Who's Online
Exista in mod curent, 25 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Editoriale: Serban POPA= DECALOGUL CAPITALULUI ROMÂNESC
DECALOGUL
CAPITALULUI ROMÂNESC
Poporul
român nu va renunța niciodată la ceea ce îi aparține de
drept.
Pentru
că Guvernul Câțu intenționează să „privatizeze”
activele deținute ilegal
de către statul român, viitorii
poftitori trebuie să știe ce urmează să li se întâmple ;
mai devreme sau mai târziu.
1.
Orice societate, inclusiv societatea românească, are la baza ei
proprietatea, cu
precădere proprietatea asupra capitalului. Rezolvarea
incorectă a dreptului de proprietate asupra capitalului este
principala cauză a existenței și funcționării - inclusiv în
cazul României - a unei societăți nedrepte
2.
În Republica Populară Română și, ulterior, în Republica
Socialistă România, proprietarul capitalului naționalizat
prin Legea 116/1948 și acumulat ulterior în
proprietate socialistă a fost întregul popor,
statul comunist/socialist fiind DOAR
administratorul respectivului capital. Capitalul
cu pricina are, și în momentul de față, o pondere covârșitoare
în capitalul total existent în România.
3.
Statul post comunist/post
socialist, ca moștenitor asumat al statului
comunist/socialist nu a putut, nu poate și
nu va putea emite pretenția de a fi proprietar al capitalului
românesc.
4.
Statul
român post comunist/socialist a furat însă, de la poporul român,
întregul capital aflat
în proprietatea comună a tuturor cetățenilor Țării. Faptul
că, la inițiativa guvernului roman și cu aprobarea parlamentului
României, ion iliescu a promulgat legea 15/1990 (a transformării
fostelor întreprinderi socialiste în regii autonome și societăți
comerciale la care statul
este unic acționar/proprietar), reprezintă un cumul de infracțiuni
gravissime comise de sus numiții, în condițiile în care, la 7
august 1990, prevederile din Constituția României din 1965
privitoare la proprietatea socialistă a întregului popor, precum și
prevederile Codului penal privitoare la infracțiunile săvârșite
împotriva avutului obștesc erau în vigoare.
5.
Principalele consecințe directe ale promulgării legii 15/1990
sunt :
a.
Prin cumulul de infracțiuni comise (furt, delapidare, înșelăciune,
fals și uz de fals etc, în dauna avutului obștesc) statul
român este infractor, ca orice alt infractori. Sintagmele
de „stat corupt” și
„stat mafiot” nu sunt figuri de stil, ci realități juridice ;
b. Toți
membrii guvernului roman, toți parlamentarii care au votat sau nu
legea 15/1990, președintele
Iliescu cu toți membrii staffului
prezidențiali, toți funcționarii cu putere de decizie din aparatul
statului care au pus în aplicare prevederile legii 15/1990
sunt infractori ;
c.
Toți membrii guvernelor ulterioare care au inițiat (și, după caz,
au trimis parlametului) acte normative și au luat decizii potrivit
efectelor produse de legea 15/1990, toți parlamentarii care au
votat, sau nu, legi derivînd din legea 15/1990, toți președinții
României care au promulgat legile în speță, împreună cu membrii
staffului lor prezidențial, toți funcționarii cu putere de decizie
din aparatul statului care au pus în aplicare prevederile legilor și
actelor normative subsecvente legii 15/1990 sunt infractori ;
d. Toți
procurorii și toți judecătorii care au anchetat și judecat spețe
patrimoniale, precum și toți juriștii/avocații
care au pledat în spețele patrimoniale, eludând actul
infracțional săvârșit prin promulgarea legii 15/1990, precum
și actele infracționale subsecvente promulgării și punerii în
aplicare a legii 15/1990, sunt infractori ;
e. Deși
sunt victime ale celei mai mari infracțiuni comise vreodată, toți
cetățenii României care posedă, produc,
schimbă, consumă produse/bunuri rezultate din producția și
schimbul de bunuri provenite din exploatarea capitalului furat de
statul român sunt infractori.
e. Întrucât
însă, infracțiunea nu creează drept de
proprietate infractorului (statului),
poporul român - victimă și infractor în
același timp - este și în prezent proprietarul în comun al
capitalului românesc pe care statul post
comunist/socialist l-a furat prin promulgarea legii 15/1990.
Astfel,
românii care, pe vremea Împușcatului
aveau tripla calitate de „proprietari,
producători și beneficiari”, au
și acum o
triplă
calitate : aceea
de proprietari, victime/păgubiți și
infractori
6.
Celor 6
(șase) consecințe directe
le corespund 4 (patru)
consecințe indirecte
astfel :
a.
starea de
infracționalitate generată
de furtul comis de către statul român prin promulgarea legii
15/1990, a făcut cu
putință și a favorizat perpetuarea la putere (la
conducerea statului) a
activiștilor pcr din eșalonul doi și a securiștilor care au
preluat puterea politică în stat în urma evenimentelor/loviturii
de stat din decembrie 1989. Postură din care aceștia să se poată
eterniza la putere în România printr-o falsă alternare la
guvernare a două partide politice (psd și pnl) care, ambele, provin
din trunchiul găunos al fsn, urmașul direct al pcr.
b.
furtul a deschis calea ca,
prin legislația privitoare la „privatizare”,
foștii
activiști
pcr și
securiștii
să se
metamorfozeze, din vechili ai fostului stat comunist - administrator
al proprietății comune a întregului popor - în proprietari
privați ai unor părți/hălci din ea ;
c.
privatizarea a dus la distrugerea celei mai mari părți
a capitalului productiv românesc și la aneantizarea capitalului
financiar românesc ;
d. distrugerea
capitalui românesc a făcut posibilă invazia capitalului străin.
7.
Consecințele directe și indirecte au produs următoarele 14
principale efecte ;
-
“privatizările”
pe doi lei ;
-
distrugerea
industriei și
agriculturii,
transferul
finanțelor în proprietatea străinilor ;
-
debilizarea sistemelor
de cercetare,
de învățământ și de sănătate ;
-
mafiotizarea
economiei prin așa-zisul “capitalism de cumetrie” ;
-
evaziunea fiscală,
economia neagră și cea gri ;
-
politizarea,
corupția și furturile la toate nivelurile administrației centrale
și locale ;
-
legislația
defectuoasă, uneori de-a dreptul criminală ;
-
politizarea,
subordonarea și coruperea justiției de
către politicieni și oligarhi ;
-
încălcarea
grosolană și brutală a drepturilor și libertăților
cetățenești ;
-
prăbușirea
nivelului de trai, sub cotele catastrofale atinse pe vremea regimului
comunist ;
-
dispariția a peste
zece
la sută din populația României prin emigrare și genocid ;
-
pervertirea fără
precedent a moravurilor ;
-
colonizarea
efectivă a României de către străini ;
-
permanentizarea
ILEGALĂ, potrivitl
dreptului internațional, a unui alt stat românesc
8.
Soluția "ieșirii din prăpastie” constă
în următoarele 3
(trei) etape :
a.
CONFISCAREA
FĂRĂ DESPĂGUBIRE a
capitalului
pe care statul l-a furat de la poporul
român prin promulgarea
legii 15/1990 și, fie îl mai
păstrează, fie l-a dat pe nimic oligarhilor autohtoni și străini.
Excepție de
la confiscare va putea fi făcută în cazul în care capitalul
exceptat va avea un alt regim de proveniență. De exemplu, se va
dovedi că activele în speță nu fac parte din capitalul aflat în
proprietatea comună a întregului popor începând cu 11 iunie
1948 ;
b. CONFISCAREA
FĂRĂ DESPĂGUBIRE,
de la stat, de la oligarhii autohtoni și de la străini a
tuturor bunurilor
și fondurilor
bănești care au
rezultat din exploatarea, fără drept, a capitalului pe care statul
l-a furat și cu care s-a autocadorisit
pe el
și
i-a cadorisit pe
oligarhi și străini.
Excepție
de la confiscare va putea fi făcută în cazul în care capitalul
exceptat va avea un alt regim de proveniență. De exemplu, se va
dovedi că activele și/sau titlulurile de valoare în speță nu
provin din exploatarea capitalului furat de către statul român prin
promulgarea legii 15/1990 ;
c.
ÎMPĂRȚIREA, ÎN
PROPRIETATE PRIVATĂ, a capitalului confiscat - atâta cât mai
există și/sau mai poate fi recuperat - între noi, TOȚI cetățenii
României, proprietarii lui de drept.
Iar
modul (modalitatea tehnică) de a împărți capitalul în
proprietatea privată a tuturor cetățenilor îndreptățiți constă
în aplicarea - actualizată la starea prezentă a patrimoniului a -
VARIANTEI COJOCARU în primele ei versiuni, cele din 1990-1994.
9.
Orice altă soluție este greșită dacă
își propune ca
- prin reforme economice sau/și fiscale (de exemplu
impozit progresiv pe venituri, cifră de afaceri, sau avere instituit
în vederea alcătuirii unui fond de investiții distributiv)
- să
scoată societatea și economia românească din criză. Orice astfel
de soluție lasă nerezolvată problema juridică constând în
eludarea dreptului de proprietate inalienabil și imprescriptibil al
întregului popor asupra capitalului românesc. O asemenea rezolvare
- care, practic,
este eminamente economică - are în vedere (doar) dreptul de
proprietate asupra viitorului capital românesc, bazat pe munca și
investițiile viitoare și eludează prezentul și trecutul
capitalului românesc, respectiv dreptul de proprietate al întregului
popor asupra capitalului de care a fost deposedat ilegal și
ilegitim. Este de asemenea greșită orice soluție bazată pe
reformare morală
10.
Soluția confiscării și distribuirii capitalului confiscat nu
(credem că) are șanse
în condițiile existenței și funcționării actualelor instanțe
(parchete și judecătorii) din România.
Aceasta
nu înseamnă însă că nu putem apela (chiar și acum) la calea
justiției.
Dar
această abordare trebuie avută în vedere în tandem cu soluția
politică constând în :
-
preluarea de către un partid politic a tezelor referitoare la
dreptul de proprietate inalienabil și imprescriptibil al întregului
popor asupra capitalului românesc
-
cucerirea puterii politice de către respectivul partid -
restaurareai dreptului de proprietate al românilor
-
distribuirea în proprietate privată, către toți cetățenii
Țării, a capitalului confiscat
P.S.
Încă din 1994, ziarul Evenimentul
zilei
a publicat articolul „Statul vinde ce nu este (numai) al lui,”
articol în care atrăgeam atenția asupra ilegitimității și
ilegalității „privatizării”
puse la cale de guvernul văcăroiu.
Nădăjduiesc ca, de data aceasta, românii să nu mai doarmă în
bocanci.
|
Scris de Asymetria on Thursday, April 20 @ 10:37:55 CEST (182 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0 |
Editoriale: Ioan Rosca Mai sunteti în stare sa va aparati viata?
Mai sînteți în stare să vă apărați viața ?
In
„1984” (sau „Ferma Animalelor”) G. Orwell explică funcționarea
sistemului fermelor umane, în care, pentru a se menține supunerea
șeptelului socializat, se pune în valoare și adversitatea între puterile
concurente- naturală sau artificială. Imperiul A iși
țistuiește/domesticește/exploatează/îndobitocește prizonierii, în numele
apărării de imperiul B… care face același lucru (a se citi și Francois
Furet, „Trecutul unei iluzii”- pentru exemplul contrapunerii
nazism/comunism ; că de contrapunerea comunism/capitalism el nu se
leagă). Uneori, pentru manevre, e nevoie și de a-l treilea jucător C, ca
să se poată realiza alianțe A-B contra lui, urmate de alianțe A-C
contra lui B și B-C contra lui A- ceea ce face farsa mai eficace.
Manipularea se bazează pe aplicarea parșivă a principiului terțului
exclus : sînt numai două părți (pe post de DA și NU…), numai două
alegeri : cine nu e cu noi e împotriva noastră. „Poporul” trebuie să se
supună unei oligarhii compradore și să meargă la moarte pentru ea, dacă
intră în conflict cu o altă bandă (sau, dacă ambele tiranii jefuitoare
regizează o confruntare, de care au nevoie pentru a se menține-fiecare-
deasupra societății aservite).
|
Scris de asymetria on Friday, March 11 @ 13:55:06 CET (729 citiri)
Citeste mai mult... | 16779 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Magda Ursache. Infractiuni de rostire româneasca
„Limba română ne obligă să
rămânem români.”
Ioan Aurel Pop
Nu obosesc să repet
că liantul important care ne mai ține nedistanțați, la un loc și
ai locului, e limba română. Se șterge identitatea națională pas
cu pas.
După proiectul de eliminare a tricolorului de pe actele de
identitate, altă boacănă. Minte de iepure, ministrul Culturii a
găsit cu cale să schimbe numele stației de metrou Eroilor
cu...Opera, motivând că ăsta ar fi drumul Uniunii Europene. Dar ce
treabă o fi având UE cu stația Eroilor? Exact ce treabă are
domnul Bogdan Gheorghiu cu cultura. Și câți miniștri am avut,
necroiți intelectual pentru așa ceva: cultură!
Sunt disprețuiți,
pe multe canale televizuale, cei care vorbesc elevat, ca la carte sau
„ca din cărți”. Orbii pentru istorie, gramatică, literatură
câștigă teren. Că s-a distrus învățământul clasic tip Haret
e fără dubiu. F.V.Câțu dixit: „Sănătatea și învățământul
sunt chestii de propagandă cu care trebuie să terminăm.” Zis și
făcut.La ce grijuri
are, achiziționarea a 120.000 de doze de vaccin, școală „în
format fizic” pentru copii vaccinați, mă aștept la multe
succesuri.
În plus, n-o să-și complice viața respectând reguli gramaticale,
când deține „creativitate” și are de scris esee.
Vă relatez un
episod din tramvaiul de Baza 3 ( baza industrială nu mai există,
i-a rămas doar numele).Un consumator de chipsuri ( le ronțăia
non-stop) tinerel ocupase un scaun destinat bătrânilor, în timp ce
o doamnă în vârstă abia se ținea pe picioare. Dacă zburam cu
Lufthansa, unde salutul „Doamnelor și Domnilor, bine ați venit la
bord!” e interzis ca discriminatoriu, nu puteam folosi vocabula
doamnă; în tramvaiul de Baza 3 am putut. I-am arătat băiatului
sigla indicând restricțiile. Mi-a zis că nu știe decât engleză.
E un desen fără cuvinte, băiete, i-am răspuns în engleză. Și
dacă nu știi românește în țara ta de origine, e sigur că nu
știi nici englezește. „Degeaba vă
sperați”, cum se rostește Câțu despre PSD. Școlerul de
educație nouă n-a cedat, în ciuda protestelor călătorilor. Ce să
mai zici decât că somnul bunului simț naște monștri? Și poate
că ministrul Mediului ar trebui să se ocupe și de ecologia
limbajului , de vreme ce Învățământul dă greș.
Suntem în coláps,
zice prim –ministrul.Așa pronunțat, nu; în cólaps, da, suntem.
Ba chiar în situație catastruoasă,
cum anunță România Te vede. Ce înseamnă vaccinul pentru Cîțu?
„Cafeaua la interior.” Bine nu stă nici cu prepozițiile limbii
române. Oare ne așteaptă ani de zile cu prim- ministrul celor 12
minute? De vreme ce Dumnezeu a dat Sănătatea doctoresei Mihăilă,
care își epilează discursul, poate s-o îndura să ne scape de
premierul-interjecție.
Ce te vaiți? îmi
spune un prieten la telefon. Avem marfă cool în marketuri, avem
pizzameni și escort girls, avem destule vipușoare de la care primim
kiss-uri pe suflet. Cântarea
Pandemiei
continuă și continuă, îmbogățindu-ne Fondul Principal de
Cuvinte cu rapel, incidență, stare de urgență, stare de alertă,
stare de excepție... Președintele e ferm: ai de ales, române, să
fii precáut ori prost. „Am ajuns prost”, comentează domnia sa
faptul că procesul de vaccinare nu merge. Peste Prut, Maia Sandu
recomandă santé
ieftin. Urare de ultimă oră? Covid ușor! Și câte măsur’
în regim de urgență, contra nevaccinaț’,
dar sănătoși, ne mai așteaptă în următoarele săptămâni în
balonul alegerilor interne PNL, cu Rareș Bogdan la manetă,
politician cu principii ultra- elastice, de ultra-demagog, cum ar
zice nenea Iancu.
De rămas ne-a (mai
) rămas privilegiul de a face haz și mai ales de nehaz, să-i dăm
pe râzătoare pe aleși și pe ne-aleși, precum caricaturistul
Ciosu ori epigramistul Hurubă, care practică umor de calitate.
Și mai râdeam de
ticurile verbale ale activiștilor PCR, de pronunția lui nea Caisă
pretinie,
muncipiu
și câte altele. Smintelile de limbă ale politicilor actuali rămân
de neîntrecut, ca și incredibilul lor tupeu. N-or ști că o
funcție publică presupune și un comportament lingvistic corect?Nu
cunoști cuvântul, nu-l folosi. Nu cunoști pronunția corectă,
încearcăs-o afli. Turcan proroghează
și ne ignorează; mai nou, se zdrobește să pună „în
transparență” o lege sau ce-o vrea să pună în transparență
conița. Și-i gata- gata să-și rupă bluza de pe ea de dragul
nostru. Un fan o numește Doamna T.. Ce caraghios! Se întoarce Camil
Petrescu în mormânt. Mai potrivit mi se pare s-o numim „mama
gafelor” de vreme ce nu prea pare descurcată la minte. Alt liberal
vrea să adereze
(Să adere, alesule!).O ministră muncită nu scapă de acel r
din repercusiune. Și nu numai r
se bagă unde nu trebuie, și
este în toate ce sunt, ca și cum ar fi corect să eviți o
cacofonie inexistentă. Un ins „ca
și”
finanțist ne anunță trasabilitatea
banilor. Nu-i mai la îndemână să zici traseul lor? În fapt,
traseul împrumuturilor gigantice îl știe doar Cîțu, dar nu-l
spune, cel care confundă recunoașterea
cu...recunoștința,
fiindu-i străine ambele.
Cum de-ți încarci
mintea și-ți pierzi timpul cu inepțiile astea? revine grijuliul
amic, la telefon. Timp nu-mi pierd: în „doișpe” minute am
materie primă pentru „doi” foiletoane, atât de pretitundenar
jalnică, strâmbată, pocită e limba română . Doi nu mai are
feminin: doi fete, doi chei, doi secunde, doi rapeluri, doi
restricții, doi județe (carantinate), dar și doișpe voturi
(furate). Dâmbovițeii traseiști ai posturilor t.v. zic pă
telefon ,pă
instanță, pă
picioare. Un nervotic își pierde firea: „Ce te uiți, mă, așa
pă
mine?”În ultima vreme, a apărut „discuție pe
doza a treia.”
Acum vedem ce
curativ ar fi fost proiectul lui Pruteanu. Dacă Legea Limbii
Române, promulgată în 2004, ar fi fost și aplicată, n-am avea
atâtea up-datări nebunești, foarțând
lexicul. „N-am Time”,
declara recent un teleast. Pariez că nu mănâncă din farfurie, ci
din dish.Un
senator ne-a rupt cu o vedere din Afganistan: ”Era un lucru wow!”
Vorbind cu Oana
Lazăr, realizatoare de excelență la TVR Iași, care are mereu
dinspre mine magda
cum laude,
am conchis că accentele ( Ozana Barabancea le spune acccenți) sunt
în cea mai mare suferință. Pentru un contabil, o sumă e ínfimă;
ce indíce are? întreabă altcineva. Recéptorul nu știe. Anomálie,
e timpul tău! O reclamă ne propune medicamente benefíce. O
știristă care n-a pus burta pe carte îl numește pe Pr. Ilie
Cleopa Protosinghélul. Ați observat? Cu cât decolteul e mai adânc,
cu atât vorbitoarea e mai agramată.
Ampla deteriorare a
început-o la vârf Ion Iliescu ( de pomină a rămas Sulaina
pentru
Sulina). A fost continuată de prof.
univ. dr. Constantinescu, geolog, cu „mă refer asupra” și cu
„nu suntem mai prejos decât nimeni”.Cât despre Iohannis, deține
experența
înaintașilor.
Clasa politică se
exprimă cum se exprimă, așa cum o duce gura. Mai toți sfidează
nonșalant limba română. Organizatorul vaccinării, dr. Gheorghiță,
sfidează și latina, vorbind de o adeverință ad
labam.
Comanda la colonel! Un profesionist al limbii române se întreba
dacă a vorbi corect în românește presupune să cunoști și
latina. Ei , uite că da, trebuie! Altfel te poți face de râsul
curcilor.
În ce mă privește,
am rezistat tocșoiștilor până la urletele bâlbâite ale
deputatului USR-PLUS Emanuel Ungureanu: asasascultatați-mă;
mă-mămămăsurile mememedicale. Vă imaginați cum ar folosi
vocabula manipulabilitate ? A, nu manipulare, lungirea fără noimă
a cuvintelor fiind dragă stricătorilor de limbă. Eu, una, n-am
Fikatforte să-l ascult pe parlamentarul Ungureanu. Cineva spunea că
l-ar vaccina de cinci ori dintr-odată, doar-doar l-ar scăpa de
deficiențele de emisie. „De doi zi-zile nu vovovorbim decât.”
Întreb: dacă ai limba încleștată, ce cauți la televizor și nu
numai „de doi zile”?
Guvernanții noștri
mascați arată în ședințe ca măștile lui Ensor. Râdem până
ne dor fălcile. Suntem contagioși? Cine știe! Și cum în
democrația noastră de ocazie ( ca să nu-i mai zic second
hand) se
cam poate ce nu se poate, ne-or da cu o ordonanță de urgență în
cap: : „Fără norme gramaticale, ca să fim liberi zi și noapte”.
Va fi interzis să
mai râdem de limba uzitată la vârf statal? Posibil. Ni se va
cere să fim supuși credincioși la rău și la mai rău. Cum o face
marele spirit oral, ministrul de Finanțe Dan Vîlceanu, om
sensibil: „simt scumpiri” „ca-n toată Europa.” La scumpiri
suntem cei mai buni. Atât de buni, încât tinerii au ajuns la
concluzia că nu mai e de stat în țară, iar fără tineri nimic nu
facem. Oare noi, cei rămași , ar trebui să luăm lecții de
autoapărare lingvistică? Și-l întreb pe Gabriel Mardare,
lingvist, dar și scriitor, as în arta comunicării: Știi vreo
mască eficientă pentru a nu ne molipsi de virusul, cu tulpini
multe, al greșelilor de rostire?
Pentru cei care
cred că România e drum închis definitiv și vor să se salveze
fugind în alt popor, în altă limbă, afirm decis: dintre
scriitori, sunt mulți plecați care spun că în limba natală scriu
mai cu har, mai expresiv, iar filosofi ca Noica știu ce nuanțat
poate gândi ea, limba română, când –vorba Eminescului - e
lăsată de specialiști să-și vadă de ale ei, să se
gospodărească singură.
Pierderea limbii e
tragică. La fel de tragică e pierderea demnității naționale. S-a
întâmplat luni, 23 august, la Kiev, când președintele și
premierul n-au putut articula nimic după ce președintele Ungariei
a declarat că România e „stat ocupant” și că Transilvania ar
aparține Ungariei. Era atât de greu să se dea o replică fără
prompter? Greu pentru Cîțu, dar și pentru Iohannis?
Închei, nu fără
a-l cita pe D. Caracostea: „...ceea ce se numește atât de searbăd
gramatica unei limbi este de fapt depozitarea unei forme a gustului
național.” Cei care ignoră cuvântul național
nu sunt decît ambasadori
ai
neantului.Mihai
Ursachi îl țintea pe unul singur, acum s-au multiplicat, clonat
etc. Eu sper –așa sper!- că vor ieși din cărți, cum au ieșit
și proletculții.
Magda Ursache
|
Scris de asymetria on Sunday, August 29 @ 19:04:57 CEST (920 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0 |
Editoriale: Magda Ursache. OAMENI DE APA
Magda Ursache. OAMENI DE APĂ
„Conștiința a ceea ce
este și hotărârea fermă e puterea cea dintâi a unui popor.”
N. Titulescu
Am aflat, în
„Jurnal israelian” Nr. 33, 2021, un poem magnific de Șerban
Foarță, intitulat Om-de-Apă.
Mâhnit „că nu-și poate forma/păstra-o,-asta e enorma/ rușine a
Omului de-Apă” ; el se lamentează, ce-i drept, dar ia forma
vasului în care e turnat.
Spuneam în
foiletonul precedent, Anulează
Cultura !”,
că nu vreau să mă supun acestei politici/mișcări sau ce-o fi ea,
Cancel
Culture.
S-a mai dărâmat o dată statuia lui Maiorescu. În studenția mea,
zăcea pe strada Sărărie, în curtea lui Ioan Nădejde,
propovăduitor al socialismului și ateismului, care se tot întreba
între 1881 și 1884 : Este sau nu
este Dumnezeu ? Statuia a fost
apoi topită și din bronzul ei s-au făcut clanțe rectorale. O
prăvălire iarăși de statui ? Îl prăvălim pe Kogălniceanu
pentru că nu ne mai place direcția sa, a Daciei
literare,
dar și pentru că omul din Cogâlnicul Basarabiei arată, din fața
Universității „Cuza”, direcția : peste Prut. După
„cotitura” din 1944, a fost decapitat bustul lui Goga din rotonda
Cișmigiu. La Iași, recentuț, doamna parlamentar Chichirău a făcut
zarvă mare privind bustul de pe Copou al „poetului părtimirii
noastre”. Altă consoră a sa a apărut într-un tricou cu chipul
Anei Pauker.
Magda URSACHE
|
Scris de asymetria on Thursday, April 15 @ 16:55:25 CEST (1013 citiri)
Citeste mai mult... | 14356 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Ioan-Aurel Pop. Câteva observatii lingvistice
Îmi
amintesc de o întâmplare nostimã de acum câțiva ani, când un
distins intelectual român mi s-a plâns cã un italian a folosit,
într-o conversație cu el, cuvântul „morbido”, adicã „morbid”,
fapt care i s-a pãrut profund jignitor.
E drept cã interlocutorul
meu, ca mulți alți români, credea cã știe italianã fãrã sã
fi învãțat aceastã limbã. Noroc cã lucrurile s-au lãmurit și
întâmplarea a rãmas benignã, fãrã urmãri. Adjectivul „morbido”
din italianã se traduce în românește prin „moale”, „pufos”,
„lin”, „delicat” și nu prin „morbid” (= „bolnav”,
„nesãnãtos”, „patologic”). În limba italianã, expresia
„pelle morbida”, adicã „piele delicatã”, „piele finã”,
„piele gracilã”, este una curentã și exprimã, adesea, un
adevãrat compliment fãcut sexului frumos.
Faptul acesta banal aratã
cã limbile au felurite capcane și cã existã cuvinte de aceeași
formã, dar cu înțeles diferit (omonime) și chiar cuvinte de
aceeași origine (cu etimologie comunã) și cu sensuri deosebite în
limbi diferite.
Acum
câteva zile am vãzut, pe burtiera de la CNN, urmãtorul anunț,
preluat apoi și de France 24 și de alte agenții de știri: „Biden
picks retired general Lloyd Austin as first Black Pentagon chief”
(„Biden îl pune pe generalul pensionat Lloyd Austin drept primul
șef negru al Pentagonului”). În alte surse referitoare la aceeași
știre, în loc de „Black”, am gãsit „African-American”. În
românește cuvântul „negru” exprimã în primul rând o culoare
și abia apoi o rasã. Când se enumerã rasele, se spune încã la
noi „rasa galbenã”, „rasa albã”, „rasa neagrã”.
Cuvinte precum „caucazian” pentru „om alb” sau „african
american” pentru „om de culoare neagrã” nu s-au încetãțenit
deocamdatã în românește. „Caucazian” înseamnã la noi
locuitor al regiunii Caucazului sau o realitate legatã de Munții
Caucaz. „African american” înseamnã american de origine
africanã, dar, dupã cum se știe, nu toți africanii (inclusiv cei
care trãiesc în Statele Unite) au culoarea pielii neagrã.
Cu toate
acestea, unii adepți ai „corectitudinii politice” considerã cã
ar trebui sã ne modificãm și noi limbajul și sã nu mai folosim
noțiuni ca „rasã” sau „negru”, socotite ofensatoare,
jignitoare. Se va întâmpla, probabil, în timp, acest lucru și se
vor folosi alți termeni, fiindcã limbile, ca și oamenii, se
schimbã. Deocamdatã, în românește sunt socotite degradante și
rușinoase noțiuni ca „negrotei”, „cioroi”, „cioarã”
etc. Cuvântul „negru” nu face parte, pentru moment, din aceeași
categorie, dar asta nu înseamnã cã unii nu-l folosesc în sens
peiorativ. Existã și români care acordã acestui termen un sens de
ocarã, de discriminare, de înjosire, ceea ce este de condamnat
categoric. Oricum, în acest moment, „negru” din românește nu
are sensul de „nigger”, „nigga” (= „cioarã”, „cioroi”)
din engleza americanã. Câtã vreme și în englezã se folosește
încã oficial cuvântul „black” pentru a denumi un „african
american”, nu ar trebui sã fim nici noi (românii) și nici alții
scandalizați.
Or, „black chef” nu se poate traduce în românește
– oricât de precauți am vrea sã fim – decât prin „șef
negru”. Dacã viitorul șef al Pentagonului poate sã fie numit
„negru” în surse oficiale sau în mass-media, ar fi de dorit ca
și alții sã se poatã chema așa, fãrã supãrare sau fãrã mare
supãrare. Natural, cu o condiție: ca adresarea sã nu fie fãcutã
cu intenția de a jigni.
|
Scris de asymetria on Saturday, December 12 @ 17:09:46 CET (1660 citiri)
Citeste mai mult... | 8922 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Paul Goma, ANTISEMIT CHIAR SI DUPA MOARTE ? de Radu Negrescu-Sutzu
ANTISEMIT
CHIAR ȘI DUPĂ MOARTE ?
Într-un
excelent interviu dat lui Cristian Pătrășconiu, în România
literară
din 20 martie 2020, intitulat ,,Scriitorii și delațiunile la
Securitate”, doamna Germina Nagâț de la CNSAS spune că nu
are în minte niciun caz de scriitor care să fi refuzat în mod ferm
să toarne la Securitate. Omițând să-l citeze pe Paul Goma, care
numai turnător nu a fost, înseamnă ori că d-na Nagâț nu-l
consideră scriitor, ori că-l consideră scriitor ,,antisemit’’,
și deci îl exclude din start.
După
doar câteva zile, pe postul de televiziune Epoch
Times Romania,
în 29 martie 2020, când Paul Goma nici nu fusese încă incinerat,
doamnele Nicoleta Savin și Doina Jela, la emisiunea ,,Ora de
veghe’’, îi aduceau un pios omagiu... acuzându-l de
antisemitism!
Paul
Goma a fost întreaga viață soțul unei doamne evreice și tatăl
unui fiu evreu, după legea mozaică. Ambii l-au iubit și i-au fost
sprijin de neclintit în viață, cu un devotament rar întâlnit,
până-n ultima clipă. Dar cum poate oare un evreu iubi un antisemit
feroce, care-i urăște neamul?
Este
cunoscut că de multe ori adevărul supără, deranjează. Paul Goma
l-a rostit până la sațietate, făcându-și astfel mulți
prieteni, dar și mai mulți dușmani. Aceștia l-au acuzat toată
viața, cu o inspirație diabolică debordantă, de multe ori
contrazicându-se. Din ,,jidan’’ și ,,jidănit’’, Goma a
sfârșit prin a deveni ,,antisemit’’.
Ei
bine, eu unul nu am crezut niciodată în aceste acuzații, întrucât
am primit la vremea respectivă, în 2004, de la scriitor, lucrarea
sa intitulată Săptămâna
roșie (Basarabia și evreii),
unde nu am găsit nicio urmă de antisemitism sau de negare a
tragediei holocaustului.
Aici
era vorba despre unii evrei bolșevici din Basarabia noastră
românească, a anului 1940, cu mâinile pătate de sânge românesc
și care nu pot în niciun caz reprezenta poporul evreu în
totalitatea sa. După cum, atunci când îi amintește pe criminalii
comuniști români ne-evrei, care nici ei nu reprezintă, din
fericire, întregul popor român, care nu este răspunzător de
faptele și fărădelegile lor, Paul Goma nu poate fi acuzat de
atitudine antiromânească.
Experiența
vieții m-a învățat să nu generalizez, ci să-i apreciez pe
oameni individual. Evreii nu sunt toți răi sau toți buni, întrucât
niciun popor, oricare ar fi el, nu este o entitate omogenă și orice
pădure, oricât ar fi de frumoasă, are și uscături.
Transmutarea
sentimentelor pe care un ne-evreu le poate nutri la adresa unui evreu
care l-a nedreptățit, nu poate fi proiectată asupra întregului
popor evreu, după cum nici recunoașterea calităților morale ale
unui evreu care a ajutat un ne-evreu nu se referă decât la persoana
respectivă și nu la întreg poporul evreu. Nu acuzând, pe drept,
pe un evreu (sau pe unii evrei) devii antisemit, după cum nici
lăudând, pe merit, pe alții, nu-ți conferă calitatea de
filosemit.
Radu
Negrescu-Suțu
|
Scris de asymetria on Wednesday, September 30 @ 16:26:18 CEST (1328 citiri)
Citeste mai mult... | 10686 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Magda Ursache. DES-FIINTARI
Magda Ursache
DES-FIINȚĂRI
Nu-mi propusesem să
scriu iarăși în apărarea reperelor identitare, cum am făcut-o
în atâtea rânduri, dacă nu l-aș fi văzut pe Theodor Stolojan,
sâmbătă , 12 octombrie, într-o emisiune TV.Tocmai salutam
intreprinderea lui Nicolae Cârlan, de recuperare a dramaturgului Ion
Luca (Teatru
esențial,
Editura Lidianca, 2017, Colecția Recuperări, 1930 pag.), scos din
scenă de Nina Cassian, în „Rampa”, 28 septembrie 1947. Ninoșca
fusese oripilată de piesa Salba
reginei
care „ațâța” la „ură de rasă”, vizând-o pe... Ana
Pauker printr-un personaj: arhiereul Ana. Piesa lui Ion Luca a fost
„vituperată” (verbul epocii) ca „o piesă huliganică”. În
ochii dârzei staliniene, nu arhiereul era „vulpe diplomatică”,
habotnic dogmatic”, ”vărsător de sânge nevinovat”, ci „Ana
noastră”, cum o alinta Brucan, în „Scânteia”.Magda Ursache
|
Scris de asymetria on Monday, November 04 @ 18:20:17 CET (1355 citiri)
Citeste mai mult... | 22400 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Magda Ursache. 1918-2018
Magda
Ursache. 1918-2018
„Vremea vremuiește și
timpul trage nădejde.”
Proverb
românesc
Eminenții
intelectuali pro Unire, făuritori ai ei, nu numai că au fost
trecuți prin închisori, lagăre, domiciliu obligatoriu, dar sunt
uitați sau denigrați ca naționaliști obtuzi, definiți ca
detestându-i pe străini, când naționalistul îl iubește mai mult
pe al său decât pe celălalt, sentiment deloc rejectabil.
Soldații
români, eroii tăcuți ai Primului Război Mondial, „război
imperialist” după Roller, pe oasele cărora s-a făcut Unirea
Mare, au devenit iarăși „fantome albe”, cum erau ironizați în
manualul de istorie RPR, pentru că fuseseră surprinși de atacul
nemțesc dezbrăcați.Îmi plăcea să cred că „Pe aici nu se
trece” au fost cuvintele generalului Eremia Grigorescu.S-a corectat
: Nu , greșeală! Poate. Dar de trecut nu s-a trecut. Iar
imperialiștii desculți i-au luat generalului Mackensen, supranumit
Cap de Mort (pe căciulă), 3000 de germani prizonieri. Numai că
Rollerii II, cum le zice Paul Goma, minimalizează victoriile de pe
„drumul oaselor”, Mărăști-Mărășești-Oituz , deși Crucea
de pe Caraiman înștiințează că e vorba despre 880.000 de
jerfe.După învățătura Părintelui Iustin Pârvu, „jertfa
fortifică neamul”. N. Titulescu a spus-o unde trebuia s-o spună :
„România nu poate fi întreagă fără jertfă”.
|
Scris de asymetria on Sunday, November 11 @ 19:31:39 CET (2047 citiri)
Citeste mai mult... | 16702 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Ioan Rosca. Slabiciunile nationalismului
Putem
constata reculul curentului naționalist în fața cosmopolitismului
invadator, a curentului mercantil- progresist, neoimperialismului,
degenerării civilizaționale. "Externaționala" (cum
inspirat o numea cineva) câștigă continuu în România războiul
pentru pradă, putere și sens, se instalează imparabil în masa
conștiințelor, din care naționalismul incomodant este stins
treptat, mai pâlpâind doar atavic în câteva suflete.
Ioan Roșca
Nota: Nota
lui Dan Culcer
Ioan
ROȘCA, explicator civic Cercetător (chercheur,
researcher) si formator (formateur, trainer) Inginer
(ingénieur, engineer) de sisteme socio-tehnice e-mail:
ioan_rosca@yahoo.com
Harta
unei perplexități (în lucru)
http://www.ioanrosca.com/
Proiecte de implicare, cercetare si
explicare civica
* 1989-2004. Istoria
unei contestații
(combaterea contrarevoluției FSN, Alternativa '90, Dialog
Piatra Neamt, Proclamația de la Timișoara, Piata
Universității, FDAR/CDR, Alianta Civica, Procesul
Comunismului, Rezistenta din exil); /Actiunea
pentru Eliberarea Romaniei
* 2004-2012. Spațiul Piața
Universității;
/Editoriale;
* Forumul
Piața Universității
* 2004-2008. Spațiul Procesul
Comunismului Contrarevoluției și Tranziției criminale
- Documentatie
* 2008-2012. Spațiul CIVES
(crimele comunismului și feseniada, uzurparea statului și
criminalitatea justiției, jaful funciar, privatizările
delictuale și distrugerea economiei, aservirea
neocolonială, solidaritatea justițiară și sinaptica
civică pentru democrație reala, degradarea informării) -
Rapoarte
Bi(bli)ografie - Sumarul eseurilor
explicative
* Cercetarea
și judecarea crimelor comunismului
* Justițiarism
și criminalitatea justitiei
* Revolutia
inceputa in 1989
* Contrarevoluția
FSN din 1990
* Tranzitia
criminala, distrugerea socio-economica
* Activism,
orientarea contestatiei in Romania
* Intelectualitatea
disidentă
* Scrisori
deschise, dialoguri, sinteze de presa
* Zbuciumul
intre ramurile FSN (securicomuniste)
* Reintregirea
Romaniei
* Combaterea
aserivirii neocoloniale a Romaniei
* Situatia
internationala
* Exil,
diaspora, munca in strainatate
* Cosmopolitism,
patriotism, securicomunism
* Sinaptica
Internet, manipulare, explicatie
* Teoria
sistemelor, politicii, statului si dreptului
* Conditia
umana, individuala si colectiva
* Eseuri
personale
Incursions explicatives
* Théorie
de l'éducation, phénomène de l'explication, technologie
de l'instruction
* Matematica
* Information
Systems Engineering
* Electronica
si Telecomunicatii
|
Scris de asymetria on Wednesday, August 29 @ 14:24:30 CEST (1894 citiri)
Citeste mai mult... | 58623 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Dan Culcer O banda de eunuci, pazitori ai Seraiului, angajati la Poarta Noului I
O bandă de eunuci, păzitori ai
Seraiului, angajați la Poarta Noului Ierusalim, se străduiesc să
incite, cu toate ocaziile, sub toate pretextele disprețul, ba chiar
ura localnicilor, prin provocări din ce în ce mai nerușinate, doar
pentru a-și motiva existența de stipendiați, de lefegii, pentru a
putea beneficia, până la pensie și după, de soldele pe care li le
asigură celor care îi slujesc ca „saianimi" (ca să folosim
termenul tehnic lansat de Jacob Cohen) autoritățile unui mic stat
din Orientul Apropiat, una din teocrațiile din zonă, Israel, sau
ale unui stat vecin, iredent prin însăși ideologia care stă la
baza constituirii sale. Statul Magyarorszag, în contururile sale
actuale, există doar din 1919. Continuitatea constituțională, cu
formele statale anterioare este imaginară, ideologică, nu juridică,
ca monarhie fără monarh, condusă de un regent, apoi republică
populară. Sistemul anterior a fost o monarhie dualistă
austro-ungară, care a dispărut ca stat.
Nota: Codul penal
"Art. 155. - Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără
cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în
legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai
acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și
indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin acțiuni
de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației
militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului,
ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri
străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva
siguranței statului, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 161. - Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc,
de natură să slăbească puterea de stat, se pedepsește cu detențiune pe
viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor
drepturi.
Art. 165. - Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă
art. 145 [obștească], ori de a împiedica activitatea normală a acesteia,
dacă fapta este de natură să submineze economia națională, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 167. - Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în
scopul săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art.
155-163, 165 și 1661, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a
unei astfel de asociații sau grupări se pedepsește cu detențiune pe
viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor
drepturi.
Art. 168. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină,
dacă fapta este de natură a compromite interesele de stat, se pedepsesc
cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 168.1. - Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de
știri, date sau informații false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranței statului sau relațiilor internaționale ale României, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 173. - Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.
Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor,
precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor
prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 1661 și art. 158 raportat
la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.
Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. "
|
Scris de asymetria on Wednesday, August 29 @ 14:13:03 CEST (1916 citiri)
Citeste mai mult... | 11902 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Magda Ursache. "A nu mai fi român?"
„[...] numai
viețuitorii în Ființă vor continua a fi” „Românii
nu mai sunt nimica, pentru că au renunțat la a fi.” Vintilă
Horia în „Stindardul românilor”, 25-26 aprilie, 1989
Am
adăugat semnul întrebării la titlul articolului-pamflet al lui
Mircea Eliade, din Oceanografie (1934),
potrivit – cred - pentru un text care vrea să pună multe puncte
pe i, riscând să fiu etichetată „mătușă patriotică”
(sintagma lui Andrei Pleșu).
Pare
că istoria își trage din nou secvențele la xerox, privind ceea ce
Dan Culcer numește lepădarea de sine.
Așa cum se văd lucrurile, la originea globalizării stă
internaționalismul proletar. Ca babă anticomunistă ce mă aflu,
știu bine că, după „eliberare”, în perioada Dej-Pauker, ca să
fii „pe linie”, trebuia să te declari: „Nu sunt român, sunt
comunist internaționalist”, proletarii fiind transetnici. Lucrețiu
Pătrășcanu a apărut în Tribunalul poporului, la proces, fără
un picior, amputat după tortură cruntă și a fost ucis intra
muros, pentru că s-a vrut întâi
român și apoi comunist. În memoriile Lenei Constante, Evadarea
tăcută. 3000 de zile în închisorile din România (Ed.
Humanitas, 1922), autoarea l-a întrebat pe generalul Anton Marin de
ce a fost pușcărizat. Și aviatorul, erou de război, i-a răspuns:
„De ce? Fiindcă sunt român! Chiar numai pentru asta.”
|
Scris de asymetria on Friday, March 03 @ 11:21:23 CET (2617 citiri)
Citeste mai mult... | 26794 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Vasile Lechintan. Nevoile mari ale Romaniei de astazi (III)
Una din uriașele nevoi ale României de astăzi este și
angajarea românilor în proiecte fondatoare pentru națiunea română,
așa cum toate națiunile care se respectă au procedat în istorie
și procedează și astăzi. Așa au fost create, prin inițiative
fondatoare de anvergură, marile instituții ale lumii, cu clădirile
lor aferente: de la Grădinile suspendate ale Semiramidei din
Babilonul antic la Partenonul din Atena al marelui arhitect Fiadias,
de la Catedrale mărețe la Opere și Teatre, de la Parlamente
fastuoase la Ateneuri și Universități, de la Grădini Botanice
impresionante la Parcuri celebre etc. Nu avem, de exemplu, autostrăzi
ultramoderne care să străbată munții și să lege toate
provinciile istorice românești.
|
Scris de asymetria on Tuesday, August 23 @ 22:12:27 CEST (2366 citiri)
Citeste mai mult... | 11515 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Vasile LECHINTAN. Nevoile mari ale Romaniei de astazi (II)
O problemă de prim ordin a României este asigurarea
integrității ei teritoriale în condițiile în care Rusia nu-și
retrage armata din Transnistria, a anexat Crimeea, sfidând orice
tratat internațional, și este acuzată că a intervenit în
conflictul separatist din Ucraina.
|
Scris de asymetria on Thursday, July 28 @ 15:35:42 CEST (2491 citiri)
Citeste mai mult... | 11299 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Vasile LECHINTAN. Nevoile mari ale Romaniei de astazi
Eu ? Îmi apăr sărăcia și
nevoile și neamul...
MIHAI EMINESCU, Scrisoarea
III
Patria
noastră, România – folosesc sintagma „patria noastră” pentru
că mulți vorbesc de „România” ca și cum s-ar distanța de
acest leagăn al strămoșilor noștri, leagăn al devenirii noastre
istorice, ca și cum nu am mai avea o patrie, aflați acum în
malaxorul Uniunii Europene – așadar, patria noastră se află
astăzi – știe toată lumea - într-o situație extrem de grea,
ceea ce afectează zi cu zi întreaga națiune română
|
Scris de asymetria on Thursday, July 28 @ 15:11:44 CEST (2849 citiri)
Citeste mai mult... | 12547 bytes in plus | Scor: 0 |
Editoriale: Dumitru Huruba Sa ne mai reamintim de GEORGE COSBUC
George
Coșbuc este încă
unul dintre clasicii reconsiderați
ai literaturii române
și declarați „depășiți” de către majoritatea
producătorilor de literatură postdecembristă și, mai ales,
fesbukistă.
În esență, noul curent literar, fesbukismul,
în care își bălăcesc fericiți neputințele creative tot mai
numeroși agramați, amenință cu distrugerea tuturor opreliștilor
care ar putea să le deranjeze evoluția spre ocuparea, dacă nu a
primului loc, măcar a unuia de pe podium… În consecință, și
apropiindu-ne până spre Marin Preda, Augustin Buzura, Mihai Sin,
Adrian Păunescu… și chiar mereu invocatul și adesea necititul
Nichita Stănescu, precum și alți clasici mai… contemporani, de
fapt, cam toată literatura din perioada ’44 - ’89 are, nu-i
așa?, iz comunist, mulți scriitori fiind turnători-informatori la
securitate, proletcultiști învederați și fani
ai ideologiei
comunist-ceaușiste… În concluzie: o literatură-dezastru, o
literatură care a coborât ștacheta valorii până la a se
autoelimina din istoria literară! Mai bine fără! Trebuie schimbat
totul, ne trebuie o altă nouă literatură, fără mentalități de
tip comunist și, cu deosebire, fără cenzură, doar avem libertate
și democrație, doar avem mărinimoasa rețea de socializare
Facebook,
nu-i așa? Așadar,
pe fesbuc,
fraților și colegilor de breaslă, până nu e prea târziu! Cu
lirica, înainteeeee, marș! Uraaaa! „A
noastră e izbânda!”,
zise careva mai demult. Cine!? A, Coșbuc, „țărănistu”?
Ok, lasă…
|
Scris de asymetria on Saturday, July 02 @ 19:14:06 CEST (3013 citiri)
Citeste mai mult... | 66168 bytes in plus | Scor: 0 |
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|