Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 51 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Limba dulce Editoriale: Magda Ursache. Infractiuni de rostire româneasca

     „Limba română ne obligă să rămânem români.”
    Ioan Aurel Pop
    Nu obosesc să repet că liantul important care ne mai ține nedistanțați, la un loc și ai locului, e limba română. Se șterge identitatea națională pas cu pas. După proiectul de eliminare a tricolorului de pe actele de identitate, altă boacănă. Minte de iepure, ministrul Culturii a găsit cu cale să schimbe numele stației de metrou Eroilor cu...Opera, motivând că ăsta ar fi drumul Uniunii Europene. Dar ce treabă o fi având UE cu stația Eroilor? Exact ce treabă are domnul Bogdan Gheorghiu cu cultura. Și câți miniștri am avut, necroiți intelectual pentru așa ceva: cultură!
    Sunt disprețuiți, pe multe canale televizuale, cei care vorbesc elevat, ca la carte sau „ca din cărți”. Orbii pentru istorie, gramatică, literatură câștigă teren. Că s-a distrus învățământul clasic tip Haret e fără dubiu. F.V.Câțu dixit: „Sănătatea și învățământul sunt chestii de propagandă cu care trebuie să terminăm.” Zis și făcut.La ce grijuri are, achiziționarea a 120.000 de doze de vaccin, școală „în format fizic” pentru copii vaccinați, mă aștept la multe succesuri. În plus, n-o să-și complice viața respectând reguli gramaticale, când deține „creativitate” și are de scris esee.
    Vă relatez un episod din tramvaiul de Baza 3 ( baza industrială nu mai există, i-a rămas doar numele).Un consumator de chipsuri ( le ronțăia non-stop) tinerel ocupase un scaun destinat bătrânilor, în timp ce o doamnă în vârstă abia se ținea pe picioare. Dacă zburam cu Lufthansa, unde salutul „Doamnelor și Domnilor, bine ați venit la bord!” e interzis ca discriminatoriu, nu puteam folosi vocabula doamnă; în tramvaiul de Baza 3 am putut. I-am arătat băiatului sigla indicând restricțiile. Mi-a zis că nu știe decât engleză. E un desen fără cuvinte, băiete, i-am răspuns în engleză. Și dacă nu știi românește în țara ta de origine, e sigur că nu știi nici englezește. „Degeaba sperați”, cum se rostește Câțu despre PSD. Școlerul de educație nouă n-a cedat, în ciuda protestelor călătorilor. Ce să mai zici decât că somnul bunului simț naște monștri? Și poate că ministrul Mediului ar trebui să se ocupe și de ecologia limbajului , de vreme ce Învățământul dă greș.
    Suntem în coláps, zice prim –ministrul.Așa pronunțat, nu; în cólaps, da, suntem. Ba chiar în situație catastruoasă, cum anunță România Te vede. Ce înseamnă vaccinul pentru Cîțu? „Cafeaua la interior.” Bine nu stă nici cu prepozițiile limbii române. Oare ne așteaptă ani de zile cu prim- ministrul celor 12 minute? De vreme ce Dumnezeu a dat Sănătatea doctoresei Mihăilă, care își epilează discursul, poate s-o îndura să ne scape de premierul-interjecție.
    Ce te vaiți? îmi spune un prieten la telefon. Avem marfă cool în marketuri, avem pizzameni și escort girls, avem destule vipușoare de la care primim kiss-uri pe suflet. Cântarea Pandemiei continuă și continuă, îmbogățindu-ne Fondul Principal de Cuvinte cu rapel, incidență, stare de urgență, stare de alertă, stare de excepție... Președintele e ferm: ai de ales, române, să fii precáut ori prost. „Am ajuns prost”, comentează domnia sa faptul că procesul de vaccinare nu merge. Peste Prut, Maia Sandu recomandă santé ieftin. Urare de ultimă oră? Covid ușor! Și câte măsur’ în regim de urgență, contra nevaccinaț’, dar sănătoși, ne mai așteaptă în următoarele săptămâni în balonul alegerilor interne PNL, cu Rareș Bogdan la manetă, politician cu principii ultra- elastice, de ultra-demagog, cum ar zice nenea Iancu.
    De rămas ne-a (mai ) rămas privilegiul de a face haz și mai ales de nehaz, să-i dăm pe râzătoare pe aleși și pe ne-aleși, precum caricaturistul Ciosu ori epigramistul Hurubă, care practică umor de calitate.
    Și mai râdeam de ticurile verbale ale activiștilor PCR, de pronunția lui nea Caisă pretinie, muncipiu și câte altele. Smintelile de limbă ale politicilor actuali rămân de neîntrecut, ca și incredibilul lor tupeu. N-or ști că o funcție publică presupune și un comportament lingvistic corect?Nu cunoști cuvântul, nu-l folosi. Nu cunoști pronunția corectă, încearcăs-o afli. Turcan proroghează și ne ignorează; mai nou, se zdrobește să pună „în transparență” o lege sau ce-o vrea să pună în transparență conița. Și-i gata- gata să-și rupă bluza de pe ea de dragul nostru. Un fan o numește Doamna T.. Ce caraghios! Se întoarce Camil Petrescu în mormânt. Mai potrivit mi se pare s-o numim „mama gafelor” de vreme ce nu prea pare descurcată la minte. Alt liberal vrea să adereze (Să adere, alesule!).O ministră muncită nu scapă de acel r din repercusiune. Și nu numai r se bagă unde nu trebuie, și este în toate ce sunt, ca și cum ar fi corect să eviți o cacofonie inexistentă. Un ins „ca și” finanțist ne anunță trasabilitatea banilor. Nu-i mai la îndemână să zici traseul lor? În fapt, traseul împrumuturilor gigantice îl știe doar Cîțu, dar nu-l spune, cel care confundă recunoașterea cu...recunoștința, fiindu-i străine ambele.
    Cum de-ți încarci mintea și-ți pierzi timpul cu inepțiile astea? revine grijuliul amic, la telefon. Timp nu-mi pierd: în „doișpe” minute am materie primă pentru „doi” foiletoane, atât de pretitundenar jalnică, strâmbată, pocită e limba română . Doi nu mai are feminin: doi fete, doi chei, doi secunde, doi rapeluri, doi restricții, doi județe (carantinate), dar și doișpe voturi (furate). Dâmbovițeii traseiști ai posturilor t.v. zic telefon , instanță, picioare. Un nervotic își pierde firea: „Ce te uiți, mă, așa mine?”În ultima vreme, a apărut „discuție pe doza a treia.”
    Acum vedem ce curativ ar fi fost proiectul lui Pruteanu. Dacă Legea Limbii Române, promulgată în 2004, ar fi fost și aplicată, n-am avea atâtea up-datări nebunești, foarțând lexicul. „N-am Time”, declara recent un teleast. Pariez că nu mănâncă din farfurie, ci din dish.Un senator ne-a rupt cu o vedere din Afganistan: ”Era un lucru wow!”
    Vorbind cu Oana Lazăr, realizatoare de excelență la TVR Iași, care are mereu dinspre mine magda cum laude, am conchis că accentele ( Ozana Barabancea le spune acccenți) sunt în cea mai mare suferință. Pentru un contabil, o sumă e ínfimă; ce indíce are? întreabă altcineva. Recéptorul nu știe. Anomálie, e timpul tău! O reclamă ne propune medicamente benefíce. O știristă care n-a pus burta pe carte îl numește pe Pr. Ilie Cleopa Protosinghélul. Ați observat? Cu cât decolteul e mai adânc, cu atât vorbitoarea e mai agramată.
    Ampla deteriorare a început-o la vârf Ion Iliescu ( de pomină a rămas Sulaina pentru Sulina). A fost continuată de prof. univ. dr. Constantinescu, geolog, cu „mă refer asupra” și cu „nu suntem mai prejos decât nimeni”.Cât despre Iohannis, deține experența înaintașilor.
    Clasa politică se exprimă cum se exprimă, așa cum o duce gura. Mai toți sfidează nonșalant limba română. Organizatorul vaccinării, dr. Gheorghiță, sfidează și latina, vorbind de o adeverință ad labam. Comanda la colonel! Un profesionist al limbii române se întreba dacă a vorbi corect în românește presupune să cunoști și latina. Ei , uite că da, trebuie! Altfel te poți face de râsul curcilor.
    În ce mă privește, am rezistat tocșoiștilor până la urletele bâlbâite ale deputatului USR-PLUS Emanuel Ungureanu: asasascultatați-mă; mă-mămămăsurile mememedicale. Vă imaginați cum ar folosi vocabula manipulabilitate ? A, nu manipulare, lungirea fără noimă a cuvintelor fiind dragă stricătorilor de limbă. Eu, una, n-am Fikatforte să-l ascult pe parlamentarul Ungureanu. Cineva spunea că l-ar vaccina de cinci ori dintr-odată, doar-doar l-ar scăpa de deficiențele de emisie. „De doi zi-zile nu vovovorbim decât.” Întreb: dacă ai limba încleștată, ce cauți la televizor și nu numai „de doi zile”?
    Guvernanții noștri mascați arată în ședințe ca măștile lui Ensor. Râdem până ne dor fălcile. Suntem contagioși? Cine știe! Și cum în democrația noastră de ocazie ( ca să nu-i mai zic second hand) se cam poate ce nu se poate, ne-or da cu o ordonanță de urgență în cap: : „Fără norme gramaticale, ca să fim liberi zi și noapte”.

    Va fi interzis să mai râdem de limba uzitată la vârf statal? Posibil. Ni se va cere să fim supuși credincioși la rău și la mai rău. Cum o face marele spirit oral, ministrul de Finanțe Dan Vîlceanu, om sensibil: „simt scumpiri” „ca-n toată Europa.” La scumpiri suntem cei mai buni. Atât de buni, încât tinerii au ajuns la concluzia că nu mai e de stat în țară, iar fără tineri nimic nu facem. Oare noi, cei rămași , ar trebui să luăm lecții de autoapărare lingvistică? Și-l întreb pe Gabriel Mardare, lingvist, dar și scriitor, as în arta comunicării: Știi vreo mască eficientă pentru a nu ne molipsi de virusul, cu tulpini multe, al greșelilor de rostire?
    Pentru cei care cred că România e drum închis definitiv și vor să se salveze fugind în alt popor, în altă limbă, afirm decis: dintre scriitori, sunt mulți plecați care spun că în limba natală scriu mai cu har, mai expresiv, iar filosofi ca Noica știu ce nuanțat poate gândi ea, limba română, când –vorba Eminescului - e lăsată de specialiști să-și vadă de ale ei, să se gospodărească singură.

    Pierderea limbii e tragică. La fel de tragică e pierderea demnității naționale. S-a întâmplat luni, 23 august, la Kiev, când președintele și premierul n-au putut articula nimic după ce președintele Ungariei a declarat că România e „stat ocupant” și că Transilvania ar aparține Ungariei. Era atât de greu să se dea o replică fără prompter? Greu pentru Cîțu, dar și pentru Iohannis?
    Închei, nu fără a-l cita pe D. Caracostea: „...ceea ce se numește atât de searbăd gramatica unei limbi este de fapt depozitarea unei forme a gustului național.” Cei care ignoră cuvântul național nu sunt decît ambasadori ai neantului.Mihai Ursachi îl țintea pe unul singur, acum s-au multiplicat, clonat etc. Eu sper –așa sper!- că vor ieși din cărți, cum au ieșit și proletculții.
    Magda Ursache

    Scris de asymetria on Sunday, August 29 @ 19:04:57 CEST (75 citiri)
    Citeste mai mult... | Editoriale | Scor: 0

    Memoria Editoriale: Magda Ursache. OAMENI DE APA

    Magda Ursache. OAMENI DE APĂ

    „Conștiința a ceea ce este și hotărârea fermă e puterea cea dintâi a unui popor.” N. Titulescu
    Am aflat, în „Jurnal israelian” Nr. 33, 2021, un poem magnific de Șerban Foarță, intitulat Om-de-Apă. Mâhnit „că nu-și poate forma/păstra-o,-asta e enorma/ rușine a Omului de-Apă” ; el se lamentează, ce-i drept, dar ia forma vasului în care e turnat. Spuneam în foiletonul precedent, Anulează Cultura !”, că nu vreau să mă supun acestei politici/mișcări sau ce-o fi ea, Cancel Culture. S-a mai dărâmat o dată statuia lui Maiorescu. În studenția mea, zăcea pe strada Sărărie, în curtea lui Ioan Nădejde, propovăduitor al socialismului și ateismului, care se tot întreba între 1881 și 1884 : Este sau nu este Dumnezeu ? Statuia a fost apoi topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe rectorale. O prăvălire iarăși de statui ? Îl prăvălim pe Kogălniceanu pentru că nu ne mai place direcția sa, a Daciei literare, dar și pentru că omul din Cogâlnicul Basarabiei arată, din fața Universității „Cuza”, direcția : peste Prut. După „cotitura” din 1944, a fost decapitat bustul lui Goga din rotonda Cișmigiu. La Iași, recentuț, doamna parlamentar Chichirău a făcut zarvă mare privind bustul de pe Copou al „poetului părtimirii noastre”. Altă consoră a sa a apărut într-un tricou cu chipul Anei Pauker.
    Magda URSACHE
    Scris de asymetria on Thursday, April 15 @ 16:55:25 CEST (273 citiri)
    Citeste mai mult... | 14356 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0

    Distribuitor de afise Dialoguri: Primar Târgu Mures: Problemele administratiei locale nu se rezolva etnic

    Cititor scrie "https://m.rfi.ro/politica-125603-primar-targu-mures-probleme-administratie-locala-rezolva-plan-etnic"
    Scris de asymetria on Thursday, April 15 @ 16:50:58 CEST (251 citiri)
    Citeste mai mult... | Dialoguri | Scor: 0

    Memoria Istorie recenta: Ioan ROSCA. Analiza contrarevolutiei din 1990: O revenire

    Concluzie? 3.4 O revenire imaginară… Cei ce am reuși să coborîm de pe Everestul ucigaș al ascensiunilor filosofice extreme, înainte de a fi răpuși de lipsa aerului (materiei spirituale), ar trebui să re-construim, asumîndu-ne situația demiurgică- deci arbitrară, un spațiu coerent de sensuri, de care să putem sprijini un păienjeniș de atitudini, misiuni, acțiuni. In amenajarea vechilor/noilor cuiburi ale gîndului ne-am putea lăsa pilotați de coerența adecvării la o nouă realitate sau motivați de bucuriile rezonanțelor cu sinele din trecut. Dacă am procedat la deconstrucție cu oarecari menajamente, vom mai găsi material de zidit printre ruinele fostelor noastre înjghebări, poate chiar întregi clădiri conceptuale, rămase în picioare- cu temelii valorice cu tot- mulțumită continuității/inerției existențiale. Să spunem că am alege întoarcerea în sine, întru Bine. Am descoperi atunci de ce se poate re-crede în ceva, de ce te poți împlini ca adept al dreptății sau adevărului- sfidînd teama de zădărnicie. După care, coborînd spre un nivel mai concret , ne-am regăsi "datoriile", acele sarcini/răspunderi care ne întăresc unuitatea/forma, combătînd transformarea devenirii în destrămare. Mai e un pas pînă la acte, dar bănuiesc că aici reconstrucția internă nu mai poate evita dimensiunea socială- totul depinzînd de ce fac și cei din jurul nostru, cu care ne-am sincronizat sau nu, pe drum. E deja greu să-ți țeși singur o religie socială, dar să o și practici fără colaborări- devine absurd.  Dacă am trece și de hopul acesta, împreună cu cei cu care am rămas în rezonanță, am putea recuceri poziția din care am plecat, cu avantajul de a fi parcurs spirala ce ne-ar permite să jucăm cu chef, deși știm că jucăm- și chiar ce , cum, și de ce. Atunci ar apare din nou, în lumină întărită de întunericul din care revenim, umbrele celor care au mers pînă la capăt în apărarea demnității. Și mișcîndu-ne dezinvolt printre etajele peșterii lui Platon, am repercepe păpușarii care au terciut destinele celor înlănțuiți de regimul comunist, care ne-au irosit scînteia vieții. Intii, actorii direcți, instrumentele oarbe ale represiunii, mercenarii și profitorii. Apoi, în fundal- stăpînii dinăuntrul lagarului, în culise-regizori externi și în prim plan- marionetele "civice" (vezi si [96]) . Vom re-constata că păpușarii de afară s-au aliat cu ticăloșii locali întru paralizarea emancipării victimelor- care nu convine paraziților mondializați (vezi și [97]). Reveniți la nivelul simplu/curat de discernămînt, curățați de propagandă, vom sesiza de ce condamarea comunismului a fost înlocuită cu denunțarea "antisemitismului" (vezi și [98, 99]), răsturnare care revalidează sentințele Tribunalului poporului și spune tot despre destinul țării. Faptul că "sfinții închisorilor" trebuie considerați iar "bandiți" (vezi și [100]) arată pe ce mîini am ajuns/rămas, mutînd lumina de la est la vest. Dezbărați de toxinele ideologice care ne-au paralizat, vom revedea sintetic istoria încercării de ridicare a națiunii Române și vom observa piedicile de care s-a lovit și care sînt pe cale să o răpună, jertfind-o pe altarul unui cosmopolitism anihilant, legitim pentru anumite plămădiri conștiențiale, dar incompatibil cu justițiarismul. S-a suferit prea mult pentru ca renunțarea la visul românesc să nu ne scopească. Am sosit la capătul incursiunii regresive: aici ar urma să recucerim candoarea cu care sălbăticii din care ne-am diluat iși făceau bărbătește dreptate…
    7 iulie 2020
    Ioan Roșca (PhD în fenomenul explicației,  http://www.ioanrosca.com/ ) P { margin-bottom: 0.21cm }A:link { so-language: zxx }
    Scris de asymetria on Saturday, March 06 @ 20:52:48 CET (340 citiri)
    Citeste mai mult... | Istorie recenta | Scor: 0

    Historia oculta Istorie recenta: Ioan ROSCA. Analiza contrarevolutiei din 1990

    O altă călătorie la capătul nopții -Raport pentru lucrarea "Vertebre românești" -
    1. Istoric sintetic al zbaterii mele justițiare 1.1 Introducere: contrarevoluția din 1990. Ca supus al satrapiei comuniste, refugiat în profesionalism, natură și filozofie, am acumulat frustrare și rușine [1]. Pentru a mă curăța de umilințe și lașități, după 22 decembrie 1989, m-am aruncat în farsa "eliberării" [2], m-am implicat (vezi episoadele relatate la [3] ) în încercarea de răsturnare a puterii securi-comuniste, adică de continuare a revoltei începute la 16.12.89, întru împlinirea revoluției anticomuniste, prin înfruntarea Contrarevoluției feseniste. Prin tot ce am intreprins (încercarea de a fonda "Partidul renașterii spirituale" și de a lansa "Alianța 90"; constituirea Asociației "Dialog Piatra Neamț"- implicată în acțiuni de protest locale și naționale, participantă în mitingul din Piața Universității, membră în Alianța Națională pentru Proclamația de la Timișoara; constituirea Alianței Opoziției din Neamț- implicată în încercarea de unificare a forțelor anticomuniste; constituirea Alianței Civice etc.) am încercat să combat farsa "tranziției" criminale:  conservarea puterii și acapararea avuției acumulate în lagărul comunist de către foștii gardieni (moștenitorii lor)- camuflate prin năpîrlire organizațională și ideologică. Eforturile noastre au fost patetice, dar complet sterile, dintr-o sumedenie de motive, începînd cu slăbiciunea rezistenței interne și terminînd cu complicitatea externă (cîștigată prin vînzarea pe nimic a unei părți din pradă și aservirea neocolonială a țării la noii stăpîni, în urma trocurilor la masa verde "geostrastegică"). Bătălia anului 1990 a fost redusă la lovitura "mineriadei" de către cei interesați în ascunderea dezertării lor de pe frontul unei revoluții agonizante, ce nu și-a putut atinge masa critică din cauza rezistenței aparatului securicomunist regrupat (vizibil și subteran) în spatele FSN, confiscării "opoziției" prin agenți infiltrați și diabolizării ei prin media de serviciu ajutată de rețeaua informatorilor conspirați, docilității colaboraționiste a majorității populației- domesticite comunist, etc. Am sintetizat observațiile mele privind "feseniada" contraevoluționară (în care trebuie încadrat episodul "mineriadei") într-un Raport-Rechizitoriu depus la 22.12.2007 [4], cu care am încheiat participarea mea la cercetarea efectuată de procurorii militari din echipa Voinea (vezi și [5c]) declanșată de depunerea unei plîngeri penale [5a] pentru reprimarea noastră la Piatra Neamț, acțiune explicată într-o declarație de presă [5b].  Hotărîrea cu care oamenii Sistemului au dus lupta (care ar fi putut fi tratată ca "restaurație", dacă regimul ar fi scăpat vreo clipă puterea din mîini) s-a bazat și pe teama vinovaților de a nu fi pedepsiți pentru crimele care compun "genocidul comunist". Toate episoadele bătăliei s-au învîrtit în jurul "joscomunismului"- care nu avea sensul ideologic pretins de actorii agitați pe scenă de servicii secrete, ci un înțeles acut justițiar. La deschiderea porții lagărului de exterminare, exploatare si alienare- care distrusese cîteva generații, cerința stringentă- pentru deținuți- era răsturnarea criminalilor și pedepsirea lor- nu schimbarea formelor organizaționale și acoperirilor ideologice- cu rămînerea lor la putere. 
    Ioan ROȘCA


    Nota: Trimiteri la documente și eseuri-manifest: 1 Scurt-circuit biografic- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/biograf.htm 2 Din nou despre revoluție și răscoală- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-3 3 Istoria unei contestații- http://www.piatauniversitatii.com/ico/ 4 Revoluția și Contrarevoluția din România- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2007-12 5a Plîngere depusă la Parchet, pe 26.04 2005- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/plingere.htm b Declarație de presă 2005- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.htm c Știri despre plîngerea împotriva celor ce au înăbușit Revoluția în 1990- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-5 6 Alianța Opoziției-Neamț- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/aon_declaratie_constituire.htm 7 Comunicat-Apel- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/13b_vol48_dreptatea.jpg 8  Marșul Alianței Civice- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/15ab_marsul_ac_1.jpg 9 a Acum 5 ani, contrarevoluția. (7)- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_7.htm b Acum 5 ani, contrarevoluția... (9) http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_9.htm 10 Apel din Moldova- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04g_dialog_pn_8.jpg 11 Intervenție- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04i_dialog_vara_90_1.jpg 12 Comunicat- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/04i_dialog_vara_90_3_comunicat.jpg 13 Declarație solemnă- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/declaratie_solemna.htm 14 Solidarizare- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/solidarizare_ac_91.jpg 15 Pentru a ne apăra credința în dreptate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/creddrepl.htm 16 Falsuri politice regizate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/falsuri_politice_cotidianul_91.jpg 17           Scrisoare deschisă către congresul AFDPR http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/scrisoare_deschisa_cotidianul_91.jpg 18 Revoluție și Contrarevoluție- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/a0revolsicontrarev.htm 19 Ce este fenomenul Pitești?- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/a5fnomenulpitesti.htm 20 Ion Iliescu- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1993-1994/docs/biliescunuepresedintelemeu.htm 21 Poate.  Dar eu ramin in revolutie!- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/3raminrev.htm 22 Istoria contestării lui Ion Iliescu- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/25contestiliescu.htm 23 Pînă se face liniște... http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/30liniste.htm 24 Protest-sinteză adresat lui Clinton pentru primirea lui Iliescu, 25 septembrie 1995- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/sclinton.htm 25abcd Tîrgul comunității evreiești cu securitatea din România p1-5  http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/u1tirgul.htm (pentru părțile 2-5, în această adresă, trebuie înlocuit u1 cu u2, u3, u4, u5) 26  Scrisoare deschisa catre Călin Nemeș- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/cnemes.htm  27 Vînt rece de la Vest- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/01.htm 28 NATO- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/02.htm 29 Seminar Holocaust - E mai grav! - http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/05.htm 30 Complicitate camuflată degradant-  http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/07.htm 31 Dezbateri de diversiune- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/08.htm 32 Alibiul pedepsirii antisemitismului in sovietizarea Romaniei- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/09.htm 33 "Masuri" de "redresare" a "Romaniei": sinteză a unui program difuz- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/38e.htm 34 Un interviu despre globalizare- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/42.htm 35 Procesul comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale-  www.procesulcomunismului.com 36 Piața Universității Distribuită-  http://www.piatauniversitatii.com/ 37a Platforma Acțiunii Pentru Eliberarea României- http://www.piatauniversitatii.com/paer/ 37b Manifestația din Piața României, rubrici în prima parte de la: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/ 38 Întîlniri cu Gheorghe Dorel Nechita- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-314-2005-1 39 Epilog 1: 20 Mai-  http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_18.htm 40 Scrisoare deschisă către Ana Blandiana- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-9 41 Apel pentru înființarea Comitetului pentru reprezentarea victimelor comunismului- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm 42a Incompatibilitea domnului Tismăneanu- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2006-6  b Scrisoare deschisă către Sorin Ilieșiu- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-8 c  Scrisoare deschisă către Dan Culcer- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-8 d Dezbatere privind sensul Procesului Comunismului- https://www.youtube.com/watch?v=7nHE53jHoQQ 43 Plîngere penală CRVC- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2006-8 44 Scrisoare deschisă către Claudiu Secașiu- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-8-2010-8 45 Sentința CRVC- http://www.procesulcomunismului.com/sentinta.htm 46 Cererea din 19.12.2006 pentru integrarea dosarului 735/P/1990 închis cu NUP în 1993, legat de groapa comună de la Dealul Mărului- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/dealul_marului-2006-12.htm 47 Memoriu din 16.09.2008- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2008-9 48a Manifest pentru rezistență- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2007-6 b Combaterea intereselor antijustițiare securicomuniste- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2008-6 49 a Scrisoare deschisă către Doina Cornea- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2010-9 b Scrisoare deschisă către Doru Mărieș- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2010-9 c Scrisoare deschisă către Marius Oprea- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2010-8 50 Rolul procuraturii în evitarea Procesului comunismului, contrarevoluției și tranziției criminale - Memoriu adresat Procurorului General- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2010-8 51 Ordonanța Molcuț din 29.09.10- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2010-11 52 Plîngerea Roșca, din 10.11.2010- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2010-11 53 Rezoluția Iacob din 3.12.10- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2010-12 54a Plîngerea Roșca la ICCJ- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-9-2010-12 b Plîngerea Ionițoiu la ICCJ- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2010-12 55 Precizări - pentru termenul de la 25 februarie- 2011 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-2 56 Sentința nr. 325 din 25.02.11- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-2 57 Relatarea ședinței din 8.09.11- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-9 58 Volumele parchetului în dosarul 35/P/06-  http://www.procesulcomunismului.com/cedo/private/21_29.pdf 59 Sentința nr.1368 din 8.09.2011-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-9 60 Concluzii privind inculparea celor care au blocat judecarea crimelor comunismului-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-5 61 Sentința 222/F 29.05.2012- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/ionitoiu_sentinta_222F_2012.htm 62 Plîngere Roșca în dosarul 75/P/97- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2011-3 63 a Ordonanța Stoica 20.1.09- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/ordonanta_stoica_20ian2009.pdf b Rezoluția  Iacob- 1251/II/2/2011 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-6 64 Plîngerea la ICCJ  contra rezoluției 1251- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-6 65 Notele pentru ședința din 5.12.11- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2011-12 , http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2011-12 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2011-12 66 Nota depusă pentru termenul din 23.02.12- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2012-2 67 Sentința nr.181 din 13 februarie 2012- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2012-2 68 http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/46b_proiectul_solidaritate_justitiara_18dec_2008.htm 69 Colecția Gavril Vatamaniuc- http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/ 70 Am să vă pun în față o oglindă- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-8-2009-12 71 Colecția Viorel Rovențu- http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/ 72 Respingerea cererii FRFDPLA la CEDO de catre judecătoarea E Steiner- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/1_raspuns_cedo_FRFDPLA.jpg 73 Comunicatul FRFDPLA- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/2_comunicat_federatie_5dec2011.jpg 74  Dosarul trimis la CEDH/CEDO- 54615/12- http://www.procesulcomunismului.com/cedo/index.html 75 a. Intrebări propuse domnului procuror Dan Voinea- pentru dosarul Ioan Rosca trimis la CEDO- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2012-8 b. Intrebari propuse domnului avocat Antonie Popescu - pentru dosarul Ioan Rosca trimis la CEDO http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-7 76 Plîngere  CEDO pentru V.Roventu - http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r2_roventu_romana.pdf http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r3_anexa1_istoria.htm http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/demersjur/r4_anexa2_documente.htm 77 Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-1 78 Un mănunchi de scrisori deschise, către juriști implicați in reabilitarea justiției http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2010-9 79 Reabilitarea legalității: de la combaterea prescrierii la condamnarea uzurpării justiției http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2009-12 80 Tehnica post-incriminărilor… amnistiante- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2010-9 81 Deblocarea procesului pentru crimele comunismului- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2007-5 82 Scrisoare deschisă către veteranii țărăniști- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-12-2012-3 83 De la vinovăția justiției la falimentul dreptului-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2011-3 84 http://epochtimes-romania.com/news/statul-captiv-cel-mai-mare-aparat-de-represiune-video---236403 85 a. Opinia cetățeanului Ioan Roșca  privind proiectul de lege privind revizuirea constituției României http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4 86 b. Comentarea răspunsului Consiliului legislativ la propunerea MCC http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2013-4 c. Puterea cetățeanului- intărita prin Constițutie- http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale-2013-9 d. Observații privind poziția CL față de noua propunere MCC- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2014-3 86 Ascunderea genocidului antiromânesc-demonstrație-  http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2013-1 87  Fonduri de documente-  http://www.procesulcomunismului.com/marturii/ 88 Activitatea comitetului- http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm 89 Alternative- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-977-2005-3 90 Ne lăsăm (des)ființați dinafară? http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-790-2005-3 91 Paradoxul prizonierilor dincolo de perplexitate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/23.htm 92 Prizonieri în contradicții capcană- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/22.htm 93 Mai bine ca afară?- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2018-9 94 a Perplexitatea morală: a crede, a spune, a face, a fi - http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-635-2005-2 b Trei intrebări coborînd/urcînd către miezul condiției noastre politice http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/trei-2005-3.htm c Perplexitatea dinafară/dinăuntru - o întrebare- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-7-2006-1 d Criza sensurilor- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2015-5 95 a Mistica îndoielii asumate:a ști că crezi în loc să crezi că știi- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-701-2005-2 b Alternativa perplexității asumate- http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2000-2003/docs/perplexitate.htm   96 Scrisoare larg deschisă- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2015-8 97 Observații privind poziția SUA față de problema judecării comunismului în România- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2015-8 98 Și răzbunarea împotriva antisemiților stă în calea judecării genocidului comunist- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-4-2013-9 99 Petiție: Legea 217/2015 nu este constituțională- http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2015-8 100 Despre genocidul contra legionarilor cînd vorbim? - http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2015-8
    P { margin-bottom: 0.21cm }A:link { so-language: zxx }
    Scris de asymetria on Saturday, March 06 @ 18:56:39 CET (340 citiri)
    Citeste mai mult... | 66990 bytes in plus | Istorie recenta | Scor: 0

    Memoria Recenzii: Social-democratia ca utopie la Henri H. Stahl (Nicolas Trifon)

    Școala Gusti face obiectul unei multitudini de contribuții regrupate în două volume. Primul, Marginal și experimental – Cooperativa Gusti: două decenii de cercetare în istoria sociologiei (coord. Ionuț Butoi, Martin Ladislau Salamon, București, Eikon,  2020), a apărut acum câteva luni; al doilea, Condamnare, marginalizare și supraviețuire în regimul comunist. Şcoala gustiană după 23 august 1944 (coord. Zoltán Rostás, Chișinău, Cartier, 2021) a ieșit săptămâna aceasta de la tipografie. Într-un caz, ca și în celălalt, cercetările în materie de istorie orală și interviurile realizate încă din anii ’80 de Zoltán Rostás sunt la originea perspectivei adoptate de o bună parte dintre autori, deseori membri ai Cooperativei G. Convorbirile lui cu Stahl, publicate cu titlul Monografia ca utopie: interviuri cu Henri H. Stahl: 1985-1987 (București, Paideia, 2000), constituie actul de naștere al acestei structuri informale care se prezintă mai degrabă ca o cooperativă decât ca o instituție academică.

    Scris de asymetria on Wednesday, March 03 @ 16:28:29 CET (366 citiri)
    Citeste mai mult... | 33771 bytes in plus | Recenzii | Scor: 0

    Distribuitor de afise Roata vremii: MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovati pentru pãcatele p&

    MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER]
    Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor
    https://www.cotidianul.ro/vinovati-pentru-pacatele-parintilor/
    Sursã - Mediafax
    16 octombrie 2020 (R.C.) Actualitate, Analize 10
     
    Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor – scoºi din morminte, unii deþinuþi politici sînt condamnați, din nou, prim copiii lor; urmașii de legionari nu primesc indemnizații”, scrie istoricul Marius Oprea pe mediafax.ro.

    „Suferinþa este „discriminatã” în Parlament, tocmai la propunerea reprezentatului Comunitãþii Evreieºti: deºi copiii nu pot purta vina pãrinþilor, urmaºii deþinuþilor politici nu primesc drepturi, dacã pãrinþii lor condamnaþi au fost legionari, deºi aceºtia din urmã au fost beneficiari ai Decretului-Lege 118, care a acordat compensaþii tuturor foºtilor deþinuþi politici. ”
     Depututatul Comunitãþii Evreieºti a fãcut o propunere care hrãneºte antisemitismul
    Aparent, nu ar fi vreo noutate: s-a votat iarãºi o lege strîmbã în Parlamentul României. Adicã, modificãrile care s-au adus Decretului-Lege 118/1990, prin care se acordã drepturi bãneºti urmaºilor de gradul I ai foºtilor deþinuþi politici a trecut cu un amendament prin care sînt excluºi de la primirea unor indemnizaþii urmaºii legionarilor ºi al celor condamnaþi pentru ”crime de rãzboi” – situaþie în care aceºtia din urmã s-au aflat ºi în cazul Decretului amintit. Amendamentul a fost introdus de Silviu Vexler, deputat din partea minoritãþii evreieºti ºi preºedinte al Federaþiei
Comunitãþilor Evreieºti din România ºi a fost votat cu o largã unanimitate.
    Prevederea nedreptãþeºte o largã categorie de urmaºi ai deþinuþilor politici, întrucît practica Securitãþii era aceea de a vedea ”legionari” peste tot, pentru a-ºi justifica multe din crimele ºi abuzurile sale. E un fapt pe care vi-l poate confirma orice cercetãtor al arhivelor acesteia. Dealtfel, cunoscînd aceastã realitate, nici mãcar regimul Iliescu nu a operat o asemenea discriminare, care n-a fost cuprinsã în Decretul-Lege 118/1990, care se referã la ”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”.
Aceastã discriminare apare abia acum, la trei decenii de la cãderea comunismului ºi nu-i mai priveºte nici mãcar pe foºtii deþinuþi politici, ci pe copiii lor…
    Sîntem într-o situaþie care depãºeºte cu mult o dezbatere de idei, o disputã istoricã ºi un rãzboi ”instituþional”, ca acela purtat de Institutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, pentru schimbarea numelor unor strãzi, ºcoli care poartã numele unor personalitãþi care în opinia acestuia au fost legionari sau au fost condamnate pentru ”crime de rãzboi”, ori pentru demolarea unor statui precum cele ale lui Mircea Vulcãnescu sau Petre Þuþea, care poartã aceastã vinã. De astã datã, acest rãzboi, care orice am spune e oricum inegal ºi inechitabil, pentru cã s-a purtat împotriva unor oameni care nu se mai pot apãra, dintre care mulþi au plãtit scump, chiar cu viaþa, greºelile fãcute (asocierea cu fascismul ºi miºcarea legionarã), acum a ajuns ”pînã-n pînzele albe” ºi vinovaþi sînt ºi copiii lor. Cei care au fost odatã condamnaþi pentru trecutul sau faptele lor, ºi-au ispãºit pedeapsa ºi mulþi au murit în condiþii inumane în lagãre ºi închisori, se vãd acum ”dezgropaþi” cu tot cu trecutul lor, ca sã justifice o nouã discriminare, prin care copiii lor, privaþi în timpul comunismului de drepturi, marginalizaþi ºi ostracizaþi din cauza condamnãrii politice a pãrinþilor, sã aibã acum de suferit o nouã discriminare.
    Scoºi din morminte, deþinuþii politici din vremea comunismului sînt acum condamnaþi a doua oarã: de astã datã suferã copiii lor, cãrora dupã ce li s-a rãpit copilãria ºi le-a fost îngrãdit viitorul din cauza greºelilor pãrinþilor, acum sînt lipsiþi de compnesaþii din partea statului, pentru aceleaºi pãcate ale pãrinþilor. Nu numai cã amendamentul acesta cuprinde o prevedere profund neconstituþionalã, încãlcînd orice principiu de drept – în afara celor naziste, care judecau dupã ”originea etnicã” – dar ea este, sub aparenþa unei ”corectitudini politice”, profund lipsitã de
fundamente etice. E cinicã, imoralã ºi profund nedreaptã ºi, deºi se vrea a fi reparatorie, loveºte în oameni a cãror vinã e cã s-au nãscut în chiar acele familii.
    În plus, amendamentul domnului Vexler afirmã principiul abuziv conform cãruia copiii sînt fãcuþi vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Dincolo de toate, în mod paradoxal, aceastã propunere vine tocmai de la deputatul Comunitãþii Evreieºti, o comunitate care ºtie mai bine decît oricare cît de crud ºi nedrept este stigmatul extins de la pãrinþi asupra copiilor. Este, în orice caz, o propunere care astfel asociatã, nu are decît sã activeze un sentiment antisemit în rîndurile unora dintre români, pînã acum într-o largã majoritate absolut strãini de asemenea manifestãri.

    Amendamentul Vexler contravine unei legi în vigoare

    În genere, statul român este nesimþitor faþã de victimele abuzurilor sale. Acum, încã o datã. Ceea ce se întîmplã nu este o noutate. La fel s-a întîmplat cu ”Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunþate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, la care am lucrat împreunã cu regretatul senator Constantin Ticu Dumitrescu. Legea 221, pe care am scris-o în mare parte a fost însuºitã de cãtre Monica Macovei, pe atunci ministru al justiþiei, care a început în 2006 procedurile de avizare în interiorul guvernului Tãriceanu ºi în anul urmãtor a transmis-o la Senat, unde a fost adoptatã pe 12 mai 2008 cu o largã majoritate. Proiectul a fost trimis apoi pe 17 iunie 2008 la Camera Deputaþilor (decizionalã), care a adoptat-o un an mai tîrziu, fiind promulgatã de Traian Bãsescu în 30 iunie 2009. Eram în culmea fericirii, pentru cã mulþi dintre deþinuþi, majoritatea lor fiind condamnaþi cu confiscarea averii, se puteau în sfîrºit adresa în instanþã, pentru despãgubiri.
    A început tot atunci ºi un ºir întreg de aberaþii, unele instanþe acordînd despãgubiri disproporþionate, unele nesimþit de mari, altele prea mici. Culmea a atins-o pretenþia lui Victor Ciorbea, care a cerut cîte un milion de euro pentru fiecare an de detenþie politicã, suferitã de clientul sãu Ion Diaconescu, ceea ce a alimentat nemulþumirile, pînã la un punct justificate, pe care le manifesta Ministerul Finanþelor faþã de unele pretenþii nesãbuite, dar ºi de modul în care acestea erau cauþionate de instanþele de judecatã în acordarea daunelor, pe care, avînd (greºit!) încredere în luciditatea ºi bunul simþ al justiþiei, nu le-am putut prevedea.
    În cele din urmã, s-a ajuns la abrogarea articolului 5, alineatul 1 cel care statua posibilitatea obþinerii de despãgubiri, din Legea nr. 221/2009, prin declararea lui ca neconstituþional, prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 1358/din 21 octombrie 2010. Dacã începînd cu data publicãrii în Monitorul Oficial a legii, în 2 iunie 2009, foºtii persecutaþi politic se puteau adresa instanþelor de judecatã pentru a cere despãgubiri, de la aceastã datã toate acþiunile în instanþã au fost suspendate ºi nu s-au mai putut înainta altele. Nici la CEDO nu mai putea avea nimeni speranþa legitimã a unui cîºtig de cauzã, deºi au fost avocaþi care au încercat sã speculeze deznãdejdia foºtilor deþinuþi politici, pentru cã dispoziþiile legii n-au fost desfiinþate ad-hoc, printr-un mecanism extraordinar, ci pe un traseu ordinar, pe calea exercitãrii controlului de constituþionalitate.
    Dar a rãmas încã valid ºi legal, ceea ce Legea 221 prevedea la articolul 1 al ei, ºi anume caracterul ilegal ºi abuziv al condamnãrilor politice, precum ºi anularea ºi casarea tuturor sentinþelor din procesele politice, toate fiind enumerate în textul legii, în conformitate cu prevederile penale, speciale sau cu caracter secret în baza cãrora opozanþii regimului comunist au fost trimiºi în lagãre ºi închisori. Toate aceste condamnãri au fost anulate prin Legea 221, iar aceastã prevedere nu a fost niciodatã declaratã neconstituþionalã, ceea ce duce la argumentul de nelegalitate al amendamentului deputatului Silviu Vexler. Lãsînd la o parte cã el e profund neconstituþional. De astã datã, rãmîne de vãzut dacã Curtea Constituþionalã va acþiona la fel de prompt ca în cazul Legii 221/2009, în a constata cã e profund ilegitim sã-i nedreptãþeºti pe copii, pentru condamnãrile suferite de pãrinþi.

    Întoarcerea la stalinism
    În urma intervenþiei deputatului Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti, domnul Vexler, textul legii prin care se acordã drepturi ºi urmaºilor direcþi ai foºtilor deþinuþi politici sunã astfel:
“Prevederile prezentului decret-lege nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni contra umanitãþii sau celor în cazul cãrora s-a dovedit cã au desfãºurat o activitate fascistã ºi/sau legionarã în cadrul unei organizaþii sau miºcãri de acest fel, precum ºi copiilor acestora.” (subl. n.). Cine va rãmîne însã sã producã aceastã ”dovadã”? Rãspunsul este simplu. Abilitat cu asemenea atribuþii este Insitutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, care ºi-a fãcut datoria în acest sens, pînã acum, cu asupra de mãsurã, prin acþiuni uneori împinse la absurd. Ca o glumã a istoriei, prin Hotãrîrea 902 din 2005 prin care lua fiinþã, acesta primea ca sediu o clãdire în municipiul Bucureºti, pe Str. Vigilenþei nr. 3.
    Îmi vine în minte un caz controversat, în care  autoritãþilor din Slovacia, care au vrut sã dea numele eroului român antifascist Ion ªiugariu unui pod pe care acesta l-a apãrat cu preþul vieþii, Ambasada României la Bratislava le-a cerut sã nu facã acest lucru, întrucît poetul-soldat Ion ªiugariu ”a fost legionar”, potrivit avizului cerut ºi transmis Ambasadei de ”cei în drept”. Numai scandalul internaþional care se profila, cît ºi intervenþia energicã a fiicelor eroului au fãcut ca Ambasada României sã dea înapoi, umplînd însã de ruºine imaginea þãrii.
    Activitatea Institutului ”Elie Wiesel” în materie de ”vînãtoare de criminali de rãzboi” ºi legionari e cunoscutã deja. A ajuns notoriu cazul lui Mircea Vulcãnescu, socotit ”criminal de rãzboi”, caz în care Institutul a cerut demontarea plãcilor comemorative, demolarea bustului sãu, schimbarea denominaþiei strãzii ºi a liceului care-i poartã numele. În mod paradoxal, statul român a acþionat altfel în acelaºi caz, printr-o instanþã de judecatã. Doamna Mãriuca Vulcãnescu s-a adresat justiþiei în 2018, pentru a constata caracterul politic al condamnãrii tatãlui sãu. "Este vorba de o persoanã care a fost condamnatã, umilitã, care a suferit ºi a fost omorîtã pe nedrept, ba mai mult, imaginea ºi memoria îi sînt pãtate ºi post-mortem, prin existenþa ºi menþinerea efectelor hotãrîrilor de condamnare, iar aceste efecte se rãsfrîng ºi asupra mea, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, în cererea de chemare în judecatã. A pierdut, prin sentinþã definitivã ºi irevocabilã, în vara anului trecut. Acum, în vîrstã de 88 de ani, nu mai poate spera la vreo indemnizaþie, cu toate cã ºi ea, ca fiicã a tatãlui sãu, a fost întemniþatã de comuniºti.
    Prin forma nouã a Decretului Lege 118, Insitutul ”Elie Wiesel” devine o adevãratã instanþã de judecatã, iar deciziile sale, cu antetul Guvernului României, care vor fi solicitate ºi transmise 
Caselor de Pensii, pentru a stabili cine a fost ºi cine nu ”fascist-legionar” (o echivalenþã pe care Tribunalul de la Nuremberg nu a fãcut-o) sau ”criminal de rãzboi” au autoritate de lucru
 judecat. De la instanþã moralã ºi poliþie culturalã, acum aceastã instituþie primeºte pîinea ºi cuþitul, judecînd asupra atîtor desine sfãrîmate – vorbim de copiii unor deþinuþi politici socotiþi
 de Securitate drept legionari. Aici, au fost incluºi, de pildã, în cursul anchetelor la care au fost supuºi inclusiv mari oameni ai Bisericii, precum Bartolomeu Anania sau Dumitru Stãniloaie.
 Eticheta de ”legionar” era aplicatã, de fapt, în cursul anchetelor Securitãþii cu o foarte mare largheþe ºi de foarte multe ori fãrã nicio bazã realã. Acum, ”tezele” Securitãþii, potrivit cãrora
cei care se împotriveau comunismului nu puteau fi decît legionar, au devenit literã de lege în Parlamentul României.
    În noaptea de Rusalii a anului 1951, au fost deportaþi în Bãrãgan peste 40.000 de oameni, în primul rind familiile legionarilor arestaþi în noaptea de 14 spre 15 mai a anului 1948. Acelaºi
Parlament al României, în urmã cu doi ani ºi jumãtate, însã de astã datã în ”tãcerea asurzitoare” a deputatului Vexler, a votat o lege (ºi preºedintele Iohannis a promulgat-o) prin care 14 mai,
data la care au fost arestaþi toþi comandanþii legionari în 1948, a devenit ”zi naþionalã de comemorare a martirilor morþi în temniþele comuniste”. Ce sã mai înþelegem din asta?
    Nimic bun, atîta cîtã vreme acest Parlament a hotãrît, la cererea deputatului Silviu Vexler: copiii a zeci de mii de nefericiþi, mulþi morþi în temniþã sau care au supravieþuit, copii care în timpul comunismului au fost mai întîi deportaþi alãturi de ai lor în Bãrãgan, precum cei din fotografia de mai sus, fãrã sã ºtie care le e vina, apoi au fost trataþi ca niºte proscriºi,
exmatriculaþi din ºcoli, excluºi din facultãþi ºi socotiþi toatã viaþa niºte paria, pentru vina pãrinþilor lor, sînt ºi ei condamnaþi acum aidoma pãrinþilor lor, de un stat care se autoproclamã 
democratic, dar care de fapt se întoarce încet la stalinism.
    Articolul este scris de istoricul Marius Oprea și este preluat integral de pe mediafax.ro.




    Scris de asymetria on Tuesday, February 23 @ 16:54:41 CET (345 citiri)
    Citeste mai mult... | 21668 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0

    Lecturi critice In epicentru: Magda Ursache. Era grafomanilor

    Aș vrea sã încep acest foileton dorind criticilor literari ce le dorește Dan Culcer („Asymetria”) : „Bunã libertate de opinie ! Vremile nu-s chiar propice pentru a urma un decalog ca acela formulat de Daniel Cristea-Enache. Iatã-l :
    „- sã citești o carte înainte de a scrie despre ea
    - sã nu minți cititorul lãudând o manufacturã lamentabilã și demolând o operã importantã
    - sã nu faci servicii de presã, de promo, de reciprocitate avantajoasã- pecuniar
    - sã nu furi munca altuia
    - sã nu calomniezi, sã nu denigrezi, sã nu lansezi atacuri la persoanã, sã nu-ți ridici, „polemic”, poalele-n cap
    - sã fii curios, neblazat, atent la cei ce vin în spațiul literar
    - sã nu crezi cã literatura începe și se terminã cu aceștia, dimpreunã cu tine
    - sã admiți cã poți greși, recunoscând, onest, când ai fãcut-o
    - sã te bucuri când citești o carte bunã a unui adversar de idei
    - zece, sã iubești literatura

    Sigur cã sunt destui critici de întâmpinare care vorbesc cu pricepere, dar sunt mulți care o fac (și-s mai vocali) cu nepricepere. Cât despre autori ! Dacã n-ai talentul de a ajunge sub reflectoare și aștepți selecția naturalã, clachezi. Scrii scrisori fãrã numãr fiecãrui critic care conteazã, te-ai scos.
    Scris de asymetria on Saturday, January 23 @ 10:53:16 CET (395 citiri)
    Citeste mai mult... | 16893 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0

    Limba dulce Editoriale: Ioan-Aurel Pop. Câteva observatii lingvistice


    Îmi amintesc de o întâmplare nostimã de acum câțiva ani, când un distins intelectual român mi s-a plâns cã un italian a folosit, într-o conversație cu el, cuvântul „morbido”, adicã „morbid”, fapt care i s-a pãrut profund jignitor.

    E drept cã interlocutorul meu, ca mulți alți români, credea cã știe italianã fãrã sã fi învãțat aceastã limbã. Noroc cã lucrurile s-au lãmurit și întâmplarea a rãmas benignã, fãrã urmãri. Adjectivul „morbido” din italianã se traduce în românește prin „moale”, „pufos”, „lin”, „delicat” și nu prin „morbid” (= „bolnav”, „nesãnãtos”, „patologic”). În limba italianã, expresia „pelle morbida”, adicã „piele delicatã”, „piele finã”, „piele gracilã”, este una curentã și exprimã, adesea, un adevãrat compliment fãcut sexului frumos.

    Faptul acesta banal aratã cã limbile au felurite capcane și cã existã cuvinte de aceeași formã, dar cu înțeles diferit (omonime) și chiar cuvinte de aceeași origine (cu etimologie comunã) și cu sensuri deosebite în limbi diferite. Acum câteva zile am vãzut, pe burtiera de la CNN, urmãtorul anunț, preluat apoi și de France 24 și de alte agenții de știri: „Biden picks retired general Lloyd Austin as first Black Pentagon chief” („Biden îl pune pe generalul pensionat Lloyd Austin drept primul șef negru al Pentagonului”). În alte surse referitoare la aceeași știre, în loc de „Black”, am gãsit „African-American”. În românește cuvântul „negru” exprimã în primul rând o culoare și abia apoi o rasã. Când se enumerã rasele, se spune încã la noi „rasa galbenã”, „rasa albã”, „rasa neagrã”. Cuvinte precum „caucazian” pentru „om alb” sau „african american” pentru „om de culoare neagrã” nu s-au încetãțenit deocamdatã în românește. „Caucazian” înseamnã la noi locuitor al regiunii Caucazului sau o realitate legatã de Munții Caucaz. „African american” înseamnã american de origine africanã, dar, dupã cum se știe, nu toți africanii (inclusiv cei care trãiesc în Statele Unite) au culoarea pielii neagrã.

    Cu toate acestea, unii adepți ai „corectitudinii politice” considerã cã ar trebui sã ne modificãm și noi limbajul și sã nu mai folosim noțiuni ca „rasã” sau „negru”, socotite ofensatoare, jignitoare. Se va întâmpla, probabil, în timp, acest lucru și se vor folosi alți termeni, fiindcã limbile, ca și oamenii, se schimbã. Deocamdatã, în românește sunt socotite degradante și rușinoase noțiuni ca „negrotei”, „cioroi”, „cioarã” etc. Cuvântul „negru” nu face parte, pentru moment, din aceeași categorie, dar asta nu înseamnã cã unii nu-l folosesc în sens peiorativ. Existã și români care acordã acestui termen un sens de ocarã, de discriminare, de înjosire, ceea ce este de condamnat categoric. Oricum, în acest moment, „negru” din românește nu are sensul de „nigger”, „nigga” (= „cioarã”, „cioroi”) din engleza americanã. Câtã vreme și în englezã se folosește încã oficial cuvântul „black” pentru a denumi un „african american”, nu ar trebui sã fim nici noi (românii) și nici alții scandalizați.

    Or, „black chef” nu se poate traduce în românește – oricât de precauți am vrea sã fim – decât prin „șef negru”. Dacã viitorul șef al Pentagonului poate sã fie numit „negru” în surse oficiale sau în mass-media, ar fi de dorit ca și alții sã se poatã chema așa, fãrã supãrare sau fãrã mare supãrare. Natural, cu o condiție: ca adresarea sã nu fie fãcutã cu intenția de a jigni.

    Scris de asymetria on Saturday, December 12 @ 17:09:46 CET (831 citiri)
    Citeste mai mult... | 8922 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0

    Valori Eseuri: Ion Coja. Don Quijote si românii

    Informația, pentru mine cea mai prețioasă despre moldoveni, despre români așadar, am primit-o cu ani buni în urmă de la prințul Dimitrie Cantemir, care în Descriptio Moldaviae consemnează următoarele:Moldovenii trag foarte bine cu săgeata, știu să arunce chiar și sulița – scria Cantemir despre moldovenii săi – dar treabă mai bună au făcut totdeauna cu sabia; de pușcă nu se folosesc decât vânătorii, căci socotesc că nu este lucru de cinste să întrebuințeze împotriva dușmanului (s. n.) o armă la a cărei folosire nu se cere nici un fel de îndemânare și nici o vitejie.”
    Scris de asymetria on Friday, November 20 @ 10:48:45 CET (578 citiri)
    Citeste mai mult... | 10159 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0

    Memoria Editoriale: Paul Goma, ANTISEMIT CHIAR SI DUPA MOARTE ? de Radu Negrescu-Sutzu

    ANTISEMIT CHIAR ȘI DUPĂ MOARTE ?

    Într-un excelent interviu dat lui Cristian Pătrășconiu, în România literară din 20 martie 2020, intitulat ,,Scriitorii și delațiunile la Securitate”, doamna Germina Nagâț de la CNSAS spune că nu are în minte niciun caz de scriitor care să fi refuzat în mod ferm să toarne la Securitate. Omițând să-l citeze pe Paul Goma, care numai turnător nu a fost, înseamnă ori că d-na Nagâț nu-l consideră scriitor, ori că-l consideră scriitor ,,antisemit’’, și deci îl exclude din start.
    După doar câteva zile, pe postul de televiziune Epoch Times Romania, în 29 martie 2020, când Paul Goma nici nu fusese încă incinerat, doamnele Nicoleta Savin și Doina Jela, la emisiunea ,,Ora de veghe’’, îi aduceau un pios omagiu... acuzându-l de antisemitism!

    Paul Goma a fost întreaga viață soțul unei doamne evreice și tatăl unui fiu evreu, după legea mozaică. Ambii l-au iubit și i-au fost sprijin de neclintit în viață, cu un devotament rar întâlnit, până-n ultima clipă. Dar cum poate oare un evreu iubi un antisemit feroce, care-i urăște neamul? Este cunoscut că de multe ori adevărul supără, deranjează. Paul Goma l-a rostit până la sațietate, făcându-și astfel mulți prieteni, dar și mai mulți dușmani. Aceștia l-au acuzat toată viața, cu o inspirație diabolică debordantă, de multe ori contrazicându-se. Din ,,jidan’’ și ,,jidănit’’, Goma a sfârșit prin a deveni ,,antisemit’’. Ei bine, eu unul nu am crezut niciodată în aceste acuzații, întrucât am primit la vremea respectivă, în 2004, de la scriitor, lucrarea sa intitulată Săptămâna roșie (Basarabia și evreii), unde nu am găsit nicio urmă de antisemitism sau de negare a tragediei holocaustului.

    Aici era vorba despre unii evrei bolșevici din Basarabia noastră românească, a anului 1940, cu mâinile pătate de sânge românesc și care nu pot în niciun caz reprezenta poporul evreu în totalitatea sa. După cum, atunci când îi amintește pe criminalii comuniști români ne-evrei, care nici ei nu reprezintă, din fericire, întregul popor român, care nu este răspunzător de faptele și fărădelegile lor, Paul Goma nu poate fi acuzat de atitudine antiromânească.

    Experiența vieții m-a învățat să nu generalizez, ci să-i apreciez pe oameni individual. Evreii nu sunt toți răi sau toți buni, întrucât niciun popor, oricare ar fi el, nu este o entitate omogenă și orice pădure, oricât ar fi de frumoasă, are și uscături. Transmutarea sentimentelor pe care un ne-evreu le poate nutri la adresa unui evreu care l-a nedreptățit, nu poate fi proiectată asupra întregului popor evreu, după cum nici recunoașterea calităților morale ale unui evreu care a ajutat un ne-evreu nu se referă decât la persoana respectivă și nu la întreg poporul evreu. Nu acuzând, pe drept, pe un evreu (sau pe unii evrei) devii antisemit, după cum nici lăudând, pe merit, pe alții, nu-ți conferă calitatea de filosemit.

    Radu Negrescu-Suțu

    Scris de asymetria on Wednesday, September 30 @ 16:26:18 CEST (617 citiri)
    Citeste mai mult... | 10686 bytes in plus | Editoriale | Scor: 0

    Distribuitor de afise Dialoguri: Interviu cu Ioan Rosca: Procesul Comunismului

    «Cu privire la intelectualii ‘apolitici’ (pentru ca sunt si din acestia destuli): la inceputul anului 1990 am fost refuzat de intelectualii pe care-i invitam sa se implice în organizarea rezistentei - în numele pasiunilor lor profesionale. intre timp s-au aranjat binisor, formeza o adevarata ‘opozantura’, platita sa latre din cand în cand, fara a musca. M-am stapanit atunci sa-i intreb: dar eu si altii implicati "]n strada" nu aveam dreptul la a-ne împlini cariera si conturile de banca, în loc sa le facem zob - într-o lupta pierduta din lipsa de combatanti? O fac acum. Acuz! De aceea nu sunt simpatic multora. Important, ca sa apara o lupta adevarata e sa se afle ca avem soldati, dar sunt condusi de falsi generali. » Ioan ROȘCA
    Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 10:09:59 CEST (708 citiri)
    Citeste mai mult... | 29817 bytes in plus | Dialoguri | Scor: 0

    Memoria Anunturi: Radu Negrescu-Sutzu, Paul Goma nu a pus piciorul la Centrul Cultural Român

    Paul Goma nu a intrat niciodată pe teritoriul României, după 1977
    Stimate domnule Băciuț (nicolaebaciut@yahoo.com), Spre surprinderea și nedumerirea mea și a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs., d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei ,,Vatra veche’’ din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraționism. (In memoriam. Paul Goma, de Mircea I. Bătrânu, pag. 15) Domnul Bătrânu susține că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparținea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securitatății, situat în localul Ambasadei României. Or, Paul Goma nu a fost cetățean francez și n-a avut toată viața în Franța decât statutul de azilant politic și-un act care-i permitea să călătorească în toate țările, în afară de România. Ambasada României este, după cum toată lumea știe, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul. În anul 1991, exilații români din Paris organizau frecvent manifestații de protest în fața sediului Ambasadei României, unde Paul Goma venea de fiecare dată spre a-și manifesta dezacordul față de politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut loc cea de-a patra ,mineriadă’’. Aceste manifestații se țineau însă în stradă, sub protecția Poliției franceze, și nu în interiorul clădirii. Aceasta ar putea fi o explicație a neadevărului scris de d-l Bătrânu, care s-ar transforma astfel într-o regretabilă confuzie. Însă explicația nu poate veni decât din partea dânsului. Vă rog să binevoiți a publica această dezmințire, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de curaj și de probitate pentru conaționalii săi și nu numai. Rămân,cu distinse salutări, Al Dvs., Radu Negrescu-Suțu, Paris, 11 aprilie 2020
    Scris de asymetria on Wednesday, September 02 @ 09:07:19 CEST (636 citiri)
    Citeste mai mult... | Anunturi | Scor: 0

    Biblioteca Babel Proza: Gheorghe Sasarman. U de la Universalism. O distopie

    Mai întâi mi-am zis că poate voi fi adormit și că visez. Eram în Marienplatz, în inima urbei, era soare și mi-era cald, deși eram desculț și doar cu pijamaua pe mine; putea fi ora amiezii, dar piața era totuși pustie, adică aproape pustie, lucru destul de ciudat pentru un perimetru pe care, nu numai în sezonul turistic, îl știam asaltat fără curmare de sute și sute de pietoni, fie ei localnici sau veniți de te miri unde. Senzația de stranietate era întărită de faptul că vitrinele magazinelor (Hugendubel, Beck, Rischart, Kaufhof etc.) erau protejate rudimentar cu scânduri, iar fațadele clădirilor, inclusiv cele ale primăriei neogotice, împestrițate cu graffiti, purtau și alte semne vizibile ale unei suspecte delăsări. Din fântâni debordau gunoaiele, răspândite de altminteri pe tot pavajul, faimoasa Coloană a Mariei, văduvită de statuia celei al cărei nume îl purta și piața, fusese retezată pe la jumătate, iar orologiul fără arătătoare din turnul Primăriei îmi sugera nu știu de ce o analogie cu ceasurile lichefiate ale lui Salvador Dali.

    Gheorghe Săsărman: U de la Universalism
    Din volumul "Alfabetul distopiilor", text din care primele doua episoade au apărut in umărul din februarie 2020 al Revistei Apostrof. Cartea va apare la Editura Școala Ardeleană din Cluj.
    Scris de asymetria on Saturday, August 22 @ 05:30:35 CEST (717 citiri)
    Citeste mai mult... | 63368 bytes in plus | Proza | Scor: 0

    Memoria Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IV

    Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă.
    Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți.
    Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu.
    Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac.
    Dan Culcer
    Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:12:22 CEST (770 citiri)
    Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Roata vremii | Scor: 0


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 8

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.32 Seconds