„După ce am auzit această relatare cutremurătoare, am rămas în contact cu Szigmond Kalocsai.Mărturisesc că n-am reușit să vorbesc niciodată cu el românește! Însă, am remarcat că înțelegea perfect tot ce-i spuneam. El mi-a arătat nenumărate documente de familie, și mi-a permis să le utilizez în textul scris atunci, care poate fi citit la www.adrian-rozei.net, sub titlul „La masă cu diavolul!”Il sunam, din trei în trei luni. De fiecare dată, sănătatea lui era tot mai șubredă.Până când, în ianuarie 2011, soția lui m-a anunțat că Szigmond ne-a părăsit în luna decembrie a anului precedent.Eram convins că această aventură se sfârșise, pentru mine. Numai că, în aprilie 2012, am aflat că un film intitulat „LE JUIF QUI NÉGOCIA AVEC LES NAZIS”, (Evreul care a negociat cu naziștii) urma să fie prezentat în premieră pe ecranele pariziene.Am alergat la seara de lansare a filmului, care povestește aventura lui Reszo (Israel) Kasztner și a grupului din care făcea parte Kalocsai.Acest film, realizat de Gaylen Ross, a fost prezentat în Statele Unite sub titlul „Killing Kasztner”.Filmul a rulat în prezența realizatoarei, și a fost urmat de o dezbatere cu publicul, printre care se afla și un supraviețuitor al „trenului evreilor unguri” din 1944. Dar care avea, pe atunci, numai 11 ani.

„Kasztner a salvat două grupuri de evrei: al nostru și cel care, ajuns la Theresienstatd, a fost eliberat de aliați. Mie, Kasztner mi-a salvat viața și nimic nu e mai prețios…

Cu aceasta am povestit totul!”

*Szigmond Kalocsai a înregistrat, în 1995, o casetă în care povestește în detaliu toată aceastà aventură. Caseta poate fi consultată în arhiva “Survivors of the Shoah”, din Statele Unite.

Nota redacției. Unul din membri grupului de evrei plecați de la Budapesta la Bergen-Belsen a fost excepționalul actor Kovacs Gyorgy. După Diktatul de la Viena,  în 1941, el se afla în căutarea unui angajament profesional la Budapesta. A ajuns apoi, pus pe lista aleșilor și astfel salvat, în Elveția, de unde s-a repatriat în România, la chemarea lui Kemény János, care îl invita să vină pentru a participa la constituirea echipei Teatrului Secuiesc din Târgu Mureș. Cariera sa, după 1946, a fost deci legată mai ales de teatrele maghiare din Cluj și Târgu Mureș, ca și de Institutul de Teatru «Szentgyorgy Istvan» din această localitate, unde era profesor de actorie, și unde ajunsesem preparator și eu în 1963, la catedra de istoria teatrului.
«Hamarosan Budapesten találjuk, de a zsidótörvények miatt 1941 után nem kapott szerződést, s csak a kolozsvári zsidó színház előadásain léphetett fel hetente két alkalommal. Nem szívesen nyilatkozott arról, hogy a német megszállás után Bergen-Belsenbe deportálták. Onnan Svájcba került, s ott kapta meg Kemény János táviratát 1946-ban, melyben Marosvásárhelyre, az alakuló Székely Színházhoz hívta. Amikor azt 1965-ben átszervezték, a Kolozsvári Állami Magyar Színházhoz szerződött. Életének utolsó éveiben filmekben is játszott, és rendezett is.
»Sursa: http://szinhaz.net/2011/03/29/gajdo-tamas-kovacs-gyorgy-oroksege/