Who's Online
Exista in mod curent, 25 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Restituiri: Ara Alexandu si Dana Sishmanian. Eminescu restituit: O 'versiune integrala
Încercarea
reconstituirii unui Luceafǎr
“complet”, prin revenirea la sursele autografe, ne-a apǎrut
astfel ca legitimǎ și ne-am simțit îndreptǎțiți sǎ urmǎm
exemplul distinsului elenist și eminescolog, cercetînd variantele
manuscrise – indirect însǎ, prin intermediul ediției
Perpessicius (vol. II), accesul la ediția integralǎ facsimilatǎ
nefiindu-ne posibil – cu scopul de a repune la locul lor, fațǎ de
versiunea “standard”, și a ordona astfel în parcursul organic
al poemului, toate strofele “lipsǎ”, spre a-i regǎsi
integralitatea.
Dar
despre sensurile noi ce apar la aceastǎ lecturǎ restituitǎ, cu o
altǎ ocazie. Ne grǎbim deocamdatǎ a face publicǎ aceastǎ
variantǎ ce se dorește “integralǎ”, pe care o nouǎ ediție,
însoțitǎ de un studiu introductiv, o va îmbogǎți cu notele
critice și filologice de cuviințǎ.
Ara
Alexandu și Dana Șișmanian
(28
ianuarie 2018)
Nota: http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1440
|
Scris de asymetria on Tuesday, February 06 @ 09:45:39 CET (2779 citiri)
Citeste mai mult... | 16304 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Adrian Dinu RACHIERU. UN EDECAR: MARIAN POPA
Cu fibră
de pamfletar, Marian Popa a stârnit, inevitabil, polemici și a
dovedit, repetat, un sarcasm ireverențios. S-a angajat în războaie
cu grafomanii și „a dispărut” brusc, refugiindu-se ca bursier
în Germania. Are o certă vocație ordonatoare și disponibilitate
experimentală (a se cerceta oferta romanescă); dar și o izbitoare
mobilitate și tenacitate, impresionând prin capacitatea de
cuprindere și parada de informație.
|
Scris de asymetria on Sunday, December 03 @ 13:08:41 CET (3035 citiri)
Citeste mai mult... | 48891 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Nicolas Trifon. A Trieste, sur les traces des Cici, Istroroumains et autres Vlas
A Trieste, sur les traces des Cici, Istroroumains et autres Vlassi par Nicolas Trifon
Peu nombreux, quelques milliers à la fin du XIXe siècle, les
Istroroumains ne sont plus que quelques centaines aujourd’hui dont une
partie seulement parlent encore leur langue, de plus en plus mélangée au
croate dans le champ lexical. L’accélération de l’exode rural et
l’émigration à outrance, surtout vers les Etats-Unis, semblent la
principale cause de ce phénomène. Leur présence dans la Ciceria - pour
reprendre le mot utilisé par les Italiens pour désigner la région
particulièrement aride où ils habitent encore de nos jours - est
signalée dès le lendemain des grandes épidémies de peste qui ont frappée
l’Istrie au XVe siècle.
Nota: Versiunea română a acestui text a apărut aici : http://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/trieste-de-vorba-cu-un-cicio-suta-la-suta
|
Scris de asymetria on Tuesday, April 04 @ 11:01:24 CEST (3950 citiri)
Citeste mai mult... | 13901 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Mircea ELIADE. NE PLUS ETRE ROUMAIN ! (A nu mai fi român)
Moda lepădării de sine se manifestă recurent. În toate epocile istoriei românilor. A devenit «virală» după 1945, s-a stîmpărat din 1964 până prin 1980, a bântuit în vremea grea a crizei ceaușiste, mai ales printre emigranți, s-a calmat când românii s-au trezit revoluționari și a reapărut când propaganda globalizării, neocolonială, a privatizării obligatorii, însoțind distrugerea țesutului economic al României, a activat acuza "vinei colective" ( toți românii declarați responsabili de o politică care ar fi produs holocaust între 1940 și 1944).E o boală endemică, specifică românității ? Mă îndoiesc, deci exist. Ca român descendent din polonezi, care s-au stabilit pe Tisa înainte de 1600. Sau poate descndent din vlahi locuind pe teritoriul Poloniei actuale, a Ucrainei actuale, care se autoguvernau acum șase secole pe baza legii și tradiției numite « Jus walachicum»(vezi studiile istorucului Dimitrie Mototolescu)Publicarea versiunii franceze a acestui text important mi se părea o datorie, fiindcă va permite eventualilor cittitori francofoni să înțeleagă de ce întâlnesc adesea, nu doar printre intelectualii români, astfel de specimene, de inși care refuză să mai vorbească limba română, ba chiar îți inventează ascendențe care să le motiveze lepădarea. Dan Culcer
|
Scris de asymetria on Friday, March 03 @ 11:00:05 CET (2817 citiri)
Citeste mai mult... | 15912 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: MIHAI SIN (5 noiembrie 1942 - 6 mai 2014) un mare scriitor roman II
Despre
MIHAI SIN, unul dintre marii prozatori ai ultimului sfert de secol
XX, se vorbește tot mai puțin sau deloc, deși plecarea sa dintre
noi în eternitate e destul de proaspătă – 6 mai 2014. Însă
este și adevărat că, din mulțimea de iconoclaști-reconsideratori
(se poate citi chiar “detractori”) actuali, este foarte probabil
ca mulți să nu știe mare lucru despre autorul care, în anii’80,
alcătuia un trio de forță în proza românească postbelică
împreună cu Marin Preda și Augustin Buzura. Opera sa, publicată
între anii 1973-1996, îi justifică un loc important în literatura
română, după cum se poate observa din simpla enumerare a cărților
publicate sau/și
din multele comentarii de specialitate. Dumitru HURUBĂ
Nota: DESPRE OPERA LUI MIHAI SIN, AU SCRIS, ÎNTRE ALȚII :
Dana Dumitriu, despre „Așteptând în liniște”, în revista Argeș nr. 5/1973; Laurențiu Ulici, în Prima verba, vol. I, p. 199-202; Dan Culcer, citat mai înainte; Sorin Titel, în Pasiunea, p. 153-155; Dinu Flămând, despre romanul „Bate și ți se va deschide”, în revista Ramuri, nr. 10/1978; Radu Petrescu, despre „Bate și ți se va deschide”, în Viața Românească, nr. 12/ 1978; Mircea Iorgulescu, în "Scriitori tineri contemporani", Editura Eminescu, Buc., 1978, p. 246-248; Constantin Hârlav, despre „Terasa”, în revista Steaua nr. 9/1979; Dan Culcer, în vol. Serii și grupuri, Ed. Cartea Românească, Buc. 1981, p. 240-245; Cornel Moraru, în vol. Semnele realului. Secționări critice convergente, Ed. Eminescu, Buc. 1982, p. 154-159 și 253-260; Valeriu Cristea, în vol. Modestie și orgoliu, p. 206-211; Alex. Ștefănescu, în vol. Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), Ed. Eminescu, 1987, p. 302-308; Anton Cosma, în vol. Romanul românesc contemporan, I, Ed. Eminescu, Buc. 1988, p. 157-162; Eugen Simion, în vol. Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Rom., Buc., 1989, p. 436-465; Lucian Raicu, Proba realului, în România literară nr.16/1990; Ion Vlad, În universul nuvelei, în Steaua nr.4/1990; Virgil Podoabă, Al treilea timp, în Familia nr. 5/1990; Al. Cistelecan, Proza și conștiința, în Familia nr. 6/1991; Gabriel Dimisianu, Romanul antitotalitar, în România literară nr. 44/1991; Irina Petraș, A fi în mers, în revista Transilvania nr. 6/1992; Romulus Diaconescu, „Schimbarea la față”, în revista Ramuri nr. 4/1993; Tania Radu, Din lumea paralelă, în LAI nr. 4/1994; Alex. Ștefănescu, Quo vadis, Mihai Sin?, în România literară nr. 11/1994, și Un diavol mult prea simpatic, în România literară nr. 12/1994; Ștefan Borbély, Călimara cu otravă, în revista Apostrof, nr. 5-7/1994; Caius Dobrescu, Pro Sin, în România literară, nr. 45-46/1994; Dan C. Mihăilescu, În absența bubulilor, în România literarăL, nr. 45-46/1994; Ioana Pârvulescu, Obsesiile noastre, în România literară nr. 45-46/; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994, p. 383-386; Ion Simuț, Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, p. 298-301;
|
Scris de asymetria on Saturday, November 19 @ 13:26:07 CET (2951 citiri)
Citeste mai mult... | 43125 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: MIHAI SIN (5 noiembrie 1942 -6 mai 2014), un mare scriitor roman
Despre
MIHAI SIN, unul dintre marii prozatori ai ultimului sfert de secol
XX, se vorbește tot mai puțin sau deloc, deși plecarea sa dintre
noi în eternitate e destul de proaspătă – 6 mai 2014. Însă
este și adevărat că, din mulțimea de iconoclaști-reconsideratori
(se poate citi chiar “detractori”) actuali, este foarte probabil
ca mulți să nu știe mare lucru despre autorul care, în anii’80,
alcătuia un trio de forță în proza românească postbelică
împreună cu Marin Preda și Augustin Buzura. Opera sa, publicată
între anii 1973-1996, îi justifică un loc important în literatura
română, după cum se poate observa din simpla enumerare a cărților
publicate sau/și
din multele comentarii de specialitate.
Nota: DESPRE OPERA LUI MIHAI SIN, AU SCRIS, ÎNTRE ALȚII :
Dana Dumitriu, despre „Așteptând în liniște”, în revista Argeș nr. 5/1973; Laurențiu Ulici, în Prima verba, vol. I, p. 199-202; Dan Culcer, citat mai înainte; Sorin Titel, în Pasiunea, p. 153-155; Dinu Flămând, despre romanul „Bate și ți se va deschide”, în revista Ramuri, nr. 10/1978; Radu Petrescu, despre „Bate și ți se va deschide”, în Viața Românească, nr. 12/ 1978; Mircea Iorgulescu, în "Scriitori tineri contemporani", Editura Eminescu, Buc., 1978, p. 246-248; Constantin Hârlav, despre „Terasa”, în revista Steaua nr. 9/1979; Dan Culcer, în vol. Serii și grupuri, Ed. Cartea Românească, Buc. 1981, p. 240-245; Cornel Moraru, în vol. Semnele realului. Secționări critice convergente, Ed. Eminescu, Buc. 1982, p. 154-159 și 253-260; Valeriu Cristea, în vol. Modestie și orgoliu, p. 206-211; Alex. Ștefănescu, în vol. Prim-plan (35 de profiluri de scriitori români contemporani), Ed. Eminescu, 1987, p. 302-308; Anton Cosma, în vol. Romanul românesc contemporan, I, Ed. Eminescu, Buc. 1988, p. 157-162; Eugen Simion, în vol. Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Rom., Buc., 1989, p. 436-465; Lucian Raicu, Proba realului, în România literară nr.16/1990; Ion Vlad, În universul nuvelei, în Steaua nr.4/1990; Virgil Podoabă, Al treilea timp, în Familia nr. 5/1990; Al. Cistelecan, Proza și conștiința, în Familia nr. 6/1991; Gabriel Dimisianu, Romanul antitotalitar, în România literară nr. 44/1991; Irina Petraș, A fi în mers, în revista Transilvania nr. 6/1992; Romulus Diaconescu, „Schimbarea la față”, în revista Ramuri nr. 4/1993; Tania Radu, Din lumea paralelă, în LAI nr. 4/1994; Alex. Ștefănescu, Quo vadis, Mihai Sin?, în România literară nr. 11/1994, și Un diavol mult prea simpatic, în România literară nr. 12/1994; Ștefan Borbély, Călimara cu otravă, în revista Apostrof, nr. 5-7/1994; Caius Dobrescu, Pro Sin, în România literară, nr. 45-46/1994; Dan C. Mihăilescu, În absența bubulilor, în România literarăL, nr. 45-46/1994; Ioana Pârvulescu, Obsesiile noastre, în România literară nr. 45-46/; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994, p. 383-386; Ion Simuț, Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito, 1994, p. 298-301;
|
Scris de asymetria on Saturday, November 19 @ 12:10:27 CET (2661 citiri)
Citeste mai mult... | 63249 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Dan Culcer. Cenzura în România comunismului real
Reiau, cu cîteva adnotări necesare, dar fără modificări, un capitol
despre critica sociologică, observații despre condiția literaturii și
condiția scriitorilor din Serii și grupuri (Editura Cartea românească,
1981), a căror noutate era și mai este din păcate, totală, dat fiind
bizarul dezinteres al criticii sau sociologiei române pentru acest
domeniu [la 1995] Am fost, cred, singurul și primul critic român care a reușit să scrie despre cenzură într-o c arte publicată înainte de 1990. Cercetarea cenzurii era și este, pentru mine, o
parte a cercetării domeniului producției literare. Cercetarea situației
economice a scriitorilor este versantul necunoscut al culturii în
România, de mai bine de un secol și jumătate. Ca și cum a discuta despre
veniturile scriitorului, deci despre independența sa față de politică,
ziaristică sau față de economia culturii, ar fi de rușine. Ca și cum
dependența nu ar determina, global dacă nu în detalii, conținutul
operei, selecția temelor, stilul, difuzarea și deci impactul cărții, ca
și cum nivelul economic al cititorilor potențiali sau influența
televiziunii nu ar fi determinante în perioada de după 1990, etc.
|
Scris de asymetria on Friday, June 24 @ 13:58:39 CEST (3530 citiri)
Citeste mai mult... | 44457 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Radu MARES. Ursachestii
Când
i-am cunoscut și, pot spune acum, am devenit buni prieteni, soții
Ursache își consumaseră cele câteva experiențe ale libertății
de după 1990 : mitinguri entuziaste, în primul rând. Înafară
de asta, publicaseră în dreapta și stânga din ce aveau strâns în
arhiva privată, se aventuraseră și în editare de cărți,
începând cu Doina lui Eminescu, dar și cu alți autori
proaspăt scoși de la index, plini de entuziasm, dar și cu inocența
un pic caraghioasă trăită de noi toți, ceștilalți, cu credința
că asta înseamnă ceva important pentru obștea noii Românii, ceva
necesar în termeni absoluți. Toate se întâmplau însă în
vacarmul aiuritor din jur vegheat de sus de zâmbetul până la
urechi al lui Iliescu și de ceilalți tartori aflați la butoane,
pentru care necesar și important era altceva. |
Scris de asymetria on Thursday, April 09 @ 12:55:03 CEST (5323 citiri)
Citeste mai mult... | 31421 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Marin Ifrim Buzau. Tainele desfasurarii Colocviului de literatura din 1982
MEMORIALUL TĂCERII
După mai bine de trei decenii, tainele desfășurării Colocviului de literatură din anul 1982 - desfășurat la Buzău -, încă sunt ferecate în mintea unora dintre participanți. Dacă, prin alte orașe, despre desfășurarea anchetelor Securității, după Colocviu, s-a scris și s-a discutat suficient, sau măcar cât să se facă un pic de lumină, participanții buzoieni la acea întrunire sunt, din păcate, campioni ai tăcerii.
|
Scris de asymetria on Friday, November 07 @ 14:38:45 CET (3640 citiri)
Citeste mai mult... | 45869 bytes in plus | Scor: 4.75 |
Restituiri: Liviu Valenas. O retea subterana unica in lume: Hodobana
«Hodobana este una din cele mai bogate pesteri din Romania si Europa in formatiuni stalagmitice de toate tipurile, inclusiv cristale de calcit, care se dezvolta insa exclusiv in etajele fosile superioare si in Sectorul Estic. Cursurile active si marile sali, afectate de prabusiri, sunt in schimb lipsite, practic, de formatiuni semnificative.»
|
Scris de asymetria on Sunday, September 07 @ 18:46:12 CEST (3498 citiri)
Citeste mai mult... | 35698 bytes in plus | Scor: 5 |
Restituiri: Kocsis Francisko. ARGUMENT PENTRU PROZA SCURTÃ
ARGUMENT PENTRU PROZA SCURTĂ
de Kocsis Francisko
încă de la apariția seriei noi, revista Vatra a promovat cu con-secvență prozascurtă prin rubricile cvasi-permanente, Vatravă propune un prozator (se înțelege de la sine că acest spațiu se rezervaunui autor tânăr), Starea prozei scurteși Tineri prozatori (10/1976),redactorii de atunci propunându-și o puternică ofensivă a genului scurt,considerat și atunci a se afla într-un declin evident. La o rapidă privireasupra fenomenului, argumentele folosite de redactorii revistei ori de cei ceau participat la dezbaterile inițiate de redacție s-ar putea relua și astăzifără prea multe schimbări, poate ar trebui eliminate doar pasajele ce serefereau la un anumit realism care de ceva vreme cade în sarcina istoricilor.Dan Culcer, Mihai Sin și Ioan Radin, fiecare dintre ei și autor de prozăscurtă, deschideau paginile revistei unor tineri debutanți ori la primeleapariții în presa literară. Această generozitate n-a fost însă un gestconjunctural, ci o acțiune de perspectivă, de bătaie lungă, cu programnedeclarat, neformulat într-un manifest explicit, ci în pasaje răspândite încronici ori dezbateri pe tema actualității literare, cele mai multe dintre elegăsindu-și o exprimare pertinentă și concisă în scrierile lui Dan Culcer (deexemplu în cronica la Corn de vânătoarede Al. Ivasiuc în Vatra nr. 8/1972, Mulți chemați, puțini aleși – pe marginea unei panorame a nuvelei șipovestirii românești contemporane I (nr.1/1975), II (nr. 2/1975). Oasemenea ademenire spre proza scurtă într-o perioadă când spațiul publicisticera extrem de limitat în comparație cu prezentul a reprezentat o tentațiepentru mulți scriitori. O consecință deloc de neglijat pentru ei era pavareadrumului spre porțile editurilor, prin ale căror servicii de cenzură se puteautrece ceva mai ușor texte deja publicate. Sigur, ca întotdeauna, nici autoriipe care a mizat Vatra n-au reușit sărăzbată toți, să devină prezențe autoritare în spațiul beletristic. Pentru cele spuse mai sus, am căutat referințe închiar paginile revistei. Numărul 6/1975 a găzduit colocviul Nevoia de proză scurtă la declanșarea căruia redacția a concentratîntr-un argument demersul pe care l-a inițiat: „Preocuparea pentru proză, îngeneral, și mai ales pentru proza scurtă, a fost una din «constantele» revisteinoastre încă de la apariție. Dacă se acceptă ideea că VATRA are astăzi unprofil propriu, această preocupare pentru proză a contribuit, fără îndoială, ladefinirea lui. Demonstrând că proza scurtă există, că declinul ei e doaraparent și conjunctural, că interesul față de ea poate să fie resuscitat, ampublicat și vom continua să publicăm texte de proză scurtă aparținând unorautori foarte diferiți, cum credem că sunt și cei ce semnează în numărul defață. Cu numai un deceniu în urmă, proza scurtă era încă «stăpână» în revisteși edituri, cel puțin cantitativ. Procesul de regresiune se datorează, oare,doar unei «mode» a romanului (mulți povestitori travestiți în romancieri!)?Dacă admitem că există deosebiri structurale (de vocație, psihologie,temperament) între romancier și autorul de proză scurtă, nu pare să fie totatât de evidentă opinia că proza scurtă trebuie să fie doar o experiență detinerețe a prozatorului. Proza scurtă pare să ofere totuși un plus deoperativitate, de radicalitate în surprinderea actualității (esențe șinuanțe)”. întrebările: Romanul, genproteic, „a înghițit” proza scurtă? Dorind să demonstrăm că proza scurtăexistă, este posibilă, necesară, deci actuală o revitalizare a genului scurt?Cine trebuie convins? – ar putea fi reluate, ar fi chiar incitantă ocomparare a perspectivelor la distanță de mai bine de trei decenii. La colocviul de atunci au participat Vasile Andru („Geografia unui gen e dată de vârfuri. Mulți nu știu mare lucru despre prozascurtă a Argentinei, dar cunosc povestirile lui Borges. (...) Doar existențaunei personalități literare spune despre cota unui gen. Trebuie un Caragiale,aceasta înțeleg prin «nevoia de proză scurtă». Trebuie un Caragiale, un Slavici”.), Șt. M. Găbrian („Proza scurtă e necesară cât timp însoțește realitatea”), Alexandru George („Scurtimea nu înseamnă fragmentarism, miniatură sau slăbiciune arhitecturală. Genul scurt presupune concentrare, acuitate, simțal proporției exacte, al efectului dramatic – totul însă în cadre restrânse,impuse de un anumit gen specific, având profilul lui. Consider că un conflictar exista între genul pur narativ, indiferent de lungimea lui, și prozaanalitică, ea însăși de foarte diferite proporții, și, în sfârșit, prozalirică, adică cea care a dat genului scurt câteva din reușitele cele mai mariale literaturii noastre, de la proza poematică a lui Adrian Maniu și G. Bacoviala povestirea lirică a lui I. Voinea sau T. Arghezi, pentru ca în forme maiample s-o recunoaștem în romanul liric al lui Mateiu Caragiale”.), Norman Manea(„arta își revitalizează mereu genurile”), Mircea Horia Simionescu („Excesele,gigantismul, dar și evidența satisfacțiilor calității, precum și criza de timp,ne avertizează că totul poate fiexprimat și foarte pe scurt. Cerul încape în întregime într-o picătură de apă.Prejudecata dimensiunilor începe să fie evidentă. (...) gustul înclină sădescopere în trei pagini ceea ce altădată se spunea în câteva sute. Nevoia deproză scurtă e acută, dar genurile scurte continuă să rămână deficitare”.),Radu Petrescu („Apăsarea genurilor rămâne și nu poate fi eludată, însă nuanțelese impun”), Mihai Sin („Pledoaria pentru proză scurtă nu trebuie înțeleasă doarca un refuz al «modei» romanului (...), proza scurtă e, în primul rând, opledoarie pentru evenimentul imediat, pentru reacția spontană, devenită aproapereflex, la actualitate”. „Avem un mare autor de proză scurtă, I.L. Caragiale.Prezență tutelară, o certitudine liniștitoare”.).Din cele câteva extrase, se poate schița oatitudine și o raportare la genul scurt, proprii nu numai autorilorintervențiilor, ci unei epoci. Chiar dacă accentul cade pe racordarea larealitate ca atu al prozei scurte, nimeni nu-i contestă propensiunea spreimaginar, fantastic, inovație. Mai mult – și acest lucru este ilustrat extremde convingător de multe dintre prozele selectate și în această antologie –,toate acestea sunt utilizate într-o cheie de exprimare în stare să dejoacevigilența poliției culturale și să slăbească până la suportabil corsetulideologic. Evadarea în pseudo-fantastic, împreună cu un întreg arsenal deelemente ale realității concrete, cu tot bagajul mentalitar transferat într-ununivers care se comportă ca o placă de acvaforte cu acidul gata turnat e otehnică de scoatere în relief, cu contrast puternic, a unor realități obsesivecare nu se puteau striga în gura mare, dar nici nu puteau fi abandonate însertarul cu lacăt ori îndulcite ca siropul medicinal. Aceeași evadare ne poateduce cu gândul la o altfel de dezertare, de fapt, de la zugrăvirea uneisocietăți în care tonul encomiastic începea să domine discursul public și seinsinua în forță și în literatură, după o scurtă perioadă de dezgheț care s-asimțit și la noi după primăvara pragheză. Prin frecvența cu care găzduiaasemenea scrieri – creând ulterior și o rubrică permanentă de literatură s.f.–, revista își ghida nedeclarat colaboratorii spre un gen de proză care scăpade constrângerile reflectării distorsionate a unei realități deloc idilice orieroice, cum se voia văzută de „organele” care dominau societatea și deveneautot mai constrângătoare cu cât simțeau mai acut că le scapă printre degete„ceva”. Inteligența creatoare a prins gustul jocului cu semantica și figurilede stil și-și făcea complice cititorul la o francare plastică a realității. Deaici nu trebuie să se tragă concluzia greșită că proza era în procentcovârșitor de această factură, ci doară că ea era privilegiată în paginilerevistei.Dan Culcer revine în două numere (7 și 8/1979) asupra stării și condiției genului în Modificări în proza scurtă, comentând douăcărți: Terasa de Mihai Sin și Aventuri într-o curte interioară de Mircea Nedelciu, fixând într-un scurt preambul o „imagine la zi” a unui fenomenliterar care suferă schimbări profunde într-un interval relativ scurt, mai alesdupă pătrunderea în spațiul publicistic a generației tinere, care va inițiaexperimentul textualist: „Imaginea prozei scurte românești s-a modificatsubstanțial în ultimul deceniu, paralel cu aceea a romanului, modificare maipuțin spectaculoasă, dar nu mai puțin decisă, decisivă. O inerție, întreținutăși regizată cu folos, menține o imagine statică, cu care au început să seobișnuiască până și profesorii de limba română – aceia care răsfoiesc doarrevistele «centrale» și jură pe manuale –, imagine care ar dori să ne convingăcă proza ar mai fi reprezentată azi de autori ca Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu,Nicolae Velea, D. R. Popescu, Sânziana Pop ș.a., așa cum reiese din antologiipublicate recent (pentru uz intern sau extern) sau din articolele de fondsemnate de criticii care nu mai citesc literatura contemporană decât, eventual,cărțile prietenilor sau ale colegilor de promoție, dar care au vocațiafestivismului și a baterii apei în piuă, în genul diligentului Pompiliu Marcea.Se ignoră până și evidența cronologică: acești autori nu au mai publicat textenoi de proză scurtă, unii de mai bine de un deceniu. în acest caz se iau înconsiderare «firme» și nu texte. Dacă unii dintre cei pomeniți au abandonatproza scurtă, în evoluția căreia contribuția lor nu poate fi neglijată, pentrua se dedica romanului, este treaba criticii să restabilească adevărul: suntmulți alți prozatori, inegali ca productivitate, reușind însă să-i marchezedrumul cu texte demne de toată atenția, despre care e nevoie să se scrie cu maimultă comprehensiune, fără a abandona desigur spiritul critic. Iată câțiva:Paul Georgescu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosașu, ValentinȘerbu, Mircea Ciobanu, Norman Manea, Alexandru George, Romulus Vulpescu, MihaiSin, Alexandru Papilian, Eugen Uricaru, Horia Pătrașcu.Mai puțin comentați, dar nu mai puțin interesanți,chiar dacă nu au publicat decât prin reviste, chiar dacă sunt și poeți saucritici, chiar dacă nu au fost citiți cu suficientă atenție, chiar dacă nu audebutat cu proză scurtă sau n-au mai publicat volume de mult, sunt totuși ceice susțin încă proza scurtă: Nicolae Manolescu, Marian Popa, Ion Maxim, AnaBlandiana, Șt. M. Găbrian, Gheorghe Schwartz, Ioan Radin, Mircea Opriță, VasileAndru, Costache Olăreanu, Vasile Spoială, Horia Ursu, Gheorghe Săsărman,Vladimir Colin, Al. Vlad, Dumitru Matală, Letiția Vladislav, Mircea Nedelciu,Andrei Ujică, Ioan Groșan, Radu Țuculescu, Dan Gârbovan, și lista nu ecompletă.Am înșiruit atâtea nume, alăturându-le în pofidadiferențelor valorice evidente, pentru a demonstra existența unei arii parțialcercetate în care pătrund, încetul cu încetul, nume noi”.Și lista de nume a lui Dan Culcer e destul deredusă față de câți autori au semnat în revista Vatra până la data acestor considerații. Răsfoind colecția revistei, completăm lista cu alțiautori promovați de redacție: Radu Ciobanu, Viorel Știrbu, Corneliu Ștefanache,Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Constantin Novac, Ion Ilie Mileșan, CornelDimovici, Valentin Șerbu, Dana Dumitriu, Petru Dorșan, Vasile Gogea, MirceaStanciu, Ion Nete, Ion Zăvoianu, Olimpiu Nușfelean, Maria Baciu, Radu Mareș,Bogdan Ulmu, Mircea-Valer Stanciu, Sorin Teodorescu, Crăciun Bucur, CornelNistea, Dumitru Dinulescu, Rodica Braga, Florin Bănescu și mulți alții.La rândul lui, Gheorghe Perian notează înintroducerea la comentariile pe marginea unor volume publicate de AlexandruPapilian, Dumitru Dinulescu, Dan Mutașcu, Eugen Uricaru, Vasile Igna, MirceaDiaconu, Starea prozei scurte (nr.10/1979, 12/1979): „Revirimentul prozei scurte nu mi se pare un fenomenîntâmplător, după cum n-a fost întâmplătoare nici irupția nuvelei din deceniulșapte. Din analizele pe care le-am întreprins, se poate observa că un spiritnou se instalează în literatura actuală prin proza scurtă. Să ne amintim că înanii ’60, când publicau D. R. Popescu, Fănuș Neagu și Lucian Velea, spiritulnou și-a făcut loc în literatura epocii tot prin proza scurtă. Se pare căacestui gen îi revine misiunea de a anunța, cu o clipă mai devreme, schimbărilede mentalitate care au loc periodic în viața unei literaturi”.Dacă privim retrospectiv, sesizăm că datoriacriticii de care vorbește Dan Culcer a trecut la pasiv, iar schimbarea dementalitate de care amintește Gh. Perian s-a instalat în roman și în prozaexperimentalistă. în evoluția genului nu s-a petrecut nimic spectaculos, n-auexistat perioade de dominație în zona epicii, rămânând mereu sora mai mică aromanului. Cu toate acestea, proza scurtă a avut și are în continuare adepți.Antologia își propune să repună în centrul atenției – pentru o clipă măcar –această specie pe nedrept considerată periferică, minoră, neperformantă.în anii nouăzeci, revista a abandonat proza scurtă,locul ei fiind luat de jurnal, literatura carcerală și o puternică ofensivăcritică, multe dintre ecourile lor nefiind încă stinse. însă proza scurtărevine încet în paginile revistei, tinzând să devină o prezență constantă, faptevidențiat și de antologia noastră.Nevoia de proză scurtă, ca să folosim formulade-acum treizeci de ani a redacției, nu s-a stins, dar nici n-a înclinatbalanța în favoarea ei, chiar dacă mulți autori din generația care pătrundeaatunci în literatură a cultivat specia cu determinare și îndemânare. Cu toateacestea, impresia (sau chiar convingerea) că trambulina mică a prozei scurte nupoate catapulta opera în zona de mare amplitudine a epicii în care exceleazăromanul a continuat să țină specia în planul secund al interesului creator șireceptor. Sperăm ca selecția noastră să clatine serios această percepție și sădezvăluie virtuți pe care numai proza scurtă le poate etala.în final, se cuvin mulțumiri întregii redacțiipentru implicarea fără rezerve în realizarea acestui proiect.
|
Scris de asymetria on Tuesday, March 04 @ 22:59:53 CET (3851 citiri)
Citeste mai mult... | 18574 bytes in plus | Scor: 0 |
Restituiri: Nicolae Trifon. Nae Ionescu. Origini aromanesti?
Constantin Beldie despre orginile lui Nae Ionescu. Un comentariu
|
Scris de asymetria on Friday, February 21 @ 15:50:25 CET (3743 citiri)
Citeste mai mult... | 6039 bytes in plus | Scor: 1 |
Restituiri: Nicolae Trifon. Dobroudja 1855. Récits de Camille Allard et Bernard Lory
De nombreuses surprises par rapport aux idées que l'on se fait d'habitude de la Dobroudja d’autrefois attendent le lecteur attentif.
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 15 @ 13:48:29 CET (4033 citiri)
Citeste mai mult... | 12946 bytes in plus | Scor: 4.5 |
Restituiri: Nicolae Gheorghe - activiste rom et pourfendeur de la raison tsigane
«Jusqu’à la fin de sa vie Nicolae GHEORGHE l’a dit et répété à qui voulait l’entendre que l’on est tsigane d’abord aux yeux de l’autre et que lui-même n’avait qu’une envie : pouvoir choisir d’être ou ne pas être tsigane. Pour lui, il ne s’agissait pas là d’une simple « vérité » scientifique, qui faisait l’unanimité parmi les anthropologues depuis la parution de la thèse de Fredrik Barth, mais d’une conviction acquise par sa propre expérience et qui l’a littéralement hantée.»
Nota: * Note de Dan Culcer. * Fâcheuse, car elle concerne l'image globale des Roumains hors les frontières de la Roumanie, la confusion entre les Roms et les Roumains est possible seulement au niveau de la terminologie utilisée dans la presse et les institutions dans des pays comme la France, principalement, ou on ne fait pas la distinction entre citoyenneté et nationalité ou identité communautaire, comme c'est le cas en Roumanie ou dans d'autre pays de l'Europe de l'Est, par exemple. Hors toute référence à des origines administratives, une minorité Tsigane mobile, identifiable par ses comportements asociaux et pénaux, est traitée souvent avec une excessive tolérance au nom de lutte contre l'intolérance. Les voleurs, les escrocs, les organisateurs de la mendicité des enfants et de la prostitution ne sont pas seulement de Tsiganes de Roumanie, ni simplement des Roms. Les Roms ne détiennent le monopole de ces occupations lucratives et non-imposables. Mais ceux qui les pratiquent savent se faufiler entre les paragraphes des lois et l'argent noir ainsi accumulé sert à la construction des palais biscornues en Roumanie, en Moldavie, en Hongrie, en Serbie etc. Ces bourgeoisies communautaires, qui contrôlent en partie le marché noir, devraient participer, comme tous les spéculateurs de l'évasion fiscale, à l'intégration sociale de leurs congénères, des communautés dont elles sont issues, pour compenser l'évasion fiscale notoire. D.C.
|
Scris de asymetria on Wednesday, January 15 @ 13:12:14 CET (6071 citiri)
Citeste mai mult... | 44969 bytes in plus | Scor: 5 |
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|