Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 66 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Limba dulce Proza: Cornelia Paun-Heinzel - Cand prostul ajunge în paginile istoriei

    Cititor scrie "Jenică Jănel se gândi - fapt pe care îl făcea rareori, cu mintea sa cât o boabă de mazăre - că se împlinește aproape un an de când a intrat în istorie... în istoria țării... se admiră privind cu atenție, în oglindă, cu ochelarii săi de vedere și se mângâie mândru pe burta sa proeminentă. Doar tocmai ingerase, ca de obicei, câteva porții de catering - de la masa gratuită a copiilor săraci din școala al cărei director era – și meniul zilnic pentru aleși, de care beneficia în calitate de consilier la Primărie, alături de bunătățile trimise de firmele, care aveau nevoie de diverse aprobări. Spre seară, Jenică Jănel știa că va veni tiptil, ca întotdeauna și va încărca în autoturismul școlii - de care beneficia ca manager de unitate de învățământ – pe lângă materialele de construcție folosite la renovarea clădirilor instituției, câteva caserole cu mâncare și pentru acasă, să aducă și familiei - adică soției - care se îmbuibase din plin la Financiarul unde lucra, din porțiile oficiale, dar și din cele neoficiale, de la ONG-urile și firmele finanțate cu bani de la stat, pe care le-a controlat și în care avea și celelalte locuri de muncă - dacă avea timp să treacă pe la ele... dar, măcar pentru mâncare, merita efortul, întrucât salariile le primea, chiar dacă nu frecventa sediile - și fiicei sale, elevă cu bursă de merit la școala tatălui său, unde servea și ea masa, alături de acesta și de copiii nevoiași din unitatea de învățământ.
    "
    Scris de asymetria on Sunday, February 09 @ 15:42:12 CET (23 citiri)
    Citeste mai mult... | 14365 bytes in plus | Scor: 0

    Limba dulce Proza: Marian Drumur. Confuzia este gresit eronata

    Afară, senin și un individ proțăpit cu videocamera, să mă filmeze pasămite, pentru niște actualități, dar n–a îndrăznit de–a dreptul, a îmboldit un copil al străzii, să bâzâie: – Nenea, de ce ai pijama? Nenea, de ce ai pijama?
    Scris de asymetria on Thursday, May 02 @ 16:59:56 CEST (625 citiri)
    Citeste mai mult... | 8173 bytes in plus | Scor: 0

    Biblioteca Babel Proza: Ovidiu Bufnila. Orient Expres

    Vogoride mi-a trimis o scrisoare printr-un copil de casă de la Palatul Știrbei, șleampăt copil și cam peltic, movuliu, jupiterian get-beget. Dragul meu Vogoride obișnuia să mă pună pe jeratec în felul ăsta. Am pornit către Băiceni și în drum am schimbat trei trăsuri, un poștalion și un aeroplan, dincolo de Pașcani. O ninsoare puternică m-a oprit la Fălticeni dar am reușit să trec, în sfârșit, vizitiul, un marțian cam tembel, s-a descurcat binișor.

    Un val electromagnetic a deschis un portal și așa, în sfârșit, pe un soare năpraznic, am ajuns la Istanbul. Locomotiva duduia, du, dum, du, dum. Vagoanele străluceau, le frecau niște feroviari venusieni, oacheși, sâsâitori. Niște copii liliachii, sosiți de pe Lună, țipau de mama focului jucându-se printre tampoane. Câțiva ieniceri se plimbau țanțoș pe peron, Stalin se certa cu Dali dintr-o pricină încă neștiută de mine, la fel Elvis cu Marghiloman, Carol al II-lea cu Macron, Coandă cu Sophia Loren, Dalida cu Meghan Trainor, Ceaușescu, și el, se certa cu Camus și cu Donald Trump și cu Havel, Santana îi zicea nu știu ce lui Adrian Păunescu, Adrian Păunescu îi zicea nu știu ce lui Arghezi. Unul dintre conductorii trenului, unul blondiu, electromagnetic, își rupea mâinile de supărare, avea unghii date cu lac, Vogoride întoarce-ți fața către mine, am zis.
    Scris de asymetria on Wednesday, October 10 @ 18:33:11 CEST (879 citiri)
    Citeste mai mult... | 29757 bytes in plus | Scor: 0

    Limba dulce Proza: Ion Nete. GAVRILOIU SE VISA IISUS

    Gavriloiu Tristu tremură, cutreierat de neastâmpăr. Cumva, trebuie să vadă ce se întâmplase. De trecuse prin viață anapoda. Luat, parcă, de-o apă tulbure. Mereu, lipsea câte puțin, să-i fie bine. Făcându-l să tot spere. Da, n-a fost să i se împlinească. Și cât îndurase. Ajungând să creadă că fusese condamnat, înainte de a se naște. Fulgerat de furia neputinței, îi vine să se-apuce de guler, certându-se, ca pe un străin: Îți place, mă, singur cuc? Stai numai cu frica în sân. De ce-o fi mâine! Faci față sau te dovedește? Și-atunci, ce-o să fie? S-alege praful și pulberea? Iacă, de ce te temeai, n-ai scăpat! Acum, te-a apucat grija zilei de azi! Ca să vezi, cum își vede de învârtit roata timpului!
    Scris de asymetria on Wednesday, August 02 @ 08:36:44 CEST (1852 citiri)
    Citeste mai mult... | 31922 bytes in plus | Scor: 0

    Biblioteca Babel Proza: Dr. Cornelia Paun Heinzel: Înfioratoarea vaduva sau La mine nu pacalit

    Cititor scrie "Leila visa fericită. “Aceasta este țara tuturor făgăduințelor și epoca aceasta este din întreaga istorie a umanității, cea mai minunată posibil. Compatrioții mei arabi, rezidenți în Franța trăiesc de azi pe mâine, deși sunt la fel de dotați ca mine într-ale vicleșugurilor și înșelătoriilor. Chiar cei care trăiesc în U.S.A. sunt la limita sărăciei. Dar arabii stabiliți pe acest pământ miraculos sunt cei mai bogați oameni de afaceri. Eu am peste cincizeci de apartamente și afaceri de la bărbații români naivi, înșelați de mine. Nu am plătit și nu plătesc niciodată vreo taxă  sau vreun impozit și am pensie de la stat, fără să fi lucrat vreodată în viața mea... doar atunci când am fost prostituată în Libia, dar acei ani nu au contribuit la pensia mea. "
    Scris de asymetria on Tuesday, July 11 @ 10:39:39 CEST (1160 citiri)
    Citeste mai mult... | 30958 bytes in plus | Scor: 0

    Limba dulce Proza: Dan Culcer. Batrâna care nu mai voia sa moara

    Sania începu să suie pe lângă livada cea mare, trecu în câmp pe un drum care nu se vedea aproape de Ioc sub stratul gros de zăpadă. Era amiază pIină, zăpada ardea alb și rece ca o cămașă de mire mort, scârțâia sub tălpicile de lemn, aspru și ascuțit, de ger. Dealurile sunt golașe în aceste ținuturi, vântul spulberă zăpada pe alocuri și rămân pete mari de pământ galben tumefiat și înghețat. Cândva dealurile și colinele erau acoperite de viță de vie, oamenii făceau vin bun care se vindea bine prin negustorii armeni de la Gherla. Dar, după război, planificatorii și centralizatorii au decis să transforme dealurile cu vii în pășuni pentru oi. Iar oile năvălitoare au tăiat, cu negrele și ascuțitele lor copite, stratul protector al ierburilor în felii lungi despărțite de văiuguri, pe care apele ploilor se prăbușeau spre vale ducând cu ele pământul ierbos, carapace protectoare și fecundă, și dezgolind depunerile de argilă ale fostului fund de mare.
    Scris de asymetria on Friday, March 24 @ 20:42:48 CET (1515 citiri)
    Citeste mai mult... | 15250 bytes in plus | Scor: 0

    Biblioteca Babel Proza: Dan Culcer. Discurs despre memorie

    Prezența prietenului meu s-a aburit ca o oglindă într-o baie supra-încălzită. Voiam să mă eliberez, să mă spăl de acea multitudine de senzații care mă ocrotesc de viață, care mă izolează cu firele lor lipicioase, de păianjen care-și ține prada, de o percepere directă a obiectelor. Și n-am reușit să rămân curat, să pot reconstitui totul în puritate, memoria trădătoare a înmormântat, în adâncurile creierului, atmosfera concretă, înlănțuire de evenimente care formează singurul adevăr. Restul nu e decât înșelătorie, combinare arbitrară de date, senzații și experiențe pe care le-am trăit în alte condiții, în alte locuri, cu alte persoane decât acelea care au participat direct la această întâmplare.
    Scris de asymetria on Sunday, March 12 @ 20:08:23 CET (1645 citiri)
    Citeste mai mult... | 28970 bytes in plus | Scor: 0

    Limba dulce Proza: Marian Drumur. La cumpana dintre ani

    Nu era încă miezul nopții dar se aruncau deja petarde în curte; din sufragerie se străvedeau luminile aripii Fățoșilor; cu ecouri, alarma unei mașini porni să se vaiete; părintele Axinte mări sonorul televizorului ce transmitea slujba de noaptea trecerii dintre ani și umplu cu vin două pahare. Doamna preoteasă stinse lumina; în picioare, așteptară bătăile orologiului central, apoi închinară. – Mulțumim lui Dumnezeu pentru anul care a trecut.

    (Fragment din romanul „Satul dintre blocuri”)
    Scris de asymetria on Monday, January 02 @ 13:41:46 CET (1591 citiri)
    Citeste mai mult... | 33252 bytes in plus | Scor: 0

    Distribuitor de afise Proza: Cornel Dimovici. Crucile de fier (fragment de roman)

    Fragment de roman. Crucile de fier. În curs de apariție. Este versiunea românească a unui capitol din romanul Crucile de fier, scris de Cornel Dimovici, autor lansat de Mihai Sin în seria veche a revistei Vatra. De câteva decenii Cornel Dimovici trăiește în Germania și a început să scrie și în germană.
    Titlul aparține redacției.
    Scris de asymetria on Saturday, September 03 @ 18:22:22 CEST (2095 citiri)
    Citeste mai mult... | 8923 bytes in plus | Scor: 0

    Limba dulce Proza: Ion Nete . UMBRA SI BLAKY

    Pustiul zării e greu de cuprins cu ochii. Răsar, întruna umbre și dispar. Uimit, se recunoaște în fiecare. Pașii lor deșiră dâre nămoloase peste verdele catifelat. Așternând o cărare alburie spre adâncul zării, apăsată de poalelor grele ale cupolei cerului. Prin misterioasa lor fremătare umbrele se asemuie unui șir ordonat de furnici uriașe. Intrând și ieșind din adâncul tunelului săpat în lungul zariștii.
    Scris de asymetria on Monday, July 25 @ 17:39:00 CEST (1548 citiri)
    Citeste mai mult... | 33880 bytes in plus | Scor: 0

    Memoria Proza: Dr. Cornelia Paun Heinzel : MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII

    Cititor scrie "Alexandru studia cu interes, în sala bibliotecii universitare, cursurile de geometrie diferențială. Era student la “Matematică” și se afla în sesiune. Deodată, frunzărind cartea din care ìnvăța, printre foi, găsi o fotografie. Era o poză alb negru, veche. “Este din epoca trecută, din socialism”, gândi tânărul, privind-o fascinat. Observă că ceva în poză îl fermeca cu totul și nu știa ce anume. Cadrul, având în fundal Biserica Neagră - construită pe locul unei biserici romanice vechi, din secolul al XIII-lea, distrusă în marea invazie tătară din 1241, afectată apoi de multe cutremure și de marele incendiu, datorită căruia a primit acest nume - statuia impunătoare a lui Johannes Honterus, atât de expresivă, încât îți transmitea parcă personalitatea omului,  ca și cum ar fi fost viu, de parcă ar fi grăit și transmis mesajul său sau tinerii care se pozaseră, frumoși, veseli, cu ținută și aspect de intelectuali. Alexandru înțelesese imediat. Erau foști studenți ai Universității, care studiind aceleași cursuri ca și el, uitaseră poza între filele cărții. Imaginea avea un farmec deosebit, încât Alexandru nu se mai putea opri a o privi, a o admira. Fotografia exercita asupra lui o atracție inexplicabilă. Era surmenat, obosit, după câteva nopți nedormite, în care învățase pe rupte. . "
    Scris de asymetria on Monday, July 25 @ 17:35:31 CEST (1540 citiri)
    Citeste mai mult... | 21663 bytes in plus | Scor: 0

    Distribuitor de afise Proza: Ion Nete. IRISII LUCIEI DE LAMMERMOUR

     Ion Nete. IRIȘII  LUCIEI  DE  LAMMERMOUR
    Scris de asymetria on Tuesday, October 06 @ 16:30:24 CEST (2469 citiri)
    Citeste mai mult... | 18264 bytes in plus | Scor: 0

    Distribuitor de afise Proza: Emil CHENDEA. Ma duc în Tara. Din Intre doua lumi

    Reproducem, cu acordul autorului, un capitol din amintirile graficianului și pictorului Emil Chendea. 
    Stabilit în Statele Unite ale Americii de mai mulți ani, Emil Chendea evocă episodul regăsirii României imediat după  Zaveră.
    Scris de asymetria on Tuesday, April 28 @ 11:55:20 CEST (3321 citiri)
    Citeste mai mult... | 24545 bytes in plus | Scor: 0

    Biblioteca Babel Proza: Bruno Stefan. Parintele Vichentie

    Gerul năpraznic și zilele mohorâte de la jumătatea lunii ianuarie îi țineau pe cei mai mulți oameni în casele lor. Gheața de pe trotuare nu fusese îndepărtată de angajații primăriei și devenise periculoasă din cauza mormanelor de zăpadă aruncate de pe străzi, care îngustau circulația pietonilor. Părintele Vichentie înainta cu greu printre ele și își dădu seama că nu va ajunge prea repede la mitropolie. Se opri lângă statuia lui Eminescu din fața Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Privind-o își dădu seama că multe din evenimentele importante ale vieții lui au fost legate de Mihai Eminescu și de ziua de 15 ianuarie.
    Scris de asymetria on Tuesday, March 17 @ 00:00:00 CET (3872 citiri)
    Citeste mai mult... | 45322 bytes in plus | Scor: 0

    Biblioteca Babel Proza: S. Y. AGNON, Povestea cantorului usuratic


     Povestea cantorului ușuratec 

    Amarnic supǎratu‑l‑a Efraim pe Domnul (Osea XII) 

    „Povestea cantorului ușuratec sau aripa cântǎtoare” a fost inclusǎ pentru prima oarǎ în versiunea Berlin, 1931, a romanului „Înzestrarea miresei” de S.Y. Agnon, și mai apoi în versiunea Tel Aviv 1953, cartea a doua, cap. I; povestirea nu a apǎrut în versiunea scurtǎ a Înzestrǎrii miresei, Miqlatt [Adǎpost], New York 1919, și nu a fost publicatǎ separat în reviste.

    Naratorul fictiv al povestirii e Iacob Șimșen, și de aceea mai întâi vom trata pe scurt povestirea „Nașterea lui Iacob Șimșen”, fratele lui Nate, cǎruțașul (și Sancho Panza al) lui Rabi Iudl, don Quijote al acestui roman; și aceastǎ povestire apare doar în versiunile Berlin și Tel Aviv ale romanului, cartea întâia, cap. XIV. Deci: Iacob Șimșen s‑a nǎscut târziu cǎci mama lui era stearpǎ, așa încât ne putem întreba, dacǎ era stearpǎ cum l‑a nǎscut! Însǎ cine citește atent povestirea își dǎ seama cǎ mama lui nu era stearpǎ de loc, cǎci nu numai cǎ l‑a nǎscut, ci dupǎ aceea l‑a mai nǎscut și pe Nate! Întârzierea provine din faptul cǎ soțul trebuia sǎ fugǎ de‑acasǎ, și de soție, pentru a scǎpa de tracasǎrile neîncetate ale rudelor lui, care voiau sǎ‑l oblige sǎ divorțeze de soția lui „stearpǎ”; așa încât n‑avea timp sǎ fie cu soția, și sǎ se ocupe de procreare. Aceastǎ povestire grotescǎ ne dovedește cǎ Agnon spune lucruri ascunse, care însǎ pot fi dezvǎluite.Revenind la „Povestirea cantorului ușuratec” (pe nume Efraim), gǎsim o situație nu mai puțin grotescǎ: un cantor, ce rǎvǎșește sufletele ascultǎtorilor cu vocea lui caldǎ și cu talentul sǎu dramatic, dispare dintr‑o datǎ în noaptea Zilei de Ispǎșenie, se îmbatǎ la o „netǎiatǎ împrejur” [expresie absurdǎ, existentǎ ca atare], merge cu cǎruța și ajunge în alt oraș! Toate acestea par de necrezut, fie și numai din cauza simplǎ cǎ astfel cantorul își distruge cariera, care de‑abia începuse; dar trebuie sǎ luǎm în considerație faptul cǎ povestea ajunge la noi prin intermediul cumnatului sǎu, Iacob Șimșen, care are motive sǎ fie supǎrat pe el: „credeam cǎ e ușuratec a ieșit cǎ e ticǎlos deǎvârșit”. Vom încerca sǎ explicǎm comportarea stranie a lui Efraim.

    Pare‑se, e vorba de un om normativ, care înțelege pe ce lume trǎiește, și cum trebuie sǎ se poarte: la prima lui apariție el vrea sǎ ia o cǎruțǎ pentru a ajunge la lucru, ca ajutor de cantor; și atunci când Efraim e rugat sǎ‑și demonstreze capacitǎțile în fața socrului lui Iacob Șimșen (pânǎ una‑alta), care e pasionat de muzica sinagogalǎ, Efraim se comportǎ cu înțelepciune și cere plata înainte: „nainte sǎ vǎ cinstesc din gâtlej cinstiți‑mi voi mie gâtlejul”. Dar el e și foarte tânǎr, personalitatea nu‑i este încǎ formatǎ, și belșugul care‑i cade pe cap dintr‑o datǎ și din gros duce la prǎbușirea tuturor barierelor: el devine rǎsfǎțatul unui bogǎtaș, are locuințǎ, mâncare și bǎuturǎ, din ajutor de cantor se transformǎ în cantor plin, și de aceea (cantorul trebuind sǎ fie cǎsǎtorit) primește și o femeie, cǎci bogatul îi dǎ fiica lui de soție. Aici trebuie menținatǎ poziția tatǎlui în societatea tradiționalǎ, care‑și dǎ fiicele cui poftește; dar aceasta nu înseamnǎ cǎ femeia e discriminatǎ, cǎci nici poziția ginerelui nu e mai bunǎ, soarta lui e în mâna socrului, el e o victimǎ a capriciilor acestuia.

    Cantorul e artist, dar pentru Agnon arta are valoare numai dacǎ servește o valoare supremǎ (cantorul din „La Drǎguțul”). Efraim, aici, e prezentat ca un bǎiat „ușuratec”, adicǎ neobservant, dar încearcǎ sǎ salveze aparențele, și în artǎ, și în viațǎ. Așa încât, când înainte de Ziua de Ispǎșenie cumnatul lui încearcǎ sǎ‑l avertizeze de pericolul beției, „Așa a spus, nu mǎ tem. Am auzit de la rabinul meu ce primit‑a de la rabinul sǎu și acela de la rabinul sǎu pân’ la sfântul Baal Shem Tov când datu‑i‑au sǎ bea ticǎloșii vin vechi de o sutǎ de ani ce nu poate sǎ fie bǎut cât este de tare mǎnânci doar un mǎr și‑ți trece beția, mult a bǎut și nu s‑a’mbǎtat.”: Efraim crede, naiv, în poveștile despre Baal Shem Tov, și i se pare cǎ faptele Dreptului din poveste sunt valabile și pentru el. Tot așa și mai încolo, când pǎcǎtuiește greu îmbǎtându‑se în noaptea Zilei de Ispǎșenie, și se trezește, încǎ buimac, în alt oraș, se adreseazǎ evreilor cu „Gut Morgen Juden” – își dǎ seama cǎ se aflǎ între evrei. Înțelegând ce s‑a întâmplat, explicǎ, „Le‑a spus, cantor sunt și m‑am rugat și de mult ce‑am cântat gâtlejul mi s‑a uscat. Apǎ am bǎut și nu mi‑a trecut vin vrut‑am sǎ beu, și nu e frumos vin sǎ cer de la un evreu în noaptea Zilei de Ispǎșenie la o creștinǎ‑am intrat vin tare mi‑a dat și‑am bǎut și‑am pǎțit ce am pǎțit.”: el știe cǎ nu e frumos sǎ cearǎ vin de la un evreu în noaptea Zilei de Ispǎșenie, știa asta și când pǎcǎtuise, așa încât ne putem întreba, de ce a fǎcut‑o?

    Pânǎ la acea Zi de Ispǎșenie funestǎ, Efraim fusese protejatul socrului sǎu, care‑l apǎra de toți detractorii: „Ce i‑a rǎspuns socrul meu celui ce îi spusese cǎ pe Efraim ginere‑al lui îl vǎzuse în ziua cutare în locul cutare fǎcând pǎcatul cutare? Socrul meu a urlat și i‑a spus Cutare Acǎtare fiu lui Cutare Acǎtare sfat bun eu îți dau mâna întinde‑o pune‑ți ochii în ea cu ei gura sǎ ți‑o astupi și nu te mai uiți la ce nu te privește sǎ nu povestești ce nu trebuie auzit. La sfatul acesta mai adǎuga socrul meu și o palmǎ.”. Desigur, socrul nu protesteazǎ când Efraim mǎnâncǎ și bea de postul lui Gedalia [post minor, care cade dupǎ Capul Anului evreiesc, câteva zile înainte de Ziua de Ispǎșenie] – fapt a cǎrul semnificație va fi explicatǎ mai apoi. Efraim a ieșit din ciclul vieții evreiești, ieșire care se va rǎzbuna pe el.

    „Și nu trebuie spus în ziua dinainte de Ziua de Ispǎșenie când ne e poruncit sǎ mâncǎm și sǎ bem. În anul acela se fǎcuserǎ prunele multe, butoiul de prune se vindea cu un ban, și socrul meu a fǎcut bǎuturǎ de prune cum se face în Țara cea Ungureascǎ iar Efraim trǎgea de acolo și bea trǎgea de acolo și bea.”. E vorba de brandy de prune, care se obține prin distilarea fructelor, Efraim bea mult și ajunge la dependențǎ. Dupǎ aceea, de ajun, când dintr‑o datǎ e privat de alcool, apare fenomenul extrem de grav al mahmurelii, care în condițiile date e insuportabil. Dacǎ Efraim ar fi ajunat de postul lui Gedalia fenomenul ar fi apǎrut mai devreme, și ar fi putut fi tratat înainte de Ziua de Ispǎșenie, așa încât Efraim n‑ar mai fi ajuns la situația grotescǎ descrisǎ. Viața evreiascǎ are logica ei, și cine surpǎ un zid va fi mușcat de un șarpe.

    Efraim nu intenționa sǎ se destrǎbǎleze în noaptea aceea, și fapt e cǎ n‑a dormit cu soția, ci cu cumnatul. Dar apǎrând consecințele grozave ale privǎrii de drog – alcoolul – cu care se obișnuise în doze mari, el a acționat, iar, într‑un fel care în alte circumstanțe ar fi fost considerat rezonabil: în medicina popularǎ, mahmureala e tratatǎ astfel, cel ce se îmbǎtase cu vin bea brandy, iar cel ce se îmbǎtase cu brandy bea vin! Aceasta e cauza vizitei lui la acea „netǎiatǎ împrejur”, pentru a cumpǎra vin de la ea.

    Care sunt rezultatele sociale ale faptei acesteia? La sinagogǎ începe harababura, „Pân’ ce ne întrebǎm noi unde este s‑au pus mucaliții pe glume. Unii spuneau c‑a plecat sǎ se îmbǎieze [la baia ritualǎ] de Musaf [rugǎciunea adǎugatǎ pentru sǎrbǎtoare] nainte iar alții spuneau, sau pizmuitu‑l‑au îngerii pentru rugǎciunile sale și l‑au luat sau l‑au luat dracii fereascǎ‑ne Sfântul.”: în Ziua de Ispǎșenie, sinagoga se transformǎ într‑un loc de batjocurǎ; iar dupǎ versiunea berlinezǎ, „Unii bǎteau în pupitre și strigau c‑a venit vremea rugǎciunii Musaf iar alții le rǎspundeau tot strigând mai întâi sǎ se roage Minha [rugǎciunea de dupǎ‑amiazǎ].”. Disputa apare în Talmudul Babilonian, Binecuvântǎri folio 28a, cine nu s‑a rugat Musaf și a venit vremea de Minha, care rugǎciune trebuie spusǎ înainte; „A spus R. Yohanan, și e numit delǎsat”. De Ziua de Ispǎșenie ordinea rugǎciunilor nu poate fi schimbatǎ, cǎci toate sunt foarte lungi, cea mai lungǎ fiind Musaf.

    Mai important e urmǎtorul fragment: „Într‑adevǎr cantorul cel bǎtrân pe care‑l dǎduserǎ afarǎ pristavii pe Efraim sǎ‑l punǎ îi mustra și le spunea, vai de voi nerecunoscǎtori ce l‑ați uitat pe al vostru trimis ce pentru voi s‑a rugat și pentru casele voastre an de an pân’ ce strana a putrezit de multele‑i lacrǎmi și ați pus peste voi un bǎiat flușturatec despre care nu știți de unde vine nici nu știți pânǎ unde ajunge.”. În sinagoga aceasta (Sinagoga Mare) nu este rabin, și nimeni nu poate decide în încurcǎtura ritualǎ produsǎ; iar clericul care e totuși de fațǎ, cantorul bǎtrân, n‑are nici o putere, mai ales în fața establishmentului laic (în noțiunile de pe atunci), pristavii, care acționeazǎ din interes material (mitǎ).Și cum se terminǎ toate acestea?

    Iar, Efraim acționeazǎ prudent, se rușineazǎ de faptele sale și nu revine de bunǎ voie: „Dupǎ Ziua de Ispǎșenie am primit vestea cǎ în orașul vecin au gǎsit un evreu care pângǎrise ziua cea sfântǎ în vǎzul lumii. Cu toate cǎ nimeni numele nu‑i amintea știam cǎ‑i Efraim.” Ceea ce, desigur, nu‑l salveazǎ de mânia socrului sǎu, care‑i face tot felul de amenințǎri perverse. Dar ce face Efraim?Și aici, Efraim acționeazǎ extrem de prudent. El nu rǎspunde insultelor socrului – acesta avea dreptate în principiu, dar amenințǎrile nu duc la nimic, câinele care latrǎ nu mușcǎ. Însǎ atunci când socrul încearcǎ sǎ‑l oblige sǎ dea divorț, Efraim refuzǎ, în acord cu soția lui, care‑și iubește soțul depravat și instinctual. Sǎ ne amintim de povestirea „Cele ascunse și cele dezvǎluite”, inclusǎ și ea în „Înzestrarea miresei”: R. Abele Țuzmir, acționând în conformitate cu datina și cu norma socialǎ, devine o victimǎ a manipulaților sadice ale lui R. Israel Salomon și, de fapt, își sacrificǎ fiica. Aici, Efraim și soția lui Teivl (Porumbița) acționeazǎ deschis împotriva datinei și a normei sociale, și reușesc astfel sǎ‑și salveze fericirea personalǎ. Însǎ prețul care trebuie plǎtit pentru aceasta e nespus de greu, și cel care‑l plǎtește e Iacob Șimșen, cumnatul lui Efraim, care e alungat din poziția sa de cǎrturar ținut de socrul sǎu, și trebuie sǎ‑și câștige existența ca harabagiu.

    Pentru societatea laicǎ de azi, și începând cu iluminismul, cǎrturarul evreu (întru cele sfinte) e considerat parazit, neproductiv, huzurește pe spinarea societǎții; cǎrturarul acela are desigur altǎ pǎrere, însǎ n‑are importanțǎ, e vorba de concepții diferite, nimeni nu poate fi convins, și n‑are rost sǎ intrǎm în disputǎ. Dar, iatǎ: cu trecerea vremii și întǎrirea laicitǎții, cǎrturarul acela cuvios și‑a pierdut locul de cinste, cǎci în locul lui a intrat alt parazit: artistul.

    Mi se va spune, dar artistul joacǎ un rol social important, în orice societate. Așa‑i: rolul social al artistului e foarte important, cu o condiție – sǎ contribuie societǎții; ceea ce nu se întâmplǎ în cazul acesta. Efraim și‑a terminat cariera de cantor, foarte devreme, și tocmai pentru un fapt antisocial: beția. În finalul povestirii, el cântǎ de plǎcere în cârciumi: „Între timp Efraim și‑a gǎsit locul în crâșme cu alți ușurateci și le cânta slujbe și psalmi pentr‑un pahar de vinars, și uneori creștinii jucau cu femeile lor auzind rugǎciunile sale.”, și, desigur, nu din asta se întreține. Socrul îl ține, temându‑se cǎ‑i în stare „sǎ fugǎ în Țara Valahiei” și sǎ‑și abandoneze soția: „și încǎ el stǎ în casǎ la socrul și mǎnâncǎ și bea și nu‑i lipsește nimic afarǎ de pocǎințǎ și faptele bune.”, cum spune Iacob Șimșen. Efraim trǎiește fǎrǎ sǎ lucreze și se ține de artǎ purǎ, pe seama fondurilor care fuseserǎ destinate altcuiva.

    Trebuie menționat cǎ cele spuse mai sus sunt valabile pentru versiunea Tel Aviv; în versiunea Berlin acțiunea e asemǎnǎtoare, dar accentele diferǎ, cǎci acolo Efraim e prezentat ca un descreierat care nu înțelege ce face: „Dimineața au ajuns în oraș cu Efraim trântit în cǎruțǎ și horǎind ca un porc pe când tot orașul mergea sǎ se roage. Vǎzând ei un evreu beat în Ziua de Ispǎșenie cu toți s‑au cutremurat și au țipat pânǎ ce s‑a trezit pânǎ ce s‑a trezit ochii și i‑a frecat și a spus Gut Morgen Juden, cǎci nu știa când se culcase și când se sculase. [Lot cu fiicele lui.] (…) L‑a întrebat rabinul pe Efraim unde ai fost în noaptea când se spune [rugǎciunea] Toate legǎmintele? Atunci a intrat prostia în el și zdrǎngǎnea dintru gura‑i pe Fǎcǎtor sǎ Îl supere și pe fǎpturile Sale. Așa a rǎspuns fost‑am la Cutare acasǎ netǎiatǎ mprejur. Rabinul lui i‑a spus mǎi golane, ce‑ai fǎcut în noaptea sfântǎ aceasta la o netǎiatǎ ’mprejur? A spus rabi sete mi‑a fost vrut‑am sǎ beau și fiind cuviincios n‑am intrat la un evreu vin sǎ îi cer în noaptea Zilei de Ispǎșenie, de aceea dusu‑m‑am la o creștinǎ.”

    Dezvoltarea târzie a semnificației povestirii prezintǎ cu mult curaj o problemǎ care era actualǎ în 1953, și e cu atât mai actualǎ azi: problema artistului parazit, care nu contribuie cu nimic societǎții, dar trǎiește pe scocoteala ei, prin exploatarea cinicǎ a punctelor ei sensibile.

     •Povestea cantorului ușuratec sau aripa cântǎtoare[1] 

    Scris de asymetria on Wednesday, February 25 @ 16:27:53 CET (6631 citiri)
    Citeste mai mult... | 48201 bytes in plus | Scor: 0


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 1

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.65 Seconds