Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 45 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie: Jurnalul unui vulcanolog

    Cauta in acest topic:   
    [ Mergi la pagina principala | Selecteaza un nou topic ]

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan CULCER. Despre demnitate si umilinta

    O lungă și aproape integrală epocă de anomie.
    Scris de asymetria on Thursday, May 03 @ 15:54:05 CEST (1019 citiri)
    Citeste mai mult... | 3795 bytes in plus | Jurnal | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. A murit poetul Adrian Paunescu

    Modul de a judeca cariera acestui scriitor, ziarist și activist social a fost mereu simplificator. Și înainte și după 1989. Era prea vizibil, prea prezent, prea masiv, prea gălăgios, adesea oportunist, adesea protestatar, uneori carierist, demagog prin vocație. între revoluționarea poeziei românești și încercarea de susținere a unei reforme naționale și sociale, neterminată, care fusese blocată de instalarea nomenclaturii, după ieșirea parțială din teroarea colonială sovietică, Adrian Păunescu nu a știut, nu a putut sau nu a vrut să aleagă.
    în unicul comentariu pe care i l-am dedicat, despre volumul Istoria unei secunde, scriam în revista Vatra, că Păunescu nu a știut alege între Lautreamont, poetul fără pereche, și Beranger, poet serial retoric din vremea uneia din revoluțiile franceze.
    Dar cercetând în arhivele de partid și avînd astfel posibilitatea de a compara atitudinile altor scriitori în fața puterii, pot afirma că Adrian Păunescu a fost un om curajos, adică destul de curajos ca să înfrunte ochi în ochi un dictator, pe care alții îl lăudau fără să facă nimic altceva, egoiști și fricoși.
    Revista Flacăra a adunat în arhivele sale, înainte de 1989, cea mai mare cantitate de petiții, reflectînd astfel necazurile omului de rând, care chiar credea că Păunescu putea face ceva pentru dreptate. Și Păunescu, peste care s-au revărsat aceste jalbe, depășit omenește, a încercat adesea să aducă dreptate și mîngâiere. Dar a fost și om slab, cuprins de delirul puterii și de tentația bunăstării. Poemele sale cenzurate și înterzise sunt editoriale politice versificate. Dar nimeni nu poate arăta scrieri de același interes social, din aceea epocă, cu asemenea efect public mobilizator, atunci când răzbeau totuși în pagina tipărită. S-a făcut caz de niște biete aluzii ale pseudo-disidentei Ana Blandiana și s-au uitat textele lui Păunescu. Să se scrie monografia revistei Flacăra și să i se cerceteze arhivele. Se va vedea atunci adevărata dimensiune a personalității acestui militant, retor, poet și reformator.
    De aceea, pentru cei cu memoria dirijată și scurtă, public mai jos unul din poemele cenzurate ale lui Adrian Păunescu.
    Dan Culcer
    P. S.
    Un bun prieten din Cluj îmi trimite un comentariu la notele mele de jurnal. Nefiind pagini dintr-un studiu, notelele mele reprezintă o reacție la o știre. Totuși, dat fiind reproșul conținut în mesajul prietenului, țin să fac unele precizări. Iată ce îmi scrie vechiul și bunul meu prieten.

    «Cam ce cred și eu. (Aici sunt trimis să mă cultiv citindu-l pe Vladimir Tismăneanu. (http://www.contributors.ro/cultura/menestrelul-comunismului-dinastic-sau-cine-a-fost-adrian-paunescu/)Menstrelul comunismului dinastic
    M'a surprins îngăduința ta, greu de acceptat, în privința porcului de PĂUNESCU!»


    Dragă Prietene,

    In primul rând, Vladimir Tismăneanu are astfel de opinii fiindcă problema lui este alta, atacă orice urmă de național-comunism si de naționalism la români. Asta este opinia sau sarcina lui. Dacă scoți «păreau» din textul lui V.T., vei vedea că V.T. face procese de intenție și practica anacronismul. Eu nu accept această pseudo-metodă științifică. Am scris textul de mai sus din interiorul unei epoci. Dacă eram îngăduitor atunci, aș fi scris și despre alte volume ale lui A. Păunescu. Nu am scris.
    In al doilea rând eu nu am îngăduințe ci opinii bazate pe lecturi recente. E vorba de personalitatea globală a lui A. P. și de rolul pe care l-a jucat într-o societate reală, nu într-una ideală, și nu doar de poetul de curte. Nu îti reprosez lipsa de informație, referitor la cele ce scriu mai jos, doar pripeala și faptul că te menții într-o analiză schematizată care corespunde anilor 80, cei pe care i-am trăit împreună și cînd eram perfect de acord.
    Nu văd de ce am accepta, ca istoricește normale, lingușirile compensatorii ale unor scriitori de curte din orice timp, de la Voltaire la Diderot, în corespondența cu Țarina, păstrând proporțiile desigur. (Dar nu e vina lui A. Păunescu că România nu a fost un imperiu și că Țarina noastră nu a fost o nemțoaică foarte cultivată, ci era o țoapă, vag alfabetizată.)
    De ce am globaliza, simplifica judecata morală și estetică și nu am numi, fără să facem moralisme ieftine, ce e lins și ce scuipat, ce e înjuratură și ce laudă la Adrian Păunescu ?
    Problema lui Păunescu era, până la un punct, naivitatea politică, credința că are de-a face, că se poate vorbi despre, și cu, un dictator înțelept.
    Apoi oportunismul. Nu era totuși singurul naiv și oportunist pe atunci. A crezut că Ceaușescu e naționalist, ceea ce acesta nu era, ci doar un comunist adaptat, un activist căutînd să parvină la nivele superioare și făcând jocul lui Gheorghiu-Dej, pentru a se debarasa de politrucii parașutați sau exfiltrați de la Moscova. Dar Leonte Răutu, Chișinevschi, Moghioroș, făceau același joc atunci, de frică sau din oportunism.
    Interventiile lui N.C. (din ședințele de demascare a grupului «deviaționiștilor de dreapta», grup «anti-partinic», format ad-hoc din Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Gerogescu) ale căror stenograme au fost publicate de Arhivele nationale — vreo șapte tomuri mari — dau de fapt seama de gândirea lui N. C., care a fost si rămas un politician, oportunist ca toti politicienii. Știind că mințise și exagerase vigilent atunci, tot Ceușescu i-a reabilitat ulterior.
    In vreme ce V.T. acum, nefiind deloc naiv, face curte pe rând lui Iliescu și lui Băsescu. Cu ce sunt ăștia mai cușeri, adică mai democrați?
    Repet, am citit intervențiile lui Păunescu din întâlnirile cu Ceaușescu, articolele sale. Avea o retorica de captatio benevolentiae, dar cerea decis lucruri pozitive pe plan social global, nu cerea doar pentru sine ceva. Cenaclul Flacara nu a fost doar o manipulare favorabila puterii. Când majoritatea zicea că nu se poate face nimic, A.P. încerca să facă ceva. Și adesea, reușea, bine.
    Citește ce scrie Marian Popa in Istoria literaturii. E cel mai complet și exact protret. Cu care sunt perfect de acord. Fiindca tot vorbim din amintiri, Luceafarul, pe vremea «porcului» de Barbu a fost cea mai neconformistă revistă românească. E adevărat că Păunescu a acționat cand a fost cazul și contra lui Barbu.
    Tot ce scriu aici se poate verifica pe documente. E cazul să analizăm la rece.
    Si apoi, despre morți, numai bine. Să lăsăm puțin timp, timpului.
    Dan
    Scris de asymetria on Friday, November 05 @ 11:12:25 CET (1158 citiri)
    Citeste mai mult... | 9431 bytes in plus | Jurnal | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Din nou despre iluzia omului providential


    Klaus Johannis, Corneliu Vadim Tudor, Crin Antonescu, Becali, Frunda, Kelemen Hunor, Ion Coja sau Traian Băsescu? Președinți, prim-miniștri ? Indiferent. Fiindcă nu ieșim nici acum din iluzia omului providențial. Ori este vorba de posibilitatea reformei sistemului, adică a rețelei, cu solidaritățile de rudenie, de cumetrie, de castă moștenite din comunism, reconstruite, redefinite în tranziție, consolidate în capitalism. O rețea parțial invizibilă subîntinde societatea românească, și care nu vrea să se reformeze, adică să se lasă destrămată sau/și înlocuită de o alta, fiindcă atunci ar pierde privilegiile care o fac să fie puternică, adică bogată.
    Tot ce poate accepta rețeau (veche) este să se extindă și să intre în relații de colaborare, complicitate, schimb de bune procedee, împărțire de zone de influență cu noile alte rețele. Adică activiștii, securiștii, regaliștii, foștii și copii foștilor, masonii, gazoducii, sioniștii, majoritarii, minoritarii, ungurii, clubiștii, comercianții de arme, de droguri sau de femei, fumătorii de pipă și homosexualii vor colabora, în funcție de interese mereu relativ definite și parțial contradictorii. Naivitatea ar consta în a spera că o rețea poate fi distrusă, fără a fi imediat reconstruită, cârpită cu alte elemente. Fiindcă rețeau este chiar esența societății umane. Naivitatea ar consta în credința că România este o excepție unde mafiile și rețelele domină, în vreme ce alte țări, cele democratice (modelul naivilor) ar fi capabile să se conducă fără încurajarea sau tolerarea acestor rețele. Fals. Nu suntem singurii rețeliști.
    Scris de asymetria on Thursday, November 05 @ 11:42:44 CET (1199 citiri)
    Citeste mai mult... | 3333 bytes in plus | Jurnal | Scor: 3

    Jurnalul unui vulcanolog Dialoguri: Illyés Gyula în dialog cu Dan Culcer. 1978. O punte nevazuta

    Indiferent că vorbeau sau nu despre el, generațiilor de maghiari născute imediat după război le-a produs o impresie covârșitoare articolul de o pagină al lui Illyés Gyula, publicat în Națiunea Maghiară (Magyar Nemzet) din Budapesta, în numărul de Crăciun din 1977 (Răspuns lui Herder și lui Ady), în care, dând glas îngrijorării provocate de destinul actual al națiunii maghiare, zugrăvea în rânduri patetice situația maghiarilor din România.
    Aflându-mă la Budapesta la scurtă vreme de la acel moment de tensiune în relațiile româno-maghiare, am considerat de datoria mea să încerc o mediere, să încerc un dialog. Poetul maghiar, extraordinarul traducător al lui Arghezi, a răspuns întrebărilor mele trimise prin poștă. Revista Vatra, în redacția căreia lucram atunci, nu a avut posibilitatea de a publica interviul, deși textul în sine nu punea probleme cenzurii. Am încredințat în vara lui 1987, înainte de a emigra, textul interviului inedit, scriitorului Sütő András din Târgu Mureș, cu rugămintea de a-l publica în Ungaria, după plecarea mea din România, în octombrie 1987. Ceea ce s-a realizat, conform înțelegerii noastre, în revista új Tükör (Oglinda Nouă) din Budapesta.
    Recent, în străduința mea de a face ordine în arhivele personale, am dat peste fotocopia paginii din revista maghiară și am trimis-o spre știință prietenului meu din România, scriitorul și ziaristul Cseke Gábor. Acesta, eficace și rapid ca orice bun ziarist, a scris o notă introductivă și a propus unui ziar reactualizarea acestui dialog uitat, considerând că în context european actualizarea are și un temei simbolic. Public aici versiunea originală a dialogului, dimpreună cu cele două note liminare, cea semnată de Cseke Gábor și cea redactată de mine pentru cititorii românofoni. Spre precizarea poziției mele și spre aducere aminte. Versiunea maghiară a fost publicată și în Asymetria. Revista Vatra va publica acest grupaj pentru a încheia astfel ciclul atingerii publicului căruia îi fusese destinat, chiar cu o mare întârziere. Mulțumesc tuturor mediatorilor, din inimă.
    Dan Culcer


    Nota: Traducerea textelor maghiare a fost realizată în 2009 de Kocsis Francisko.
    Scris de asymetria on Thursday, August 06 @ 14:04:11 CEST (1218 citiri)
    Citeste mai mult... | 28379 bytes in plus | Dialoguri | Scor: 0

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Capitalism etnic sau capitalism pur si simplu?



    Chestiunea existenței unui iredentism unguresc nu m-a preocupat decât de prin anii optezeci. Sunt un român ardelean bilingv, nu credeam într-o criză geopolitică majoră, sistemul european al frontierellor părea stabil, nu am avut niciodată sentimentul că ungurii ardeleni, cu care eram în contact, m-ar urî sau ar dori să-mi facă rău, le înțelegeam și le înțeleg eforturile dramatice de a-și păstra intactă identitatea. Dar vedeam aceste eforturi în cadrul unui Ardeal care este al nostru, al tuturor, fără separări și ghettoizări din nici o parte. Între 1971 și 1980 eram prins de activitatea de redactor al Vetrei, relațiile mele cu scriitorii unguri din România erau bune, chiar prietenești, așa cum amicale erau și relațile cu câțiva traducători din română în maghiară pe care îi cunoscusem cu vreun deceniu în urmă la Budapesta, oraș plăcut deși cernit de război și cărbunii de proastă calitate folosiți la încălzit.
    Mă scandaliza cenzura care ne forfeca pe toți, români și unguri deopotrivă. Iar criza alimentară nu făcea în județul Mureș deosebiri de etnie, deși tocmai existența unei minorități majoritare în acest județ îi obliga pe activiștii de partid din județ să facă eforturi, în contradicție cu pauperizarea generală impusă prin plata în marș forțat a datoriilor externe, să mențină un nivel de trai ceva mai ridicat, ca să se evite probabil prin comisii și parlamente americane declarații demagogice despre un imaginar genocid nu doar cultural, care ar fi amenințat nu doar identitatea, ci și comunitatea cu pieirea fizică.
    Dar lucrurile s-au schimbat după 1989, propaganda iredentistă s-a reactivat, mai mult chiar au apărut formațiuni politice și paramilitare cu programe iredente și violente. Lucrul se vede mai bine pe Internet decât în presa scrisă, care este mult mai controlată de o cenzură discretă neoficială, doar că trebuie să știi ungurește ca să poți avea acces la aceste mesaje din ce în ce mai violent voluntariste.
    Orientarea neocolaboraționistă a UDMR a fost depășită pe la extremitatea ei dreaptă, au apărut Uniunea Civică Maghiară dar și alte formațiuni parapolitice, iar comportamentul unei aparente majorități politice maghiare devine tot mai supus presiunilor acestor extreme. Este evident că aici s-a produs o breșă, unul din factorii favorizanți fiind incapacitatea istorică a clasei politice bucureștene de a simți ce înseamnă și ce ascunde tensiunea etnică în Ardeal, de a negocia calm, de a discuta pe bază de realități sociale, geografice, dar și etnice (a se vedea articolul lui Ion Coja în Asymetria), de a discuta despre surse și resurse economice, rețele de comunicații și nu despre privilegii medievale obsolete, de a pune în evidență caracterul ireversibil al unei situații demografice și de a păstra controlul statal asupra bogățiilor subsolului și altor resurse esențiale (pădurea, apele, din unghi economic dar și ecologic).
    O tensiune etnică de asemenea factură nu are surse naturale, ea este provocată dinspre o parte a Ungariei extremiste dar și din interior, de grupuri active care își asumă misiuni mesianice, susținute, dirijate de grupuri de lobby capitaliste care încearcă să construiască, în anumite zone ale Ardealului, situații economice favorabile instalării unui capital de origine ungaro-americană, o cale a recuperării mult dorite a Ardealului. O altă cale este manifestarea pretențiilor de reîmpământenire a resturilor nobilimii maghiare ardelene, emigrată după 1919, sau decimată după 1947. Complet lipsite de temei juridic modern, după dedomajarea optanților latifundiari unguri, în urma unui proces internațional câștigat de Nicolae Titulescu pentru Statul român, pe baza unor tratate acceptate și ratificate de comunitatea internațională, aceste pretenții de recuperare a bunurilor răscumpărate de Statul român deja, în loc să fie respinse de plano, sunt tolerate și chiar încurajate. Autonomia secuilor este doar o unealtă în realizarea acestor scopuri îndepărtate dar niciodată uitate. Ea nu va favoriza dezvoltarea liberă a zonei ce trebuie dezanclavată și nu închisă sub un control etno-monopolist. Orice monopol atinge interesele majorității. Situația din insulele franceze Martinica, Gauadelupa, din Reunion, unde s-au instalat de decenii monopoluri productive și comerciale, nu exprimă decât secundar un raport de subordonare și dependență între indigenii colorați și descendenții foștilor coloniști, ci este un fenomen de exploatare monopolistică unde culoare pielii săracilor nu îi face mai puțin săraci decât albii săraci. Asta poate fi soarta secuilor în orice zonă protejată care va deveni o rezervație de vânătoare pentru etno-capitaliști secui, cu sau fără scrupule morale.
    Dan Culcer
    Bibliografie Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediția a II-a, Editor Muzeul județean de istorie, Brașov, 1995, carte interzisă în România după 1945. Victor Jinga a fost economist.
    Din subcapitolul 2. Secuii, p. 305 și 317, extragem două citate care rezumă magistral chestiunea.
    «Insula secuiască apare și ca un anacronism, în marea cea mare a românilor care de toate părțile ei își întind stăpânirea etnictății lor până la Tisa, Dunăre și apele Pontului Euxin. Taina menținerii acestei singularizări etnice rezidă în incontstabilele însușiri etno-biologice ale acestei populații, în afluxul de elemente românești asimilate, în conștiința trecutului ei vitejesc și în protecționismul larg de care s-a împărtășit în ultimele 2-3 veacuri din partea statului maghiar și a Principatului Transilvaniei, din care a făcut parte timp de secole (1437-1848) ca una din cele trei națiuni privilegiate.»

    « România -după 1919- a realizat trei mari reforme, din care s-au îmărtășit și secuii, deopotrivă cu toți cetățenii țării și anume : reforma agrară, reforma votului universal și reforma conversiunii datoriilor agricole, în afară de alte reforme mai puțin importante, efectuate și acestea într-un larg spirit de echitate socială, poltică și economică.»
    «Problema secuiască era extrem de acută ❲pînă❳ în anul 1918 când Transilvania s-a unit cu România. Congrese, memorii, imprecații, comisariate etc. se dedicaseră operei de ridicare a secuilor. Rezultatele fuseseră mediocre pentru că toți reformatorii și înnoitorii nu se hotărâseră să lupte pentru schimbări structurale în ansamblul vieții secuiești. Nemeșii erau prezenți - și numai în folosul lor- în toate conducerile băncilor și ale tuturor inițiativelor economice producătoare de venit. Iar direcția pe care oficialitatea ❲ungurească❳ voia să o dea migrațiilor secuiești nu era acceptată de masele populare, care prin tradiție și determinate de interese economice, continuau să se îndrepte spre orașele și câmpiile moldo-muntene.»

    Dan Culcer
    P. S. Ar fi interesant de știu spre ce zone se orientează acum forța de muncă excedentară din cele trei județe.

    Iată ce îi scriam, pe tema iredentismului și pe marginea reacțiilor inadecvate ale lui Ion Lăncrănjan, bun român ardelean, de-a nost, cum se zice, dar polemist greoi și incult, scriitorului Coriolan Gheție, în 1983.
    Scrisoarea s-a păstrat în Dosarul de urmărire informativă (DUI) pe care Securitatea l-a deschis în 1972 pe numele meu, sub numele de cod "DINU".
    Cred că nu am de ce să-mi schimb opiniile mai jos exprimate, tocmai fiindcă știu că eforturile de a dezmembra România nu sunt noi, ele nu vin doar dinspre Apus ci și din Răsărit, iar politica unor lideri unguri, secui, ruși sau ucrainieni -prin cozile de topor reciclate de gen Voronin sau Iurie Roșca, are mereu în vedere și această ipoteză.
    Continuarea după Notă


    Nota: Pentru a ilustra caracterul manipulatoriu al incitării tensiunii interetnice, așa cum este văzut el în realitatea socială a județelor respective, dăm un citat ceva mai lung din editorialul «Duhoarea politică a sentimentului etnic» publicat în Covasna Media. Postat la 5 Februarie, 2009; împreună cu patru comentarii semnificative ale unor cititori ai publicației.
    »Acum patru ani, Asociația „Pentru Comunitate“ se năștea în urma unui scandal politic căruia se dorea a i se imprima o tentă etnică. Voi aminti – chiar dacă unii cunosc foarte bine – circumstanțele de atunci ale apariției unei mișcări fără precedent: instalarea unui prefect maghiar în Covasna nu era privită ca un eșec al negocierii politice dintre partidele aflate la guvernare în acel moment (PD, PNL și UDMR), ci ca un atentat la integritatea națională și la siguranța fiecărul locuitor român al acestui județ. Cu toate că posturile (și cel de prefect, și altele) s-au pierdut la masa verde, se încerca acreditarea ideii că prefectul nu ar fi un instrument politic, ci însăși ultimul bastion al românismului în Covasna. Am considerat greșită această provocare a unor politiceni care au pierdut negocieri POLITICE și vor să recupereze prin MANIPULAREA MASELOR. Am spus atunci și o repetăm de câte ori avem ocazia că: „(…) în județul Covasna natura problemelor nu este una interetnică, nici de conflict al generațiilor, ci una a mentalităților. Incompetențele se ascund ușor în spatele etniei, iar exacerbarea naționalismului este cea mai facilă acoperire a eșecurilor politice.” (Nota Dan Culcer - Asta era situația din județul Mureș, prin anii 80)(extras din „Manifestul pentru Normalitate“ al Asociației Pentru Comunitate) (…)Paradoxul, exact ca în curtea lui Strâmbă-lemne, este al UDMR, care se vaită că ce se întâmplă cu oamenii Uniunii (atenție, nu cu maghiarii!) este epurare etnică! Hai, nu zău? Vă voi spune exact ca acum patru ani, domnilor politicieni: ați pierdut pe plan politic, păstrați scandalul în aceeași zonă! Ciorovăiți-vă cât vreți cu partenerii (sau dușmanii) de breaslă, dar lăsați tulburările etnice deoparte! Războiți-vă cât și cum vreți, însă dați-ne voie să ne zâmbim în continuare pe stradă! Și, mai ales, lăsați sentimentele naționale la loc, în sufletul fiecăruia. Nu știu cum reușiți, dar când le scoateți voi la iveală încep să aibă duhoare de hoit.«
    Dan Manolachescu
    « 1. Alex says: Februarie 6th, 2009 at 4:07 pm Daca partidele etnice ar disparea ar fi foarte bine pentru omenire. Nu numai ca au statut discriminator, in randul lor neputand intra anumite persoane din cauza culorii pielii sau a religiei, dar ele rapesc dreptul la opinie al propriilor simpatizanti. Ca exemplu, un UDMR-ist nu poate fi de stanga, de drepta sau de … centru-stanga, el trebuie sa fie cum ii dicteaza marcu belu, nu poate alege conform profesiei saule sau ieologiei proprii. Cu ajutorul sentimentului national oamenii sunt manipulati de partide care au in spate adevarati mafioti! 2. Robert says: Februarie 8th, 2009 at 5:35 pm In interiorul UDMR sunt mai multe platforme: liberal, conservator, socialist, etc… poate inainte de pareri date, putina informare nu ar strica. 3. anonimus says: Februarie 8th, 2009 at 8:51 pm Traim aici de ani buni, iesim la bere, ne unim destinele unii cu altii, invatam impreuna, iar niste maimutoi ca Marko Bela incita spiritele nationaliste. Sa iti fie rusine!!! 4. dey says: Februarie 9th, 2009 at 2:35 pm Dupa cum ziarul dumneavoastra are un articol, reiese forte clar, ca cei care instiga populatia este Primarul cu gasca lui.Nici chear partidul UDMR nu a fost de acord cu acest mars dar puterea pentru os(de-a nu-si pierde fotoliu, dea nu observa si celelalte judete marsaviile care le fac consilierii nostri, le ascund sub aripa asta a nationalismului,al etniei). Rusine lor.«
    Scris de asymetria on Monday, February 23 @ 20:20:39 CET (1306 citiri)
    Citeste mai mult... | 14909 bytes in plus | Jurnal | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Dona Alba. Tineretea unei informatoare


    Incep să redactez o NIP (notă informativă publică) despre poeta Mara alias Maria Nicoară, din Târgu Mureș. Juna Mara dovedește nu doar un precoce talent poetic, o precoce și explozivă sexualitate ci și o certă înclinație pentru turnătorie. CNSAS mi-a trimis la finele lui 2008 o atestare privind identitatea informatoarei cu nume conspirativ DONA ALBA, stabilită în persoana numitei NICOARĂ Maria, născută la 3 decembrie 1948 în Cozma, județul Mureș, fiica lui Vasile și Eugenia.
    Am cunoscut-o în cadrul cenaclului Liviu Rebreanu al Casei de cultură a sindicatelor din Târgu Mureș, probabil prin 1965, oricum după 1963, cenaclu pe care îl frecventam amândoi. Ea era încă elevă de liceu.
    Primele note informative datează din 1972 și se află în dosarul meu de urmărire informativă (DUI) din arhivele Securității, paginile selectate și tolerate de ofițerii supervizori, vărsate după epurare la CNSAS.
    Cum Mara Nicoară a plecat la București pentru studii superioare, este probabil că asta explică lipsa altor note, la o dată mai târzie, în dosarul meu. Dar tânăra poet frecventa Casa de creație de la Mogoșoia, publica în Luceafărul și Săptămâna culturală a Capitalei, trimitea poeme pe linie dar și altele chiar și la Vatra, era studenta lui Al. Piru, critic care a scris despre volumele ei, e citată de Mircea Micu într-un interviu ca frecventatoare asiduă a acestui scriiitoricesc traftir.

    "Ionuț Crivăț: V-aș ruga să pomeniți câteva nume mai cunoscute, mai celebre, ca să zic așa.

    Mircea Micu: Dacă i-aș enumera pe toți ar fi o listă prea lungă. ~ncerc să comprim pe cât pot, și îi voi pomeni aleatoriu: Gherase Dendrino, Cella Serghi, Teodor Mazilu, Horia Lovinescu, Marioara Voiculescu, Nica Petre, Mara Nicoară, Ion Băieșu, Frida Papadache, Marin Preda, {tefania Velisar, Teodoreanu, Fănuș Neagu, Sânziana Pop, Mircea Dinescu, Florin Pucă, Ana Blandiana, Gheorghe Pituț, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Cezar Ivănescu, Alexandru Ivasiuc, Cezar Grigoriu, Romul Munteanu, Lucia Demetrius, Lucian Grigorescu, Ioana Postelnicu, și alții pe care i-am avut alături de-a lungul anilor."
    Așa că, în măsura în care cei mai sus pomeniți au avut dosare de urmărire informativă sau au tolerat în preajma lor trupeșa poetesă despre care scriem, opera acestei informatoare poate fi depistată și completată parcurgând și aceste surse documentare.
    în ce mă privește, voi încerca un portret al informatoarei la tinerețe. Voi reveni.
    Scris de asymetria on Saturday, January 10 @ 16:18:41 CET (2371 citiri)
    Citeste mai mult... | 13963 bytes in plus | Jurnal | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Polemici: Dan Culcer. Exportul de cultura româna

    In jurul scandalului privind activitatea Institutului cultural si a diverselor sale filiale confuzia este întretinuta, fiindca presa si diversele interventii oficiale, oficioase si polemice pun accentele unde vor, în functie de interesele grupusculare.
    Scris de asymetria on Monday, August 11 @ 16:26:12 CEST (1344 citiri)
    Citeste mai mult... | 3849 bytes in plus | Polemici | Scor: 4

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Comentariu la o paranteza a lui Paul Goma

    Găsesc în Dialogul dintre Paul Goma și Flori Stănescu, recent publicat pe situl Paul Goma-Site Webistic,câteva interesante informații și accente polemice pe tema cenzurării operei eminesciene în epoca lui Ceaușescu și a receptării, dacă se mai poate folosi eufemismul, mai exact blamării și deformării acestei opere în așa zisul post-comunism, de către o intelighenție proastă și inconștientă, care confundă spiritul critic cu demolarea. Ori demolarea este specifică acculturației violente pe care au practicat-o colonizatorii de toate soiurile, ajutați de intelighenția compradoră care se pune în slujba noilor colonizatori, universaliști și globaliști notorii, pentru care ideologia eminesciană a civilizației organice este principala țintă de atac.
    Cităm paranteza polemică a lui Paul Goma.

    Dan Culcer

    Scris de asymetria on Wednesday, March 26 @ 13:37:37 CET (1855 citiri)
    Citeste mai mult... | 8605 bytes in plus | Jurnal | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Limite, ziduri, case, drumuri, dragomani.


    Mariana Sora afirma, în interviul acordat lui Leonid Dragomir, că fraza lui Nae Ionescu : "Intre națiuni există ziduri care merg de la pământ și până la Dumnezeu", pronunțată de acesta în cadrul unui curs din 1937 sau 1938, a fost resimțită de studenta care era dânsa pe atunci, ca "o fraza memorabilă si dărâmătoare", și a marcat îndepărtarea tinerei, inteligentei și studioasei evreice timișorenem de Nae Ionescu, care probabil i se arătase tot atât de fascinant ca și altor studenți pînă la acea vreme.
    Vreau să notez reacția mea la această frază a lui Nae Ionescu, pe care nu o cunoșteam. Acum, în ianuarie 2008.
    Am continuat discuția pe această temă cu prietenul meu Cseke Gabor, ungur locuind la Miercurea Ciuc, ziarist pensionar, poet și traducător din română. El a avut amabilitatea să-mi traducă textul, care poate fi citit în versiune maghiară la adresa Blogul lui Cseke Gabor

    Nota: Bibliografie
    Wikipedia
    http://fr.wikipedia.org/wiki/Auto-organisation#Auto-organisation_en_physique
    http://fr.wikipedia.org/wiki/Néguentropie
    Text publicat si în Vatra, nr. 1-2 / 2008
    Scris de asymetria on Monday, January 28 @ 19:04:01 CET (1589 citiri)
    Citeste mai mult... | 5690 bytes in plus | Jurnal | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Paricizii culturnici

    Exista poate o legatura între scribii care au umplut, cu stupide si simpliste lepădări de sine și de cei de dinainte, presa româneasca de după 1989 : tentatia paricidului. Asa ca, firește fără să le dau aceiași indreptățire estetică sau morală, pun în același cos de gunoi sau de ghilotină capetele celor care au scris tâmpenii privind opera lui Eminescu sau rolul lui Ceaușescu în istoria României.
    Scris de asymetria on Monday, December 24 @ 13:25:40 CET (1345 citiri)
    Citeste mai mult... | 1827 bytes in plus | Jurnal | Scor: 0

    Jurnalul unui vulcanolog Editoriale: Dan Culcer. Turnatori de vit,a noua

    Manipularea sentimentului de vinovăție, scrie Bogdan Ficeac, autorul unei cărți pe această temă, « dă cele mai bune rezultate pentru integrarea individului în societate, pentru cufundarea lui în anonimat, dar si pentru inducerea supunerii necondiționate fața de autorități.»
    O vină « istorică este cea prin care se creeaza culpabilizarea generală. Vina istorică se bazează pe inducerea unui sentiment de complicitate între autoritățile și cetățenii obișnuiți.» Și în fine se manipuleaza o « vină socială» care constă in «culpabilizarea generala a indivizilor pentru tarele existente în societate». Astfel «individul este determinat să-si minimalizeze propriile sale probleme, să nu mai dea atenție îndoielilor la adresa celor care îl conduc» ( Bogdan FICEAC : Tehnici de manipulare, Edituta NEMIRA 1996).

    Ce altceva decît un act de manipulare, cu scopul de a induce un sentiment colectiv de vinovație, a fost Raportul Comisiei Wiesel din aceasta perspectivă, unde se afirma fără nici un temei legal, faptic sau moral că în Romania, în timpul celui de al doilea razboi mondial, a avut loc Holocaust, acesta devenind posibil ca urmare a "antisemitismului cu rădăcini adînci în istoria politica și culturala a țării".
    Pe această temă, nu poate fi acceptată politica băgării capului în nisip pe care, din motive avuabile și inavuabile, au practicat-o guvernele comuniste dupa 1945 și Partidul comunist în aceiași jumătate de secol.
    Scris de asymetria on Tuesday, June 12 @ 01:26:57 CEST (2973 citiri)
    Citeste mai mult... | 25000 bytes in plus | Editoriale | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Religie, istoria comparata a religiilor sau morala?

    La materia religie se impune elaborarea de manuale de catre Ministerul Educatiei si nu de catre diferitele culte, care prezinta conceptii unilaterale si lacunare, declara Smaranda Enache, presedinta Ligii Pro Europa. Voi comenta acest deziderat.
    Scris de asymetria on Sunday, September 24 @ 11:49:02 CEST (1793 citiri)
    Citeste mai mult... | 2166 bytes in plus | Jurnal | Scor: 3

    Jurnalul unui vulcanolog Poeme: Nicolae Labiș. Noi, nu, niciodata…

    Ma întreb, cutremurat de victoria lenei spirituale si de zeciurea speranței, cine dintre noi si-a invins ”Greșeala, minciuna și groaza”? Cine-și va pierde credința-n izbîndă? Fac pariul ca Nicolae Labiș, revendicat deja de niște ”marxisti” pentru moment anonimi, va redeveni ce a fost, o conștiința,care va servi de referința, un om doborît dar neînfrînt de impostori.
    Dan Culcer


    Nota: Anda Calugareanu cinta pe versurile lui Nicolae Labiș.
    Scris de asymetria on Sunday, July 02 @ 15:59:12 CEST (4276 citiri)
    Citeste mai mult... | 1147 bytes in plus | Poeme | Scor: 5

    Jurnalul unui vulcanolog Jurnal: Dan Culcer. Fragmente supravietuitoare

    Preambul
    Punem la dispoziția eventualilor cititori aceste fragmente de jurnal care, deși publicate în presa scrisa, data fiind raspîndirea aleatorie a acestei prese, ca sa nu zic caracterul ei uneori confidențial, ramîn necunoscute deși pot interesa eventual pe acei cititori mai tineri care nu cunosc viața interna a unei redacții de revista culturala și sociala, cum a fost sau ar fi trebuit sa fie revista Vatra de la Târgu Mures, in vremea național-comunismului, adica sa zicem înainte de 1989.
    Vom continua seria cu alte fragmente și vom cere cu staruința altor redactori de reviste, prietenilor și cunoscutilor sa ni se alature cu evocari, cu amintiri, memorii și jurnale. Scopul meu nu e sa descriu un martiriu, nici sa construiesc soclul unei statui, doar sa salvez de uitare și sa descriu, pentru a facilita priceperea unui mediu și a unor împrejurari sociale care nu se vor mai repeta curînd. (D.C.)

    Publicat dupa Zavera, in revista "Familia", Oradea, la invitația criticului și redactorului Ion Simuț.


    Nota: [N.A. Textul este extras din Caietul mare portocaliu format studențesc cu pătrățele, scris cu cerneală verde și albastră. pe a cărui copertă am imprimat cu litere de plumb, recuperate la tipografia din Tîrgu Mureș, cuvintele "Samizdat" și "emet", în ebraică "adevăr", inversul românescului "teme". Recuperat în primăvara lui 1999 din România, unde fusese păstrat de familia Ceuca, Cornel și Lucia, Caietul portocaliu a rămas într-unul din vagoanele trenului pe care îl iauzilnic spre Paris. Nu cred că-l voi mai recupera de astă dată, dar am două fotocopii. Ei bine, l-am recuperat. La biroul parizian de obiecte pierdute sau gasite, cum vreti. Asa cum si-a recuperat Nicolae Balota, Caietul albastru
    Scris de asymetria on Sunday, May 28 @ 20:10:04 CEST (3082 citiri)
    Citeste mai mult... | 41612 bytes in plus | Jurnal | Scor: 4.88


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.94 Seconds