|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 48 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
Roata vremii: MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovati pentru pãcatele p&MARIUS OPREA [AMENDAMENTUL Silviu WEXLER] Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor https://www.cotidianul.ro/vinovati-pentru-pacatele-parintilor/ Sursã - Mediafax 16 octombrie 2020 (R.C.) Actualitate, Analize 10 Vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor – scoºi din morminte, unii deþinuþi politici sînt condamnați, din nou, prim copiii lor; urmașii de legionari nu primesc indemnizații”, scrie istoricul Marius Oprea pe mediafax.ro. „Suferinþa este „discriminatã” în Parlament, tocmai la propunerea reprezentatului Comunitãþii Evreieºti: deºi copiii nu pot purta vina pãrinþilor, urmaºii deþinuþilor politici nu primesc drepturi, dacã pãrinþii lor condamnaþi au fost legionari, deºi aceºtia din urmã au fost beneficiari ai Decretului-Lege 118, care a acordat compensaþii tuturor foºtilor deþinuþi politici. ” Depututatul Comunitãþii Evreieºti a fãcut o propunere care hrãneºte antisemitismul Aparent, nu ar fi vreo noutate: s-a votat iarãºi o lege strîmbã în Parlamentul României. Adicã, modificãrile care s-au adus Decretului-Lege 118/1990, prin care se acordã drepturi bãneºti urmaºilor de gradul I ai foºtilor deþinuþi politici a trecut cu un amendament prin care sînt excluºi de la primirea unor indemnizaþii urmaºii legionarilor ºi al celor condamnaþi pentru ”crime de rãzboi” – situaþie în care aceºtia din urmã s-au aflat ºi în cazul Decretului amintit. Amendamentul a fost introdus de Silviu Vexler, deputat din partea minoritãþii evreieºti ºi preºedinte al Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România ºi a fost votat cu o largã unanimitate. Prevederea nedreptãþeºte o largã categorie de urmaºi ai deþinuþilor politici, întrucît practica Securitãþii era aceea de a vedea ”legionari” peste tot, pentru a-ºi justifica multe din crimele ºi abuzurile sale. E un fapt pe care vi-l poate confirma orice cercetãtor al arhivelor acesteia. Dealtfel, cunoscînd aceastã realitate, nici mãcar regimul Iliescu nu a operat o asemenea discriminare, care n-a fost cuprinsã în Decretul-Lege 118/1990, care se referã la ”acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945”. Aceastã discriminare apare abia acum, la trei decenii de la cãderea comunismului ºi nu-i mai priveºte nici mãcar pe foºtii deþinuþi politici, ci pe copiii lor… Sîntem într-o situaþie care depãºeºte cu mult o dezbatere de idei, o disputã istoricã ºi un rãzboi ”instituþional”, ca acela purtat de Institutul pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, pentru schimbarea numelor unor strãzi, ºcoli care poartã numele unor personalitãþi care în opinia acestuia au fost legionari sau au fost condamnate pentru ”crime de rãzboi”, ori pentru demolarea unor statui precum cele ale lui Mircea Vulcãnescu sau Petre Þuþea, care poartã aceastã vinã. De astã datã, acest rãzboi, care orice am spune e oricum inegal ºi inechitabil, pentru cã s-a purtat împotriva unor oameni care nu se mai pot apãra, dintre care mulþi au plãtit scump, chiar cu viaþa, greºelile fãcute (asocierea cu fascismul ºi miºcarea legionarã), acum a ajuns ”pînã-n pînzele albe” ºi vinovaþi sînt ºi copiii lor. Cei care au fost odatã condamnaþi pentru trecutul sau faptele lor, ºi-au ispãºit pedeapsa ºi mulþi au murit în condiþii inumane în lagãre ºi închisori, se vãd acum ”dezgropaþi” cu tot cu trecutul lor, ca sã justifice o nouã discriminare, prin care copiii lor, privaþi în timpul comunismului de drepturi, marginalizaþi ºi ostracizaþi din cauza condamnãrii politice a pãrinþilor, sã aibã acum de suferit o nouã discriminare. Scoºi din morminte, deþinuþii politici din vremea comunismului sînt acum condamnaþi a doua oarã: de astã datã suferã copiii lor, cãrora dupã ce li s-a rãpit copilãria ºi le-a fost îngrãdit viitorul din cauza greºelilor pãrinþilor, acum sînt lipsiþi de compnesaþii din partea statului, pentru aceleaºi pãcate ale pãrinþilor. Nu numai cã amendamentul acesta cuprinde o prevedere profund neconstituþionalã, încãlcînd orice principiu de drept – în afara celor naziste, care judecau dupã ”originea etnicã” – dar ea este, sub aparenþa unei ”corectitudini politice”, profund lipsitã de fundamente etice. E cinicã, imoralã ºi profund nedreaptã ºi, deºi se vrea a fi reparatorie, loveºte în oameni a cãror vinã e cã s-au nãscut în chiar acele familii. În
plus, amendamentul domnului Vexler afirmã principiul abuziv conform
cãruia copiii sînt fãcuþi vinovaþi pentru pãcatele pãrinþilor. Dincolo
de toate, în mod paradoxal, aceastã propunere vine tocmai de la
deputatul Comunitãþii Evreieºti, o comunitate care ºtie mai bine decît
oricare cît de crud ºi nedrept este stigmatul extins de la pãrinþi
asupra copiilor. Este, în orice caz, o propunere care astfel asociatã,
nu are decît sã activeze un sentiment antisemit în rîndurile unora
dintre români, pînã acum într-o largã majoritate absolut strãini de
asemenea manifestãri. În genere, statul român este nesimþitor faþã de victimele abuzurilor sale. Acum, încã o datã. Ceea ce se întîmplã nu este o noutate. La fel s-a întîmplat cu ”Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunþate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”, la care am lucrat împreunã cu regretatul senator Constantin Ticu Dumitrescu. Legea 221, pe care am scris-o în mare parte a fost însuºitã de cãtre Monica Macovei, pe atunci ministru al justiþiei, care a început în 2006 procedurile de avizare în interiorul guvernului Tãriceanu ºi în anul urmãtor a transmis-o la Senat, unde a fost adoptatã pe 12 mai 2008 cu o largã majoritate. Proiectul a fost trimis apoi pe 17 iunie 2008 la Camera Deputaþilor (decizionalã), care a adoptat-o un an mai tîrziu, fiind promulgatã de Traian Bãsescu în 30 iunie 2009. Eram în culmea fericirii, pentru cã mulþi dintre deþinuþi, majoritatea lor fiind condamnaþi cu confiscarea averii, se puteau în sfîrºit adresa în instanþã, pentru despãgubiri. A început tot atunci ºi un ºir întreg de aberaþii, unele instanþe acordînd despãgubiri disproporþionate, unele nesimþit de mari, altele prea mici. Culmea a atins-o pretenþia lui Victor Ciorbea, care a cerut cîte un milion de euro pentru fiecare an de detenþie politicã, suferitã de clientul sãu Ion Diaconescu, ceea ce a alimentat nemulþumirile, pînã la un punct justificate, pe care le manifesta Ministerul Finanþelor faþã de unele pretenþii nesãbuite, dar ºi de modul în care acestea erau cauþionate de instanþele de judecatã în acordarea daunelor, pe care, avînd (greºit!) încredere în luciditatea ºi bunul simþ al justiþiei, nu le-am putut prevedea. În cele din urmã, s-a ajuns la abrogarea articolului 5, alineatul 1 cel care statua posibilitatea obþinerii de despãgubiri, din Legea nr. 221/2009, prin declararea lui ca neconstituþional, prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 1358/din 21 octombrie 2010. Dacã începînd cu data publicãrii în Monitorul Oficial a legii, în 2 iunie 2009, foºtii persecutaþi politic se puteau adresa instanþelor de judecatã pentru a cere despãgubiri, de la aceastã datã toate acþiunile în instanþã au fost suspendate ºi nu s-au mai putut înainta altele. Nici la CEDO nu mai putea avea nimeni speranþa legitimã a unui cîºtig de cauzã, deºi au fost avocaþi care au încercat sã speculeze deznãdejdia foºtilor deþinuþi politici, pentru cã dispoziþiile legii n-au fost desfiinþate ad-hoc, printr-un mecanism extraordinar, ci pe un traseu ordinar, pe calea exercitãrii controlului de constituþionalitate. Dar a rãmas încã valid ºi legal, ceea ce Legea
221 prevedea la articolul 1 al ei, ºi anume caracterul ilegal ºi abuziv
al condamnãrilor politice, precum ºi anularea ºi casarea tuturor
sentinþelor din procesele politice, toate fiind enumerate în textul
legii, în conformitate cu prevederile penale, speciale sau cu caracter
secret în baza cãrora opozanþii regimului comunist au fost trimiºi în
lagãre ºi închisori. Toate aceste condamnãri au fost anulate prin Legea
221, iar aceastã prevedere nu a fost niciodatã declaratã
neconstituþionalã, ceea ce duce la argumentul de nelegalitate al
amendamentului deputatului Silviu Vexler. Lãsînd la o parte cã el e
profund neconstituþional. De astã datã, rãmîne de vãzut dacã Curtea
Constituþionalã va acþiona la fel de prompt ca în cazul Legii 221/2009,
în a constata cã e profund ilegitim sã-i nedreptãþeºti pe copii, pentru
condamnãrile suferite de pãrinþi. Întoarcerea la stalinism În
urma intervenþiei deputatului Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti, domnul
Vexler, textul legii prin care se acordã drepturi ºi urmaºilor direcþi
ai foºtilor deþinuþi politici sunã astfel:
“Prevederile prezentului
decret-lege nu se aplicã persoanelor condamnate pentru infracþiuni
contra umanitãþii sau celor în cazul cãrora s-a dovedit cã au desfãºurat
o activitate fascistã ºi/sau legionarã în cadrul unei organizaþii sau
miºcãri de acest fel, precum ºi copiilor acestora.” (subl. n.). Cine va
rãmîne însã sã producã aceastã ”dovadã”? Rãspunsul este simplu. Abilitat
cu asemenea atribuþii este Insitutul pentru Studierea Holocaustului din
România ”Elie Wiesel”, care ºi-a fãcut datoria în acest sens, pînã
acum, cu asupra de mãsurã, prin acþiuni uneori împinse la absurd. Ca o
glumã a istoriei, prin Hotãrîrea 902 din 2005 prin care lua fiinþã,
acesta primea ca sediu o clãdire în municipiul Bucureºti, pe Str.
Vigilenþei nr. 3.Îmi vine în minte un caz controversat, în care autoritãþilor din Slovacia, care au vrut sã dea numele eroului român antifascist Ion ªiugariu unui pod pe care acesta l-a apãrat cu preþul vieþii, Ambasada României la Bratislava le-a cerut sã nu facã acest lucru, întrucît poetul-soldat Ion ªiugariu ”a fost legionar”, potrivit avizului cerut ºi transmis Ambasadei de ”cei în drept”. Numai scandalul internaþional care se profila, cît ºi intervenþia energicã a fiicelor eroului au fãcut ca Ambasada României sã dea înapoi, umplînd însã de ruºine imaginea þãrii. Activitatea Institutului ”Elie Wiesel” în materie de ”vînãtoare de criminali de rãzboi” ºi legionari e cunoscutã deja. A ajuns notoriu cazul lui Mircea Vulcãnescu, socotit ”criminal de rãzboi”, caz în care Institutul a cerut demontarea plãcilor comemorative, demolarea bustului sãu, schimbarea denominaþiei strãzii ºi a liceului care-i poartã numele. În mod paradoxal, statul român a acþionat altfel în acelaºi caz, printr-o instanþã de judecatã. Doamna Mãriuca Vulcãnescu s-a adresat justiþiei în 2018, pentru a constata caracterul politic al condamnãrii tatãlui sãu. "Este vorba de o persoanã care a fost condamnatã, umilitã, care a suferit ºi a fost omorîtã pe nedrept, ba mai mult, imaginea ºi memoria îi sînt pãtate ºi post-mortem, prin existenþa ºi menþinerea efectelor hotãrîrilor de condamnare, iar aceste efecte se rãsfrîng ºi asupra mea, scria fata cea mica a lui Mircea Vulcanescu, în cererea de chemare în judecatã. A pierdut, prin sentinþã definitivã ºi irevocabilã, în vara anului trecut. Acum, în vîrstã de 88 de ani, nu mai poate spera la vreo indemnizaþie, cu toate cã ºi ea, ca fiicã a tatãlui sãu, a fost întemniþatã de comuniºti. Prin forma nouã a Decretului Lege 118, Insitutul ”Elie Wiesel” devine o adevãratã instanþã de judecatã, iar deciziile sale, cu antetul Guvernului României, care vor fi solicitate ºi transmise Caselor de Pensii, pentru a stabili cine a fost ºi cine nu ”fascist-legionar” (o echivalenþã pe care Tribunalul de la Nuremberg nu a fãcut-o) sau ”criminal de rãzboi” au autoritate de lucru judecat. De la instanþã moralã ºi poliþie culturalã, acum aceastã instituþie primeºte pîinea ºi cuþitul, judecînd asupra atîtor desine sfãrîmate – vorbim de copiii unor deþinuþi politici socotiþi de Securitate drept legionari. Aici, au fost incluºi, de pildã, în cursul anchetelor la care au fost supuºi inclusiv mari oameni ai Bisericii, precum Bartolomeu Anania sau Dumitru Stãniloaie. Eticheta de ”legionar” era aplicatã, de fapt, în cursul anchetelor Securitãþii cu o foarte mare largheþe ºi de foarte multe ori fãrã nicio bazã realã. Acum, ”tezele” Securitãþii, potrivit cãrora cei care se împotriveau comunismului nu puteau fi decît legionar, au devenit literã de lege în Parlamentul României. În noaptea de Rusalii a anului 1951, au fost deportaþi în Bãrãgan peste 40.000 de oameni, în primul rind familiile legionarilor arestaþi în noaptea de 14 spre 15 mai a anului 1948. Acelaºi Parlament al României, în urmã cu doi ani ºi jumãtate, însã de astã datã în ”tãcerea asurzitoare” a deputatului Vexler, a votat o lege (ºi preºedintele Iohannis a promulgat-o) prin care 14 mai, data la care au fost arestaþi toþi comandanþii legionari în 1948, a devenit ”zi naþionalã de comemorare a martirilor morþi în temniþele comuniste”. Ce sã mai înþelegem din asta? Nimic
bun, atîta cîtã vreme acest Parlament a hotãrît, la cererea deputatului
Silviu Vexler: copiii a zeci de mii de nefericiþi, mulþi morþi în
temniþã sau care au supravieþuit, copii care în timpul comunismului au
fost mai întîi deportaþi alãturi de ai lor în Bãrãgan, precum cei din
fotografia de mai sus, fãrã sã ºtie care le e vina, apoi au fost trataþi
ca niºte proscriºi,
exmatriculaþi din ºcoli, excluºi din facultãþi ºi
socotiþi toatã viaþa niºte paria, pentru vina pãrinþilor lor, sînt ºi ei
condamnaþi acum aidoma pãrinþilor lor, de un stat care se
autoproclamã
democratic, dar care de fapt se întoarce încet la
stalinism. Articolul este scris de istoricul Marius Oprea și este preluat integral de pe mediafax.ro. |
|
Scris de asymetria on Tuesday, February 23 @ 16:54:41 CET (345 citiri) Citeste mai mult... | 21668 bytes in plus | Scor: 0 |
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - IVBătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:12:22 CEST (770 citiri) Citeste mai mult... | 37639 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - III Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Textul publicat este mai mult decât o autobiografie sau o genealogie. Conține elemente descriptive și interpetări care pot fi valorificate de cititorii atenți, printr-o lectură sociologică și psihologică contextualizantă. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 21:01:23 CEST (681 citiri) Citeste mai mult... | 41485 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama-II Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 19:47:30 CEST (588 citiri) Citeste mai mult... | 65736 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Din viata profesorului de limba româna Ioan George Ciama - I Bătrânețea are avantajele ei. Mi-a permis să descopăr că am trecut prin școală multe prea neatent, ca printr-un fel de tunel, unde din când în când apar trape de lumină. Luminile acestea îmi apăreau doar mie. Alte lumini erau vizibile celorlalți colegi. Asincron. Din păcate. De aceea nu cred că suntem o generație. Ioan Ciama a trăit cu totul altceva, deși frecventa același spațiu urban, uneori aceeași bibliotecă, același anticariat, pe aceleași străzi vechi. Scrierea lui autobiografică îmi oferă zeci de probe despre asincronia trăirilor, experiențelor, în cadrul aceleiași tranșe de vârstă. Descopăr acum, bucuros, o personalitate de o complexitate și de o verticalitate pe care diferențele între spațiile în care trăiam mi le făceau greu accesibile, ba chiar inaccessibile. Ioan Ciama locuia la cămin, chiar dacă în centrul orașului. Eu locuiam într-o periferie situată la vreo șase kilometri de liceu. Coexistența noastră era definită de un loc geometric, clasa, eventual curtea școlii. Nu cred că am schimbat în cei vreo cinci ani de coexistență pașnică prea multe vorbe între acești pereți. Mare îmi este bucuria că am avut șansa să trăiesc suficent pentru a afla câte ceva despre personalitatea și activitatea fostul meu colegul de liceu. Locuim prea departe unul de altul, el— la Pâncota, în România, eu — la Elancourt, în Franța, pentru a mai putea schimba ceva dintr-o relație care, prin natura lucrurilor, a fost superficială. Tot ce pot face este să permit și altora să afle ce am pierdut eu neștiind cine este Ioan Ciama, profesor de limba română. Unul dintre aceia fără de care neamul românesc ar fi fost mai slab și mai sărac. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Thursday, August 13 @ 17:14:49 CEST (651 citiri) Citeste mai mult... | 49743 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Szilvay Gergely. Az õrület ellen: középkori bölcses 2020. július 14. 9:48
Írta: Szilvay Gergely
Az emberi autonómiát és szabadságot kiteljesítő modernitás nem tudja
megmagyarázni, miért is jó, hogy van ember a Földön – figyelmeztet Rémi
Brague francia filozófus. Szerinte rehabilitálni kell a modernitás
által eltorzított ókori és középkori alapelveket, mert minden materiális
jólétünk ellenére tévúton járunk.
Középkori bölcsesség modern időkre – ez az alcíme Rémi Brague francia filozófus angolul 2019-ben megjelent, legfrissebb kötetének.
Mi rejtőzhet a provokatív cím mögött? Be akarja vezetni Brague az
istenítéletet, mint az igazságszolgáltatás módját? A válogatott
kínzásokkal tarkított kivégzési módszereket? Újjépítené a várakat, és
leváltaná a kapitalizmust a feudalizmussal? Támogatja az inkvizíció
újraindítását és a boszorkánypereket? Eltörölné az elektromosságot?
|
|
Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 11:43:23 CEST (658 citiri) Citeste mai mult... | 29959 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Vasile Lechintan. Artizanul actului de la 23 august 1944 - Iuliu Maniu Un document excepțional al lui Corneliu Coposu: adevăratul artizan al actului de la 23 august 1944 este Iuliu Maniu și nu regele Mihai I«confiscarea acestui act istoric astăzi de către monarhiști, exclusiv pe seama regelui Mihai I, ignorându-se complet artizanul principal al luptei pentru democrație și întoarcerea armelor alături de aliați este un exces nepermis și reprezintă un act de mare ingratitudine față de o personalitate care a sfârșit atât de tragic în închisorile comuniste și față de care regele nu s-a solidarizat ca să-l grațieze după condamnarea lui în noiembrie 1947.» |
|
Scris de asymetria on Friday, December 15 @ 14:12:21 CET (1841 citiri) Citeste mai mult... | 15320 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Radu Dragan. S'effondre le monde ? S’effondre le monde ? Il y a trois semaines, l’élection de Donald Trump à la présidence des Etats-Unis a été suivie avec beaucoup d’incrédulité en Europe. L’ambassadeur français aux USA, Gérard Araud, s’est même fendu d’un tweet vite effacé : « un monde s’effondre devant nos yeux » a-t-il écrit, oubliant au passage la traditionnelle réserve diplomatique. En France même, le président Hollande a semblé aussi désemparé, pas moins que la chancelière allemande. Le président Obama lui-même, après avoir fait campagne pour Madame Clinton et supplié ses concitoyens de ne pas voter Trump, a choisi l’apaisement et une courtoisie de façade en l’invitant à la Maison Blanche. |
|
Scris de asymetria on Monday, December 05 @ 18:57:25 CET (1825 citiri) Citeste mai mult... | 18468 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Ion Nete. ASTEPTÂND(U-NE) ÎN LINISTE «Mă bate gândul să cred că MIHAI SIN, prin alegerea neprevăzutei petreceri spre DINCOLO, a găsit de cuviință să îmi aducă aminte că îi rămăsesem dator cu niște cuvinte de mulțumire…» Am pus cele scrise de Ion Nete la rubrica Roata vremii, pe care o susținuse Mihai Sin vreme de un an în Asymetria. Ca un fel de sfârșit pentru ceea ce abia începuse. Asymetria |
|
Scris de asymetria on Friday, May 30 @ 12:19:34 CEST (3470 citiri) Citeste mai mult... | 8769 bytes in plus | Scor: 5 |
|
Roata vremii: Mihai SIN. Apatic si partial 'fatalist' « Dacă suntem tari în ceva, atunci cu siguranță că în grotesc; în scociorârea grotescului din realitateși apoi promovarea lui mult îngroșată în lume, nu ne întrece nimeni. [...] în filmele românești mai recente grotescul devine “rău”, corosiv, jegos, părând parcă dornic să se adapteze sărăciei și mizeriei care continuă să domine societatea românească, ba să le și întreacă.» Mihai Sin
|
|
Scris de asymetria on Thursday, December 20 @ 20:33:39 CET (2436 citiri) Citeste mai mult... | 7449 bytes in plus | Scor: 0 |
|
Roata vremii: Mihai Sin. Cautând, înca, speranta Când “turma” e prea obosită și descurajată, “păstorul” trebuie să-i insufle curaj, să-i înalțe trăirile și să-i readucă speranța. Nu e vorba de “regie”, ci de har.
|
|
Scris de asymetria on Tuesday, November 20 @ 19:38:03 CET (2286 citiri) Citeste mai mult... | 7285 bytes in plus | Scor: 5 |
|
Roata vremii: Mihai Sin. Energii nationale. V « România nu are nici un motiv să fie umilă, România este o țară care stă pe picioarele ei, este puternică și trebuie tratată ca atare. Dar cheia acestei abordări este dacă însuși poporul român este conștient de acest lucru. Aici este o bătălie teribilă a unor structuri care nu au nici un interes ca românul să fie mândru.» Nota: Cu partea a V-a, ia sfârșit seria de articole «Energii Naționale». OPERA lui Mihai Sin Așteptând în liniște, povestiri, 1973; Viața la o margine de șosea, roman, 1975;Bate și ți se va deschide, roman, 1978 (reed. 1991); Terasa, povestiri, 1979; Ierarhii,roman, 1981 (ed., II, 1991); Cestiuni secundare, chestiuni principale, publicistică, 1983; Schimbarea la față, roman, 1985 (reed. 1990); Rame și destin, proză scurtă, 1989; Quo vadis, Domine?, roman, I, 1993; II, Reședința, 1996; Marea miză: teme și obsesii ale romancierului român contemporan, 2003 (red. 2008). La 5 noiembrie 2012 Mihai Sin împlinește 70 de ani. Revista Asymetria îi urează scriitorului, colaboratorului nostru și vechiului coleg de la Vatra, LA MULȚI ANI și tot binele. Dan Culcer |
|
Scris de asymetria on Tuesday, October 23 @ 21:02:36 CEST (2059 citiri) Citeste mai mult... | 16618 bytes in plus | Scor: 4 |
|
Roata vremii: Mihai Sin, Energii nationale (IV) «Recunoscând că există la această oră oameni care s-au îmbogățit prin munca lor, prin îndrăzneala ideilor, riscând uneori agoniseala de-o viață, tot așa trebuie să recunoaștem că există mult mai mulți indivizi care s-au îmbogățit prin jaf.» Mihai Sin
|
|
Scris de asymetria on Tuesday, September 11 @ 09:28:59 CEST (2054 citiri) Citeste mai mult... | 26454 bytes in plus | Scor: 5 |
|
Roata vremii: Mihai Sin. Energii nationale (III) « Atitudinea unor membri ai falsei „elite intelectuale”, autodeclarați „lideri de opinie intelectuală” și chiar, culmea!, „directori de conștiință” (e drept, aceasta în primii ani ai „tranziției”, astăzi nimeni nemaiîndrăznind să se împăuneze astfel), a fost una ce ar fi putut să consterneze, ei acreditând , prin tot felul de mijloace, ideea că Occidentul reprezintă, în relația cu Estul în general și cu românii în special, o „Instanță morală”, ce putea să ne judece oricând și oriunde și prin aproape oricine, singura condiție fiind aceea de a aparține spațiului respectiv și, firește, de a avea cât de cât o „poziție”.» Mihai Sin |
|
Scris de asymetria on Saturday, August 11 @ 09:58:24 CEST (2266 citiri) Citeste mai mult... | 15271 bytes in plus | Scor: 5 |
|
Roata vremii: Mihai Sin.Energii nationale (II) Insemnări din Romania Profunda Energii naționale ( II ) Chestiunea aceasta, a “energiilor naționale”, a fost pusă sau doar rostită extrem de rar și oarecum întâmplător de către cei ”responsabili” cu destinul României după decembrie 1989. Dar ea imi pare a fi de mare importanță, poate de o importanțăhotărâtoare și vitală pentru un popor, o națiune și un stat care vor să supraviețuiască și să reziste (și nu oricum) într-un viitor care se anunță plin de pericole, de incertitudini și “capcane”, dar mai ales de necunoscute ce s-ar putea să fie foarte diferite de sloganele, ideile și principiile pe care le vântură pe toate canalele mass-media ideologii “de serviciu”, influenți, ai lumii contemporane. |
|
Scris de asymetria on Thursday, July 26 @ 16:53:34 CEST (3128 citiri) Citeste mai mult... | 15551 bytes in plus | Scor: 4.5 |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |