|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 47 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
In epicentru: Magda Ursache. (Im)presarii literari Scris la Wednesday, January 29 @ 11:22:39 CET de catre asymetria |
„Cerul de cărți deasupra, legea critică în mine” e o formulare splendidă a profesorului de cronică de întâmpinare Nicolae Manolescu. Dar cerul e cam înnorat, de vreme ce încăierarea „canoanelor” e maximă, iar conflictele și tensiunile, marca lumii noastre literare dintotdeauna, s-au acutizat până la blocarea dialogului democratic, a argumentelor și contraargumentelor, ca între 22-iști și „caietiști”. Lângă suplimentariști nu-i loc pentru convorbiriști ori daciști, la noi, la Ieș. Cât despre humanitariști și poliromiști, ei bat război cu restul pieței de carte.
„Cerul de cărți deasupra, legea critică în mine” e o formulare splendidă a profesorului de cronică de întâmpinare Nicolae Manolescu. Dar cerul e cam înnorat, de vreme ce încăierarea „canoanelor” e maximă, iar conflictele și tensiunile, marca lumii noastre literare dintotdeauna, s-au acutizat până la blocarea dialogului democratic, a argumentelor și contraargumentelor, ca între 22-iști și „caietiști”. Lângă suplimentariști nu-i loc pentru convorbiriști ori daciști, la noi, la Ieș. Cât despre humanitariști și poliromiști, ei bat război cu restul pieței de carte. Querella etniciști – universaliști, autohtoniști – occidentaliști, sincroniști – conservatori s-a amplificat nepermis, dar s-a și simplificat aberant, ca-n anii cincizeci, folosindu-se chiar termenii critici de atunci, de pildă „cârdășie” ori „șovăielnic”. Lupii de stepă dau năvală peste mioritici, prospăturile peste tombatere și așa mai departe. Se declară incompatibilități pe viața și pe moartea celuilalt, parcă spre a proba că scriitorul român e altericid. Când N. Florescu a aflat în revista exilului „Luceafărul” textul lui Emil Cioran, semnat cu inițialele Z. P. și l-a publicat în „Jurnalul literar”, s-a trezit tras în justiție, ca autor de piraterie literară, de Gabriel Liiceanu. Humanitas avea exclusivitate asupra a tot ce-a scris Cioran, chiar texte necunoscute, descoperite de cercetători dedicați muncii, cu ani de lucru în biblioteci. Lovinescienii îi desfid pe călinescieni, zeletiniștii și drăghiceștii îi desfid pe năiști. „Năist” a fost Eliade, „năist” a fost, deopotrivă, Sebastian, dar trimis la zid pentru asta e numai Eliade, care trebuie musai de-tabuizat; i se face alt „dosar de cadre” ca membru doctrinar al Gărzii de Fier și antisemit. N-a fost nici una, nici alta. Memorialistul Marino credea că din cauza istoricului religiilor ar fi intrat în vizorul Securității. Hermeneutica (din 1980), dar și versiunea ei franceză sunt „cărți care mi-au complicat enorm existența.” Ba chiar s-ar fi compromis scriindu-le: „ nu gândeam la fel” (v. pag. 24 din Viața unui om singur). Culmea e că Introducere în hermeneutica lui Eliade e cea mai bună carte a eruditului lexicograf de idei literare. Dar pentru cine n-a nutrit „disprețuri” Marino? Cei mai „marinizați” au fost „tinicheaua” Călinescu și „căpitanul filosofic” Noica. Da, tribunalul civico-moral funcționează, dar numai unii sunt vulnerabili și vulnerați: Bogza e absolvit de stalinism acut, ca și Beniuc ori Nina Cassian. Nu și dejismul lui Arghezi, fostul condamnat public de Sorin Toma, ca „poet al putrefacției” și amuțit civic un deceniu. Nu și cedarea „monstruosului” Călinescu. Numai că, atunci când ai fost șeful de cabinet CC / PCR al lui Popescu – Dumnezeu, ca Mircea Horia Simionescu, e mai bine să nu te revolți pentru ce a mâncat Călinescu de la comuniști. Și asta pe urmele Ilenei cea din Vrancea. Nu-l văd pe G. Călinescu așa cum îl văd fosta combatantă de la „Lupta de clasă” și Crohmălniceanu, ci așa cum îl vede cercetătoarea Cornelia Ștefănescu, în G. Călinescu sau „seriozitatea glumei estetice”: un Socrate condamnat să bea cucută ideologică realist – socialistă. „Ceea ce mă sperie, nota pe blog Vasile Gogea, e «rezistența», «durata» amneziei de îndată ce se «instalează»”. Se cenzurează trecutul, adaug eu, iar anume pagini din el ne dezbină, ca și cum n-am fi destul de dezbinați. Fireasca și așteptata revizuire a valorilor, reexaminarea, regândirea lor în sensul bun, al reintegrării în circuit a scriitorilor nedreptățiți, s-a schimbat urât la față, într-un revizionism maniheic. „Sfădăliile” nu mai contenesc între iconoclaștii și iconodulii Eminescului. Mulți critici se află ori în flagrant delict de encomiu ori în flagrant delict de injurie. Arghezi e „mare prostituat”, dar cine a scris într-o „tabletă de cronică” despre Stalin: „un țar proletar cu fruntea de două degete e dictatorul posomorât al noului imperiu”? Miron Radu Paraschivescu, un „cobai” nevinovat? Se vânează culpa morală a lui Cioculescu, atacat că i-ar fi plăcut „spiritul pandur” al lui Adrian Păunescu, nu și culpele morale ale lui Sami Damian, Zigu Ornea, Paul Georgescu... Nicoleta Sălcudeanu pune întrebarea corectă: „de ce revizuirea a alunecat în revizionism” (v. Revizuire și revizionism în literatura postcomunistă, Ed. Muzeului Național al Literaturii Române, 2013) și află destule cauze. Să le vedem: în primul numar „22” n-a publicat Goma, ci Brucan. Ia să fi fost Paul Goma membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, nu Pavel Câmpeanu! Ia să fi fost Goma președinte USR, (măcar membru de onoare), nu Dinescu! îmi aduc aminte titlul cu care a debutat prozatorul, într-un an de relativ dezgheț, ’66: Când tace toba. Deși titlul a fost dat de redacție, Goma n-a tăcut, nici n-a fost toboșar al vremurilor noi și a plătit refuzul călușului și zgărzii cenzurii cu închisoare (6 ani), cu eșec social, cu des-țărare. Pomul social n-a dat roade pentru el nici în ne-socialism, când a fost re-marginalizat, re-exilat. Culoarea curcubeului a fost carte topită de Humanitas, cum că nu se vinde (mai exact, nu se cumpără, că de vândut Goma nu se vinde). N-a intrat pe scenă în lumina reflectoarelor. N-avem Kundera? Dar cehul a fost poet stalinist, cum n-a fost nicicând mereu nedreptățitul Goma. De altfel, adevărații disidenți s-au „bucurat” in corpore de un astfel de tratament. Și Dumitru Țepeneag, expulzat de Ceaușescu, prin Decretul din ’75 a fost re-marginalizat în România. Justițiarul social Țepeneag publicase în noiembrie ’71, în „The New York Times” articolul A gândi în România este o crimă. Pamfletul Ceaușescu I-ul, rege comunist, care i-a adus răzvrătitului Virgil Tănase ordin de suprimare, nu-i pomenit cât cel al lui Mircea Dinescu. Aparatul de represiune nu glumea, jucai leapșa pe murite (titlul său, tipărit de Ed. Adevărul, București, 2011), dacă te revoltai fără spate dinspre Moscova sau dinspre Vest. Virgil Tănase e mai tradus (scrie în franceză pentru Gallimard) în Japonia decât în România. Bani a avut ICR-ul pentru costisitoarele turnee ale Ninei Cassian. Nici nemulțumiții, îndărătnicii, nesupușii, pe care a luptat atâta Goma să-i adune într-o mișcare de rezistență, n-au avut parte de recunoașterea meritată. Nici Ileana Mălăncioiu, nici Cezar Ivănescu, nici Marius Robescu. Gheorghe Grigurcu, temperament de revoltat împotriva directivelor, tiparelor, turcirii noastre balcanice, a rămas arbiter poesiae în Amarul Târg. Iar Luca Pițu, cum se ironizează singur, „postuniversitar, doctor indocent, văduv după Univer- secumetrialitatea Cuzana.” E mai talentat Patapievici decât Pițu? Nu. Dar e în vitrină prin marketare, are distribuitori de merite și de premii, are agenți literari buni, are editură forte. Una-i Humanitas, alta-i Opera Magna din Iași, a lui Vasilian Doboș. Patapievici „ne lasă, după Gabriel Liiceanu, senzația că a descins printre noi direct din paradisul culturii”; cultura a intrat în Patapievici „precum cămașa aceea mitologică, cămașa lui Nessus, în trup, care îți arde trupul și se absoarbe în el și se face una cu el. El este, cultural vorbind, «în pielea goală», pielea lui e haina lui și acesta este cultura.” N-aveți sentimentul că vă aflați într-un loc liturgic? Un manager mereu surprinzător e și Dan C. Mihăilescu, văzând în „magnetizantul” Patapievici „speranța noastră eseistică.” E onestă oare critica piaristică a lui D.C. Mihăilescu, luat de ispita encomiului când descoperă „bunul simț înnăscut” al lui H.-R.P., „niciodată narcisiac”? Eu cred că sare căluțul (roz, cu zvastică pe crupă) când afirmă că trebuie alăturat lui Mircea Vulcănescu și lui Mircea Eliade; ba îi și întrece. Chiar faptul că schilodea berze cu acul îl arată pe H.-R.P. ca un „revoltat” de mic. Ceea ce l-o fi făcut să propună - eseistic- votul cenzitar! Și cum acest „Kirkegaard de București” e și propriul imagolog de succes, talentul lui Luca Pițu, eseistul mereu șocant referențial, pierde competiția, nu numai cu Patapievici, dar și cu „marfa de lux pentru export”, Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie. Respectăm adevărul că biografia scriitorului e opera lui? Din contra, accidentele de compromis sunt eliminate din CV-ul „alor noștri” ca o coajă de pe cartof. Grupul de prestigiu constituit postdecembrist ridică sau coboară cum dorește. Aștepți selecția naturală lăsându-te în voia ...„globalizării”, clachezi sigur. Campaniile pentru compromiterea adevăraților disidenți au fost făcute ca să intre alte capete prin gaura din tricolor, să urce alții pe baricada civică. Nu Goma, ci Gabriel Liiceanu care, după Dan C. Mihăilescu, deține rolul greu: să „re-virginizeze spiritual.” Și V. Tismăneanu, „ingeniosul” (rău temperat, aș adăuga eu), trebuia să-și facă loc pe scenă, ca procuror în procesul comunismului, bucurându-se de critica pasională, euforică, energizantă a lui D. C. M. Ce să mai evaluăm riguros? E mai confortabil să recomandăm, să dăm referințe ultrapozitive. Buna-credință în evaluare s-a demodat. Te conformezi protectorilor și încremenești în admirație, ba mai dai și interesul personal drept datorie civică, a fi manager fiind mult mai rentabil decât a fi critic. Omul care aduce cartea la PROTV și care își spune (și este) „samsar de cărți”, descoperă excepționalisme peste excepționalisme în tipăriturile a două-trei edituri. Cumpărați-l și citiți-l, așadar, pe „iradiantul” Crohmălniceanu (cineva se întreba dacă scriitorii activiști mai au succesul de pe timpuri; Crohmălniceanu are, chiar postum, Râpeanu și Dodu Bălan n-au). Și nu vă feriți de interregio, pardon, „expresul” Mungiu, sarista căreia Dan C.-ul e-n stare să-i laude și „dicția” și viziunea atee, de sorginte utecistă. Mediocrația dă tonul. Iosif Sava, cu vocea-i radiogenică, a consacrat-o „cea mai deșteaptă femeie din România.” Mi-a sunat destul de disonant, mărturisesc. De atunci Alina Mungiu-Pippidi ne ține din șoc în șoc cu comentariile ei abrupte și minimalizante. Răstignirea lui Iisus „e o mistificare și conștientă încă”, spectatorii care n-au aplaudat piesa Evangheliștii fiind niște „sălbatici”. Cât despre studenții pe care i-a păstorit, o, ei „și-au creat un univers cultural care nu are nimic românesc”, câtă vreme cultura română nici nu există. Noica vorbea de șase maladii ale spiritului contemporan? Mă tem că spiritul critic nu suferă doar de șase boli. Inconsecvența și mistificarea (numită și critificțiune) sunt primele două. Voi reveni cu simptome și cu diagnostice. Magda URSACHE |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |