate pe țurloi,
    Și-apoi dormim buștean, beți amândoi.
    În zori, îi chiorăie în pântec parcă,
    Mă-ncalecă și poama și-o încearcă.
    Eu gem sub ea, ca scândura turtit
    De preacurvie; vlaga vrea să-mi stoarcă,
    În ăst bordel unde ne-am pripășit.

    V ânt, ploaie, geruri, pita nu lipsește,
    I ar de-s curvar, curvia molipseste,
    L a orice sac un petec se găsește.
    L a mâță rea, rău șoarec s-a prăsit;
    O cara ne urmează și-n gunoi,
    N e-am râs de cinste, râde ea de noi,
    În ăst bordel unde ne-am pripășit.
    Associated Topics

    Biblioteca Babel


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 7

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.53 Seconds