Who's Online
Exista in mod curent, 74 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Fulgurații: Andrei Fischof. A trai în limba veche-noua
Scris la Monday, August 16 @ 19:30:35 CEST de catre asymetria |
M-am adresat la începutul lui iulie, cred, poetului Andrei Fischof din Israel, rugându-l să descrie, analizeze pentru Asymetria, statutul unui scriitor trilingv, dificultățile pe care le are de depășit un scriitor care se se adaptează unui nou mediu lingivistic. Andrei este și un vechi prieten, colaborator al revistei Vatra, nu doar pe când trăia la Târgu Mureș ci și după 1990. Vorbește, scrie, în trei limbi, română, maghiară, ivrit, ebraica modernă. A tradus din maghiară în română pe când era membru al cercului de traducători de pe lîngă redacția revistei la care lucram. Voi reveni cu întrebări pentru a da continuitate acestui început de dialog despre transcendența lingvistică. Dan Culcer
P.S: As dori sa continuam dialogul intr-un sens ceva mai concret, publicând poemele lui Andrei Fischof, transcrise — cele in ivrit cu caractere latine, daca se poate — ca sa putem discuta si tehnic despre melodia limbii, despre rime, despre echivalentele metaforice, specificitatea lor, si ce vom mai gasi de cuviinta, pe aceasta teme, de zis.
Andrei Fischof, poet din Israel
A TRAI IN LIMBA NOUA-VECHE
Stiut este ca orice emigrare sau imigrare provoaca , pe langa nemultumirile inevitabile oricarui
inceput care se petrece de la varsta post-copilariei sus, si
piedici, greutati, adesea socotite socuri imprevizibile si
distrugatoare. Cu atat mai mult, cand e vorba de profesionisti ,
specialisti in domenii inexistente in noua tara, asupra carora
efectele schimbarii sunt ,nu o data, catastrofale, ducand la
pierderea ratiunii de a fi.
Emigrarea, imigrarea intr-o
tara care, fie ea urmasa tarii de milenii , fie una bazata pe
aerisirea Vechiului Testament si adoptarea sa ca infrastructura
lingvistica, filosofica, religioasa, "cos" pe care Benjamin
Zeev Hertzl, fondatorul ideii reinfiintarii a ceea ce el a numit
ALTNEULAND , inca in secolul al XIX – absorbtia in noul peisaj
istoric este completa, viabila, doar dupa ce si noua limba, in cazul
nostrum: cea noua-vrche, a fost insusita nu doar ca limba oficiala in
stat si in sinagogi, ci si ca un bun personal , intim, individual.
As adauga ca limba vorbita
oglindeste in mare masura personalitatea, particularitatile si
filosofia poporului care o vorbeste. Asadar, insusirea noii limbi ,
in cazul nostru ebraica, este completa doar dup ace s-a ajuns la o
stare de iubire reciproca, de dependenta reciproca. A trai in ebraica
, a trai ebraica , este mai mult decat un act socio-lingvistic ; ea
e "traita" sau retraita de diferitele grupuri de imigranti
deveniti oficial israelieni , fiecare venind cu desaga sa de cultura
de veacuri, adesea milenara, din tara de bastina, fiecare vine cu
sperante si uneori cerand sprijin sufletesc mai mult dect material,
pentru a cuceri ebraica , lasandu-se ,acele grupari entice, cuucerite
de aceasta.
Nevoia de orientare in
invatarea ebraicii este mai mult decat un parametru vizand
statisticile ministerelor de resort. Ea este o nevoie fizica,
trupeasca, asemenea primei iubiri venita la cea mai surprinzatoare si
neasteptata varsta. Eforturile in acest sens sunt uriase, noii veniti
sunt imediat inscrisi la cursurile de ebraica la diverse nivele,
dar, ca la orice limba, problema este scrisul si vorbitul. Locurile
de munca sunt incurajate sa angajeze noi veniti, salariul pentru
primul an fiind asigurat de Ministrerul Absorbtiei.
Scriitorii, poetii evrei
veniti din diaspora sunt subventionati pentru editarea unui volum de
scrieri, cei mai cu nume sunt primiti in Asociatiile de scriitori
israelieni de expresie romana, rusa, poloneza,franceza etc,
continuandu-se astfel traditia de a trai ca in diaspora, atmosfera
cunoscuta deja de veacuri. Greseala este ca nu se face integrarea,
amestecul diverselor grupari iudeo-entice , pentru a facilita
intrarea totala, adanca ,in Israel. Trecerea prin zid dincolo, adica
scrisul in ebraica ,cu sau fara sa abandoneze limba materna, este nu
doar un act de curaj, ci si unul obligatoriu, desi greu, extrem de
greu de realizat ,intr-un timp scurt.
Pentru a se ajunge sa se
scrie literatura beletristica sau tehnica, ebraica trebuie utilizata
si in casele familiale, in cercurile de prieteni alesi la inceput
dupa originea iudeo-etnica, vorbita cu greseli mari sau mici,
bazandu-te pe toleranta celor din jur, care fusesera si ei, marea lor
majoritate, noi veniti la vremea lor.
2
Pentru a se ajunge sa se
scrie literatura direct in ebraica (nu tradusa din alte limbi
conlocuitoare,minoritare) este nevoie sa se citeasca mult si cu
indarjire, cu dictionar sau cu ajutorul copiilor care "prind"
mai repede esenta limbii celei noi. De altfel scriitorul israelian
Efraim Kishon ,originar din Budapesta, apunea ca Israelul e singura
tara din lume in care parintii invata de la copii limba materna.
Ebraica se lasa descoperita,
cea veche ,in care este scrisa Invataura din Tora, ramane baza limbii
ebraice din toate vremurile. Citirea si invatarea Torei are marele
avantaj ca ofera descoperirea radacuinilor unor cuvinte, expresii,
evenimente istorice, contribuind astfel si la rotunjirea
cunostintelor propriei istorii a acestui neam care a trait doua
milenii in imprastiere, mentinandu-si personalitatea ,limba,
traditiile, caracterul de popor, fara sa fi avut stat si armata. Ceea
ce a unit este limba comuna din Tora,neschimbata, neatinsa de
milenii. Singura limba vie alaturi de ebraica a fost arameica,
utilizata in scrieri din domeniul istoriei si al dreptului.In cartile
de rugaciune si in unele comentarii ale Invataturii s emai intalnesc
fraze intregi sau nume disparate de origine eremeica: de pilda
celebrul Kadish rostit la mormantul deschis si in unele sarbatori ,
este in intregime in arameica.
Si totusi, Eliezer
Ben-Yehuda, acest pionier de origina rusa, din
veacul al XIX ,venind in Israel si-a propus realizarea unui ac
,convins fiind ca fara asta ebraica va dispare asa cum s-a intamplat
cu alte limbi vechi, nerenascute. Lui ii datoram reinvierea ebraicii,
formarea ebraicii moderne, utilizarea ei, treptata, in toate
domeniile nu numai religioase, dansu-i-se astfel dreptul si datoria
de a deveni mijlocul de comunicare al evreilor de pretutindeni,
incercadu-se diminuarea idishului si,respectiv a ladino-ului vorbit
de evreii din Spania si pana in Grecia si Turcia , lucru care
,desigur, nu s-a realizat, ambele limbi fiind utilizate inca mai ales
de generatiile mai vechi.
Patrunderea de noi notiuni
in ebraica, dupa Ben Yehuda, a fost dificila. Nu a trecut decat
putina vreme pentru a constata ca expresii de gen cuvintelor
romanizate precum "gat-legau" nu pot dect sa provoace
ilaritate. Cu timpul, insa, asa cum se petrece si azi in toate
limbile, ebraica a adoptat americanisme in special in domeniile
tehnice.
A existat si o incercare
propusa de Zeev Jabotinski – parintele curentelor israeliene
nationaliste , sa se scrie cu alfabetul latin, dupa exemplul turcesc,
ramanand ca in cartile de rugaciune sa se utilizeze ebraica veche.
Incercarea n-a prins radacini, ramanand la un experiment teoretic gen
anecdota.
Dar sa revenim la greutatile
trairii ebraicii. Scriitorii, poetii imigrati in Israel de
pretutindeni, s-au vazut deodata in faza cea mai umilitoare
posibila: intelectuali analfabeti. Cartile lor scrise in diaspora, nu
mai au aici nici o valoare. Nimeni nu le citeste, fie pentru ca
temele nu sunt potrivite societatii israeliene, fie pentru ca
numarul acestor cititori
scade exponential cu vremea, iar acesti scriitori raman frustrati de
acel rol fundamental de a infrumuseta limba in care se scrie , se
traieste.
Oricum, pentru a ajunge sa
scrii in limba abraica, este nevoie de cateva "acte de curaj"
la care, de fapt, nu m-am gandit niciodata . Intrebat fiind, la
diverse evenimente literare, asupra modului in care am trecut zudul,
raspunsurile mele erau evazive, caci ce puteam spune decat ca
singurul lucru pe care l-am facut in acest sens a fost, pur si
simplu, sa scriu. In ebraica si in romaneste. Simultan, adesea. O
dovedesc volumele aparute in acelasi ritm in fiecare din cele doua
culturi.
N-as vrera sa fiu socotit
ca unul care a ajuns sa dea sfaturi si acum sta cocotat in varful
copacului din care nu nmai stie cum sa coboare. As zice, totusi, ca
fazele esentiale, care alcatuiesc parametri israelinizarii inclusiv
in scrisul literar, sunt urmatoarele, toate actionand simultan:
1/ Dorinta de a materializa
sentimentul de apartenenta acestui popor, acestei natiuni, cu istoria
sa, cu razboaiele , cu traditiile sale sale.
2/ Dorinta de a deveni
precum cei nascuti in Israel – sabrii – constienti de valoarea
lor, de drepturile lor nu numai in privinta reconstruirii tarii si a
bazelor sale literare, sociale etc., ci si in fatza intregii lumi
care, in momentele cruciale, nu se afla de partea noastra.
3/ Capacitatea de a uita
Diaspora undeva in istoria trecutului fizic si moral al natiunii ,
caci in multe ocazii ne este greu sa recunoastem ca iesind din
Diaspora, (re)venind acasa, inca nu am scos Diaspora din noi.
4/ Desoperirea si
"descoperirea" limbii ebraice, chiar si in cuvintele evchi
ale rugaciunilor , caci ,dupa cum se stie, in cazul nostru religia
este o carte de legi si de istorie adesea descise in cele mai dure si
prozaice expresii. Nascand astfel ceea ce numeam LIMBA NOUA
–VECHE.Marele avantaj al religiei este ca decide invatarea ebraicii
prin Tora d ela cinci ani, ceea ce duce la eliminarea
analfabetismului.
5/ Atractia fatza de orice
limba noua (ebraica nefiindu-ne noua) cu tot ce incumba, inclusiv
,sa recunoastem , talentul de a le invata usor si repede. Nu pot uita emotiile care
m-au cuprins redescoperind in ebraica de fiecare zi experesii si
cuvinte care renasteau din mine, insusite fiind in copilarie, in
orele de invatare a Torei. Cu atat mai puternice erau si sunt aceste
momente pline de surprize, cand e vorba de a citi si a scrie direct
in aceasta limba. Initial am inceput sa-mi traduc propriile versuri
din romaneste in ebraica , dar efectul a fost cumplit: nu m-am
recunoscut, nu m-am reintalnit cu mine, cel din originalul romanesc.
Mi-am dat seama ca traducerile anterioare din maghiara in romana
indeplineau aproape toate "comandamentele" de mai sus, cu
excepti uneia: simtul apartenentei sufletesti, istorice, dorinta ,dar
neputinta de a ma simti acasa complet. Micile impedimente ale
ebraicii mi-au provocat multe cautari de variante care sa "mearga"
in ebraica-romana pe care o posedam, cum ar fi: inexistenta
literelor mari, inexistenta pronumelui de politete, fonetica unor
litere depinzand de punctuatia de sub ele, care desemnau vocalele
,dat nici asta nu totdeauna ,astfel ca intelegerea versului ,a
intentiei sale, ramaneau undeva orfane. Am apelat des la manualele de
limba ebraica din licee si la cele de istorie,
acestea doua fiind completate de cartea Tora, care se invata ca o
filosofie, pe baza de cronici si interpretari, de literatura
(Cantarea Cantarilor, Psalmii regelui David) ai altele. Desigur, ebraica moderna
este influentata nu doar de americanisme, ci si de limba noilor
veniti. Intalnim in vorbirea curenta cuvinte intrate in uz firesc,
aduse de noii imigranti: balagan(dezordine-rusa) , nepotism (romana),
yalla (haidem-araba) , haloimos
(vise,aiureli,-idish deformat din ebraicul "halomot" ) si
altele. In acelasi timp, si in ebraica apar deformari,
agramatisme,care, speram, se vor topi si vor dispare cu timpul.
Oricum, ebraica de azi este incomparabila mai aproape de cea dion
Tora, decat greaca de azi fatza de Helena veche sau araba egipteana
de azi fatza de cea din vremea piramidelor.
Ebraica nu este o limba
straina pentru covarsitoarea majoritate a celor care o utilizeaza in
Israel si in Diaspora. Daca pentru un emigrant in Canada, dintr-o
tzara est-europeana, franceza si engleza ii vor fi limbi straine
chiar daca va ajunge sa gandeasca si sa calculeze in ele, pentru un
evreu, pentru marea majoritate a evreilor, ebraica nu a fost si nu
este o limba straina. Ea se invata de la varsta de cinci ani
independent de intentiile de emigrare sau nu ,in Israel. Acest lucru
constituie baza nationala a ebraicii ca expresie a trairii iudaice.
Cu cat trec anii ebraizarea
devine israelinizare, diferentele de conceptii si apartenente dintre
evreul din Diaspora si israelianul din Ierusalim, se reaseaza,
balanta tragand tot mai mult spre acesta din urma, atat prin legile
firii, cat si ca reactii la semnele ,din nou tot mai pregnante a
imprejurului spre o solutie care ne-a trimis in bratele si viscerele
nimicirii. Fara indoiala, ebraica nu va pieri niciodata,ea ramanand
limba rugilor, a universitatilor, a teatrelor,a tot ce misca in tara
asta, raul, ramul, a tot ce a fost in tara asta de la inceputurile
descrise cu ajutorul ei.
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|