Who's Online
Exista in mod curent, 81 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Editoriale: Ioan Roșca. Groapa comuna de la Dealul Marului
Scris la Thursday, June 01 @ 01:07:47 CEST de catre asymetria |
Si atunci am simtit dureros, insuportabil si
iremediabil SINGURATATEA CELOR CE MURISERA AICI, CU 40 DE ANI IN URMA! Nici un sprijin,
nici o speranta... Implacabila
geopolitica fringind destine in numele viziunilor globale. Oameni fara nici o
sansa in fata Tavalugului. De mila, si revolta mi
s-a pus un nod in git... si in gind. Nici acum nu pot sa-l inghit...!
In toamna anului
1990, ma aflam, impreuna cu Neculai Popa, autorul unei marturii despre reeducarea de la Pitesti (vezi situl procesul comunismului.com), singuri in
ploaie, in mijlocul unei paduri de linga Roman. (Dealul Marului)... La marginea
picioarelor noastre se casca o groapa proaspat sapata, din care ne rinjeau
hidos, sfisietor si patetic...unsprazece
cranii!.
El reprezenta
"Asociatia fostilor detinuti politici-Neamt", eu, Asociatia
"Dialog Piatra Neamt"(rideam pe atunci spunindu-i "Asoc.
viitorilor detinuti politici"). Erau singurele asociatii
"civile" componente a "Forumului Antitotalitar Neamt"
(alianta opozitiei din Neamt, careia i-am fost fondator
si presedinte). Doua generatii de
victime ale agresiunii comuniste. Pornisem impreuna o ancheta, pe urma unei
piste fragile, despre o executie operata de securitate, in acea padure, in anul
1950. Ne incapatinasem sa ducem la bun
sfirsit o operatie detectiva ingreunata de scurgerea timpului, de trecerea
anilor,de secretul in care avusesera loc operatiunile, de
disparitia unor martori, de frica altora, de impotrivirea tacita a
autoritatilor.
Dupa multe
peripetii, am dat peste locul unde, cu peste 40 de ani in urma, dupa spusele
martorilor, victimele fusesera date jos
din masinile securitatii, aliniate, puse sa-si sape groapa si impuscate.
Batrinul Tudor Gheorghe (la aproape 80 de ani) ne adusese linga un copac in
scoarta caruia era incrustata o cruce mare. " Sapati aici, crucea am
scrijelit-o eu atunci..., a crescut impreuna cu copacul ...! De 40 de ani
astept sa vina cineva si sa ma'ntrebe...Era si timpul, ca nu mai am mult
!" Si am sapat acolo...
Voi reveni alta
data cu procesele verbale privind ceea ce am gasit si marturiile pe care le-am
strins. Voi reveni si cu o relatare privind efectul acestei prime scormoniri in
memoria pamintului, asupra mult disputatului subiect al Procesului
Comunismului. Voi reveni mai ales pentru a va
descrie cum am incercat sa punem in miscare mecanismul judiciar pentru analiza
acestui caz manifest de genocid si cum au refuzat "noile autoritati
legale" din Romania sa lanseze cercetarile de rigoare. Trebuie sa va
povestesc (pentru a va scutura din betia teoretica prin aburii careia incercati
sa intelegeti realitatea romaneasca.) cum NU AM PUTUT SUB NICI O FORMA sa facem
sa functioneze un aparat de justitie, dominat de cei contra carora ar fi
trebuit sa lucreze.Pentru moment, am vrut sa redau cadrul in
care l-am intilnit pe batrinul Nicolaie Popa. (imi asum abordarea emotionala
!). As vrea sa va pot descrie, ca o introducere la ce veti citi mai jos,
senzatia pe care mi-a produs-o prima data marturia sa, acolo, in ploaie, la
marginea gropii…
Ramasesem numai
noi doi, sa pazim oasele.(Autoritatile se codeau sa vina, mai ales dupa ce
primele lor opinii:" Probabil inca o crima facuta de legionari"-
fusesera spulberate de elementele
descoperite - de exemplu monezile Rep. Populara Romana din buzunarul unor
haine). Si atunci am simtit dureros, insuportabil si
iremediabil SINGURATATEA CELOR CE MURISERA AICI, CU 40 DE ANI IN URMA! Nici un sprijin,
nici o speranta... Implacabila
geopolitica fringind destine in numele viziunilor globale. Oameni fara nici o
sansa in fata Tavalugului. De mila, si revolta mi
s-a pus un nod in git... si in gind. Nici acum nu pot sa-l inghit...!
In timp ce ploaia
si groapa imi descompuneau aroganta si "pozitivismul stenic", Neculai
Poapa inainta purtindu-ma intr-o excursie insuportabila, CARE NU AR FI TREBUIT
SA EXISTE. Presimteam infiorat viata, asa cum trebuie s-o fi perceput subiectii
grozaviei de la Pitesti.
Fiinta haituita in mod absolut,in toate ungherele sale, sufocata, "incinsa" la forja unei necrutatoare transformari. Smteam (si
simt) fizic setea de o gura de aer (de o minima sansa) a celui inecat.
As fi vrut sa fac
un gest de tandrete, sa usurez cu un gram povara pasatoare pe care o purta
acest om-supravietuitor, sa-l fac sa nu adauge la indelungata asteptare a unei
dreptati (pe care o vedea de altfel cu o inteleapta blajinitate), amara
batjocura a indiferentei fata de ceea
ce a fost silit sa traiasca. Dar durerea nu era diluabila...
Nu imi ramine,
Neculai Popa, decit sa-mi tin cuvintul fata de destinul dumitale (pe care mi
l-am asumat ) si sa lupt impotriva amneziei pe care atitia o cred necesara unui nou inceput. Eu nu voi uita ...! Nu voi uita asteptarea ta infrigurata pentru o
portita de scapare, pentru o pauza a schinjuirii, pentru o moarte usuratoare.
Nu voi uita asteptarea ta de 40 de ani pentru ca adevarul sa lumineze,
justificindu-ti incapatinarea in omenesc. Nu voi uita dezamagirea ta surpatoare in fata stingerii
revolutiei. Nu voi
uita ca esti din nou condamnat, retroactiv, LA NON-SENS. Nu voi uita cum aratai
in fata celorlati unsprezece necunoscuti, ucisi exact in timp ce iti indurai calvarul, care,
ascunsi in aceea groapa, te asteptasera... si te asteptau ...
O suferinta atit
de nemasurata nu mai poate fi individuala. Ea ne apartine, SI RASPUNDEM pentru
modul cum o tratam. Caci o natiune,
ESTE MAI MULT DECIT O AGLOMERATIE PRODUCTIVA !
Ioan Rosca, 26 februarie
1994
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|