Who's Online
Exista in mod curent, 142 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Eseuri: Aurelia Satcau. Triviala pedagogie a globalismului
Scris la Friday, June 02 @ 15:17:41 CEST de catre asymetria |
Analiticului ‘De ce?', nimeni nu vrea, în aceasta clipa a istoriei, sa-i
raspunda.
Descrierea asa-numitului ‘eveniment’ (istoric) se face nu in parametrii
motivatiei, ci in aceia, adesea patetici, afectiv-triviali, ai urii,
controversei, si ai tuturor acelor nuante care vor sa mascheze
adevarata
‘natura a lucrurilor’. Evenimentul – conflictul! – fie el 9/11,
Holocaustul
(cel nazist, dar si cel, in cazul Romaniei, rezultat din masacrele din
Basarabia si Bucovina), sau chiar congestionata, recrudescenta polemica
sistemico-etnico-larg culturala, existenta in permanenta in presa
romaneasca de
dupa ’90', 'evenimentul’ ajunge pina la noi numai un palid
crochiu, desfigurat de infinitele linii de forta care sînt interesele
de tot
felul si care, in crasa auto-reflexivitate, se feresc sa faca altceva
decit sa
se defineasca pe sine (in parametrii superlativi, desigur), lasind in
ceata
acel ‘De ce’ inquisitiv care, odata ancorat analitic, ameninta cu definirea
insasi a motivatiei sale celei mai adinci; si aceasta nu place, caci este chiar
amenintarea cu reabilitarea celei devenite astazi atit de promiscua, in istorie,
‘clasa’…dar despre asta mai tirziu.
Iata ca nu ‘Cum?’, cit ‘De ce?’ ar trebui sa fie miza oricarei negocieri.
Iar pentru aceasta, o buna ‘pedagogie’ ne este inca datoare.
O anume ‘hermeneutica’ (instanta a ‘interpretarii’) tinde sa induca un
‘semn cultural’ gata sa corupa propria noastra constiinta; mai simplu spus,
‘construim’, imaginam ‘o’ realitate – aceea care ‘trebuie’! – in marginea a
varii practici nu doar etico-morale, dar strict legate de pedagogii mincinoase
si manipulative.
‘Cine’ ne invata, ‘ce’ ne invata, ‘cum’ ne invata, si, mai
ales, ‘de ce’ ne invata ceea ce ne invata, iata intrebarea.
De la academicii cu emfaza si cu acel
stiff upper lip (un soi de buza de
sus imobila, spinzurata in actul vorbirii spre a da protocol si o
selecta decenta a ‘neparticiparii’ si detasarii regale), si pina la
invatatorii de
ciclu primar, natura pedagogiei prestate e, cel mai adesea, lacunara si
primejdioasa, caci ea nu reflecta decit propria ‘stare’ a dascalului,
prins in
actul ‘livrarii’ unei ‘marfi’ ce trebuie consumata si subtil
regurgitata,
diseminata, la rindul sau, într-un lant al coruptelor circulatii de
valori, pe
care , vai, atit de multi le confundam cu ceea ce nu sînt.
Am crezut intotdeauna, de 16 ani incoace cel putin, ca o tara ca
Romania, cu cit se cufunda mai adinc in confuzie, condamnata la maniheistul
‘albul’ e ‘alb’ si ‘negrul’ e ‘negru’, cu atit mai mult isi va dovedi
incoruptibila intuitie ca, de fapt, ‘albul’ chiar este ‘alb’ si ‘negrul’ este
chiar ‘negru’, iar expunerea la confuzie nu are decit 'sansa' disparitiei totale
sau…renasterea; o renastere de Phoenix, de Pluto a carui ‘ardere de tot’,
paradoxal, va lansa, deodata, tisnirea in sus, cu violenta, a flacarii celei
mai vii. Romania – si nu numai, dar trebuie ceva ‘stagiu’ in suferinta,
confuzie, si iar suferinta pentru aceasta, o combinatie letala care nu a
incercat multe popoare, si nu, nimic nu este aici partinic, nationalist sau
limitativ – reprezinta una din acele pepiniere si intersectii unde istoria a
incrucisat ‘atitea’, încît pedagogia e si ea o cursa sisifica, iar esecul unei
‘bune’ pedagogii ramine nu doar efectul abilelor, sistematicelor manipulari in
constiinta, dar si expresia unei configuratii arhetipale aproape, in sensul in
care, in timp ce arhetipurile sînt containere specific-umane care isi asteapta
‘substanta’, ei bine, istoria a generat, in cazul Romaniei, o lava fierbinte,
pirjolitoare, dar in al carei foc, toate cele incalzite, fertile, vor fecunda inca
odata.
Dar sa configuram, pe scurt, noua pedagogie a globalismului, incercind sa
traduca ambitiile si nevoile acestui nomad aventurier, si peri-patetic agent provocateur, acel globe-trotter responsabil pentru macdonaldizarea noastra nu
numai in ‘gastronomic’ dar si in ‘ideologic’ – un soi de ‘pedagogie
universalista’ si ‘universalism pedagogic’ care vrea sa descrie o omenire a
acelorasi, repetate, istorii, tragedii, configuratii si delinieri de
‘viitoruri’ ale omogenizarii; o pedagogie a ‘povestii’, a ‘fabulei’, a
descriptivismului si a trivialismului, a ‘picanteriei’ si a qui-pro-quo-urilor de bal mascat.
Nivelele afectiv, sentimental, experiential si particularist fiind cu toatele un rezultat al relatiior de clasa ce nu pot
fi nici confundate si nici re-tribuite, nici atribuite si nici distribuite
aleatoriu sau cu un scop anume, sînt, in cadrele falsei, ludicei pedagogii a
globalismului, simptome ale unei istorii imbricate într-o realitate ‘spontana’
(sic) si care in loc sa unifice istoria din fiecare, monadizeaza, ineaca subiectul într-un particularism care-i
va bloca accesul la unitatea de constiinta, adica la unitatea a ceea ce face sursa
comuna a suferintei.
Desigur ratiuni clar (!) economice functioneaza aici, cu o
miza care este foarte serios pusa, într-un joc pe viata si pe moarte (resursele
sînt totdeauna generatoare de asemenea culmi ale flagrantei, caci resursele
sînt baza insasi, obliterate cum ar vrea unii sa ramina, ascunse in spatele
diverselor aparente de ‘estetic’, formal si ‘bon-vivant’ universalist).
Mimetismul - in predarea istoriei Romaniei, spre exemplu - fata de alte,
asemanatoare, pedagogii cu grad general-uman, universalist si, deci, nivelator,
nu face altceva decit sa intretina abolirea oricarei sanse la interogatie, la
pura, genuina, sanatoasa interogatie asupra acelui de ce motivational, care face din istoria unui popor – fie ea si
aparent manihesitica – o ‘anume’ istorie si nu alta, caci realitatea este ca a
venit vremea sa reabilitam Realitatea, iar nu acel ludic ‘real mai real decit
realul insusi’!
(va urma)
Aurelia Satcau
Melbourne, iunie 2006
Nota: Traim o epoca a anacronismului. Si o eclipsa a analizei multi-cauzale? Singurul instrument care poate fi
folosit pentru a iesi din aceasta criza metaistorica este analiza
multicauzala, evocare contextelor si subtextelor, fara de care textele
- Istoriile sunt texte- devin de neînteles. Acesta ar fi subtextul
eseului propus de colaboratoarea noastra din Australia. Dan Culcer
|
Associated Topics
 |
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|