|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 46 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
In epicentru: Magda URSACHE, Un fragment de natiune Scris la Tuesday, December 05 @ 19:37:22 CET de catre asymetria |
Pentru guvernanții
noștri, aerul independenței e prea tare, de vreme ce unul și
același popor trăiește în două state, cu aceeași istorie, cu
aceeași credință, cu aceeași limbă, cu aceeași cultură, cu
aceeași literatură.Magda URSACHE Magda URSACHE, Un fragment de națiune? „Mai suntem, noi, românii, toți împreună sau unul câte unul, uneori, totdeauna sau niciodată; la noi (acasă)? Un adevăr este sigur: nu există acasă, nu poți să ai o identitate proprie fără memorie” Vasile Gogea, Cluj-Napoca, oct. 2017 Primesc, în 13 oct. 2017, un e-mail întristător de la Florentina Toniță, redactor șef al publicației on line știri botoșani.ro: „Ieri am fost într-un liceu, să vorbesc în fața unor elevi. Erau vreo 60-80. M-a durut sufletul să îi simt atît de rătăciți în ei înșiși, atît de departe de lumea în care trăiesc, despărțiți de prezent și de trecut, privind spre un viitor care înseamnă fugă, fugă, fugă. Fugă de țara lor”. Iată „rodul” cules de miniștrii postsocialiști ai Învățământului, Educației, Culturii… Cei mai agramați merg din greșeală în… eroare; cel mai gramat se lăuda, într-o carte-dialog, că, student fiind, urina la beție pe hărți. După Mihai Șora, potopul! Pentru guvernanții noștri, aerul independenței e prea tare, de vreme ce unul și același popor trăiește în două state, cu aceeași istorie, cu aceeași credință, cu aceeași limbă, cu aceeași cultură, cu aceeași literatură. În august '91, cînd era încă posibilă refacerea hotarului de Est, tovărășia sa Ion Iliescu și-a putut asuma isprava că România a fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova independentă. Numai independentă n-a fost Basarabia sub Snegur și nu este sub Dodon,care promite că nu permite „românizarea”. S-a semnat cu mare repeziciune „diplomatică”, anume ca să se blocheze, să nu se realizeze întregirea țării. Și tot în '91, tot cu mare repeziciune, s-a semnat Tratatul de prietenie și colaborare cu URSS (dezmembrată în decembrie ’91), implicit recunoașterea granițelor actuale, totodată a amputărilor teritoriale. În iulie '97, altă tovărășie, Emil Constantinescu, a promulgat tratatul cu Ucraina, semnat cu Leonid Kucima. Jalnicul Emil s-a hotărât pentru „sacrificiu istoric”, cedând „tânărului stat ucrainean” (independent la 24 august 1991) teritorii românești, conform Pactului Ribbentrop-Molotov. N-a contat pentru capitularzi ( președintele Emil Constantinescu, Petre Roman, președintele Senatului și Adrian Severin, ministrul de Externe) uriașa demonstrație de la Chișinău, din 27 august 1989, când pe pancarte sta scris „Muntele și Marea!”. Au rămas pierdute și nordul Bucovinei, și sudul Basarabiei, și Herța ; ba Severin, os de basarabean cumva (Skvosnik), a cadorisit Ucrainei Insula Șerpilor. Din interese strategice naționale? Numai Carol II a pierdut așa România mare, cu ușurința cu care pierdea o partidă de poker. Acum ne întrebăm, împreună cu acad. Mihai Cimpoi, Îmbătrînește ideea Unirii? Alt fapt simbolic: crucea de lemn, adusă-n spate de 30 de tineri, în Marșul Unirii din 1993, a dispărut o vreme din Piața Universității, ca să fie găsită sfărâmată. Speranța națională din '89, a României reîntregite, e dusă și ea? Sfărâmată? Sau idealul național e termen revolut și ne vom mulțumi cu un fragment de națiune? Se discută intens, în siaj Karl Popper, despre scoaterea icoanei din școală și a tricolorului din pridvorul bisericii, ca fiind și ele gesturi revolute de secol (apus demult!) al națiunilor și care trebuie incriminate, chiar tabuizate. Dar de ce neamul ar fi „un termen revolut”, cum susține filosoful G. Liiceanu, în raport cu mântuirea? E revolut neamul lui Israel, cel ales de Dumnezeu? Și de ce nu ne-am ruga pentru mântuirea ca neam, ca ins dintr-un neam? Superbul orgoliu al evreilor, de neam ales, ar trebui să ni-l însușim și noi, românii. Moneda omagială cu chipul patriarhului Miron Cristea o fi fost retrasă pentru că vlădica, nu altcineva, a propus construirea Catedralei Mântuirea Neamului? În 1920, patriarhul a declarat Înălțarea zi de cinstire a Eroilor , s-a implicat în identificarea, dezgroparea și reînhumarea oaselor. Noi avem pentru ei cutii de carton. În emisiunea apropoTV, a unui umorist fără umor, Andi Moisescu, hop și teleastul Mândruță, care are ce are cu moaștele Sfintei Parascheva și cu „pupătoarele” lor. Moaștele lui Brucan i-or părea mai dulci la pupat, ca-n șlagăr: „Te sărut dulce, dulce, până la sânge!”. Și tot el, într-o vară din alt an, exclama chinuit de temperatură, dar mândru(ță): „Cui îi pasă de steag pe căldura asta?” Răspuns: celor care le pasă de menținerea ordinii constituționale și se opun arborării în bernă a tricolorului pe primării transilvane. De 27 de ani încoace, se tot duce insistent și intens o politică de dez-unire a românilor, de care se fac vinovați președinții toți, în special Băsescu, Parlamentul tot, mai toate ONG-urile ieșite din mantaua (citiți cardul) lui Soros. Interesul? Să fim ținuți în stare de înrăire (homo homini lupus), solidaritatea națională fiind declarată revolută. La TVR, aud o întrebare, tot în acest octombrie: „Da' de ce au vrut românii din Transilvania Unirea?” Chiar, de ce oare? Doar românii, cum susține o academică SAR-istă, n-au conștiință identitară. Nu-i mai dau nici prenume, nici cele două nume, keep suspense!, totuși mă întreb de ce, în afară de cea de drept, ființează la noi „academii” peste „academii”. La derută? Cum se dorește o Românie desmemoriada, nu ezit să-mi fac datoria de a rememora, pe care o consider una morală. Slăbirea conștiinței etnice, șubrezirea substanței etnice se produce și prin inducerea complexului că am avea o istorie măruntă, plină ochi de înfrângeri și de trădări; în schimb, propaganda contra martirilor, a eroilor tragici din martiricii ani '50 continuă. Tot în acest octombrie (când multe se întîmplă: după Ion M. Ioniță, adevărul.ro., 30 oct. 2017, în top ar fi „Gambitul catalan: Pune foc la țară și fugi!”, cum a făcut Carles Puigdemont), avocatul Șerban Nicolae a pledat în Senat contra propunerii PNL ca 26 octombrie să fie declarată Ziua Mișcării de Rezistență Armată Anti-comunistă. Lovitură de stînga șerbannicolaescă: „Partizanii anticomuniști erau mai degrabă împotriva intereselor României”, pentru că „au slăbit capacitatea de apărare” a R.P.R. Am mai spus-o: deținem, în Parlament, politicieni, nu bărbați de stat. Gata, „grație” pesedistului Șerban Nicolae s-a anulat sacrificiul grupărilor de rezistență din munți, rezistență armată națională contra ordinii bolșevice instalate cu tancul. Și au știut să moară partizanii, luptând cu trupele Securității, organizate de sovietici. După cifra Securității, au funcționat 1300 de „bande”: în Banat, grupul de rezistență Uță-Vernichescu; în Rodna, Organizația „Cruce și Spadă”, condusă de Bodiu Leonida; în Făgăraș, col. Gh. Arsenescu, frații Petru și Toma Arnăuțoiu, prinși de Pleșiță; în Maramureș, Ilie Zubașcu și Vasile Dunca; în Vrancea, 189 de oameni conduși de Victor Lupșa. „Bandiții”, în fapt oameni-legendă, nu numai că au fost împușcați pe loc, fără judecată sau condamnați la muncă silnică pe viață, dar li s-au omorît și părinții, frații, soțiile, copiii… Pentru ce s-au jertfit partizanii, dacă nu pentru independența României față de sovietici? Sau vrem să se vorbească de lașitatea la români, negându-se o rezistență anticomunistă singulară în țările Estului? Pentru afirmațiile sale nesăbuite, senatorul avocat ar trebui supus unei lecturi obligatorii: Cicerone Ionițoiu, Rezistența anticomunistă din munții României, 1946-1958. Orice ar susține istoricii de școală Boia, orientată antinațional (manualul unic Roller scosese Unirea din Istorie), românii au avut parte de adversități mari. După ce Parlamentul Ungariei a votat unirea cu Ardealul, în 15 martie 1848, fără ca românii majoritari să poată spune da ori nu, nefiind întrebați (Dieta ungară recunoștea doar limba maghiară ca limbă de stat), la chemarea lui Avram Iancu, în Duminica Tomii, 3/15 mai 1848, au venit pe „Câmpia Libertății” din Blaj mii de români. Numărul lor a crescut la a doua, la a treia strigare, după istoricul Silviu Dragomir, deși adunarea fusese interzisă de guvernator și în sate se instalaseră spânzurători pentru răzvrătiți. Bătălia de la Abrud, din iunie 1849, s-a soldat cu 500 de maghiari morți. Moții lui Iancu nu mai aveau răbdare. Președintele Iohannis a ezitat să-l declare Martir și Erou al Națiunii Române pe Avram Iancu. Lui Kiwi (cum îi spune Liviu Antonesei pe blog) i-a sărit în ajutor un membru PNL, Mihai Codruț Nanu, susținând pe Facebook că Iancu e „un criminal”: „Proștii ăia de țărani români conduși de «descreieratul» acesta numit «Crăișorul Munților» au fost masă de manevră pentru a înnăbuși revoluția intelectualității maghiare”. Și a concis ritos: „numai românii dobitoci” îl susțin pe Avram Iancu. O fi devenit și Iohannis dobitoc în ochii acestui Nanu, dacă a semnat, totuși, decretul? În doi pași, pas cu pas, în pas de golf, dar l-a semnat, dovedind că nu-i chiar „Robo-Klaus”. Liberalul Nanu însă a continuat lupta sub steagul Transilvaniei independente, contra Unirii de la 1918. Cu papion bleu ciel, deși l-ar fi putut colora în roșu-alb-verde. Ce-i pasă că pe Avram Iancu l-a înnebunit apăsarea neamului său? La fel, pe Eminescu. Îl impresionează că țăranul ardelean l-a simțit și l-a urmat pe Iancu? Nici pe departe. Așa cum scrie Crainic, „Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului și îndureratului Ardeal” (v. Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, antologie de Petru Ursache și Magda Ursache, Editura Timpul, 1996). Întoarcă-se Gh. Brătianu în mormînt! Ce-i pasă lui Nanu că Iancu a comandat armata românilor transilvăneni, contra lui Kossuth? Lajos Kossuth e, în fapt, slovac, nu ungur și, după Crainic, „covârșea în zel șovin pe orice ungur de baștină”. Blândul, smeritul Avram, tolerant față de națiuni și confesiuni, dar cu șira spinării dreaptă („Crucea de aur pentru merite, cu coroană”, medalia Împăratului Franz Ioseph, a refuzat-o: „Io m-am luptat pentru libertate, nu pentru o cruce, de-astea avem destule”), față de nobilimea maghiară rapace și cinică. A înțeles că argumentele avocatului care era n-o conving și a ales lancea lui Horea, martir pentru ideea de identitate națională. Pe câmpul de luptă au venit mii de moți: „suntem mulți, tari, că Dumnezeu e cu noi”. Iar Crăișorul nu poate avea statuie în București. Prințul Rainier III de Monaco și Michael Jackson da, au. Mă mir că mă mai mir. Au statuie, în capitală, Ștefan, Alexandru, Mircea și nu mai adaug cel mare, cel bun, cel bătrân, ca să nu mai aud acuza de „buricism naționalist”? Cât despre Mihai Viteazul, are statuie, dar e blamat ciclic, în disprețul adevărului istoric, chit că marele început al Marii Uniri el l-a făcut, în iulie 1600. Unirea a fost visată și pregătită de români de când se știu, chiar dacă rolerii II neagă conștiința românismului, susținând că n-a existat voință națională pentru Unire, că aspirația spre Unire a fost inventată de istoricii patriotarzi, scornitori de povești de adormit copiii. De asta, sub ministrul Adrian Curaj, s-a propus aberația ca Istoria să fie înlocuită cu ora de „Cultură civică” sau așa ceva? Ca să le deschidă mintea elevilor spre corectitudine politică, nu spre corectitudine istorică? Și-l citez iarăși pe N. Breban: se vrea „sfârșitul conștiinței de sine a acestui popor” (Istoria dramatică a prezentului). Mă adresez, acum, Florentinei Toniță: dacă se predă o singură oră de istorie pe săptămână la clasele V-VIII, iar iubirea naturală de etnie este ridiculizată de un cor antinațional (nici nu-i nevoie ca Tokes Laszlo să ne spună că 1 Decembrie e „dată jalnică”, o spun „ai noștri”), efectul este inerția etnică a elevilor. De unde energia capabilă de a face ca națiunea să prospere dacă „țara te vrea prost”? Soluția ar fi ca tot ce s-a furat să se recupereze și să se investească în Învățămînt, în Educație. Și poate că n-ar rămâne o utopie dorința mea ca Pentalogul lui Țuțea, crezul naționalist formulat pentru Nae Ionescu, să fie predat la ora de Istorie. După Petre Țuțea, românul ideal trebuie:
Iași, octombrie 2017 |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |