Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie

De la théorie du salaire naturel à la sociologie des seuils de pauvreté Par le Prof. Ilie Bădescu / Opinions / Publié : jeudi 16 octobre 2025, 17h01 / 0 commentaires ActiveNews se heurte à la censure sur les réseaux sociaux et sur Internet. Accédez directement au site pour nous lire et abonnez-vous à notre bulletin gratuit.

Présentation à la Conférence Mihai Eminescu et la Modernité de la Tradition,

Aula de l’Académie Roumaine, 16.10.2025

Mihai Eminescu « est, après Zalmoxis, le plus grand homme qui soit né sur la terre de notre pays », nous dit avec tant de profondeur D. Murărașu.

La lumière de sa création couvre toutes les époques, ce qui le rend actuel en toute époque. Son apparition dans l’horizon existentiel du peuple roumain a élevé le seuil de l’élan créateur au niveau du modèle céleste de la spiritualité d’un peuple.
La variation du seuil de créativité d’une époque, remarque Eminescu, est déterminée par le rapport organique entre les élites et le génie latent des peuples.

« Quand la nation est dans les ténèbres, précise le poète, elle dort dans les profondeurs de son génie et de ses forces inconnues et se tait — et lorsque la Liberté, la Civilisation planent au-dessus d’elle, les hommes supérieurs se lèvent pour les refléter dans leurs fronts, et pour les renvoyer ensuite en longs rayons vers les profondeurs du peuple — si bien qu’au sein de la grande mer entière se fait un jour serein qui reflète au fond d’elle le ciel »
(Mihai Eminescu, “Geniu pustiu”, roman posthume, introduction de I. Scurtu, Minerva, 1907, p. 15).

Dans la culture roumaine, il y eut des époques où la créativité des élites fut interrompue par diverses pseudomorphoses, comme la période phanariote au XVIIIe siècle et la période communiste au XXe siècle.
Il n’est pas fortuit que ces époques aient le même caractère : elles interrompent la ligne organique de continuité identitaire d’une culture, abaissent le seuil de créativité à l’échelle des peuples entiers et provoquent la fatigue ethnique, nous dit N. Iorga. Eminescu le savait bien, comme il le dit dans les célèbres vers de sa Troisième Lettre :

« De tels temps furent célébrés par les chroniqueurs et les bardes // Notre siècle, eux, l’ont rempli de saltimbanques et d’Hérodes ».

Le communisme inaugura sa prise de pouvoir sur le peuple roumain par le maudit volume des PUBLICATIONS INTERDITES, édité par le Ministère des Arts et de l’Information, Bucarest, 1948 — le livre noir de l’indexation et de la prohibition des œuvres et des auteurs représentatifs du profil spirituel même de l’Europe : une véritable incarcération de la culture.
Environ 8 000 œuvres fondamentales furent retirées du circuit vivant de cette culture, rompant ainsi sa ligne évolutive.
Si la génération Labiș n’était pas apparue pour restaurer le lien avec la spiritualité de la période d’entre-deux-guerres, brisé par les hommes du régime bolchevique, alors on aurait signé l’acte de stérilité d’une époque entière, et l’esprit roumain aurait erré à travers le désert bolchevique comme l’Ahasvérus errant décrit par la plume d’Eminescu. Malheureusement, l’index et la prohibition sont revenus sous une forme particulièrement agressive de nos jours, accompagnés d’autres phénomènes tels que la fatigue sociale, l’abandon historique, voire l’exode. La reprise du fil d’un devenir organique d’un peuple actualise la question de la synchronisation avec le milieu axiologique de ce peuple, avec ses grandes œuvres.
Cette forme de rétro-synchronisation d’une génération est vitale pour sortir de la fatigue collective et donc pour affirmer l’identité d’un peuple dans son ensemble.

« Changez l’opinion publique, dit le poète à travers son célèbre personnage du Geniu pustiu, donnez-lui une autre direction, réveillez le génie national, l’esprit propre et caractéristique du peuple dans les profondeurs où il dort ; faites une immense réaction morale, une révolution d’idées… enfin, soyez Roumains, Roumains et encore Roumains », dit-il d’une voix basse et rauque.
— « Qui fera cela ? Tous ne sont pas ainsi… ? — Tous ne sont-ils que réceptifs ? Français, Italiens, Espagnols, tout — sauf Roumains ! »
(Mihai Eminescu, “Geniu pustiu”, roman posthume, introduction de I. Scurtu, Minerva, 1907, p. 12).

Eminescu a restauré le lien vivant avec la longue durée du peuple roumain, depuis l’âge mythologique jusqu’aux époques adoptives, et jusqu’à l’époque de Carol le Clément, illuminant l’avenir des lumières prophétiques de son œuvre.
D’autre part, la réception créatrice du génie éminescien a englobé dans son rayon toutes les grandes civilisations de l’humanité. Comme le disait Petre Țuțea :

« De la mer du Nord à Vladivostok, Eminescu répand des bénédictions ».
Rares sont les œuvres qui ont su accueillir aussi magnifiquement d’autres grandes cultures et civilisations que l’œuvre théorique et poétique d’Eminescu. Il est à la fois national et universel.
Et, par-dessus tout, Eminescu est — je le répète — une méthode de pensée, un mode ontologique, un modèle d’insertion dans l’existence.
On peut l’appeler, de manière synthétique, la paradigme Eminescu.
Pour nous, Roumains, la synchronisation avec Eminescu est une loi, un impératif catégorique.
L’une des faces de cette rétro-synchronisation avec Eminescu est la redécouverte de son œuvre théorique.

Pour illustrer l’idée qu’Eminescu est, à la fois, une méthode de pensée dotée d’une puissance paradigmatique durable, j’ai examiné le cours de sa réflexion dans sa recherche d’une réponse à un problème d’une actualité perpétuelle : la reproduction de la pauvreté dans l’évolution des peuples orientaux.
De la théorie du salaire naturel à la sociologie éminescienne de la pauvreté Sur cette question, l’Europe cherchait des explications dans l’œuvre des grands économistes, parmi lesquels la théorie du salaire naturel de D. Ricardo.
Pendant longtemps après sa parution (environ un demi-siècle), l’œuvre de D. Ricardo, Principles of Political Economy and Taxation, exerça une influence écrasante sur toute la pensée économique européenne.
L’Allemand Friedrich List brisa ensuite l’hégémonie du modèle ricardien, tant dans le monde des entrepreneurs américains que dans celui de la bourgeoisie allemande.
Mais les explications occidentales répondaient à une autre question : celle de trouver la voie du développement et donc du dépassement des écarts, et non celle de l’éradication de la pauvreté endémique.
Eminescu, lui, cherchait une autre voie.
Pour lancer une nouvelle direction dans le développement économique, suggère-t-il, il faut d’abord sortir du lit de la pauvreté.
Si l’on sait sortir de la pauvreté, on sait aussi quelle voie suivre pour le développement et, par conséquent, pour la réduction des écarts. Pour expliquer le phénomène endémique de la perpétuation de la pauvreté orientale, Eminescu, nous dit D. Vatamaniuc¹, interrogea d’abord les grandes théories de son époque, à commencer par la théorie du « salaire naturel » (qu’il traduit par « simbria naturală ») de Ricardo.
Vatamaniuc — ce véritable historien et martyr de l’éminescianisme théorique — nous montre quels textes Eminescu cite, de quelle œuvre de Ricardo, et ce qu’il ajoute textuellement. Il était naturel de se demander si les démonstrations d’Eminescu suivaient la ligne de Ricardo, en élargissant la « géométrie » économique ricardienne, ou si sa pensée s’en « écartait » pour instituer une ligne différente. Eminescu conserva de Ricardo deux éléments :

le caractère productif du travail ;
et la notion de prix du travail, ou ce que Ricardo considérait comme le « salaire naturel ».

En essence, Eminescu ajoute à la théorie de la valeur (fondée sur le travail) et à la théorie du salaire naturel.
Mais ces « ajouts » ne sont pas de simples notes marginales : ils proviennent d’une nouvelle manière de penser, d’un véritable changement de paradigme intellectuel.
Un tel phénomène de mutation paradigmatique est général dans l’histoire de la connaissance. S’écartant à la fois de Ricardo et de Marx (comme le montre sa polémique avec le marxisme des frères Nădejde), Eminescu propose une explication distincte, marquée par sa propre méthode de pensée.
Concernant la théorie ricardienne du « salaire naturel », Eminescu cite plus longuement Ricardo.
Il extrait du chapitre Des salaires l’idée suivante :

« Le salaire naturel est le prix dont tous les travailleurs ont besoin pour se maintenir en vie et perpétuer leur espèce, ni plus ni moins. »²

À cette idée, Eminescu ajoute :

« C’est-à-dire un prix qui met certains en position de s’enrichir et de perpétuer leur espèce, tandis que d’autres meurent de faim, de soif et de froid. »³

Comment est-il possible que ce qui est bon pour les uns soit funeste pour les autres ?
Voyons ce que signifie cet « éloignement » d’Eminescu par rapport à Ricardo, et ce qui l’a provoqué. Selon Ricardo, il existe un salaire naturel qui, par le jeu libre des forces économiques, prend la forme du salaire réel, observable sur le marché du travail.
De même qu’il existe une tendance à l’égalisation des profits (tous cherchant les rémunérations les plus élevées et fuyant les plus faibles), il existe aussi, dit Ricardo, une tendance à l’égalisation des salaires autour de leur niveau naturel (comme pour tout autre prix). Le salaire naturel est lié au prix des aliments et des autres moyens de subsistance nécessaires aux classes laborieuses pour se perpétuer.
Ainsi, chez Ricardo, « le prix naturel n’est pas égal à un minimum de salaire, mais à quelque chose de plus : un prix correspondant à la notion courante du standard de vie »⁴.
Le salaire réel, quant à lui, est « l’équivalent d’une subsistance absolument nécessaire pour vivre d’un jour à l’autre »⁵. Le salaire naturel est donc l’expression d’un certain degré de bien-être matériel atteint par la société.
Nous pouvons désormais remarquer la véritable « brèche éminescienne » par rapport au système ricardien.
Quand Eminescu ajoute :

« … un prix qui met certains en position de s’enrichir et de perpétuer leur espèce, tandis que d’autres meurent de faim, de soif et de froid… »,
il s’écarte en réalité de la loi stricte de variation du salaire réel autour du salaire naturel, et formule une autre proposition logique, que l’on peut résumer ainsi :

Il existe dans le monde des sociétés gouvernées par la loi du salaire naturel (c’est-à-dire par la loi du standard de vie), et des sociétés gouvernées par la loi du « salaire minimisé », abaissé en dessous du seuil du standard de vie par l’intervention d’un autre mécanisme que celui de l’offre et de la demande.

Les premières — les sociétés occidentales du bien-être et du progrès — peuvent « perpétuer leur espèce », tandis que les secondes — orientales — sont empêchées de le faire.
Cette division est valable à la fois entre nations et entre classes sociales.
Le phénomène qu’Eminescu observe ne concerne pas simplement la pauvreté en général, mais un fait plus grave : dans le cas des peuples orientaux (et en particulier de la Roumanie), l’écart entre le salaire réel et le salaire naturel est si grand qu’il menace directement l’existence même des peuples.
Les économies de type oriental, avertit Eminescu, mettent en danger la survie même des nations. Qu’est-ce qui provoque une telle division tragique des chances de survie dans le monde et au sein des sociétés ?
Chez Ricardo, les variations du salaire réel autour du salaire naturel sont déterminées par la loi de l’offre et de la demande et par la densité de la population.
Mais Eminescu aboutit à une théorie propre : selon lui, ce qui détermine le niveau du salaire réel n’est ni la dynamique démographique ni la loi du marché, mais le système qui détache l’économie de la société, autrement dit, qui fausse la loi de l’offre et de la demande. La théorie de la « couche superposée » et la sociologie éminescienne des seuils de pauvreté Dans une société qui porte le fardeau d’une pătură superpusă (couche parasitaire), souligne le poète, le prix du travail n’est pas fixé en fonction du niveau du salaire naturel, mais par rapport à un seuil bien inférieur au standard de vie.
Comment cela est-il possible ? Eminescu écrit :

« Les revenus de l’État, perçus sur les contribuables, sont le paiement que le citoyen donne pour recevoir en échange des services équivalents. (…)
La somme disproportionnée que l’on prélève chaque année sur la richesse commune, au lieu d’être utilisée pour le développement de la vie économique et culturelle des populations, est partagée en sinécures grandes et petites au profit d’une classe d’hommes sans savoir ni mérite, lesquels, précisément parce qu’ils n’en ont aucun, se sont constitués en une société d’exploitation pour laquelle tous les moyens d’accéder ou de se maintenir au pouvoir sont bons. (…)
C’est précisément dans les classes positives de la nation que l’on observe une diminution continue de la richesse : sous toutes sortes de formes ingénieuses, on leur soutire jusqu’au dernier sou pour entretenir le luxe de nullités ambitieuses, incapables de travail, tout comme elles sont incapables de justice et de vérité. »⁶

Cette diminution constante de la richesse des classes productives n’est donc pas, selon Eminescu, la conséquence d’une croissance démographique (comme le supposait Ricardo).
Dans le cas de la société roumaine, Eminescu observe une étrange déviation du mécanisme ricardien : chez Ricardo, salaire et population varient en sens inverse.
Mais chez Eminescu, on constate que la baisse du salaire réel se produit en même temps que la baisse de la population.
Ainsi, la densité démographique ne peut expliquer la variation du salaire réel autour du salaire naturel. Ce constat — cette terrible anomalie du cas roumain — exigeait non pas une simple correction de la théorie du salaire naturel, mais l’élaboration d’une théorie entièrement nouvelle, radicalement différente de celle de Ricardo : la théorie de la pătură superpusă et de la sous-vie, ce que nous appellerions aujourd’hui la sociologie des seuils de pauvreté. Sous le régime de domination de cette couche superposée, les grandes entreprises et propriétés ressemblent à des cathédrales dans le désert, tandis que le pays tout entier devient, pour cette caste parasitaire, un simple « hôtel des patriotes de profession »⁷. Eminescu écrit encore :

« Il est pour nous certain et indiscutable que le système actuel d’exploitation économique peut laisser place, sous le règne d’autres idées, à un système d’harmonie des intérêts ; qu’à la place de la spéculation peut venir l’industrie, et notamment celle qui complète l’activité agricole et s’y rattache.
Un tel système, comme celui existant au Danemark, occuperait utilement les bras jusqu’ici improductifs, et à la fois pour leur bien et celui des autres, en supprimant les graves inconvénients du déséquilibre actuel entre classes productrices et classes consommatrices. »

Ainsi, la théorie d’Eminescu inclut une explication complète, dont nous n’avons ici retenu qu’un aspect.
Et aujourd’hui encore, nous constatons que les problèmes de la Roumanie restent les mêmes :

le salaire réel demeure sous le standard de vie ;
l’économie marchande [étrangère] domine l’économie nationale ;
le « développement durable » laisse place à une sous-développement durable ;
la couche superposée reste déconnectée des souffrances du peuple appauvri ;
le pays réel est séparé du pays légal ;
la destruction de l’industrie a affaibli le fond des forces et des capacités du peuple.

Une seule différence :
Aujourd’hui, nous disposons de la paradigme Eminescu, cette clé capable de résoudre les problèmes et de tracer la voie de sortie hors de leur obscurité vers un développement national véritable. Il est donc légitime — et même impératif — de dire aujourd’hui :

« Avançons pour retrouver Eminescu ! » [Înapoi la Eminescu !]

Notes :

Cf. Eminescu, Éd. Minerva, coll. Universitas, Bucarest, 1988, pp. 163-165.
Cf. M. Eminescu, Œuvres, vol. XIV, Traductions, p. 941.
Cf. Fragmentarium, p. 150.
Cf. V. Madgearu, Cours d’économie politique, p. 359.
Ibid.
M. Eminescu, Œuvres, vol. XII, Éd. de l’Académie, Bucarest, 1985, pp. 19-20.
M. Eminescu, La vraie patrie, op. cit., p. 126.

Scris de asymetria on Saturday, October 18 @ 01:00:00 CEST (99 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Valérie Bugault & Jean Rémy, A ucide Plutocratia. Ghid practic

Am parcurs integral documentul trimis (Valérie Bugault & Jean Rémy, A ucide Plutocrația. Ghid practic pentru demontarea Sistemului) și am combinat analiza internă a textului cu verificări externe pentru a evalua fezabilitatea şi aplicabilitatea propunerilor autorilor. Mai jos găsiți: 1) rezumatul ideilor principale; 2) analiza profesională (din punct de vedere juridic, economic, politic, tehnic şi etic); 3) o clasificare a măsurilor propuse în funcţie de fezabilitate şi riscuri; 4) paşi practici recomandaţi. Citez fragmente din lucrare şi surse externe relevante pe măsura afirmaţiilor importante. Rezumat executiv
(ce propun autorii — punctele cheie)

Plutocraţia controlează politicile statelor prin două instrumente-cheie: anonimatul capitalurilor (paradisuri fiscale, trusturi) şi controlul masei monetare (băncile private / băncile centrale private).

Moneda nu e un „bun”, ci o instituţie publică creată prin act de autoritate; emisiunea monetară trebuie restituită sub controlul legitim al politicii (statului), eliminând creaţia monetară privată ex nihilo. Propunere instituţională vastă: dispariţia posibilităţii de anonimat a deţinătorilor de capital, recodificare a dreptului (reintegrarea dreptului comercial în dreptul comun), dispariţia conceptului de „proprietate economică”, separarea/redefinirea funcţiilor bancare, chiar eliminarea rolului băncilor centrale aşa cum funcţionează acum.

Propunere politică: reîntoarcerea la primatul „faptului politic” — mecanisme de democraţie directă/mandate imperative şi corpuri intermediare pentru a legitima emisiunea monetară şi marile decizii.

Analiză detaliată — «din toate punctele de vedere» 1. Analiză juridică

Ce spune textul: Bugault & Rémy susţin o recodificare profundă a dreptului (restaurarea preeminenţei dreptului civil), eliminarea anonimatului capitalurilor şi reglementarea proprietăţii economice.

Realitate legală actuală (context EU / internaţional): UE a introdus registre ale beneficiarilor efectivi şi directive AML care reduc, teoretic, anonimatul (4AMLD/5AMLD şi continuările lor). Există însă limite practice și juridice privind accesul public la aceste registre (CJEU/implementare naţională). EUR-Lex+1
Consecinţă: multe din reformele propuse sunt juridic posibile la nivel naţional (legislaţie anti-SPF, obligaţii de raportare, restricţii privind trusturi), dar la nivel european/regulator membrii UE trebuie să se coordoneze — iar în anumite domenii (monedă în zona euro, statutul BNR/ECB etc.) există constrângeri tratat-bazate care complică schimbările radicale. European Central Bank

2. Analiză economică (monedă, băncile şi creditul)

Teza autorilor: moneda trebuie să redevină instituţie publică; actualul sistem bancar „creează bani din nimic” iar acest lucru a permis capturarea politicului.
Contra-argumente tehnico-economice: control total al ofertei de monedă de către stat (sau transformarea băncii centrale în singurul emitent, „sovereign money”) reduce flexibilitatea sistemului de creditare (bănci nu vor mai crea credit „on demand”), implică riscuri de alocare politică a creditului, şi poate genera şocuri de lichiditate/transmisie. Experienţa politică directă: iniţiativa „Vollgeld” (Elveția, 2018) — propunere de «money-issuance by central bank only» — a fost respinsă masiv la referendum (≈76% contra). Aceasta arată dificultatea politică a reformei radicale a sistemului monetar. Wikipédia+1
Instrumente moderne alternative: proiectele de CBDC (digital euro) şi iniţiative private reglementate (stablecoins bancare) arată că transformarea infrastructurii plăţilor e în curs — dar ele nu înlocuiesc automat problema „controlului” emisiunii/creditului; pot, totuşi, să fie folosite ca trepte intermediare. ECB studiază un euro digital; decizia legislativă/implementare sunt în curs. European Central Bank+1

3. Analiză politică / geopolitică

Ce cer autorii: o „revoluţie” instituţională: întoarcerea suveranităţii politice, eliminarea influenţei instituţiilor financiare internaţionale şi recodificare juridică.
Fezabilitate politică: la nivel naţional unele măsuri (transparenţă, reguli fiscale, reîntoarcerea unor atribuţii prin parlament) sunt posibile, dar măsuri care intră în conflict cu tratatele internaţionale sau cu statutele băncilor centrale (zonă euro) sunt extrem de dificile — ar necesita renegocieri de tratate, ieşire din zone monetare sau mari coaliţii politice regionale. Statutul de independenţă al băncilor centrale (ex. ECB) e protejat în tratate; orice încercare de a anula independenţa se loveste de constrângeri juridice şi riscă reacţii ale pieţelor. European Central Bank+1

4. Analiză tehnică / operaţională

Implementarea reformelor monetare propuse presupune: instrumente contabile naţionale noi, sisteme de compensare şi lichidare redesenate, mecanisme de distribuire a creditului coordonate de stat, sisteme electronice (CBDC) şi garanţii de stabilitate financiară în tranziţie. Aceste transformări sunt costisitoare şi riscante dacă sunt făcute brusc (riscuri de retragere masivă de depozite, panici bancare). Documentul recunoaşte nevoia de reconstrucţie juridică şi de acţiune diplomatică la scară internaţională.

5. Analiză etică și socială

Propunerile urmăresc reducerea inegalităţii şi restabilirea legăturii dintre politică şi binele comun (argument social-etic puternic). Riscul etic apare însă la implementare: transformarea controlului monetar în monopol politic poate fi folosită abuziv (inflaţie politică, favoritism în alocarea creditului) dacă nu există contragreutăţi instituţionale solide şi transparenţă.

Fezabilitate şi aplicabilitate (clasificare practică) Grup A — Măsuri cu fezabilitate ridicată (implementabile relativ rapid la nivel naţional / european, cost-beneficiu favorabil):

Consolidarea registrelor de proprietate efectivă (beneficial ownership), cooperare fiscală, intensificarea implementării AML/CFT. (UE are deja directive şi mecanisme; completări și armonizări sunt posibile). EUR-Lex

Reîntărirea separării activelor de retail/fonduri deponenţi (ring-fencing) şi alte măsuri macro-prudenţiale (restricţii pe levier etc.). (Reglementări existente pot fi extinse; cost politic și tehnic moderat).

Grup B — Măsuri cu fezabilitate medie (posibile dar necesită reforme serioase/compromisuri politice):

Limitarea anonimatului la instrumente financiar-juridice internaţionale (trusturi, structuri off-shore) prin tratate bilaterale şi presiune diplomatică; extinderea schimbului automat de informaţii; creşterea sancţiunilor. Necesită coordonare internaţională.

EUR-Lex

Recalibrarea cadrului juridic al întreprinderii (introducerea conceptului de utilitate socială în dreptul societar). Posibil prin legislaţie naţională, dar impactul asupra investiţiilor şi lobby-ului privat este real.

Grup C — Măsuri cu fezabilitate scăzută (dificile politic, juridic, economic):

Abolirea imediată a băncilor centrale sau readucerea integrală a emisiunii monetare la stat într-un sistem monedă-suverană (model „Vollgeld”/sovereign money). Istoria recentă arată respingerea publică a unor astfel de reforme (Elveția 2018). În zona euro, schimbarea statutului ECB/tratatului este aproape imposibilă pe termen scurt. Wikipédia+1

Eliminarea completă a „proprietăţii economice” printr-o recodificare globală fără rezistenţă semnificativă din partea marilor corporaţii/bănci — realist doar pe termen lung şi cu presiune internaţională masivă.

Exemple istorice / dovezi practice

Bail-in în UE: cadrul european BRRD (Bank Recovery and Resolution Directive) introduce mecanismul bail-in — unde creditori (inclusiv, în anumite condiţii, deponenţi neasiguraţi) pot fi loviţi pentru recapitalizare; mecanismul a fost aplicat în criza cipriotă din 2013 şi rămâne parte a arhitecturii europene de rezoluţie. Aceasta confirmă că legi noi pot reconfigura redistribuirea riscurilor, dar şi că aplicarea lor are costuri sociale şi politice. Finance+1

Votul Swiss Vollgeld (2018): iniţiativa care cerea ca doar Banca Naţională să emită „bani” (să suprime creaţia monetară bancară) a fost respinsă (≈76% contra) — semn că transformările monetare radicale întâlnesc opoziţie publică chiar şi în state cu tradiţie direct-democratică. Wikipédia+1

Recomandări practice — paşi operaţionali, prioritizaţi

Audit juridic naţional: inventar complet al mecanismelor de anonimizare a capitalului (trusturi, companii offshore, regimuri fiscale). (Scop: identificarea lacunelor legislative imediate.)

Întărirea transparenţei: implementare coerentă a registrelor beneficiarilor efectivi, legi care să simplifice accesul autorităţilor şi, acolo unde e posibil, societăţii civile. (UE are deja instrumentele de bază; aplicarea e cheia). EUR-Lex

Reglementări bancare incrementaliste: ring-fencing, cerinţe de capital mai stricte pentru activităţi speculative, clarificarea statutului conturilor (protecţia depozitelor). Aceste măsuri reduc vulnerabilitatea populaţiei şi riscul de capturare.

Dialog instituţional european/internaţional: pentru schimbări mari (monedă, BIS, FMI), iniţierea unor coalitions-of-the-willing (grup de state) care să piloteze proiecte-pilot (ex. CBDC, sandbox pentru modele alternative de emisiune). ECB şi alte bănci centrale explorează CBDC; acest lucru poate fi o treaptă tehnică de experimentare. European Central Bank+1

Comunicare publică: explicare clară a diferenţei între „monedă ca instituţie” şi „suport material” (autori) pentru a evita reacţii de panică sau manipulare a opiniei publice.

Concluzie evaluativă (sintetizată)

Lucrarea este coerentă teoretic şi aduce filosofia/argumentele juridice şi istorice necesare unei critici radicale a dominaţiei financiare; autorii formulează soluţii ambiţioase, unele operaţionalizabile, altele utopice într-un termen scurt.
Măsurile care vizează transparenţa, reglementarea activităţilor bancare riscante şi întărirea guvernanţei publice sunt fezabile şi recomandabile imediat.
Măsurile care vizează revizuirea completă a regimului monetar (eliminarea creaţiei monetare bancare, dispariţia băncilor centrale ca instituţii) sunt teoretic posibile, dar politic şi juridic foarte greu de realizat în statele membre UE / zona euro fără transformări profunde (chestiuni tratat-bazate, opoziţie publică — vezi Elveţia). Wikipédia+1

Scris de asymetria on Sunday, September 28 @ 01:00:00 CEST (197 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Anonimus Cine sunt Gugulanii??

Preluare: voci.ro

„Gugulan cu car cu mere/ Și cu frumoasă muiere/ Mă dusei să cumpăr mere/ Și cu ochii-s la muiere/ Gugulanu-i om cu minte/ El ți -o spune mai ânainte/ -Eu vând mere, eu vând pere,/ Dar nu- mi vând a mea muiere” (Achim Nica , «Gugulan cu car cu mere»).

Emblemă Gugulanul ar putea fi descris pe scurt că un om de zona de munte, un iubitor de frumos, în ciuda naturii aspre, și care păstrează cu sfințenie tradițiile . Pentru că gugulanii, cu obiceiurile și felul lor de a fi, ar putea fi descriși prin elementele de înfrumusețare ale portului și gospodăriilor , duse până la extrem, „ din fală ”, și care înglobează elemente ale culturii de la începutul lumii și până acum. Ceapsa și opregul sunt , astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic. Nicoleta Gumă , directorul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Garda din Caransebeș , asociază aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentări de pe ceramică culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite în țară gugulanilor păstrează puternice reminiscențe ale culturii dacice precreștine . Motiv pentru care sunt considerați , de multe ori, moștenitorii cei mai vrednici ai înaintașilor noștri .

Moștenire grea Doar un copil, maximum doi – și atunci accidental – este limita numărului de urmași în familiile de gugulani. Natalitatea și mortalitatea se echilibrează una pe altă printr-o lege nescrisă , de când lumea , în Gugulania. Mai mult de unu-doi copii nici n-ar avea loc să crească într -o casă sufocată de pereț îi gospodăriilor vecine. Așa , averile rămân în familie și nici nu apar certuri pe moșteniri . Gurile celor de la ses spun despre falosii urmași ai dacilor de la Vârful Gugu că de zgarcenie nu fac mai mulți copii. Locuitorii acestei țări de sub ochii noștri știu însă mai bine cum să - și ducă numele mai departe, așa cum i-a învățat zeul din vechime, Zamolxe. Demografie Suntem însă grăbiți să întrăm într -o casă de peste drum de tanti Ilca, să vorbim cu un gugulan atât de în vârstă , încât și -a câștigat mulți ani o pâine că -n cântecul banateanului Achim Nica , mergând cu carul cu mere la târg . În gospodăria lui Ion Albu nu- ți iau ochii perdelele imaculate, curtea e mai mică și mai dezordonată . Arhitectură locuinței pare însă a fi la fel. Bătrânul a fost angajat în ultimii ani de dinainte de pensie la exploatarea forestieră și la mînă carboniferă Caransebeș , dar cea mai mare parte din viață a fost agricultor și a mers să vândă mere la târg . „Eram copil când am plecat prima dată cu carul cu mere. Gugulanii mergeau mai mulți , în convoi, de teamă lotrilor. Cel mai rău era la Buziaș . Ne potriveam să nu trecem la ceas de noapte pe acolo, că era periculos”, își aminteș te bătrânul cu ochi albaștri . Merele le dădea pe porumb, pe grâu și alte bucate. Și pe timpul lui Ceaușescu a mai vândut mere. Doar că nu le mai cară cu carul, ci cu Dacia, și lua pe ele lei, nu cereale. „

Era frumos… acum îi greu. Nu de bani , că primesc pensie 3.700.000, dacă nu mai am ortac de 17 ani”. „ Adică femeie”, revine cu o explicație pe care o ceream din priviri. Dar are un fiu, un bătrân mai tânăr decât el. Fără ortac „ Asta -i casă unui gugulan”, își termină prezentarea femeia. Are o lucire de mândrie în ochi și parcă este un pic nerăbdătoare să audă complimentele noastre. „ La ce folosesc atâtea camere, totuși ? Cele mari și mai frumoase, de la stradă , sunt pentru oaspeți . Obloanele sunt trase mai tot timpul, să nu între praful și să nu decoloreze soarele pereț îi ”. Gugulanii stau în odăile mai mici, din spate. „ Asta nu-i tot. Haideți să vedeți și restul!”, ne îndeamnă gazdă , pășind în casă , fără grijă că ar putea murdari gresia lucioasă cu cizmele ei mânjite zdravăn cu noroi. Facem câțiva pași pe un hol și nu într ăm în sufragerie, cum ne așteptăm , ci în … grajd! O văcuță ne priveș te nepăsătoare , în timp ce trecem iute pe lângă ea , chemați de lumina unei alte curți . Cea de animale. Din ea se face ce-a de-a treia bătătură , de fapt o grădina cu straturi de legume, câțiva pomi și o palmă de vie. Abia la Turnu Ruieni, la vreo 13 km de Caransebeș , am aflat ce adăpostesc zidurile înalte ale gugulanilor. Ușa de la stradă nu foloseș te la intrarea în casă , ci doar străjuiește un gang care da în curte. „ Asta e cea mare ”, ne spune tanti Ilca Patruta. Privirile noastre se lipesc de vârfurile degetelor ei, care descriu, că un compas viu, un cerc imaginar peste curtea largă , betonată , dar plină de ghivece cu flori viu colorate. În orice direcție ai privi, „ ograda ” nu este împrejmuită de gard, ci de ziduri cu ferestre foarte mari , împodobite cu perdele și pe din ăuntru , și pe dinafară . Strălucitor de albe, de parcă femeia asta , care pare să aibă vreo 55-60 de ani, nu ar face nimic altceva decât să le spele toată ziua . Nu-i chiar așa . „ Fiica - mea și ginera-miu is plecați în Spania . Nu-i nimă (n.r. – nimeni) în toată casă asta, decât eu, bărbate -miu și nepoata ”. Din casă -n grajd De când am intrat în Banatul montan, privirile ni s-au lovit de casele fără curte și fără gard la stradă și de storurile de lemn bine trase peste ochiurile de sticlă .

Casă lângă casă , pe un singur nivel, dar înalt . Parcă ar formă o singură clădire , întinsă cât satul . Pereț îi „exteriori” se sufocă unii într - al ț îi , într -un joc asemănător unui domino pentru Gulliveri. Ușile , de cele mai multe ori metalice, sunt mari , că niș te porți . Rareori vezi vreuna întredeschisă , și -atunci nișă oferită cu zgarcenie ochilor curioși nu-i mai lată de un deget. Nu poți să nu te întrebi ce-or avea de ascuns oamenii ăștia ?! Arhitectură este de sorginte austriacă , dar locatarii sunt gugulani. Mai vezi pe câte unul bătrân la poartă , pe băncuță , privind trecătorii . Copiii, foarte puțini , bat mingea pe la vreun colț de stradă . Domino arhitectural Oamenii și muntele lor sfânt fie se ascund privirii muritorilor, fie se fălesc . „…Acest cel mai înalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde. Dacă vii din Retezat spre apus și e senin și soarele strălucește în sens avantajos, Gugu poate fi învăluit în cea ță , sau cine știe cum și în ce, fiindcă pentru vedere apar numai cerul și orizontul, că și cum muntele ar fi străveziu ”, notă Victor Kernbach, în «Muntele ascuns al lui Zamolxis», din « România pitorească », nr.7/ 1972. Gugulanii se ascund în spatele porților înalte , în curțile interioare ale caselor lor, în spatele obloanelor trase peste ferestrele de la stradă . Așa i-am găsit la Turnu Ruieni, dar așa îi vezi pretutindeni în țară lor, Gugulania. Țară această de lângă noi există de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecută pe nici o harta .

Se numește Gugulania. Avem nevoie de o lecție de geografie, nu-i așa ? Delimitare teritorială : Valea Bistrei, începând de la Bucova la Caransebeș , culoarul Timiș – Cerna, până la Teregova, Ruscă , Valea Higegului, Munț îi Godeanu, până la izvoarele răului Bistra. Formă de relief predominantă : munte. Vechea vatra a Gugulaniei se află pe cel mai înalt vârf al Munților Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitală se găsește la Caransebeș . Populație : 80.000 de locuitori. Ocupații de baza , prin tradiție : agricultură și creșterea animalelor, negoțul cu mere. De religie ortodoxă , gugulanii sunt considerați „de cea mai curată origine dacică ”, iar leagănul poporului, Vârful Gugu, este numit „muntele sacru al lui Zamolxe”. Aproape 100.000 de români se fălesc cu numele de gugulani. Pe ei îi unește o istorie construită în jurul Vârfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Și mândria . Gugulanii, neam de oameni muncitori și făloși , se trag de la muntele sacru al lui Zamolxe, Vârful Gugu. Istoria nu i-a făcut să - și abandoneze țară – Gugulania -, imaginar trasată peste Banatul montan. 6 aprilie, 2025 -

Anonimus De către Cine sunt Gugulanii?

Nota:

GUGULANII, BĂNĂȚENII CARE STAU PE UN MUNTE DE ISTORIE
Home / Știri / Istoric

Cultural, Istoric 0 Comentarii 4 iunie, 2022

Gugulanii reprezintă denumirea generică sub care sunt cunoscuți locuitorii zonei Banatului montan din nordul județului Caraș-Severin și având ca centru urban municipiul Caransebeș. Numele de “gugulan” provine fie de la Vârful Gugu al munților Godeanu, fie de la cuvântul “gugulană”, care, în dialectul aromân, înseamnă “fata chipeșă și frumoasă”, respectiv “ciupercă cu pălărie roșie”.Îndeletnicirile de bază ale gugulanilor sunt creșterea animalelor și pomicultura.Gugulanii, neam de oameni muncitori si făloși, se trag de la muntele sacru al lui Zamolxe, Vârful Gugu.Istoria nu i-a făcut să-și abandoneze țara – Gugulania, imaginar trasată peste Banatul montan.Aproape 100.000 de români se fălesc cu numele de gugulani. Pe ei îi unesc o istorie construită în jurul Vârfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere și mândria.Țara aceasta există de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecută pe nicio hartă.O scurtă lecție de geografie, delimitare teritorială: Valea Bistrei, incepând de la Bucova la Caransebeș, culoarul Timiș – Cerna, pâna la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Munții Godeanu, până la izvoarele râului Bistra.Vechea vatră a Gugulaniei se afla pe cel mai înalt vârf al Munților Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se găsește la Caransebeș.Ocupații de bază prin tradiție: agricultura și creșterea animalelor, negoțul cu mere.De religie ortodoxă, gugulanii sunt considerați “de cea mai curată origine dacică”, iar leagănul poporului, Vârful Gugu, este numit “muntele sacru al lui Zamolxe”.BEATRICE PICHIU

Scris de asymetria on Sunday, September 28 @ 19:33:37 CEST (154 citiri)
Citeste mai mult... | 25289 bytes in plus | Scor: 0

Geopolitica: Trei etape pentru recucerirea României de catre cetatenii ei

iulie 23, 2025

Trei etape pentru recucerirea României
de către cetățenii României

Propunem soluții în trei etape pentru recucerirea României colonizate de către cetățenii României, eliminarea oligarhiei și câștigarea suveranității statale, politice, juridice, economice și morale. Proiectele și proiecțiile care urmează sunt inspirate de ideile și analizele lui Ioan Roșca, în baza documentelor ce pot fi consultate în integralitatea lor la adresa aceasta : https://www.piatauniversitatii.com

Diversele platforme civice, grupurile Facebook, Yahoo, siturile sau blogurile care ar putea forma baza realizării proiectului de mai jos, dacă ar fi puse și menținute în rețea, sunt de multă vreme niște insule ale unui arhipelag care nu a inventat încă înotul și pirogile pentru a naviga. Deși, Navigare necesse est, cum scria cândva gânditorul român Mircea Eliade. Πλεῖν ἀνάγκη, ζῆν οὐκ ἀνάγκη. (Pleîn anánkê, zễ̃n ouk anánkê.) En latin : Navigare necesse est, vivere non necesse. Expresia latină „Navigare necesse est, vivere non est necesse” înseamnă:

„A naviga, a porni este necesar; a trăi nu este (neapărat) necesar.”

i Folosim acum această expresie ca motto adaptat pentru afișele și manualul nostru civic.

„A organiza, este necesar. A aștepta, nu este.”
sau
„A rezista, este necesar. A supraviețui fără demnitate, nu.”

Dan Culcer

Urmează o analiză structurată în trei etape, inspirată din ideile lui Ioan Roșca pentru recucerirea României de către cetățeni, eliminarea oligarhiei şi refacerea suveranității statale, politice, juridice, economice şi morale: 1. Construirea unei conștiințe critice civice 🧠

Dezghețare informațională și educație civică
- Roșca a subliniat repetat că oligarhia securisto-comunistă prosperă în lipsa unui corp electoral informat: „Tranziţia criminală ... s-a realizat prin aservirea televiziunii, administraţiei, justiţiei” piatauniversitatii.com+3piatauniversitatii.com+3piatauniversitatii.com+3 ioanrosca.com.
- Soluție: campanii de informare alternativă – online & offline, seminarii și educație civică în școli și universități, ONG-uri autonome care să raporteze independent și să expună diversele mecanisme ale oligarhiei.
Curățarea memoriei istorice
- Ioan Roșca a insistat asupra nevoie de „cercetarea și judecarea crimelor comunismului, ale tranzitiei criminale” ioanrosca.com+1ioanrosca.com+1.
- Soluție: susținerea adevărului istoric prin arhivare și susținerea demersurilor juridice pentru redeschiderea proceselor (Mineriada, contrarevoluția etc.).

2. Federare și mobilizare civică pentru acțiune politică

Formarea unei coloane vertebrale civice
- În 2012, Roșca discuta explicit „problema federării forțelor care doresc eliberarea României” ioanrosca.com, piatauniversitatii.com.
- Soluție: creare de platforme civice locale și regionale – neafiliate politic – unite sub un cadru comun. Acestea pot dezvolta un „manifest pentru democrație reală”, după cum propunea în 2004 unitbv.ro+9piatauniversitatii.com+9piatauniversitatii.com+9.
Strategii de contestare non-violentă
- Experiența din Piața Universității (1989–1990) este emblematică: greva foamei, demonstrații masive, presiune prin prezență publică Scribd+2piatauniversitatii.com+2ioanrosca.com+2.
- Soluție: organizarea coordonată de proteste urbane, inițiative legislative civice și referendumuri locale – campanii în foruri publice – pentru recuperarea autonomiei decizionale.

3. Transformare instituțională, pentru suveranitate juridică, economică și morală

Resetare instituțională
- Roșca avertiza că „majoritatea de la putere rămâne o mafie securisto-comunistă” piatauniversitatii.com+1YouTube+1.
- Soluție: aplicarea legii cu prioritate – interzicerea finanțării politice din offshore și averilor ilicite; percheziții, confiscări și interdicții de funcții pentru oligarhi; reformă electorală: vot uninominal, alegeri locale cu participare directă.
Independență judiciară și juridică solidă
- Securitatea a supraviețuit prin intermediul „criminalității justiției și uzurparea statului” ioanrosca.com.
- Soluție: înființarea unui organism de autostrăveghere a judecătorilor și procurorilor, cu misiunea de a investiga abuzuri și influențe politice. Limitarea mandatelor în instanțe energetice și de securitate.
Suveranitate economică și morală
- Roșca menționa „distrugerea economică, jaful privatizărilor delictuale” YouTube+3ioanrosca.com+3piatauniversitatii.com+3.
- Soluție: audit independent al privatizărilor din anii ’90, readucerea în proprietate publică a companiilor strategice pierdute prin fraudă, susținere reală pentru IMM-uri și agricultură etc. Educație morală a funcției publice, inclusă în codurile de etică și legislația anti-corupție.

📌 Sinteză finală Etapă Obiective cheie

1. Conștiință civică Informație reală, memorie istorică, educație civică 2. Mobilizare organizată Platforme civice unite, proteste non-violente, contestație strategică 3. Reformă instituțională Independență juridică, resetare electorală și economică, morală publică inaltă Această trilogie – educarea și autoeducarea publicului, mobilizarea structurată și reformele instituționale – constituie o strategie coerentă inspirată de lucrările lui Ioan Roșca. Fiecare etapă este necesară pentru a asigura recâștigarea suveranității României și revenirea puterii cetățenilor.
Se poate realiza acest proiect fără cucerirea prealabilă a puterii politice?
Răspunsul scurt: NU, proiectul de „recucerire a României” în sensul dorit de Ioan Roșca nu poate fi realizat fără cucerirea prealabilă sau simultană a puterii politice reale. Totuși, se poate detalia mai nuanțat, în trei puncte esențiale:

1. Puterea politică este nodul central de control instituțional Ioan Roșca a susținut constant ideea că oligarhia securisto-comunistă și-a menținut dominația în România prin:

capturarea instituțiilor-cheie: partide, justiție, servicii secrete, presă, sistemul electoral;
pseudo-alternanță la putere, unde toate partidele sunt de fapt filiale ale aceleiași mafii postcomuniste;
infiltrarea și deturnarea opoziției reale (ex: deturnarea Pieței Universității, discreditarea liderilor civici autentici).

👉 Concluzie: fără o ruptură reală în aparatul de stat, orice mișcare civică va fi tolerată, infiltrată sau reprimată fără efect transformator sistemic.

2. Presiunea civică poate crea premisele, dar nu produce suveranitate efectivă Mișcările civice – cum ar fi protestele, grevele, campaniile de conștientizare – sunt esențiale pentru formarea unei mase critice și pentru legitimarea morală a schimbării. Dar, după cum Ioan Roșca subliniază:

„Mobilizarea populară fără obiectiv politic clar și fără mijloace de preluare a conducerii este o descărcare inutilă de energie și o simplă supapă de control.”

📌 Implicație: orice revoltă populară sau mișcare de rezistență (ex: Colectiv, 10 august 2018) poate fi instrumentalizată dacă nu are ca obiectiv asumat preluarea legală, legitimă și instituțională a puterii. 3. Cucerirea politică este necesară, dar trebuie făcută printr-o formă nouă de reprezentare Ioan Roșca nu pledează pentru o simplă alternanță de partide sau pentru susținerea vreunei formațiuni existente, ci pentru o regândire a modului în care este constituită și exercitată puterea politică:

alegerea reprezentanților prin mecanisme participative directe;
responsabilizarea și revocabilitatea funcțiilor alese;
eliminarea intermediarilor corupți între cetățeni și instituții (partide-marionetă, baroni locali etc.);
formarea unui „comitet civic național de salvare” provizoriu, cu mandat clar și limitat.

👉 Cucerirea politică nu înseamnă neapărat „preluarea unui partid” sau „intrarea în Parlament”, ci reconstrucția canalelor de reprezentare suverană, dinspre bază în sus.

✅ Răspuns final: Recucerirea României nu poate avea loc fără dobândirea și exercitarea unei forme de putere politică suverană, fie că este realizată:

prin alegeri libere, cu o forță civică nouă și curată;
prin presiune populară urmată de reformă constituțională;
prin forme excepționale de refondare a statului (adică un „moment constituant”, în sensul clasic).

🧩 Recomandare practică (în spiritul lui Ioan Roșca): Un plan realist ar presupune o etapizare tactică:

Construirea forței civice independente, conștiente și unite.
Cucerirea progresivă a puterii politice legitime, prin canale proprii.
Refondarea instituțiilor sub control civic direct, nu partinic.

Altminteri, oligarhia actuală are toate mijloacele de a absorbi, corupe sau distruge orice inițiativă reformatoare care nu trece prin centru nervos al puterii reale. Propuneți sugestii limpezi, simple și etapizate de organizare civică independentă, conștientă și unită. Exemple concrete de organizare realizată care a reușit. Unde, când, cum? Pentru a construi o organizare civică independentă, conștientă și unită în România — în spiritul ideilor promovate de Ioan Roșca și de alte inițiative democratice autentice — este esențial să urmăm un plan clar, simplu și etapizat, bazat pe auto-organizare de jos în sus, cu obiective realiste și mijloace eficiente.

🔧 PROPUNERE DE ORGANIZARE CIVICĂ ÎN 3 ETAPE

🔹 ETAPA 1: Deșteptarea civică și nucleul local

Obiectiv: Crearea unui nucleu de cetățeni informați și activi în fiecare localitate. Pași concreți:

Identifică 5–10 persoane de încredere dintr-o localitate care împărtășesc aceleași valori.
Organizează întâlniri regulate (săptămânale) într-un spațiu public sau privat (bibliotecă, cafenea, sală de bloc, online).
Creează o platformă locală de comunicare: grup de Telegram, WhatsApp, listă de e-mail, newsletter, panou de afișaj comunal.
Inițiază acțiuni simple:
- Distribuție de pliante, broșuri;
- Vizionări de documentare cu discuții (ex. despre Mineriadă, Revoluție, corupție, Constituție);
- Inventarierea problemelor locale și a abuzurilor instituționale.

Instrumente:

Manual de organizare civică simplificat;
Modele de statut, declarație de principii, ghiduri de acțiune;
Conexiune cu rețele similare din alte localități.

🔹 ETAPA 2: Rețele orizontale și federație națională

Obiectiv: Conectarea celulelor locale într-o rețea națională democratică.

Pași concreți:

Fiecare nucleu local desemnează 1-2 delegati rotativi, cu mandat temporar și revocabil.
Se creează o platformă digitală federativă pentru coordonare (site, forum, spațiu cloud colaborativ).
Organizare de adunări civice regionale și naționale, online și fizic, cu transmisiune live și arhivare.
Elaborarea unui document-program comun, prin consultare: cartă a suveranității populare.

Principii:

Nicio ierarhie permanentă.
Nicio finanțare din surse oligarhice, externe sau de partid.
Transparență totală, decizii prin vot deliberativ, fără lideri „mântuitori”.

🔹 ETAPA 3: Acțiune colectivă și preluarea inițiativei politice/morale

Obiectiv: Intervenție coordonată în viața publică pentru redobândirea suveranității. Pași concreți:

Lansarea unui tribunal civic al trădărilor și jafului postcomunist, cu scop simbolic și educativ.
Participare organizată la ședințele publice ale consiliilor locale, cu propuneri și presiune.
Crearea unei liste publice a infractorilor de sistem (corupție, justiție, privatizări ilegale), documentate.
În funcție de conjunctura electorală: lansarea unei platforme de reprezentare civică, nu partidică.

Opțiuni:

Boicot electoral organizat cu revendicări;
Intrarea temporară în alegeri cu liste civice independente;
Susținerea referendumurilor locale și inițiativelor cetățenești (ex: limitarea mandatelor, control bugetar etc.).

📚 EXEMPLE DE ORGANIZARE CIVICĂ DE SUCCES
(INTERNAȚIONAL ȘI LOCAL)

✅ Islanda – 2008–2013: Revoluția Cazanelor

Unde: Islanda, după colapsul băncilor.
Cum: Proteste masive în fața Parlamentului, autoconvocarea unei adunări constituante formate din cetățeni aleși prin tragere la sorți (!).
Rezultate:
- Demisia guvernului corupt;
- Reorganizare bancară sub control popular;
- Nou proiect de Constituție redactat de cetățeni (neadoptat formal, dar inspirațional).

✅ Podemos (Spania, 2014)

Unde: Spania, pe fondul crizei economice și al mișcării „Indignados”.
Cum: Platformă civică apărută din mișcarea #15M, cu comitete locale de autogestionare.
Rezultate:
- Intrare rapidă în Parlament;
- Influență în guvernările locale și naționale;
- Reforma agendelor sociale.

✅ România – Mișcarea Piața Universității 1989–1990

Unde: București, România.
Cum: Opoziție civică pașnică împotriva restaurării regimului FSN;
Rezultate:
- Avertisment istoric despre oligarhizarea tranziției;
- Manual viu de metode civice: greva foamei, manifestații permanente, portrete ale victimelor;
- Documente rămase: „Proclamația de la Timișoara”, „Scrisoarea celor 11”, „Jurnalul Pieței Universității”.

✅ Roșia Montană – Salvați Roșia Montană (2000–2013)

Unde: România.
Cum: Coaliție de activiști, localnici, specialiști și organizații civice.
Rezultate:
- Blocarea proiectului minier RMGC;
- Obținerea statutului de Patrimoniu UNESCO;
- Exemplu de colaborare între generații și profesii diverse, cu o bază civică foarte solidă.

🧩 CONCLUZIE. O organizare civică eficientă în România poate și trebuie să pornească de la:

Grupuri mici, dar consistente – în fiecare oraș sau comună.
Rețele independente, fără ierarhii partinice sau externe.
Obiective clare, morale și vizibile public.

Este o luptă de durată, dar fiecare etapă contează — iar succesul nu este imposibil, ci doar necesită hotărâre, luciditate și solidaritate. Doriți și un ghid concret în format PDF sau în formă de broșură militantă, cu exemple, modele și strategii? Doriți și un ghid concret în format PDF sau în formă de broșură militantă, cu exemple, modele și strategii?

Manual simplificat de organizare civică independentă

I. Obiectivul general

Recucerirea României de către cetățeni prin organizare locală, federare națională și intervenție civică coordonată, cu scopul de a reda suveranitatea statului român: juridică, economică, politică și morală.

II. Principii fundamentale

Independență față de partide, oligarhie și surse de finanțare netransparente;
Transparență totală a procesului decizional și financiar;
Democrație participativă, cu lideri revocabili și mandat limitat;
Acțiune non-violentă și juridic impecabilă;
Solidaritate și subsidiaritate între celule locale;
Memorie istorică și responsabilitate morală față de trecutul recent.

III. Pașii esențiali de organizare 1. Formarea unui nucleu local (5–10 persoane)

Discuții introductive despre situația reală a țării;
Stabilirea unui calendar de întâlniri (fizic sau online);
Crearea unui grup de comunicare (Telegram, WhatsApp, Signal);
Acordarea unui nume și unei identități vizuale celulei (logo, slogan);
Adoptarea unui Statut simplificat și a unei Declarații de principii comune.

2. Elaborarea unui plan de acțiune local

Analiza problemelor locale (corupție, abuzuri, pasivitate instituțională);
Documentare și comunicare publică (pliante, articole, conferințe);
Acțiuni punctuale: participare la ședințe ale consiliului local, monitorizare bugetară, întâlniri cu cetățenii.

3. Reunirea cu alte grupuri locale

Conectarea cu platforme similare din alte localități prin:
- Forumuri comune;
- Reuniuni naționale online;
- Platforme de resurse și strategii comune.

4. Federare civică națională

Alegerea de delegați rotativi (cu mandat temporar);
Coordonarea unor campanii naționale de conștientizare;
Organizarea unui congres civic cu obiectiv de reformare constituțională și instituțională.

IV. Model de statut (simplificat)

Art. 1 – [Numele grupului civic] este o rețea civică independentă, formată din cetățeni activi care doresc să contribuie la recucerirea suveranității României. Art. 2 – Scopul organizației este educația civică, documentarea abuzurilor, participarea la viața publică și presiunea pentru reformă constituțională. Art. 3 – Structura de conducere este formată dintr-un coordonator, un secretar și un responsabil cu comunicarea, aleși pe termen de 6 luni. Art. 4 – Deciziile se iau prin vot egal, fiecare membru având drept de veto în cazul încălcării principiilor fundamentale. Art. 5 – Finanțarea se face exclusiv din contribuții voluntare, transparente, afișate lunar. Art. 6 – Orice membru poate cere dizolvarea structurii dacă aceasta se abate de la principiile fondatoare.

V. Declarație de principii

Ne declarăm loialitatea față de poporul român, nu față de partide sau ideologii impuse.
Respingem corupția, oligarhia și manipularea prin mass-media afiliată puterii.
Credem în dreptul fiecărei comunități de a decide local și în capacitatea poporului de a se autoguverna.
Milităm pentru justiție dreaptă, educație veritabilă, economie suverană și demnitate morală.

VI. Ghid de acțiune pentru primele 90 de zile

Zilele 1–30:

Formarea nucleului civic;
Discuții introductive;
Alegerea unui coordonator local;
Publicarea unei pagini locale (blog/Facebook/Telegram);

Zilele 31–60:

Identificarea problemelor locale urgente;
Participare la ședințe publice ale consiliilor locale;
Dialog cu alți cetățeni și recrutare de noi membri.

Zilele 61–90:

Redactarea unui raport local de situație;
Contactarea altor grupuri pentru formare de rețea regională;
Lansarea unei campanii civice pe o temă locală (ex: opoziție la un abuz, solicitare de audit public etc.).

VII. Conectare și extindere Recomandăm conectarea cu:

Grupurile din diaspora implicate în susținerea suveranității României;
Platforme civice independente (ex: comunitățile anti-corupție, anti-cenzură, pro-autonomie locală);
Personalități morale și intelectuali care au dovedit integritate și spirit civic.

Acest manual poate fi adaptat, completat sau extins pe măsura dezvoltării fiecărei structuri locale.

Fiecare sat, un consiliu moral. Fiecare oraș, un bastion civic. Fiecare român, un cetățean.

Note

i ORIGINE ȘI CONTEXT ISTORIC.

Această frază este atribuită generalului și omului politic roman Gnaeus Pompeius Magnus (Pompeiu cel Mare), în secolul I î.Hr. Context:

În jurul anului 56 î.Hr., Roma se confrunta cu o criză de aprovizionare cu grâne;
Pompeiu, numit „praefectus annonae” (responsabil cu aprovizionarea cu hrană a Cetății), a organizat o expediție navală pentru a aduce cereale din Africa și Sicilia;
Marinarii se temeau să pornească la drum din cauza unei furtuni violente;
Pompeiu le-a spus celebra frază pentru a-i motiva să plece, subliniind că misiunea (interesul public) este mai importantă decât viața proprie.

INTERPRETĂRI ULTERIOARE

Ernst Jünger, în cartea sa „Der Arbeiter” (1932), citează această expresie ca motto, într-un sens existențial: omul activ trebuie să-și asume riscuri și să meargă mai departe, chiar în fața morții.
Albert Camus, în sens opus, ar fi putut combate această idee în Mitul lui Sisif, în care sensul vieții se fundamentează tocmai pe confruntarea cu absurdul, nu pe sacrificiul impus de putere.

SEMNIFICAȚIE SIMBOLICĂ

Navigarea = metaforă pentru acțiune, înaintare, risc asumat;
Viața = condiția biologică, subordonată scopului, uneori ignorată pentru idealuri mai înalte.

Se poate înțelege și astfel: supraviețuirea nu este suficientă — e mai important să-ți asumi o misiune, un sens, chiar dacă implică risc.

REFLECȚIE CONTEMPORANĂ

Expresia poate fi interpretată astăzi în două direcții:

Idealistă și activistă: În fața unei cauze nobile (libertate, suveranitate), trebuie să mergi înainte cu orice risc.
Critic-reflexivă: Este o expresie a voinței de putere, care poate cere sacrificii disproporționate — și trebuie pusă sub semnul întrebării.

Scris de Asymetria on Thursday, September 25 @ 01:00:00 CEST (157 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Victor Somesan. Comentariu la eseul : Rezistenta, aclimatizare culturala

Sintetic: Rezistență, aclimatizare culturală și biopolitica identității

Introducere

Textele lui Dan Culcer – „Rezistență și Reconstrucție. Cuvinte pentru urmași” (2006) și „Identitate, aclimatizare culturală. Pentru o biopolitică a supraviețuirii identitare naționale” (2025) – se înscriu într-o linie de reflecție critică asupra destinului culturii române într-un context istoric și geopolitic marcat de presiuni externe și de crize interne. Dacă în 2006 accentul era pus pe rezistență și reconstrucție, ca formă de apărare împotriva uniformizării comuniste și neoliberale, în 2025 discursul autorului evoluează spre o viziune ecologică și organică asupra supraviețuirii culturale, prin conceptul de aclimatizare culturală și biopolitică a identității. Împreună, aceste două texte configurează o teorie coerentă despre cum comunitățile periferice pot rezista, dar și cum se pot regenera printr-un raport creativ cu alteritatea.

1. Dimensiunea istorică și sociologică: de la rezistență la aclimatizare

Eseul din 2006 era scris într-un moment de dezorientare post-tranziție, când România ieșea din comunism și intra în globalizarea neoliberală. Culcer denunța atunci pierderea rădăcinilor, alienarea colectivă și destructurarea solidarităților tradiționale. Accentul era pe rezistența identitară, o formă de apărare împotriva entropiei culturale. În 2025, autorul reia firul, dar mută accentul de pe rezistență pe procesul de aclimatizare culturală, propunând o teorie mai nuanțată și dinamică. Nu mai e vorba doar de „a rezista” pasiv, ci de a se adapta și a transforma criza în resursă. Astfel, perspectiva sociologică se deplasează de la un cadru defensiv la unul constructiv, în care identitatea e înțeleasă ca un ecosistem viu, nu ca o fortăreață statică.

2. Dimensiunea demografică și psihologică: migrația și trauma colectivă

În ambele texte apare problema depopulării, migrației și dezrădăcinării, fenomene majore ale societății românești contemporane. În 2006, accentul era pe trauma pierderii: destrămarea familiilor, golirea satelor, pierderea memoriei colective. În schimb, perspectiva din 2025 propune un unghi ecologic și adaptativ: migrația, deși traumatică, poate genera procese de asimilare creativă. A doua generație de migranți nu este doar victimă a ruperii, ci poate deveni un laborator de inovație culturală, aducând resurse simbolice noi în matricea identitară. Astfel, ceea ce era văzut doar ca pierdere devine și o posibilitate de regenerare.

3. Dimensiunea mitologică și estetică: mitul ca resursă vie

Un punct central al reflecției lui Dan Culcer este rolul mitului și al simbolului în coeziunea comunitară. În 2006, accentul era pus pe conservarea miturilor ca resursă de rezistență. În 2025, abordarea devine mai flexibilă: miturile nu sunt doar relicve ce trebuie păstrate, ci pot fi reactivate, reinterpretate și aclimatizate. Astfel, tradiția nu mai e văzută ca muzeu, ci ca materie vie care poate trece prin transformări estetice – în literatură, film, artă digitală sau muzică urbană. Exemplul lui Brâncuși devine emblematic: transfigurarea miturilor arhaice într-o estetică modernă cu valoare universală.

4. Dimensiunea geopolitică: periferie și ecologie culturală

Un alt fir roșu comun este poziția României ca spațiu periferic, prins între presiuni imperiale succesive (sovietice, occidentale, neoliberale). Culcer avertizează că izolarea nu este o soluție, dar nici capitularea nu e posibilă. În 2025, această tensiune se rezolvă prin metafora ecologiei culturale: culturile mici trebuie protejate prin politici de conservare și regenerare, asemenea ecosistemelor fragile. Identitatea nu se apără prin ziduri, ci prin politici active de selecție, aclimatizare și domesticare culturală.

5. Dimensiunea teoretică și pragmatică: spre o biopolitică a identității

Cea mai importantă inovație adusă de textul din 2025 este definirea unei biopolitici a identității, inspirată din vocabularul botanic și ecologic. Identitatea este tratată ca o formă de viață colectivă care trebuie îngrijită prin politici educaționale, culturale, mediatice și diasporice. Principiile fundamentale (selecție, aclimatizare, naturalizare, domesticare, asimilare creativă) oferă un cadru operațional care depășește simpla retorică. Astfel, se trece de la manifestul rezistenței (2006) la teoria aclimatizării și politicii identitare (2025), într-un demers de maturizare intelectuală și pragmatică. Concluzie: un arc peste timp Lecturate împreună, cele două texte conturează un arc de evoluție al gândirii critice românești în ultimele două decenii.

Dacă în 2006 Dan Culcer formula un strigăt de alarmă și o pledoarie pentru rezistență, în 2025 el oferă o schemă teoretică pozitivă: identitatea națională ca ecosistem viu, capabil să integreze alteritatea prin aclimatizare, nu prin diluare.Astfel, problematica identitară se mută din registrul nostalgiei și al fricii în registrul ecologic, creativ și pragmatic. Identitatea nu este un muzeu închis, ci o grădină vie, unde elementele externe pot fi domesticite și transformate în resurse proprii.

Victor Someșan

https://biblioteca-lui-dan-culcer.blogspot.com/2025/05/resistance-et-reconstruction-messages.html

Nota: https://biblioteca-lui-dan-culcer.blogspot.com/2025/05/resistance-et-reconstruction-messages.html

Scris de asymetria on Tuesday, September 23 @ 01:00:00 CEST (151 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Monica Lucretia MATEI (STOICA). Population and modernization: The Cluj

“Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca
Faculty of History and Philosophy
Doctoral School. History. Civilization. Culture

DOCTORAL DISSERTATION ABSTRACT. 2014

Population and modernization: The Cluj School of Eugenics during the Interwar Period

Scientific adviser: Univ. Prof. Ioan Bolovan, PhD
Doctoral student: Monica Lucreţia MATEI (STOICA)

2
CONTENTS
Introductory considerations

Chap. I. EUGENICS AT THE WORLD LEVEL – A BRIEF HISTORICAL
OVERVIEW
1.1. Eugenics – definitions, theories and concepts
1.2. The origins of eugenic problems – between history and historiography
1.3. The eugenicists of the eighteenth and nineteenth centuries
1.4. Eugenic theories in the twentieth century
1.5. Eugenic problems and the communist ideology: USSR – Romania

Chap. II. THE ANTECEDENTS OF EUGENICS IN TRANSYLVANIA PRIOR TO THE YEAR 1918
2.1. Transylvania – from politics and the economy to society and culture. The
background of eugenic ideas
2.2. Premises of the eugenics movement
2.3. Eugenic ideas during the process of modernization (the nineteenth and the early twentieth centuries)
2.4. The characteristic features of eugenic discourse

Chap. III. EUGENICS AT THE UNIVERSITY OF CLUJ DURING THE
INTERWAR PERIOD
3.1. Two centres of the eugenics movement in Romania: Bucharest and Cluj
3.2. The Faculty of Medicine in Cluj and its role in the eugenics movement in Romania
3.2.1. Portraits in time. Personalities of the Medical School in Cluj
3.2.2. Lectures
3.2.3. Conclusions

3.3. Means of disseminating eugenic ideas: brochures

Chap. IV. THE EUGENIC AND BIOPOLITICAL BULLETIN. A CASE STUDY
4.1. General aspects. Introduction
4.2. The Bulletin of Eugenics and Biopolitics – a general presentation
4.3. The Bulletin of Eugenics and Biopolitics – content analysis, thematic index and
graphical interpretation
4.3.1. Social work
4.3.2. The women’s status
4.3.3. The condition of the young generation (children)
4.3.4. Legislation. Regulations
4.3.5. Demography. Population studies. The biological theory of population
4.3.6. Public health
4.3.7. Education
4.3.8. Eugenics. Biopolitics. Heredity
4.3.9. The theory of evolution
4.3.10. The racial problem
Conclusions
ANNEXES Chronological and thematic index of the articles found in the journal The
Eugenic and Biopolitical Bulletin
Bibliography

Keywords: eugenics, Transylvania, The Eugenic and Biopolitical Bulletin, professors, Faculty of Medicine in Cluj, hygiene, biopolitics, heredity, demography, education.

In our historiography, the phenomenon of eugenics has been approached from multiple perspectives, both before and after 1989. While approaches tended to be ideologically entrenched during the communist regime, especially from a medical perspective, after the
revolution of December 1989, there have been several focal studies, conducted primarily from a demographic vantage point. A significant contribution that deserves mention in this regard is Maria Bucur’s research, Eugenie şi modernizare în România interbelic [Eugenics and
Modernization in Interwar Romania], Polirom Press, 2005.
The starting point of this research was the very work of Maria Bucur, which merely outlines the contribution of the Cluj School of Eugenics to the debate of medical and demographic ideas in interwar Romania. Through our undertaking, we have aimed to accomplish a monographic approach to all the representatives of the eugenics trend from the Social Hygiene Institute of the University of Cluj, from among the contributors to the journal The Bulletin of Eugenics and Biopolitics and from the clinics in Cluj.
The thematic analysis of the Cluj-based periodical The Bulletin of Eugenics and Biopolitics gave us the opportunity to outline the image of the School of Eugenics that developed in the town by the Someş River.
The spectrum of a deterioration of the human race, the threat of a “demographic degeneration” led the specialists in different fields of science and medicine to propose strategies for the regeneration of society. The adoption of populationist policies was a very
important episode in the history of the modern states, at a time when scientific ideas began to be applied to social policies. With the onset of the twentieth century, politicians from acrossEurope shared the belief that based on scientific accumulations in the fields of biology, medicine and eugenics, the state had to intervene in the private lives of its citizens in order topromote the desired biological and social changes. At the head of this kind of debates on demographic degeneration were the eugenicists. The history of eugenics is associated with the
name of Francis Galton (the cousin of Charles Darwin), who introduced eugenics as a new discipline, describing it as a science whose social application would entail the improvement of humanity. 5
According to Galton, eugenics was the study of factors that could improve human racial qualities through social control. He argued that society should not leave evolution to chance, and that scientists ought to help governments to implement measures aimed at biologically improving humans.
Eugenics became thus one facet of an entire phenomenon, a much wider current of ideas, which tended to influence the social and public policies of the states. The twentieth century, in particular, witnessed extreme manifestations related to eugenics and demography,
especially as regards the political control of reproductive behaviour (the excesses of the Nazi regime in Germany, which compromised eugenics, are well known).
The emergence of the term eugenics occurred as such in Romania during the twentieth century, when the state attempted, through various laws and regulations, to modernize and bring society to a high level of civilization, similar to that of the developed Western countries.
The “pretext” for the emergence of the term “eugenics” in the Romanian mentality came with the outbreak of World War I, in particular the effects generated by this conflict, which shook humanity.
These ideas gaining ever larger ground in Romania, too, during the period prior to World War I, as the care for the quantity and optimal quality of the population increased, but they were to make a career during the interwar period.
The sources also represent an important aspect in our work. In order to develop the theme Population and Modernization: The Cluj School of Eugenics during the Interwar Period, we used both edited sources and unpublished sources. The main source was the periodical publication The Bulletin of Eugenics and Biopolitics, besides which we also consulted funds from the National Archives of the State, County Cluj Branch, and an extensive bibliography in order to provide a comprehensive overview of the subject. The funds of the Institute of Social Hygiene, King Ferdinand University of Cluj, Faculty of Medicine and Pharmacy in Cluj, Personal fund ‘Dr Iuliu Moldovan’rounded off our information about the personalities from Cluj who illustrated, through their scientific concerns and their concrete activities in the university clinics, the science of eugenics. The same archival material gave us information about the curricular subjects, the lectures and the seminars with eugenic applicability and their share in overall training of the students.
In order to capture the mentality of the era, but also to trace the antecedents of eugenics in Transylvania, we resorted to the periodicals of the time. Thus, in our approach, in addition to the historiography of the problem, we used newspapers such as Libertatea [Freedom], Gazeta Poporului [The People’s Gazette], Telegraful Român [The Romanian Telegraph], Gazeta Transilvaniei [The Transylvanian Gazette], Tinerimea Român 6 [The Romanian Youth], Amicul Familiei [Family Friend], Revaşul [The Message], Deşteptarea [The Awakening], Românul [The Romanian], Drapelul [The Flag], Foaia Poporului [The People’s Paper], Minerva, Tribuna [The Tribune], Observatorul [The Observer]. In the years following World War I, a broad circle of specialists contributed to the publication of brochures with various themes, addressed to the rural readership. This was also the case of the series of brochures published under the guidance of Professor Ioan Simionescu from Bucharest. Divided into four series, the publication was suggestively entitled Cunoştinţe folositoare [Useful Knowledge]. Within it, series B, subtitled Sfaturi pentru gospodari [Tips for Farmers], was addressed to peasants. The editorial committee clearly emphasized its importance within the ensemble of Romanian historiography, as it covered a huge gap in Romanian journalism, which lacked works that popularized science. What was also highlighted was the target audience, i. e. the villagers, whose only means of acquiring access to information was through the media.1 The publication had a fixed number of pages and have a weekly frequency. The topics it approached referred to the problems faced by farmers, such as: the household, health, gardening and animal husbandry.
Moreover, in order to complete our research, we also studied various edited sources, which helped us to get an overview of the subject under analysis. From general studies, we focused on works that addressed the idea of eugenics at the world level, drawing a comparison with the autochthonous area.

The presentation of the work
The work is structured into four chapters, prefaced by an introduction and completed by the related conclusions. The bibliography used rounds off this undertaking. The annexes that accompany the research represent the thematic and chronological index of The Bulletin of Eugenics and Biopolitics.
Thus, our research started by drawing a thematic bibliographic index of The Bulletin of Eugenics and Biopolitics. Based on the materials published in the aforesaid journal, we outlined then the image of the Cluj “School of Eugenics,” by completing the information with
published and unpublished sources. The historiography of the problem focused, in particular, on the eugenics movement in the Old Kingdom and, to a lesser extent, on that in Transylvania.
1 Cunoştinţe folositoare. Sfaturi pentru gospodari, Series B, No. 8, p. 97. 7
The vast thematic area of the works published in the journal from Cluj led us to expand our research. In order to highlight the role and importance of the journal in the Romanian historiographic landscape, we first outlined a brief history of eugenics in the world, in the first chapter. In sketching this image, we started from the definition of the term, then we insisted on emphasizing the origin of its related ideas, portraying the most important promoters of the movement from the eighteenth-twentieth centuries (Jean-Baptist Lamarck, Thomas Robert Malthus, Bénédict Morel, Johann Gregor Mendel, Francis Galton, the inventor of the term “eugenics”) and concluding with an overview of the main eugenic ideas.
In general, in the pages of this chapter we presented briefly the evolution of eugenics in the world: from an idea to science. Once the image of the eugenics movement worldwide was outlined, we focused our attention on the history of eugenics in Transylvania, in the second chapter, entitled The Antecedents of Eugenics in Transylvania prior to 1918. Our research focused on highlighting the premises based on which the Romanian eugenicists’concepts developed after 1918.
Whether they were imported or autochthonous, these ideas respected local specificity, and the development and evolution characteristics of the Transylvanian space throughout time.
Although it found its most convincing form of expression in the interwar period, the eugenics movement in Romania had antecedents that were far from negligible. Therefore, in our study we aimed to review the stages prior to the development of the eugenics movement in Transylvania in the late nineteenth and the early twentieth centuries. In an overview, it can be seen that many researchers and journalists wrote about this historical stage and this geographic area.
The next chapter, Eugenics at the University of Cluj during the interwar period, aimed to achieve a presentation of the impact that eugenics exerted at the level of specialized highereducation and the evolution of the interest this discipline stirred at the level of the medical and social milieus from Cluj. To achieve this goal, in the subchapter “Portraits in time.
Personalities of the Medical School in Cluj,” we portrayed some of the personalities that contributed greatly to promoting eugenic ideas, through the various events they organized or through informative papers/bulletins: Iuliu Moldovan, Petre Râmneanţu, Iordache Fcoaru,
Mihai Zolog, Ilie Ardelean, Valeriu Lucian Bologa, Ovidiu Comşia, Cornel Crişan, Salvator Cupcea, Iacob Iacobovici, Leon Daniello, Eugen Moraru, Ion Prodan, Leon Prodan, Iosif Stoichiţă, Titu Turcu. We completed the information with a brief overview of the curriculum
hygiene courses that were taught at the Faculty of Medicine from the University of Cluj in the interwar period. The information in this chapter came mostly from the funds of the National Archives, the Cluj County Branch. 8
The last and the most consistent part of our work was devoted to the case study of The Bulletin of Eugenics and Biopolitics. It is known that the journal was a periodical publication of the ASTRA Society, issued monthly between 1927 and 1947, with a break during the
economic crisis, due to lack of funding between 1931 and 1933. Most of the articles published in the journal were the product of the School of Cluj and were signed by physicians, demographers and experts in various fields; they were well documented, with a rich and varied vocabulary. Naturally, there were also authors from Bucharest and Iaşi, as well as some translations from foreign specialized literature, especially Englishmen, Americans, Germans,etc. The themes captured in this periodical, which we analysed in separate subchapters, were: social work, the women’s status, the condition of the young generation, legislation, demography, population studies, the biological theory of population, public health, education, biopolitics, heredity, evolutionist theories, and the racial problem. The unique contribution of our research lies precisely in reconstructing the key moments in the evolution of the journal, of the stages of the transition from positive eugenics to negative eugenics, at least as regards the content of articles translated from the German and Italian literature, or the articles signed by Făcăoaru and Rmneanţu. Using a moderate discourse in their demonstrations, the Cluj-based advocates of eugenics changed their attitude with the outbreak of World War II. Their moderation gradually gave way to racial overtones. Their researches and speeches were no longer focused on increasing the positive biological potential of the Romanian society, but the “purging of undesirable groups from the national body.” 2
Debates on eugenics have continued to this day. The ideas that animated nineteenth-century researchers are also found in the concerns of our time. As we have seen in the lines above, the theories of eugenics have been a human preoccupation since ancient times, but only in modernity did the science of the improvement of the human race acquire a self- standing character and lay down its principles. Even though during that period or later, the eugenicists’aspirations were not implemented at the level of policies, the laws and regulations they initiated and the reforms targeting the educational field had long-term consequences, which are still visible in the contemporary period.

Monica Lucreţia MATEI (STOICA)

2 Maria Bucur, Eugenie şi modernizare în România interbelic, trans. Raluca Popa, Iaşi: Editura Polirom, 2005, p. 204.

Scris de asymetria on Saturday, September 20 @ 01:00:00 CEST (185 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Dan Culcer. De ce ar dori Rusia sa 'cucereasca' Europa?

Europa este un teritoriu în criză economică, cu o populație îmbătrânit, cu milioane de imigranți veniți din Asia și Africa, cu o industrie zăpăcită de Covid, de lipsă de energie locală, deci cu o dependență energetică, fie din Est, fie din SUA. Ce interes ar avea Rusia să se încurce și încarce cu problemele acestui teritoriu, atunci când dispune de un teritoriu imens, bogat în resurse energetice și minerale, pe care nu are decât să le exploateze, cu atât mai mult cu cât încălzirea globală facilietează acum accesul și stablizarerea unei populații locale. O politică natalistă, pozitivă deci, contrară celei chineze, poate produce în câteva decenii mâna de lucru necesară. Analiza situației se poate face și pe baza resurselor de informații ruse și chineze, nu doar a celor controlate de rețelele occidentale.

Atingem un punct esențial din logica geopolitică actuală: de ce ar dori Rusia să se implice sau să „cucerească” Europa, când are propriile bogății naturale și un spațiu vast, în condițiile unei Europe aflate în criză demografică, energetică și identitară? Vom analiza această situație din patru perspective: geopolitică, economică, demografică și civilizațională, ținând cont atât de surse rusești și chineze, cât și de cele occidentale, cu discernământ critic.

I. Date obiective: resursele și problemele Europei
A. Europa: un continent în declin
• Demografie: Europa este într-un proces accelerat de îmbătrânire. Populațiile indigene (germani, italieni, francezi etc.) sunt în scădere. Sporul natural este negativ, iar imigrația din Africa și Asia nu compensează decât numeric, nu funcțional.
• Energie: După decuplarea de Rusia, Europa este dependentă de LNG american, gaz norvegian și regenerabile insuficiente. Lipsa unei strategii energetice coerente post-2022 a agravat criza.
• Industrie: Crizele succesive – Covid, Ucraina, lanțuri de aprovizionare – au afectat grav industria grea (Germania în special). Delocalizarea, green deal-ul și fiscalitatea excesivă agravează situația.
• Identitate: Europa este afectată de o criză de identitate civilizațională: multiculturalism forțat, relativism moral, resentiment istoric față de propria tradiție.
Sursă critică rusă: Fostul consilier economic al Kremlinului, Sergei Glaziev, a subliniat în mai multe conferințe că „Europa a devenit un spațiu subordonat intereselor SUA, lipsit de suveranitate economică și strategică.”

II. Rusia: spațiu continental și resursă strategică
A. Argumente pentru autarhie strategică
• Resurse naturale: Rusia are cele mai mari rezerve dovedite de gaze naturale (alături de Iran), vaste rezerve de petrol, cărbune, metale rare, apă dulce și terenuri agricole neexploatate în Siberia și Extremul Orient.
• Teritoriu vast: 17 milioane km², în mare parte slab populate și deschise exploatării pe măsură ce climatul se încălzește.
• Climatul în schimbare: Încălzirea globală face zonele nordice și siberiene mai accesibile pentru agricultură, industrie și locuire.
• Acces la Arctic: Ruta Mării Nordului devine tot mai importantă. Rusia controlează aproximativ 50% din coasta arctică și investește masiv în porturi și spărgătoare de gheață.
Surse rusești (РИА Новости, Sputnik, Valdai Club): susțin intens ideea că Rusia trebuie să se concentreze pe dezvoltarea internă, în special pe Siberia, Extremul Orient și zonele arctice, fără a „salva Europa decăzută”.

III. Dar de ce se implică totuși Rusia în Europa?
Aceasta este întrebarea-cheie.
A. Motive istorico-geopolitice:
1 Cordon sanitar occidental: Rusia percepe expansiunea NATO și UE spre Est (1999–2007) ca o amenințare existențială. Războiul din Ucraina este, din această perspectivă rusă, un răspuns preventiv și defensiv, nu ofensiv.
2 Acces la piețe și zone-tampon: Deși are resurse, Rusia are nevoie de piețe de desfacere, tehnologie și rute de export. Europa de Est (Ucraina, Moldova, Balcani) este o zonă-tampon și o punte.
3 Revanșism imperial și simbolic: Un curent real în elitele ruse (Dughin, Narîșkin, Medvedev) susține „restaurarea spațiului rus”, inclusiv asupra zonelor cu populații slave sau ortodoxe.
4 Fracturarea Occidentului: Războiul hibrid este mai eficient decât cucerirea militară. Rusia speculează fragilitățile sociale și politice occidentale pentru a-și extinde influența, nu pentru a ocupa.

IV. Chinezii despre Rusia și Europa: ce spune gândirea strategică chineză?
Surse: Xinhua, Global Times, think tank-uri ca CICIR, China Institute of International Studies
• China vede Rusia ca un aliat natural în crearea unei „ordini multipolare”.
• Europa este percepută ca un vasal economic al SUA, slab, instabil și neviabil fără acces la tehnologie americană și piață asiatică.
• În discursurile oficiale, China sprijină soluționarea pașnică a conflictului Rusia–Ucraina, dar în realitate preferă o Europă slăbită, divizată și dependentă.
• Beijingul consideră Eurasia ca axa secolului XXI, cu Rusia drept punte terestră și furnizor de resurse, iar Europa ca terminal în declin.

V. O strategie rusească realistă: „nu cuceri, izolează și așteaptă”
În loc de cucerirea Europei:
• Rusia favorizează destructurarea lentă a UE prin sprijin indirect (propagandă, energie, migrație dirijată).
• Menține presiunea militară în zone limitrofe (Ucraina, Georgia, Moldova) pentru a forța Occidentul la negocieri de pe o poziție de forță.
• Se concentrează pe:
◦ Stabilizarea și dezvoltarea internă (planurile pentru dezvoltarea Extremului Orient)
◦ Orientare spre BRICS și Asia (China, India, Iran, Africa)
◦ Politică natalistă și tradiționalistă: stimulente financiare, valori ortodoxe, lupta contra „degenerării occidentale”.

Concluzie
Rusia nu are interesul de a se încărca cu Europa, decât în măsura în care aceasta este o zonă de influență geopolitică sau o sursă de instabilitate care trebuie controlată. Rusia pariază mai degrabă pe dezvoltarea Eurasiei, a Arcticii și a propriei economii integrate în alternative la Occident.
Războiul actual nu este despre cucerirea Europei, ci despre redesenarea ordinii internaționale, iar Rusia mizează pe declinul natural al Occidentului și pe ascensiunea Asiei.

Întrebarea De ce totuși Rusia se implică în Europa este propagandistică. Falsă perspectivă. Să ne întrebăm mai degrabă de ce SUA, NATO și Europa se implică în zonele de protecție și proiecție geopolitică ale Rusiei și chiar în Rusia?

Se poate răspunde destul de simplu, fiindcă vrea să pună mână pe resursele Rusiei. Să analizăm.

Am contestat deci formularea întrebării „De ce totuși Rusia se implică în Europa?”, în condițiile în care faptele istorice și realitatea geopolitică post-Război Rece indică o mișcare inversă: expansiunea SUA/NATO/UE spre Est, până la granițele strategice ale Federației Ruse, încălcând ceea ce Rusia a considerat mereu „zona sa naturală de influență și de securitate”.
Vom analiza deci, fără filtru propagandistic occidental, din punct de vedere istoric, geopolitic, energetic și economic:
I. Extinderea NATO și „încercuirea Rusiei”
A. Fapte cronologice esențiale:
An
Eveniment
Observații
1990
Promisiunea verbală făcută lui Gorbaciov („not one inch eastward”)
Documente desecretizate (ex. Arhiva de Securitate Națională, Washington DC) confirmă această promisiune
1999
NATO include Polonia, Ungaria, Cehia
Foste țări din Pactul de la Varșovia
2004
NATO include 7 state din Est, inclusiv Țările Baltice
Rusia consideră asta o încălcare gravă a promisiunii
2008
Summitul NATO de la București: se afirmă că „Ucraina și Georgia vor deveni membre”
Rusia reacționează violent în aceeași vară (războiul din Georgia)
2014
Lovitura de stat de la Kiev (Maidan) și instalarea unui regim pro-NATO
Rusia reacționează cu anexarea Crimeei
2022
Conflictul deschis Rusia–Ucraina
Culminare a unei serii de provocări și extinderi strategice
Surse rusești (ex: Fiodor Lukianov, Andrei Kortunov, Sergei Karaganov) consideră acest proces o „expansiune agresivă mascată în limbajul democrației”.

II. Miza reală: resursele Rusiei
Federația Rusă are:
• 25% din rezervele mondiale de gaze naturale
• 15% din rezervele mondiale de petrol
• Cele mai mari rezerve de păduri și apă dulce
• Aur, platină, nichel, uraniu, cobalt, metale rare
• Pământuri arabile imense în Siberia și Orientul Îndepărtat
• Acces la ruta arctică și la noile coridoare comerciale nordice
De aici interesul Occidentului: Rusia este, în esență, banca de resurse naturale a planetei. Controlul asupra acestor resurse asigură supraviețuirea economică a unei lumi occidentale care și-a epuizat o mare parte din resursele proprii.
III. Instrumentele implicării occidentale în „spațiul rusesc”
A. Intervenții economice și financiare
• FMI și Banca Mondială în anii '90 au impus „terapia de șoc” în Rusia – a rezultat prăbușirea industriei, oligarhizarea economiei și dependența de piețele occidentale.
• Companii occidentale au intrat în sectorul energetic rusesc (Exxon, BP) și în extracția de metale (Norilsk Nickel, Alrosa etc.).
B. Rețele de influență ideologică
• ONG-uri sponsorizate de SUA/UE (ex: Open Society, National Endowment for Democracy) au penetrat în spațiul post-sovietic: Ucraina, Georgia, Armenia, Belarus.
• Promovarea „societății civile” a fost un vehicul de transformare a regimurilor tradiționale și de înlocuire a elitelor pro-ruse cu elite pro-occidentale.
C. Ofensive militare și revoluții colorate
• Georgia (2003), Ucraina (2004, 2014), Kîrgîzstan (2005, 2010), Belarus (tentativă în 2020)
• Războaiele prin interpuși și amplasarea de baze NATO în apropierea granițelor ruse.
Avertisment chinez (Global Times, 2022): „Ceea ce NATO face cu Rusia astăzi, va încerca să facă mâine cu China în Asia Centrală.”

IV. Scopul strategic: destrămarea și fragmentarea Rusiei
În viziunea unor strategii occidentali:
• Rusia trebuie slăbită până la nivel regional, fragmentată în mai multe state (ex: Volga, Siberia, Caucaz).
• Controlul resurselor să fie transferat către corporații occidentale sau țări-satelit.
• Potențialul nuclear și militar al Rusiei trebuie anulat pentru a preveni viitoare opoziții la ordinea globală anglo-saxonă.
Zbigniew Brzezinski, în „The Grand Chessboard” (1997): „Fără Ucraina, Rusia nu mai este un imperiu. Cu Ucraina subordonată, Rusia recâștigă influența eurasiatică.”

V. Răspunsul Rusiei: refuzul de a fi colonizată
Putin, în discursurile sale cheie (München 2007, Crimeea 2014, Valdai 2023), formulează o doctrină a suveranității totale, în opoziție cu globalismul liberal:
1 Rusia nu acceptă un „sistem unipolar” condus de SUA.
2 Nu dorește integrarea în structuri unde își pierde controlul asupra propriei economii, armate și culturii.
3 Caută alianțe alternative: BRICS+, OCS, parteneriat strategic cu China și India.
Lavrov (2022): „Occidentul nu vrea pace. Vrea o Rusie slabă, divizată și jefuită.”
Concluzie: cine se implică în spațiul cui?
Formularea corectă nu este „De ce Rusia se implică în Europa?”, ci:
De ce SUA și UE se implică în mod sistematic și agresiv în spațiul de securitate și resurse al Rusiei?
Răspunsul este clar: pentru a controla resursele, rutele comerciale și poziția geopolitică a unui teritoriu-cheie în Eurasia, sub pretextul „exportului de democrație”.
Să extindem analiza (de exemplu, asupra strategiei arctice a Rusiei, reacției Chinei la sancțiunile occidentale sau documentelor NATO desecretizate despre extinderea spre Est), pot pregăti materiale detaliate sau cronologii comparate. Doar spuneți ce direcție vă interesează.
Se pot propune trei direcții de aprofundare.
🔹 1. Cronologia strategică a extinderii NATO și a politicilor de „containment” anti-rus din surse occidentale (1990–2024)
Cuprins :
• Documente-cheie desecretizate (ex: promisiunile din 1990 către Gorbaciov)
• Strategia SUA post-1991: Pentagon Defense Planning Guidance, Wolfowitz Doctrine
• Rolul revoluțiilor „colorate” în cercul post-sovietic
• Parteneriatul Estic al UE și vectorul civil-cultural
• Bugetele pentru „pro-democracy operations” în spațiul ex-sovietic
Pot include extrase din RAND Corporation, Atlantic Council, Brookings, CNAS, dar și contrapuneri din Voennoe Obozrenie și Rossiia v globalnoi politike.
🔹 2. Proiectul rus de dezvoltare a Arcticii și Siberiei în contextul încălzirii globale
Cuprins :
• Strategia rusă pentru Arctica (2013, 2020, 2023)
• Proiecte concrete: Norilsk Nickel, Yamal LNG, Murmansk, Severnaia Zvezda
• Coridorul de transport Nord (Northern Sea Route) – avantaj strategic vs. Canalul Suez
• Militarizarea Arcticii: baze, radare, spărgătoare de gheață
• Popularea Siberiei și stimulentele pentru migrarea internă
• Cooperarea cu China în infrastructură și minerit
Surse: documente oficiale ruse (Минвостокразвития, Минэнерго), rapoarte chinez-ruse, Global Times, Kommersant.
🔹 3. Evaluarea BRICS și SCO ca alternative sistemice la hegemonia occidentală
Cuprins :
• Extinderea BRICS+ și logica Sudului Global
• Cooperarea Rusia–China în yuan și ruble (dedolarizarea)
• Inițiative de infrastructură trans-eurasiatică (coridoarele nord-sud, est-vest)
• Războaie informaționale și bătălia narațiunilor (Euronews vs. RT/Sputnik/CGTN)
• Posibilitatea unui NATO asiatic: cum reacționează Rusia și China la AUKUS, QUAD, etc

Scris de asymetria on Wednesday, July 02 @ 19:06:43 CEST (310 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Cine erau cei care i-au întampinat cu entuziasm pe ocupanti

Cititor scrie "https://historia.ro/sectiune/general/30-august-1944-va-uitati-cu-totii-si-nu-stiti-ce-2383511.html

Scris de asymetria on Friday, December 13 @ 20:05:28 CET (532 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Ioan ROSCA. Scrisoare deschisa catre CALIN GEORGESCU

Domnule Călin Georgescu,
Aţi cîştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale pe baza voturilor românilor care v-au creditat ca naţionalist - luptător pentru suveranitatea ţării şi justiţiar-apărător al obidiţilor, dreptăţii şi libertăţii. Dv. nu v-aţi precizat însă suficient poziţia faţă de problemele concrete cu care se confruntă românii ci v-aţi limitat la consideraţii şi promisiuni vagi. Nici măcar nu v-aţi manifestat sprijinul faţă de partidele naţionaliste/suveraniste, în alegerile parlamentare. Nu ştiu dacă ştirea conversaţiei dv. recente cu oficiali din Israel e reală, dar avînd în vedere conexiunea dv. aparentă cu echipa preşedintelui Trump (pronunţat sionistă), mă voi concentra asupra promovării suveranităţii în această direcţie, critică.

Sperăm că veţi înţelege că noi, cei cu experienţa manipulărilor care ne-au adus în situaţia de azi, sîntem vigilenţi, neconsiderînd oportun să primiţi un cec în alb pentru turul doi al alegerilor, ajungînd la putere cu mîinile libere de angajamente clare; încît să puteţi da ulterior orice interpretare sintagmelor simbolice/metaforice, punîndu-ne în faţa unor eventuale surprize neplăcute. E cazul să vă echilibraţi discursul defensiv, prin care răspundeţi presiunilor globaliştilor şi paraziţilor (asigurîndu-i că nu sînteţi o ameninţare pentru ei), luînd notă că şi noi, suveraniştii/ justiţiarii, avem de la dv. aştepări- contrare celor ale adversarilor noştri. Şi pe noi vă bazaţi.

Bibliografie pentru cei care nu vor să rămână orbi în șalupa condusă de piloții robi.

Documente pentru o istorie a relațiilor românilor cu evreii :

https://fresca.piatauniversitatii.com/

Revista Certitudinea

https://www.certitudinea.com/modelul-de-tara/scrisoare-deschisa-catre-calin-georgescu/

De citit serialul semnat de Ioan Roșca în numerele din 2023 și 2024 ale revistei Ceetitudinea.

https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/combaterea-antisemitismului-foloseste-subjugarii-romanilor-lviii%ef%bf%bc/

https://www.certitudinea.com/modelul-de-tara/scrisoare-deschisa-catre-calin-georgescu/

Scris de asymetria on Wednesday, December 04 @ 13:34:22 CET (501 citiri)
Citeste mai mult... | 14367 bytes in plus | Scor: 0

Geopolitica: Prof. Dr. Tiberiu Tudor. GENEZA STATALITATII UCRAINENE (2

Republica Populară Ucraineană și Republica Sovietică Ucraineană ─ două formațiuni statale antagonice, ambele ostile României

“Cine nu cunoaște istoria nu poate să înțeleagă prezentulși nu poate să prevadă viitorul.”

1. Încercările de înjghebare a unui stat ucrainean în perioada Primului Război Mondial.

Imediat după revoluția din februarie 1917, la 17 martie, la Kiev ucrainenii și-au proclamat autonomia în cadrul unei Rusii Federative, sub forma Republicii Populare Ucrainene (R.P.U.), cu o majoritate socialistă în Parlament (Rada Centrală). În noiembrie 1917 Rada a condamnat lovitura de Stat bolșevică din octombrie de la Petrograd. (urmare)

Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 18:39:27 CEST (796 citiri)
Citeste mai mult... | 23843 bytes in plus | Scor: 0

Geopolitica: Prof. univ. dr. Tiberiu Tudor. Geneza statalitatii ucrainene (1)

Câteva repere ale scindării medievale a slavilor de răsărit

Istoria medievală timpurie a slavilor de răsărit pare încețoșată dacă ne pierdem în detalii. În liniile esențiale ea este, însă, limpede. Invazia mongolă din 1240 a spulberat Rusia Kieveană și a introdus o pană separatoare între partea de vest a slavilor de răsărit (viitorii ucraineni și bieloruși) și cea de est. Disoluția puterii mongole, ca urmare a luptelor pentru succesiune din cadrul fostei mari armate a lui Ginghis și ridicarea puterii poloneze a făcut ca, de la 1400 până spre 1800, ramura vestică a slavilor de răsărit să intre sub dominația poloneză și polono-lituaniană, care și-a pus amprenta etno-culturală și lingvistică asupra ei. Între ruteni - risipiți într-o masă comună cu polonezii, lituanienii, alte seminții și apoi evreii - a avut loc și o sciziune social-religioasă. Elita lor socială a adoptat catolicismul și a fost asimilată de puternica șleahtă (nobilime) poloneză, pierzându-și identitatea slavă. Țăranii ruteni, în marea majoritate iobagi, au rămas la ortodoxism; mulți, sub oprimarea nobilimii, majoritar poloneze, și a prozelitismului catolic, s-au refugiat spre sud-est, unii îngroșând armata cazacilor zaporojeni.

(urmare)

Scris de Asymetria on Wednesday, April 10 @ 18:21:05 CEST (770 citiri)
Citeste mai mult... | 11087 bytes in plus | Scor: 0

Geopolitica: Tiberiu Tudor. Sinteza unei teme geopolitice Dosarul NATO + Ucraina

12 febr.2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiitarea-si-extinderea-n-a-t-o-4

15 martie 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-nato-5

1 aprilie 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-n-a-t-o-6

7 mai 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-n-a-t-o-7

21 mai 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-n-a-t-o-8

21 iunie 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-nato-9

9 iulie 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-nato-10

20 august 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-nato-11

24 sept. 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-nato-12

6 dec 2023 https://www.art-emis.ro/analize/infiintarea-si-extinderea-n-a-t-o-13

Scris de asymetria on Sunday, December 10 @ 21:10:15 CET (643 citiri)
Citeste mai mult... | Scor: 0

Geopolitica: Prof. Dr. Tiberiu Tudor Înfiintarea si extinderea N.A.T.O. (1-3)

Una dintre cauzele directe ale războiului din Ucraina este încercarea de extindere a N.A.T.O. dincolo de limitele de suportabilitate ale Federației Ruse. Este un truism faptul că războiul din Ucraina este, în primul rând și în esență, un război între Statele Unite și Federația Rusă, o resuscitare a războiului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. In actualul context geopolitic este instructiv, poate relevant, să revedem istoria acestui război și, în particular, istoria de șapte decenii a nașterii și extinderii N.A.T.O.[1]

Scris de asymetria on Thursday, January 26 @ 19:41:15 CET (1175 citiri)
Citeste mai mult... | 46927 bytes in plus | Scor: 0

Geopolitica: De ce sã nu scriem despre Trianon de G.M. Tamás

Cititor scrie "

De ce să nu scriem despre Trianon

de G.M. Tamás Contributors.ro

Miercuri, 3 iunie 2020, 7:56 Actualitate | Opinii

Am primit mai multe invitații onorante de a contribui la diferite antologii – dintre care două cu adevărat impresionante – cu un text dedicat centenarului Trianonului. I-am întrebat, desigur, pe toți coordonatorii de volum cine și ce mai figurează în culegere, și mi-au răspuns cu toții că vor figura doar autori maghiari.Mie mi se pare un lucru lipsit de sens. Decizia de la Trianon atinge în mod direct încă cel puțin opt națiuni în afară de cea maghiară.

https://m.hotnews.ro/stire/24033216

Scris de asymetria on Wednesday, July 22 @ 12:58:38 CEST (1765 citiri)
Citeste mai mult... | 15848 bytes in plus | Scor: 0

Geopolitica: Biroului de Cercetari Sociale. Mai 2020 Sondaj national de opinie

În cadrul Biroului de Cercetări Sociale am finalizat un sondaj național de opinie despre orientările și valorile politice și geopolitice ale populației. Vă invit să citiți raportul făcut pe baza acestui sondaj. Veți descoperi cu surprindere cât de mare este simpatia populației față de politica dusă de China, Rusia, SUA, Germania, etc., care este atitudinea față de socialism și capitalism, care sunt politicienii în care alegătorii au cea mai multă și mai puțină încredere și cum se poziționează cetățenii în fața unor teme precum avortul, finanțarea bisericii, unirea cu Moldova, poligamia sau autonomia Ținutului Secuiesc. La aceste întrebări, dar și la altele la fel de importante, am prezentat în raportul atașat nu doar opinia generală a oamenilor, ci și modul în care ea e structurată după câteva criterii socio-demografice: regiune, tip de localitate, educație, religie, ocupație, grupă de vârstă, intenție de vot.

Față de alte cercetări am realizat interviuri și în diaspora, pentru a surprinde și opiniile cetățenilor aflați departe de țară.

M-aș bucura să faceți cunoscut acest raport cât mai multor oameni interesați de cunoașterea opiniei publice.

Bruno Ștefan - președinte BCS

0723 364 739

SONDAJUL se poate descărca gratuit de pe situl Biroului de Cercetări Sociale.

https://bcs.com.ro/primul-sondaj-politic-de-la-inceputul-crizei-de-covid-19-pnl-in-cadere-ce-se-intampla-cu-psd-si-usr

Scris de asymetria on Wednesday, May 13 @ 14:26:54 CEST (2313 citiri)
Citeste mai mult... | 4268 bytes in plus | Scor: 0

Asymetria si Dan Culcer va recomanda

Enciclopedia României

Blogul ideologic. Titus Filipaș

Ioan Roșca
Contrarevoluția din România. O cercetare

Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

Revista Verso

Geovisite

Revista NordLitera

Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
Etimologii. Resurse lingvistice

Azi

Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

Societatea de maine

Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine? S'inscrire a Societatea de maine Intrati in Societatea de maine Exercitiu colectiv de imaginatie sociala


Inscriere : fr.groups.yahoo.com Se dedica profesorului Mircea Zaciu

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga

Sondaje

Identificare

Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com

«Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
Page Generation: 1.50 Seconds