|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 32 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Roata vremii: MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovati pentru pãcatele p& Scris la Tuesday, February 23 @ 17:54:41 CET de catre asymetria |
MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor https://www.cotidianul.ro/vinovati-pentru-pacatele-parintilor/ Sursã - Mediafax 16 octombrie 2020 (R.C.) Actualitate, Analize 10 Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor – scoºi din morminte, unii deþinuþi politici sînt condamnați, din nou, prim copiii lor; urmașii de legionari nu primesc indemnizații”, scrie istoricul Marius Oprea pe mediafax.ro. „Suferinþa este „discriminatã” în Parlament, tocmai la propunerea reprezentatului Comunitãþii Evreieºti: deºi copiii nu pot purta vina pãrinþilor, urmaºii deþinuþilor politici nu primesc drepturi, dacã pãrinþii lor condamnaþi au fost legionari, deºi aceºtia din urmã au fost beneficiari ai Decretului-Lege 118, care a acordat compensaþii tuturor foºtilor deþinuþi politici. ” Depututatul Comunitãþii Evreieºti a fãcut o propunere care hrãneºte antisemitismul Aparent, nu ar fi vreo noutate: s-a votat iarãºi o lege strîmbã în Parlamentul României. Adicã, modificãrile care s-au adus Decretului-Lege 118/1990, prin care se acordã drepturi bãneºti urmaºilor de gradul I ai foºtilor deþinuþi politici a trecut cu un amendament prin care sînt excluºi de la primirea unor indemnizaþii urmaºii legionarilor ºi al celor condamnaþi pentru ”crime de rãzboi” – situaþie în care aceºtia din urmã s-au aflat ºi în cazul Decretului amintit. Amendamentul a fost introdus de Silviu Vexler, deputat din partea minoritãþii evreieºti ºi preºedinte al Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România ºi a fost votat cu o largã unanimitate. Prevederea nedreptãþeºte o largã categorie de urmaºi ai deþinuþilor politici, întrucît practica Securitãþii era aceea de a vedea ”legionari” peste tot, pentru a-ºi justifica multe din crimele ºi abuzurile sale. E un fapt pe care vi-l poate confirma orice cercetãtor al arhivelor acesteia. Dealtfel, cunoscînd aceastã realitate, nici mãcar regimul Iliescu nu a operat o asemenea discriminare, care n-a fost cuprinsã în Decretul-Lege 118/1990, care se referã la ”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”. Aceastã discriminare apare abia acum, la trei decenii de la cãderea comunismului ºi nu-i mai priveºte nici mãcar pe foºtii deþinuþi politici, ci pe copiii lor… Sîntem într-o situaþie care depãºeºte cu mult o dezbatere de idei, o disputã istoricã ºi un rãzboi ”instituþional”, ca acela purtat de Institutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, pentru schimbarea numelor unor strãzi, ºcoli care poartã numele unor personalitãþi care în opinia acestuia au fost legionari sau au fost condamnate pentru ”crime de rãzboi”, ori pentru demolarea unor statui precum cele ale lui Mircea Vulcãnescu sau Petre Þuþea, care poartã aceastã vinã. De astã datã, acest rãzboi, care orice am spune e oricum inegal ºi inechitabil, pentru cã s-a purtat împotriva unor oameni care nu se mai pot apãra, dintre care mulþi au plãtit scump, chiar cu viaþa, greºelile fãcute (asocierea cu fascismul ºi miºcarea legionarã), acum a ajuns ”pînã-n pînzele albe” ºi vinovaþi sînt ºi copiii lor. Cei care au fost odatã condamnaþi pentru trecutul sau faptele lor, ºi-au ispãºit pedeapsa ºi mulþi au murit în condiþii inumane în lagãre ºi închisori, se vãd acum ”dezgropaþi” cu tot cu trecutul lor, ca sã justifice o nouã discriminare, prin care copiii lor, privaþi în timpul comunismului de drepturi, marginalizaþi ºi ostracizaþi din cauza condamnãrii politice a pãrinþilor, sã aibã acum de suferit o nouã discriminare. Scoºi din morminte, deþinuþii politici din vremea comunismului sînt acum condamnaþi a doua oarã: de astã datã suferã copiii lor, cãrora dupã ce li s-a rãpit copilãria ºi le-a fost îngrãdit viitorul din cauza greºelilor pãrinþilor, acum sînt lipsiþi de compnesaþii din partea statului, pentru aceleaºi pãcate ale pãrinþilor. Nu numai cã amendamentul acesta cuprinde o prevedere profund neconstituþionalã, încãlcînd orice principiu de drept – în afara celor naziste, care judecau dupã ”originea etnicã” – dar ea este, sub aparenþa unei ”corectitudini politice”, profund lipsitã de fundamente etice. E cinicã, imoralã ºi profund nedreaptã ºi, deºi se vrea a fi reparatorie, loveºte în oameni a cãror vinã e cã s-au nãscut în chiar acele familii. În
plus, amendamentul domnului Vexler afirmã principiul abuziv conform
cãruia copiii sînt fãcuþi vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Dincolo
de toate, în mod paradoxal, aceastã propunere vine tocmai de la
deputatul Comunitãþii Evreieºti, o comunitate care ºtie mai bine decît
oricare cît de crud ºi nedrept este stigmatul extins de la pãrinþi
asupra copiilor. Este, în orice caz, o propunere care astfel asociatã,
nu are decît sã activeze un sentiment antisemit în rîndurile unora
dintre români, pînã acum într-o largã majoritate absolut strãini de
asemenea manifestãri. În genere, statul român este nesimþitor faþã de victimele abuzurilor sale. Acum, încã o datã. Ceea ce se întîmplã nu este o noutate. La fel s-a întîmplat cu ”Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunþate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, la care am lucrat împreunã cu regretatul senator Constantin Ticu Dumitrescu. Legea 221, pe care am scris-o în mare parte a fost însuºitã de cãtre Monica Macovei, pe atunci ministru al justiþiei, care a început în 2006 procedurile de avizare în interiorul guvernului Tãriceanu ºi în anul urmãtor a transmis-o la Senat, unde a fost adoptatã pe 12 mai 2008 cu o largã majoritate. Proiectul a fost trimis apoi pe 17 iunie 2008 la Camera Deputaþilor (decizionalã), care a adoptat-o un an mai tîrziu, fiind promulgatã de Traian Bãsescu în 30 iunie 2009. Eram în culmea fericirii, pentru cã mulþi dintre deþinuþi, majoritatea lor fiind condamnaþi cu confiscarea averii, se puteau în sfîrºit adresa în instanþã, pentru despãgubiri. A început tot atunci ºi un ºir întreg de aberaþii, unele instanþe acordînd despãgubiri disproporþionate, unele nesimþit de mari, altele prea mici. Culmea a atins-o pretenþia lui Victor Ciorbea, care a cerut cîte un milion de euro pentru fiecare an de detenþie politicã, suferitã de clientul sãu Ion Diaconescu, ceea ce a alimentat nemulþumirile, pînã la un punct justificate, pe care le manifesta Ministerul Finanþelor faþã de unele pretenþii nesãbuite, dar ºi de modul în care acestea erau cauþionate de instanþele de judecatã în acordarea daunelor, pe care, avînd (greºit!) încredere în luciditatea ºi bunul simþ al justiþiei, nu le-am putut prevedea. În cele din urmã, s-a ajuns la abrogarea articolului 5, alineatul 1 cel care statua posibilitatea obþinerii de despãgubiri, din Legea nr. 221/2009, prin declararea lui ca neconstituþional, prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 1358/din 21 octombrie 2010. Dacã începînd cu data publicãrii în Monitorul Oficial a legii, în 2 iunie 2009, foºtii persecutaþi politic se puteau adresa instanþelor de judecatã pentru a cere despãgubiri, de la aceastã datã toate acþiunile în instanþã au fost suspendate ºi nu s-au mai putut înainta altele. Nici la CEDO nu mai putea avea nimeni speranþa legitimã a unui cîºtig de cauzã, deºi au fost avocaþi care au încercat sã speculeze deznãdejdia foºtilor deþinuþi politici, pentru cã dispoziþiile legii n-au fost desfiinþate ad-hoc, printr-un mecanism extraordinar, ci pe un traseu ordinar, pe calea exercitãrii controlului de constituþionalitate. Dar a rãmas încã valid ºi legal, ceea ce Legea
221 prevedea la articolul 1 al ei, ºi anume caracterul ilegal ºi abuziv
al condamnãrilor politice, precum ºi anularea ºi casarea tuturor
sentinþelor din procesele politice, toate fiind enumerate în textul
legii, în conformitate cu prevederile penale, speciale sau cu caracter
secret în baza cãrora opozanþii regimului comunist au fost trimiºi în
lagãre ºi închisori. Toate aceste condamnãri au fost anulate prin Legea
221, iar aceastã prevedere nu a fost niciodatã declaratã
neconstituþionalã, ceea ce duce la argumentul de nelegalitate al
amendamentului deputatului Silviu Vexler. Lãsînd la o parte cã el e
profund neconstituþional. De astã datã, rãmîne de vãzut dacã Curtea
Constituþionalã va acþiona la fel de prompt ca în cazul Legii 221/2009,
în a constata cã e profund ilegitim sã-i nedreptãþeºti pe copii, pentru
condamnãrile suferite de pãrinþi. Întoarcerea la stalinism În
urma intervenþiei deputatului Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti, domnul
Vexler, textul legii prin care se acordã drepturi ºi urmaºilor direcþi
ai foºtilor deþinuþi politici sunã astfel:
“Prevederile prezentului
decret-lege nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni
contra umanitãþii sau celor în cazul cãrora s-a dovedit cã au desfãºurat
o activitate fascistã ºi/sau legionarã în cadrul unei organizaþii sau
miºcãri de acest fel, precum ºi copiilor acestora.” (subl. n.). Cine va
rãmîne însã sã producã aceastã ”dovadã”? Rãspunsul este simplu. Abilitat
cu asemenea atribuþii este Insitutul pentru Studierea Holocaustului din
România ”Elie Wiesel”, care ºi-a fãcut datoria în acest sens, pînã
acum, cu asupra de mãsurã, prin acþiuni uneori împinse la absurd. Ca o
glumã a istoriei, prin Hotãrîrea 902 din 2005 prin care lua fiinþã,
acesta primea ca sediu o clãdire în municipiul Bucureºti, pe Str.
Vigilenþei nr. 3.Îmi vine în minte un caz controversat, în care autoritãþilor din Slovacia, care au vrut sã dea numele eroului român antifascist Ion ªiugariu unui pod pe care acesta l-a apãrat cu preþul vieþii, Ambasada României la Bratislava le-a cerut sã nu facã acest lucru, întrucît poetul-soldat Ion ªiugariu ”a fost legionar”, potrivit avizului cerut ºi transmis Ambasadei de ”cei în drept”. Numai scandalul internaþional care se profila, cît ºi intervenþia energicã a fiicelor eroului au fãcut ca Ambasada României sã dea înapoi, umplînd însã de ruºine imaginea þãrii. Activitatea Institutului ”Elie Wiesel” în materie de ”vînãtoare de criminali de rãzboi” ºi legionari e cunoscutã deja. A ajuns notoriu cazul lui Mircea Vulcãnescu, socotit ”criminal de rãzboi”, caz în care Institutul a cerut demontarea plãcilor comemorative, demolarea bustului sãu, schimbarea denominaþiei strãzii ºi a liceului care-i poartã numele. În mod paradoxal, statul român a acþionat altfel în acelaºi caz, printr-o instanþã de judecatã. Doamna Mãriuca Vulcãnescu s-a adresat justiþiei în 2018, pentru a constata caracterul politic al condamnãrii tatãlui sãu. "Este vorba de o persoanã care a fost condamnatã, umilitã, care a suferit ºi a fost omorîtã pe nedrept, ba mai mult, imaginea ºi memoria îi sînt pãtate ºi post-mortem, prin existenþa ºi menþinerea efectelor hotãrîrilor de condamnare, iar aceste efecte se rãsfrîng ºi asupra mea, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, în cererea de chemare în judecatã. A pierdut, prin sentinþã definitivã ºi irevocabilã, în vara anului trecut. Acum, în vîrstã de 88 de ani, nu mai poate spera la vreo indemnizaþie, cu toate cã ºi ea, ca fiicã a tatãlui sãu, a fost întemniþatã de comuniºti. Prin forma nouã a Decretului Lege 118, Insitutul ”Elie Wiesel” devine o adevãratã instanþã de judecatã, iar deciziile sale, cu antetul Guvernului României, care vor fi solicitate ºi transmise Caselor de Pensii, pentru a stabili cine a fost ºi cine nu ”fascist-legionar” (o echivalenþã pe care Tribunalul de la Nuremberg nu a fãcut-o) sau ”criminal de rãzboi” au autoritate de lucru judecat. De la instanþã moralã ºi poliþie culturalã, acum aceastã instituþie primeºte pîinea ºi cuþitul, judecînd asupra atîtor desine sfãrîmate – vorbim de copiii unor deþinuþi politici socotiþi de Securitate drept legionari. Aici, au fost incluºi, de pildã, în cursul anchetelor la care au fost supuºi inclusiv mari oameni ai Bisericii, precum Bartolomeu Anania sau Dumitru Stãniloaie. Eticheta de ”legionar” era aplicatã, de fapt, în cursul anchetelor Securitãþii cu o foarte mare largheþe ºi de foarte multe ori fãrã nicio bazã realã. Acum, ”tezele” Securitãþii, potrivit cãrora cei care se împotriveau comunismului nu puteau fi decît legionar, au devenit literã de lege în Parlamentul României. În noaptea de Rusalii a anului 1951, au fost deportaþi în Bãrãgan peste 40.000 de oameni, în primul rind familiile legionarilor arestaþi în noaptea de 14 spre 15 mai a anului 1948. Acelaºi Parlament al României, în urmã cu doi ani ºi jumãtate, însã de astã datã în ”tãcerea asurzitoare” a deputatului Vexler, a votat o lege (ºi preºedintele Iohannis a promulgat-o) prin care 14 mai, data la care au fost arestaþi toþi comandanþii legionari în 1948, a devenit ”zi naþionalã de comemorare a martirilor morþi în temniþele comuniste”. Ce sã mai înþelegem din asta? Nimic
bun, atîta cîtã vreme acest Parlament a hotãrît, la cererea deputatului
Silviu Vexler: copiii a zeci de mii de nefericiþi, mulþi morþi în
temniþã sau care au supravieþuit, copii care în timpul comunismului au
fost mai întîi deportaþi alãturi de ai lor în Bãrãgan, precum cei din
fotografia de mai sus, fãrã sã ºtie care le e vina, apoi au fost trataþi
ca niºte proscriºi,
exmatriculaþi din ºcoli, excluºi din facultãþi ºi
socotiþi toatã viaþa niºte paria, pentru vina pãrinþilor lor, sînt ºi ei
condamnaþi acum aidoma pãrinþilor lor, de un stat care se
autoproclamã
democratic, dar care de fapt se întoarce încet la
stalinism. Articolul este scris de istoricul Marius Oprea și este preluat integral de pe mediafax.ro. Dan Culcer. Un comentariu la titlu :Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Nu știu dacã este titlul original sau este dat de Mediafax. În orice caz, este inadecvat. Fiindcã nu e vorba de "pãcatele pãrinților". Ce pãcate? Membrii mișcãrii legionare au fost arestați și deținuți, adesea fãrã nici o judecatã, condamnați de douã regimuri politice diferite, doar pentru cã au fost membri ai Legiunii și nu pentru «pãcate», adicã acte definite penal. Se întâmplã cã tocmai azi am primit un document care completeazã imaginea imixtiunii unor persoane aparținând comunitãții evreiști, care se definesc ca paznici la bostãnãrie. Se reia presiunea juridicã asupra unor instituții religioase autonome ortodoxe române, tot dinspre partea acestui Institut Wiesel, o agenturã strãinã pe teritoriul României, care acționeazã împotriva suveranitãții României, cu aceeași nerușinare precum o fãceau pe vremuri alte agenturi similare externe. Wieselii atacã din nou imaginea politicã a lui Mircea Vulcãnescu, întãresc deciziile pseudo-justiției sovieto-comunisto-securiste din procesele manipulate de dupã 1945. E oare normal ca Alexandru Florian, urmașul tatãlui sãu comunist, sã aibã tupeul și puterea bazatã pe lașitatea și fricã a unei bande de trãdãtori, de a «confirma» juridic acum, în 2020, abuzurile regimului comunist din România?Sper ca persoanele lezate sã dea dovadã de solidaritate, sã reia și sã câștige bãtãlia juridicã și moralã, dând astfel o lecție parlamentarilor trãdãtori și agenturii conduse de Florian.Roata vremii se învârte. Azi așa, mâine altfel.(dan culcer) |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |