Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 50 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Recenzii: Nicolae Trifon. Kadare si aromânii din Albania
    Scris la Thursday, May 23 @ 16:00:09 CEST de catre asymetria
    Biblioteca Babel
    « Ideologia puterii la Enver Hoxha depășea simplul comunism, era mai repede un național-comunism. Sub comunism, statul albanez a fabricat miturile naționalismului albanez și i-a făcut pe albanezi să se identifice cu această identitate redefinita, așa zisă « albanitate ». Acest proces a fost foarte uniformizant. în acest sens, identificarea tuturor cu această identitate a implicat eliminarea altor identități. Minoritatea greacă a rezistat cel mai bine datorită sprijinului adus de statul grec. Politicile de omogeneizare au fost foarte puternice față de valahi și de slavi. Presiunile, mediul general, absența școlarizării (în limba lor), toate acestea făceau ca o parte dintre ei să se simtă mai bine « uitând » de propria lor identitate. Totuși fenomenul nu e specific țării noastre, sunt și alții care l-au cunoscut și au construit state-națiuni pe bază a ceea ce Levi-Strauss a numit « canibalism cultural ». Fatos Lubonja


    Discordia : Albania față cu ea însăși : eseu literar este titlul cărții lui Ismail Kadare care a apărut la începutul acestui an în franceză. Ecourile în presă au fost rare, ceea ce nu e de mirare având în vedere că este vorba de un pamflet de o rară violență contra unor autori albanezi mai puțin cunoscuți aici, un pamflet greu de descifrat din exterior, miza fiind mai degrabă albanezo-albaneză. Pe de altă parte, atât pledoaria pro domo omniprezentă (albanezii sunt « cel mai orfan și mai izolat dintre popoare » (p. 202), victime ieri ca și azi ale turcilor, grecilor, sârbilor și, mai ales, ale « renegaților » albanezi) cât și osanalele cam copilărești aduse faimosului Skanderbeg nu prea au cum să impresioneze publicul francofon, mai ales pe acei cititori, dintre care face parte și subsemnatul, care au savurat în anii 1980 scrierile lui Kadare de o cu totul altă factură în acele timpuri.

    Dintre « renegați », principalii vizați sunt « tinerii albanologi », prezentați ca « negaționiști » și chiar ca « apostați », adică o serie de intelectuali, deseori personalități de prestigiu în domeniul lor și mai degrabă pe aceeași lungime de unde cu Europa modernă, departe de citadelă civilizației apărată eroic de Skanderbeg contra pericolului otoman la care se referă Kadare, care adopta poziții critice față de reperele istorice și simbolice încropite de părinții națiunii albaneze în perioadă 1878-1912 și ridicate la rangul de norme naționale de succesorii lor. Autor al unui articol intitulat « Mama lui Skanderbeg era slavă », apărut într-un cotidian polonez și tradus de Courrier internaționalîn mai 1999, deci în perioada ofensivei sârbești în Kosovo, Fatos Lubonja este principala victimă ale atacurilor lui Kadare. Simpla confruntare a parcursului celor doi autori îți permite să-ți faci o părere destul de clară asupra conținutului polemicii care îi opune de câțiva ani, având în vedere că F. Lubonja a criticat și el în mai multe rânduri oportunismul și naționalismul lui Kadare. Născut în 1936, acesta din urmă a cunoscut primul succes cu Generalul armatei moarte în 1963, cărțile care au urmat au fost traduse în lumea întreagă, în 1972 el este « ales » deputat al poporului, iar în 1990, deci în plină derută a regimului comunist, el părăsește Albania și obține azilul politic în Franța. F. Lubonja, născut în 1951, e arestat în 1974, criticile formulate în jurnalul sau la adresa regimului Hoxha, îi vor prilejui 17 ani de pușcarie și domiciliu forțat. Eliberat în 1991, el se va arată foarte critic cu noile echipe care s-au succedat la putere și nu va ezita să chestioneze mitologia națională albaneză și cultul închinat « albanezului cel mai glorios din toate timpurile ». Tirada atribuită unui interlocutor imaginar care urmează ilustrează foarte bine actul de acuzare declinat de Kadare de-a lungul eseului sau :
    « Popoarele care au nevoie de eroi sunt de plâns. (…) în tot cazul, ar fi mai bine fără El (Skanderbeg). Pentru a evita orice încurcătură, băgați-l în ceață, reproșati-i că este un ingrat, un crud, sau, de ce nu, lăsați să se înțeleagă că ar fi un ne-albanez, un valah sau un sârb !… Pe scurt, demitizați-l ! » (p. 96-97)

    Aurel Plasari, director al Bibliotecii naționale, este celălalt « demitizator » denunțat, în termeni totuși mai ponderați însă nu mi puțin răutăcioși, de aspirantul la premiul Nobel. Numele sau nu e menționat, însă nu e greu de ghicit. Reproșul adus acestuia este de a fi înfierat/ridiculizat public tendința compatriotilor săi de a considera ca albaneze persoanele cu renume și de a identifică ca minoritari persoanele cu o proastă reputație, pornind de la un exemplu concret, maica Tereza, al cărui tata era probabil valah (« Bojaxhitë e nënë Terezë » în Bota shqiptare, 2-16 oct. 2003). Ori, se exclamă Kadare, și acest « demitizator » e de origine valahă, ceea ce nu putea decât să dea apa la moară celor indignați de asemenea declarații. « Invocand originea valahă a a « demitizatorului », ei l-au comparat cu un prădător care, precum acela care profită de învălmășeala turmei să fure un miel, ar fi încercat să o răpească pe măicuță aruncând-o pe umerii săi ca să o aducă ca trofeu tribului său » (p. 129-130). în alte cuvinte, când ești minoritar, mai bine să nu te amesteci în treburile națiunii majoritare iar când aparții acestei națiuni nu poți să fi decât renegat dacă te încumeți să o critici…

    Totuși valahii (aromânii) din Albania beneficiază în scrierile recente ale lui Kadare de un tratament mai favorabil decât ceilalți balcanici cu care sunt confruntați albanezii după cum reiese din fragmentul care urmează pe care îl cităm in extenso pentru că cititorul să-și facă propria opinie : « Protejați, pe bună dreptate, de Consiliul Europei ca minoritate amenințată, împărțită în mod echilibrat între Albania, Grecia și România, valahii n-au avut nicioldata probleme cu albanezii. Exemplu de minoritate rezistentă, ei au fost solidari cu albanezii în momentele frumoas dar și grele ale destinului acestora din urmă. Spre deosebire de România și de Grecia, valahii au avut în Albania Ierusalimul lor, Voscopoia. Acest oraș a fost incendiat și distrus în mod tragic în 1769, și din nou mai târziu. Cu toate că nu s-a făcut niciodadata lumina asupra responsabilității parțiale sau totale a albanezilor în această mică Troia (trebuie poate să așteptăm să apară un mic Homer care să-și asume sarcina de a curăți conștința națiunii sale în cazul în care o asemena crimă a fost efectiv comisă de ea) relatile albanezo-valahe tot nu s-au deteriorat.

    Neînțelegerea în legătură cu valahii e de fapt atât de contradictorie încât în ciuda tentativelor de a o exploata nu s-a reușit să se facă din aceasta o « problemă ». Argumentele contra ideii că valahii nu ar trebui să fie batjocoriți - meritele lor în istoria țării, devotamentul lor, numărul impresionant de martiri care s-au sacrificat pentru cauza albaneză, precum și numărul de vlahi care s-au distins în toate domenile -“ pledează în favoarea bunei înțelegeri albanezo-valahe. Fără ea, nu ar fi existat devotamentul și sacrificiul consimțit de atâți valahi penru ceea ce se numea « albanitate » și cu atât mai puțin, gratitudinea mnifestată de albanezi pentru valahii care s-au evidențiat în Albania.

    Cât despre al treilea fapt care nu poate să nu ne intrige, numărul mare al membrilor din biroul politic al Partidului comunist albanez de origine valahă, chiar dacă s-au putut face comentarii greșite pe această temă, cum se întâmplă adesea cu fenomenele greu de explicat, trebuie să spunem, fiindcă e vorba de un fapt stabilit și nu de o legendă, că, dacă acest fapt nu e suficient să dovedească că această minoritate a fost privilegiată, nu poate în nici un caz să dovedeasca contrariul, adică că drepturile ei au fost lezate. între timp provocările continuă, și vin din direcții uneori neașteptate. Deunăzi, un apărător austriac al drepturilor omului sosit la Tirana a început cuvântarea să despre relatile albanezo-valahe cu câteva cuvinte cu care el dorea să facă bucure publicul liberându-l de o greseala imaginară : nu a existat genocid contra valahilor în Albania !

    Mai rar o invenție atât de cinică să fi fost servită într-un astfel de ambalaj de atâta falsă generozitate ! » (331-332) Tonul este desigur condescendent dar și surprinzător de binevoitor pe alocuri, ceea ce nu înseamnă că, în ultima analiză, imaginea despre aromânii din Albania vehiculată de Kadare este cu mult diferită de aceea curentă în Grecia, Republica Macedonia sau România, adică sub semnul conditionalului : aromânii sunt cu atât mai buni cu cât sunt și greci, și macedoneni, și români, sau chiar mai greci ca grecii, mai români ca românii…

    În loc de concluzie, aș cita un paragraf al interviului acordat de Fatos Lubonja cotidianului Shekulli (din 10 octombrie 2010) care mi se pare pertinent atât în privință « albanității » promovate de Kadare cât și a situației aromânilor în această țara în perioadă comunistă : « Ideologia puterii la Enver Hoxha depășea simplul comunism, era mai repede un național-comunism. Sub comunism, statul albanez a fabricat miturile naționalismului albanez și i-a făcut pe albanezi să se identifice cu această identitate redefinita, așa zisă « albanitate ». Acest proces a fost foarte uniformizant. în acest sens, identificarea tuturor cu această identitate a implicat eliminarea altor identități. Minoritatea greacă a rezistat cel mai bine datorită sprijinului adus de statul grec. Politicile de omogeneizare au fost foarte puternice față de valahi și de slavi. Presiunile, mediul general, absența școlarizării (în limba lor), toate acestea făceau ca o parte dintre ei să se simtă mai bine « uitând » de propria lor identitate. Totuși fenomenul nu e specific țării noastre, sunt și alții care l-au cunoscut și au construit state-națiuni pe bază a ceea ce Levi-Strauss a numit « canibalism cultural ».

    Nicolas Trifon
    mai 2013
    Associated Topics

    Distribuitor de afise


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.52 Seconds