Chiar dacă era la începuturile activității, „onorabila” instituție a Securității a lepădat repede voalul de mireasă virgină și a trecut la atac cu toată cohorta sa de informatori proaspăt racolați sau „clienți” mai vechi ai fostei Siguranțe. Din cercetările noastre întreprinse prin puținele dosare care au mai rămas prin arhivele locale, am descoperit faptul că chiar și unii ofițeri din „vechea gardă” au îmbrăcat noile haine și obiceiuri, după ce le-au lepădat pe cele vechi. Se pare că nu prea au avut succes odată ce, la începutul anului 1950, șefii de la Bârlad au fost înlocuiți cu alții, probabil mai tineri și „școliți” după noile principii ale „luptei de clasă” impuse de adevărații dușmani ai poporului, cei auto-aleși în fruntea nației și pripășiți „prin vot popular” în marea adunare națională sau guvern. Impunerea comunismului în țara noastră s-a făcut cu o cruzime de neimaginat. „Mașina neagră” devenise simbolul opresiunii. în materialele anterioare am prezentat teama morbidă a oamenilor atunci când vedeau „celebrul” automobil al Securității. Pe cât de negre le erau mașinile, pe-atât de negre le erau sufletele. Cine intra în ghearele „lucrătorilor” de la Securitate, nu mai avea scăpare. Bolșevicii începuseră construcția canalului Dunăre-Marea Neagră și aveau nevoie de sclavi, de cât mai mulți sclavi. Responsabile cu furnizarea „mărfii” umane au fost Miliția și Securitatea. Din păcate, în fondurile arhivistice locale nu mai există niciun dosar al direcției județene (apoi regionale) de securitate Bârlad, ca să putem pune cap la cap informațiile sosite de la Plăși și, mai târziu, de la raioane.

Nota: De Desktop

Metoda de lucru a Securității asta era: valorizarea colaboratorilor atașați politicii partidului unic; celorlalți, opozanților fie și tăcuți, li se punea în circulație negativul. După tipicul din Republica Socialistă a Dosarelor.