Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Cornelia Páun Heinzel : Curba destinelor

Cornelia Páun Heinzel : Curba destinelor - Partea a doua din ciclul “Vivat academia ! Vivant professores !” “Moara lui Călifar versus Liceul lui Chiverniseală”

Chiverniseală vedea că îi fuge catedra, pentru că în sat erau tot mai puţini elevi şi atunci avu o idee salvatoare:“ Voi pune laba pe liceul german”, gândi bărbatul. “Eu ştiu să şpăguiesc, să învârt, să păcălesc, ca nimeni altcineva. Chiar dacă mama şi tatăl meu sunt de cu totul şi cu totul altă etnie. Am însă o legătură cu saşii care au părăsit localitatea înainte de a mă naşte – am obţinut gratuit o casă săsească. Trebuie să reuşesc, deşi habar nu am limba germană. Îmi pare rău că nu am avut contact cu saşii. Plecaseră în Germania cu mult înainte ca eu să îmi fac apariţia în această lume. Când eram mic, mama m-a trimis la profesori să mă mediteze, dar nu se prindea de mine germana nici să mă pici cu ceară. Nu puteam reţine niciun cuvânt din limba asta atât de încâlcită.

Nu pricep cum pot unii să înveţe aşa ceva. Dar, ce îmi trebuie mie limba germană ? Eu mă pricep să fac învârteli, jecmăneli, chiverniseli, păcăleli, ştiu să dreg, să înşel, să mituiesc, să înscenez, să ameninţ. Este corupţie şi o să–mi iasă cu siguranţă ceea ce îmi propun. Doar suntem în lumea a patra şi aici, orice este posibil !". Chiverniseală încercă să se transfere la liceul german. Domnul director Johann Strauss, profesor care îşi dăruise întreaga viaţă acestei şcoli îl privi cu uimire şi gândi nedumerit : „Ce caută aici individul ăsta tupeist, bădăran, beţiv, fără scrupule, care nu cunoaşte o boabă de limba germană şi nici om cult nu este după limbaj ? Cu siguranţă este dintre cei care şi-au cumpărat diploma de licenţă” . Ca urmare îi refuză transferul.

Concursul de directori intitulat „Ce are măgarul sub coadă?”, după numele uneia dintre întrebările capcană ale testului a fost de bun augur pentru Chiverniseală.

Prietenul său de pahar , domnul Piuliţă era inspector general.

-Îţi pui dosarul şi concursul este deja luat, îi spuse acesta.

Chiverniseală nu putea susţine vreo probă, pentru că nu avea răbdare să răspundă oral sau să scrie ceva pe hârtie. Nu a reuşit acest lucru niciodată, încă de când era în clasele primare. Ştia însă să mituiască.

Bărbatul a obţinut concursul şi imediat a dat presei un interviu, spunând cu tupeu : „Eu sunt foarte bun de director. Mă pricep să dreg, să învârt, să mituiesc, să excrochez, să înşel, să înscenez, să mint, să ameninţ, să agresez”. În toată ţara au fost de câteva ori mai mulţi câştigători decât locuri. Trebuia însă să ai acceptul unităţii de învăţământ şi în acest mod au fost ocupate toate posturile de director.

Chiverniseală gândi ca de obicei, fără scrupule: “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” ca Alexandru Lăpuşneanu din nuvela cu acelaşi nume a lui Costache Negruzzi. Bărbatul s–a folosit de concurs şi imediat s–a prezentat la Strauss, să îi ceară cheile şi inventarul liceului. L–a ameninţat cu ceea ce aflase despre el de la doamna Cheatră, vecina din sat, profesoară în unitatea de învăţământ. Anul şcolar începuse de câteva luni. Chiverniseală nu era titular al liceului, dar ajunse a fi numit director la Liceul german printr–un matrapazlâc, aşa cum obţinuse totul în viaţă. „Voi schimba rând pe rând profesorii care bunghesc germana. Voi zbura în primul rând săsoaicele care mai există în şcoală şi voi aduce gaşca mea, necunoscătoare a acestei limbi, ca şi mine” îşi spuse Chiverniseală. „Voi face Liceul german fără germani şi fără limba germană. Idei am destule, ştiu cum să preiau frâiele şcolii. Măresc numărul claselor. Este foarte uşor. Tot omul din ziua de azi vrea să aibă copilul la acest liceu. Chiar dacă nu învaţă limba. Ştie că învăţătura nu mai are nicio valoare în lumea a patra. Ca urmare, vor fi necesare mai multe cadre didactice. Aduc oamenii mei şi mă descotorosesc treptat de ceilalţi, în special de cei vorbitori de limba germană. Mă pricep de minune să îi ameninţ, să le fac mizerii, să îi şicanez, să îi lucrez, să îi agresez, să le înscenez până îi înnebunesc şi îi fac să părăsească de bună voie liceul, să fugă cât văd cu ochii. Dacă vor avea unii curajul să mă toace cu reclamaţiile - atâta timp cât sunt eu director, mă voi descurca cu siguranţă - le voi face imediat nevăzute.

În primul rând, voi aduce o inspecţie generală aranjată cu prietenul meu de pahar, inspectorul general Piuliţă. Când eram director în sat, elevii şcolii mele nu mai existau decât în scripte. Fizic, nu veneau la şcoală decât foarte puţini şi ore nu se făceau. Profesoarele mele nu veneau la ore, dar eu le aranjam inspecţiile - fără ca vreun inspector să treacă pragul şcolii - cu “Foarte bine” şi eu ca director eram apreciat la superlativ. Cadrelor didactice nedorite, de care eu doream să scap, le înscenam ceva. Le ameninţam şi acestea fugeau rupând pământul. Dacă totuşi se ţineau cu îndârjire de post, le aranjam uşor şi o inspecţie specială în care erau făcute praf, chiar dacă ar fi ţinut cele mai bune lecţii posibile.

Acum trebuie să îl lucrez pe directorul liceului dorit de mine” gândi Chiverniseală.

Merse apoi la Piuliţă şi îi propuse următoarele :

- Vreau o inspecţie să-i dai lui Strauss calificativul „Insuficient” - să nu cumva să mai aibă vreodată şansă să se întoarcă pe postul de director, să pot eu să fac orice vreau în liceu - iar profesorilor calificativul “Suficient”, să scap rapid de săsoaicele zeloase, care mai există prin liceu. Desigur că, voi folosi metodele mele meseriaşe şi le ameninţ în particular. La aşa ceva mă pricep cel mai bine, că am competenţe de manager educaţional. Cele bătrâne să se pensioneze, cele mai tinere să se transfere la alte unităţi de învăţământ. Nu au ce căuta la mine în şcoală, explică cu efervescenţă Chiverniseală. - Stai fără frică ! Ce îmi comanzi, aşa îţi vom scrie. Dar vii şi cu mălaiul, că ştii că aşa cum se obişnuieşte, spuse Piuliţă cu şiretenie.

„Trebuie să schimb şi site-ul liceului. Să nu mai fie scrise numele profesorilor aflaţi în liceu la venirea mea, să nu se vadă direct că i-am schimbat cu alţii. Voi minţi că motivul schimbării este faptul că introduc documentele educaţionale şi actele legislative, că în acestea nu se pot vedea lucruri legate de şmecheriile, matrapazlâcurile mele”, concluzionă noul director. Pentru inspecţie, Chiverniseală strânse şpaga de la părinţii doritori ca odraslele lor să urmeze o şcoală germană, chiar dacă nu vor ştii să vorbească niciodată această limbă, colectă banii de salarii de pe catedrele pe care nu existau profesori, care erau foarte multe, de când devenise el director, mita de la noile profesoare aduse, selectă o parte din sumele exorbitante primite pentru aparatura electronică şi totul a decurs conform celor ce-şi propusese".

“Cu renovările clădirilor liceului voi trage un tun straşnic", medită bărbatul. “Prima de care trebuie să mă descotorosesc este profesoara de matematică, pentru că îi face concurenţă doamnei Cheatră. Îi fac imediat o înscenare. Este foarte bună profesoară de matematică, îi învaţă bine carte pe elevi şi are rezultate la Olimpiade şi Bacalaureat, dar este şi exigentă. Găsesc eu un elev, care nu vrea să înveţe, ca şi mine şi îl pun să facă reclamaţie". Chiverniseală puse pe doamna Cheatră să căute în cataloage elevii cu situaţie slabă la matematică. Femeia îl găsi pe Prunică, din clasa a Xll-a care avea note minime şi îi arată directorului mediile acestuia. “Uite un elev pe placul meu ! Este exact cum eram şi eu la vârsta lui !”, gândi bărbatul şi trimise pe elevul de serviciu să-l caute pe Prunică, să îl aducă la el în cabinet. Imediat ce a apărut, Chiverniseală îl întâmpină încântat:

- Prunică, îmi pare bine să te cunosc ! Băiatul îl privi contrariat. Nu ştia dacă directorul glumeşte sau vorbeşte serios. Nu fusese niciodată tratat atât de amical de un adult.

- Să ştii că mie îmi place de tine. Un băiat ca tine, mai rar. La vârsta ta, eram şi eu exact ca tine, continuă Chiverniseală. “De fapt şi acum sunt la fel”, îşi spuse în gând bărbatul. Am auzit că nu te ai prea bine cu aia de matematică. Este femeie a dracului. Nici eu nu o suport. Ştiu că abia ai trecut la ea. Vrei să te scap eu de necaz?

-Da, răspunse nedumerit, cu voce înceată Prunică. -Eu îţi voi dicta o reclamaţie, tu o vei scrie şi îţi promit că vei termina cu bine liceul. Te voi ajuta să iei şi bac-ul, chiar dacă eşti plută la matematică. Eu am trecut mereu toate examenele, toate concursurile fără să mă spetesc cu învăţătura. Am găsit întotdeauna o mânărie, o şmecherie şi m-am scos bine. Uite ce bine am ajuns ! Te servesc şi cu un păhărel, drept mulţumire, spuse Chiverniseală în timp ce turna alcool într-un pahar, dintr-o sticlă scoasă din dulapul său managerial . Elevul scrise tot ce i-a dictat Chiverniseală, a semnat reclamaţia. “E de gaşcă noul director!”, concluzionă adolescentul. “Merg imediat şi le spun şi colegilor mei să vină la director, dacă vor să bea gratuit nişte tărie. Nu mai trebuie să mergem la barurile din vecinătatea liceului “.

-Nu uita să îl pui şi pe tac-tu să scrie o reclamaţie asemănătoare despre aia de matematică, îl atenţionă cu severitate directorul. Luă reclamaţia şi rânji fericit. “Acum am cu ce să o ameninţ pe aia de matematică. Va da bir cu fugiţii imediat ce îi voi arăta cele două reclamaţii. Între timp o să fac mare tam-tam, că se petrece ceva foarte grav în liceu şi că există numeroase petiţii de la părinţi şi de la elevi, referitoare la profesoară“.

-Îţi mai dau o idee, să te răzbuni pe profă. La ora de matematică, arunci cu putere o sticlă plină de lichid în capul femeii, sfătui cu viclenie Chiverniseală.

-Dar nu o să mă pârască? întrebă Prunică contrariat.

--Stai liniştit ! spuse directorul. Dacă are curajul să vină la mine să te reclame, îi voi spune că ea este vinovată , că nu ştie să ţină copiii. Îi voi da chiar o mustrare scrisă şi o voi pune în discuţie în Consiliul profesoral. -Tu eşti băiat isteţ, poate mai găseşti doritori de astfel de potlogării. Puteţi la ore să o fixaţi pe profesoară în ochi cu laserul de la pixurile voastre. Femeia îşi dă duhul să vă înveţe matematică şi nici nu o să observe. Să nu mai vadă a dracului nimic în faţa ochilor, completă bărbatul.

-Domnule director, eu am un dispozitiv cu laser , cât o mână de om. Îl folosesc atunci când merg să vânez căprioare în pădure, împreună cu cunoscuţii. Paralizăm cu el picioarele căprioarelor, spuse Prunică. Pot să îl folosesc? - Desigur, confirmă Chiverniseală cu satisfacţie. Ai idei inovatoare, băiete! Chiar eu i-am montat în cabinetul de matematică zece camere de luat vederi şi alte aparate electronice sofisticate de iradiat, ars, prăjit. Pârleşte şi pe elevi, dar nu contează dacă eu îmi realizez scopul. Preşedinta Comitetului de părinţi şi părinţii copiilor care învăţau bine ştiau că profesoara lor este foarte bună şi au fost miraţi de reacţia vehementă a directorului, care părea la prima vedere, a fi om cinstit. După acest eveniment şi-au dat însă seama că s-au înşelat profund. Chiverniseală îşi satisfăcea interesele proprii, nu pe cele ale şcolii. În prima zi de şcoală ca director, din noul an şcolar, Chiverniseală se prezentă de dimineaţă, în costumul - care părea agăţat pe un umeraş - pe care îl purta numai la ocazii. De obicei purta blugi, helancă şi geacă de fâş şi i se potriveau ca o mănuşă.

Trecuseră anii şi de la băutură, Chiverniseală păşea înclinat, încruntat, cu faţa oacheşe brăzdată de riduri şi de cearcăne iar părul grizonat, cu cârlionţi care i se tociseră. Şmecher, ca de obicei, bărbatul chemase câţiva ziarişti pe care îi plătise să îl laude. Trebuia să facă tot ce este posibil pentru a fi acceptat într-o comunitate cu care nu avea nimic în comun, nici în clin nici în mânecă, dar pe care a ajuns să o conducă. Ar fi fost în stare să facă orice pentru acest lucru, chiar să îşi vândă sufletul diavolului, asemeni lui Călifar, personajul din nuvela lui Gala Galaction şi să transforme liceul în moara sa proprie. Reuşise să ajungă aici prin tupeul şi obrăznicia de care dădea dovadă, dar şi prin cruzimea şi lipsa de scrupule care îl caracteriza. Ziariştii au surprins cu minuţiozitate după festivitatea de deschidere, momentul ieşirii elevilor cu evlavie după ceremonia religioasă, miraţi că statuia ctitorului liceului lor avea răsucit un prezervativ bine înfăşurat pe degetul arătător, orientat spre biroul lui Chiverniseală. Învăţatul părea indignat de cine a ajuns să conducă liceul său şi gândea trist că oamenii din vremea sa erau mânaţi de idealuri măreţe, de care acum au ajuns unii să îşi bată joc. Nişte bărbaţi cocoţaţi pe statuie se chinuiau din răsputeri să îndepărteze prezervativul nărăvaş, care parcă nu vroia să se lase desprins, asemeni noului director al liceului.

Chiverniseală a fost mulţumit de articol, deşi nu l-a putut citi. Nu avea răbdare să lectureze ceva, ca de obicei, aşa cum nu a avut niciodată, de când era copil. Nu citise niciodată o carte. Dar, a presupus că dacă le-a dat şpagă ziariştilor, aceştia l-au lăudat aşa cum le-a comandat el – l-au prezentat ca pe un fost coleg de primară cu saşii, care în realitate erau la vremea aceea în Germania, nu mai existau în sat, plecaseră demult din ţară. Prin acest lucru s-ar fi putut presupune că le cunoaşte limba şi obiceiurile şi cum Chiverniseală îşi făcuse rost cu bani de la o privată de o diplomă de licenţă, în Geografie în limba germană, posesia acesteia îi era acum folositoare. În mod normal, ar fi însemnat pentru toţi, că persoana deţinătoare a acesteia este cunoscătoare a limbii lui Goethe. Jurnaliştii au scris la comandă şi că Radu Chiverniseală este fiul fostului director al şcolii din sat, dar fără să specifice că acesta a fost puşcăriaş. Nu ştiau acest lucru, pentru că nimeni nu le spusese. Chiverniseală se gândi :“ Trebuie să o recompensez pe doamna Cheatră pentru efortul făcut. Mi-a fost de mare ajutor. O voi folosi cu siguranţă şi pe viitor. Eu nu am răbdare să scriu câteva rânduri. Nu am făcut-o nici când eram elev. Nu sunt în stare să compun, să întocmesc acte de management. Am însă idei şmechere cu carul. Voi pune încă o directoare să ajute la întocmirea documentele şcolare, dar aleasă dintre învăţătoare, să nu cumva să fie vreo persoană cu visuri de mărire ca mine şi să vrea să îmi şutească locul şi funcţia”.

”Ca elev, de abia treceam clasa. Am luat nota doi la admitere la liceu. Acum le arăt la toţi că eu, de la muncitor necalificat la canalizare, cum am fost , acum am ajuns pe culmi nebănuite, să conduc şi să fac dintr-un liceu serios, ceea ce strângeam eu în tinereţe, ca muncitor”.

Chiverniseală se întâlni la un bar din centrul oraşului cu prietenul său de beţie, domnul Piuliţă, care fusese schimbat din funcţie şi numit recent director de liceu.

- Mergem să agăţăm piţipoance din baruri, spuse acesta plin de efervescenţă ca de obicei. Femeile sunt meseriaşe şi din moment ce toate au ajuns licenţiate în ziua de azi - că au avut bani să îşi cumpere o diplomă - putem să înlocuim pe toate profesoarele din liceele noastre, care se sparg cu munca, cu învăţătura şi sunt serioase cu cele care îşi fac veacul prin localuri. Dacă au şi ele talente de dansatoare la bară le păstrăm cu siguranţă. Dar, ce director mai vrea în şcoala sa un profesor foarte bine pregătit, conştiincios, cinstit , talentat ? Ce, este prost să aducă pe unul care i-ar putea lua locul ? Ca adjunct, îţi recomand eu o învăţătoare, fată de-a mea. Nu o să regreţi. Piuliţă era pe placul lui Chiverniseală. Se sincronizau perfect. Era singurul profesor cunoscut care vorbea pornografic şi mai ales îi plăceau femeile şi băutura, ca şi lui şi nu avea scrupule.

-Radule, avem o ofertă trăznet, spuse amicul director. Putem lăsa să se filmeze câteva scene dintr-un film de senzaţie în liceele noastre. Să mai înveţe şi profesoarele, şi elevele noastre ceva, măcar din titlu. Eu, unul, din punctul meu de vedere şi cred că şi din al tău, le-aş pune pe toate femeile să facă ce scrie în titlul filmului. Tu ce zici ? Noi primim pentru filmări multe sticle cu băuturi alcoolice. Ne facem cu provizii pentru tot anul şcolar. Să ne umplem şi noi , dulapurile de directori. Documentele şcolare stau la alţii. Tu eşti la început de manageriat şi cred că nu ai apucat să primeşti prea multă ţuică. -Grozavă idee, Ionci, spuse Radu. Se vede de la o poştă că ai stofă de manager educaţional.

La întoarcerea în liceu, Chiverniseală întruni Consiliului de Administraţie. Toţi membrii acestuia au fost de acord cu filmările. Fiecare gândea cu seriozitate “Deştept director ! A început deja să atragă fonduri pentru liceu, aşa cum se lăudase”.

Directorul le explicase oamenilor că filmările se făceau cu posibilitatea de a primi un refrigerator. Când au ajuns acasă, toţi au avut surpriza să vadă titlul adevărat al filmului şi au rămas mască. Reprezentanta părinţilor l-a sunat imediat pe Chiverniseală. „Cu siguranţă, directorul, om serios, nu a cunoscut conţinutul filmului şi cu bune intenţii a vrut să facă ceva util pentru liceu”, gândi femeia.

„De asta trebuie să scap urgent, că prea e băgăcioasă. Nu trebuie să ştie ce învârtesc eu cu banii liceului. La mine, nici nevastă-mea nu a ştiut şi nu ştie niciodată ce fac. Mama a ales-o bine. Ştia că femeia fiind fără tată, va suporta cu stoicism orice, supusă, pentru a avea un bărbat în familie, chiar dacă numai cu numele”, gândi Chiverniseală şi i-a replicat imediat preşedintei, când a fost interpelat de aceasta:

- Un director care mi-e prieten a procedat la fel.

Refrigeratorul pentru liceu însă nu a mai sosit niciodată. Producătorii au gândit probabil în spiritul titlului filmului. În public, Chiverniseală o apostrofă pe reprezentanta părinţilor:

-Muiere, ce te roade să ştii tot ce fac eu ? Ce te bagi în chestiile mele ? Eu ca director fac ce vor muşchii mei ! Tu nu ai altă treabă, nu ai grijă de copiii tăi, de postezi toată ziua pe net ? Nu trebuie să dau socoteală nimănui despre ce fac eu !

Femeia îşi schimbase opinia încă de când observă că noul director era interesat doar de satisfacerea propriilor interese. Atunci când intenţiona să întrebe ceva legat de liceu, acesta o ocolea. Nu avea răbdare să poarte o discuţie pentru a rezolva o problemă în interesul şcolii. “Cred că stă prost cu nervii „ deduse preşedinta. “Văd că îl interesează alte lucruri, în niciun caz binele şcolii” . În scurt timp, prin tertipuri cunoscute doar de el, directorul scăpă de zeloasa reprezentantă a părinţilor.

În zilele următoare, Chiverniseală îşi puse talentele în aplicare şi prin învârteli, spagă, ameninţări, primi gratuit o casă ce aparţinea comunităţii, chiar în centrul municipiului. Avea experienţă în domeniu întrucât primise şi în sat, o vilă părăsită de saşii plecaţi în Germania.

“La aşa ceva sunt priceput, nimeni nu mă întrece” gândi bărbatul. „Doar ştiu să învârt, să dreg, ştiu să mituiesc pe cine trebuie ca să îmi satisfac interesele şi propriile trebuinţe şi nebuneli. Nu mi-am vândut sufletul diavolului degeaba, asemeni lui Călifar din nuvela lui Gala Galaction, moara a devenit liceul meu”. Doamna Cheatră se impacientă că profesoarele aduse de noul director nu prea dădeau pe la şcoală. Doar cele rămase din epoca Strauss îşi mai făceau orele. Dar erau foarte puţine ca număr. -Stai liniştită ! îi spuse Chiverniseală. La câte şpăgi am dat pentru posturile noastre, nu ne întreabă nimeni de sănătate. La orice control s-ar face, ieşim foarte bine. Oricum şi elevii noştri, în timpul orelor populează barurile din zonă, aşa că nimeni nu plânge de situaţie.

“De când eram în primară, de vârsta elevilor mei, eram un împătimit al lui Bachus, că atunci îl închiseseră pe tata, şi el mare iubitor de băutură. Acum am păstorit şi am călăuzit pe elevii mei, pe acelaşi drum al iniţierii bahice. Elevii începând cu cei din ciclul primar, imediat ce sunt descărcaţi de părinţi din autoturisme, înloc să vină, să intre în liceu, la ore, se duc direct la barurile şi cafenelele din zonă şi acolo cred că se întâlnesc cu cadrele didactice alese de mine - împărtăşesc împreună aceleaşi idealuri. Le-am obişnuit şi pe profesoare cu băutura, că le servesc tărie întotdeauna când le invit în cabinetul meu. Femeile ştiu că nu pot să refuze nimic din tot ceea ce eu le propun“, concluzionă bărbatul.

Părinţii au făcut numeroase reclamaţii, pentru că au observat că odraslele le veneau acasă băute şi nu prea se omorau cu învăţătura.

“Eu am o rezolvare la problemă, o idee magnifică, ca de obicei”, medită Chiverniseală. „Chem jurnaliştii, îi plătesc şi dau interviu în care specific că sunt vinovate barurile din apropierea liceului, că vând băuturi alcoolice, nu că eu, ca director, nu am grijă că nu se fac orele la mine în liceu. Eu sunt chiar mulţumit că i-am păstorit atât pe elevi, cât şi pe profesoare, ca să ajungă la nivelul meu de alcoolemie. Propun să se închidă toate localurile din zonă. Acum elevii s-au obişnuit cu băutura şi nu au nicio şansă să mai scape de meteahnă. Dar am o rezolvare. Eu sunt un director care găsesc totdeauna soluţii profitabile. Le voi oferi băuturi alcoolice, chiar eu, în incinta liceului ”. Chiverniseală se roti în scaunul de director şi îşi spuse cu mândrie „ Aspir să primesc un post de inspector în structurile superioare. Dacă nu, voi pleca din liceu numai cu picioarele înainte! Ce director mirobolant sunt !”. Auzise acest neologism de curând şi i se păru că i se potriveşte de minune. În spatele lui Chiverniseală, diavolul rânjea mulţumit: “Am făcut-o şi pe asta ! Acum sunt stăpân pe vecie şi aici ! “.

Notă : Aceasta este o povestire. Orice asemănare izbitoare cu persoane, locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare, deşi se ştie că “Viaţa bate filmul” şi realitatea poate fi uneori mai înspăimântătoare, mai înfricoşătoare decât cea prezentată în scrierile literare.

Associated Topics

Asymetria si Dan Culcer va recomanda

Enciclopedia României

Blogul ideologic. Titus Filipaș

Ioan Roșca
Contrarevoluția din România. O cercetare

Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

Revista Verso

Geovisite

Revista NordLitera

Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
Etimologii. Resurse lingvistice

Azi

Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

Societatea de maine

Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine? S'inscrire a Societatea de maine Intrati in Societatea de maine Exercitiu colectiv de imaginatie sociala


Inscriere : fr.groups.yahoo.com Se dedica profesorului Mircea Zaciu

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga

Sondaje

Identificare

Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com

«Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
Page Generation: 0.41 Seconds