Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 69 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Geopolitica: Ion Coja. Recuperarea manuscriselor lui Wilhelm Filderman
    Scris la Wednesday, March 17 @ 08:24:27 CET de catre asymetria
    Distribuitor de afise Scrisori deschise către academicienii Eugen Simion si Ionel Haiduc
    Ion Coja ne trimite două scrisori deschise, adresate academicienilor Eugen Simion, critic literar, și Ionel Haiduc, chimist. Se face apel la calitatea de martor a primului și la calitatea de președinte al Academiei, al celui de al doilea, pentru a lămuri o situația unei intenții de donație, aceea formulată de avocatul și omul politic Wilhelm Filderman, privind manuscrisul Memoriilor sale, manuscris care nu a ajuns însă în România, fiind înstrăinat în condiții pe care, se pare că Eugen Simion le cunoaște.
    Dată fiind importanța acestui manuscris pentru istoria unei dramatice și tulburi perioade din istoria relațiilor dintre români și evrei în România, după 1939, Academia este solicitată să facă demersurile oficiale necesare pentru a recuperarea manuscrisului sau măcar pentru obținerea unei copii integrale, facilitatea pe care statul român a acordat-o, probabil fără nici o condiție de reciprocitate, statului Israel, unor institute de cercetare ale istoriei comunităților evreiești, acordând un acces nelimitat la documentele existente în arhivele din România.
    Asta în numele respectului reciproc dintre cele două comunități și mai ales în numele adevărului.
    Wilhelm Filderman (n. 14 noiembrie 1882, București — d. 1963, Paris) a fost un om politic și jurist român, conducător laic de seamă al obștii evreiești în perioada de la sfârșitul primului război mondial până la sfărșitul celui de al doilea război mondial. Filderman a fost președintele Federației Uniunii Comunităților din România (FUCE) și reprezentant al evreilor în parlamentul român. Filderman s-a născut la București ca fiul unui tipograf evreu bogat care avea numele de familie Fieldermann. în timpul liceului s-a împrietenit cu un elev pe nume Ion Antonescu. Filderman a absolvit facultatea de drept și, în anul 1910, la Universitatea din Paris Sorbona a primit doctoratul în drept (1909). în primul război mondial Filderman a luptat ca ofițer în armata română. A fost delegat la Conferința de Pace de la Paris din 1918, devenind apoi deputat în Parlamentul României. A intervenit în numele relațiilor de prietenie, pe lângă Ion Antonescu, pentru a obține ușurarea unor apăsări temporare suferite de membrii comunității, în condițiile războiului, mai ales privind deportările spre Transnistria. La 30 mai 1943 este deportat de către regimul antonescian în Transnistria, astfel că a putut cunoaște direct condițiile reale de existență ale evreilor din localitățile de destinație.
    În timpul regimului comunist, în anul 1948, a fugit (sau a fost lăsat) ca să se stabiliească în vestul Europei și a murit la Paris în anul 1963.
    A fost președinte al Uniunii Evreilor Români.
    (Informațiile cronologice sunt extrase din Wikipedia)




    Scrisoare deschisă adresată domnului academician EUGEN SIMION

    Stimate domnule academician Eugen Simion, De multă vreme aștept momentul potrivit ca să vă adresez rândurile de mai jos. Am sperat totuși să nu fie nevoie s-o fac. Acum sper că mă veți înțelege că nu am încotro…
    Sunt literalmente obligat să vă scriu și să vă solicit să interveniți cu autoritatea dumneavoastră morală și intelectuală, civică, pentru a repune adevărul în drepturile sale. Am sperat, timp de aproape 20 de ani, să nu fie nevoie să vă solicit intervenția. Din păcate, această intervenție se impune, în numele acelor valori pe care știu că le respectați și le practicați dintotdeauna, atât în viața particulară, cât și, mai ales, în viața publică.
    Este vorba de eroicii ani de după Decembrie 1989, când cu toții eram mai deschiși unii față de alții și mai ales față de imperativele interesului comunitar, național. Cât a putut fiecare, ne-am implicat în evenimente și activități a căror menire a fost mai ales serviciul public, efortul de a ameliora „starea națiunii”. Domnia voastră ați avut norocul să vă înzestreze bunul Dumnezeu cu calități intelectuale excepționale, pe care ați avut abnegația și tenacitatea de a le pune integral în valoare, și ați făcut lucruri cu totul și cu totul deosebite pentru „creșterea limbii românești și a Patriei cinstire”, pentru propășirea noastră spirituală, ca Neam, ca Țară…
    în acest cadru situez întâmplarea extraordinară prin care ați trecut la începutul anilor 1990, când l-ați cunoscut la Paris pe ultimul secretar particular al lui Wilhelm Filderman. Pentru cine nu știe, Wilhelm Filderman a fost președintele Federației Comunităților Evreiești din România în vremea guvernării mareșalului Ion Antonescu. Wilhelm Filderman s-a stins din viață în 1959. Dacă nu mă înșel, fostul secretar al lui Filderman a dorit el însuși să vă cunoască, v-a căutat ca să vă întâlnească în calitatea Dumneavoastră de membru al Academiei Române, la acea dată, dacă nu mă înșel, vicepreședinte al Academiei. Motivul pentru care v-a căutat era extrem de important, aș zice chiar fascinant: acel domn era legatarul testamentar al celebrului Filderman – apreciat de unii ca „evreul cel mai important din Europa”, și în această calitate păstra un document extrem de prețios: Jurnalul (sau Memoriile) lui Wilhelm Filderman, cu indicația expresă și categorică din partea autorului ca acel document să ajungă spre publicare în grija și proprietatea Academiei Române de îndată ce regimul comunist din România va fi abolit.
    Știu de la Dumneavoastră de această poveste. Mi-ați povestit cum v-ați întâlnit la Paris cu persoana în cauză, cum ați discutat condițiile în care să se facă prețiosul transfer, cum v-ați întors la București și ați informat colegii din conducerea Academiei Române despre acest caz excepțional, de maximă importanță pentru corecta re-scriere a istoriei României din perioada 1940-1944. Mai departe știu, tot din relatarea Dumneavoastră, că manuscrisul nu a mai ajuns la București, la destinatarul stabilit de autor: Academia Română, ci a fost ridicat „prin abuz” de persoane din structura statului Israel (agenți ai Mossadului?), de la locuința fostului secretar al lui Filderman. La scurt timp după acest rapt ilegal și nelegitim, bietul om a și murit…
    Nu am știut niciodată numele fostului secretar. Mi l-ați spus, dar nu l-am reținut. Ar merita înscris în cartea de istorie, la capitolul Evrei binefăcători ai Neamului Românesc! Am reținut însă detaliul – semn al destinului!, că soția respectivei persoane vă este rudă și v-a fost și colegă de facultate. Așa se explică, în parte, de ce Dumneavoastră și nu altul ați fost „ales” să fiți invitat la discuții ca reprezentant al Academiei Române.
    Cu ani în urmă, am cunoscut-o și eu în Țară pe amintita doamnă, o profesoară de mare ținută, la catedra de limba franceză.
    în discuția pe care am avut-o atunci cu Dumneavoastră am căzut amândoi de acord asupra importanței excepționale a documentului respectiv și asupra ilegalității și imoralității gestului penibil comis de autoritățile statului israelian… Abuzul inadmisibil al acestor autorități crește în timp, pe măsură ce timpul trece și prețiosul document nu este dat publicității. Personal mă tem ca acest document să nu fie supus unei operațiuni de „cosmetizare”, adică de falsificare, așa cum s-a mai întâmplat cu documente asemănătoare semnate de un Mihail Sebastian, un S. Jagendorf sau o Leone Blum…
    După știința mea, Dumneavoastră nu ați făcut nicio referință publică la această nefericită întâmplare. La prima vedere, unii ar putea să vă reproșeze că v-ați împăcat cu această situație și nu ați făcut nimic pentru recuperarea documentului. Nici Dumneavoastră și nici Academia Română! …Eu consider că ați procedat totuși corect, în măsura în care protestul dumneavoastră, în imediat, nu ar fi avut altă consecință practică decât punerea Dumneavoastră „la index”, compromiterea sau chiar anularea șanselor de a reuși în proiectele atât de importante despre care numai Dumneavoastră știați că vă așteaptau. V-a ajutat bunul Dumnezeu și ați reușit, în anii care au urmat, să demarați și să duceți până la capăt câteva inițiative și idei de mare consistență culturală și spirituală. Ar fi fost o mare pagubă pentru noi, românii, dacă aceste proiecte rămâneau la stadiul de intenții interesante… Ca atâtea alte proiecte românești.
    Am considerat că numai Dumneavoastră aveați voie și puteați decide cel mai bine momentul în care să interveniți public în problema „Testamentului” lui Filderman, sustras propriu zis din averea și patrimoniul Academiei Române. Și sunt convins că, așa cum vă cunosc, nu ați lăsat la voia întâmplării soarta acelui document și că, mai devreme sau mai târziu, ați fi săvârșit gestul potrivit pentru recuperarea prețiosului document la momentul pe care l-ați fi considerat cel mai potrivit. Din păcate sunt nevoit să intervin, fără voia mea, în desfășurarea evenimentelor și să vă cer să declanșați mai devreme intervenția Dumneavoastră lămuritoare pentru toată lumea.
    între timp, de-a lungul anilor, din câte cunosc eu, despre existența acestui manuscris, ajuns în arhiva și sub paza strașnică a Mossadului, au vorbit domnul Teșu Solomovici (într-un articol din „Ziua”) și răposatul Jean Ancel, într-o discuție cu domnul Gheorghe Buzatu. Nici Teșu Solomovici și nici Jean Ancel nu au avut permisiunea să studieze manuscrisul respectiv. Eu am pomenit în mai multe rânduri de existența acestui document, de câteva ori amintindu-vă și pe Dumneavoastră ca martor al existenței documentului. Nu știu dacă vi s-a cerut vreodată confirmarea spuselor mele…
    Sunt nevoit să vă cer eu, hic et nunc, această confirmare! Și iată de ce:
    în ziua de 24 februarie a.c. am fost convocat la Judecătoria sectorului 1, dosar 18066/299/2009, pentru a răspunde unor acuzații ce mi-au fost aduse de Federația Comunităților Evreiești din România (F.C.E.R.) și de Asociația Evreilor Români Victime ale Holocaustului (A.E.R.V.H.). Iar în zilele următoare trebuie să mă prezint la poliție și la Parchet pentru a răspunde altor reclamații, ale acelorași ONG-uri. Acuzațiile aduse de cele două instituții privesc o serie de texte în care eu am afirmat (1) că se exagerează numărul evreilor victime ale politicii mareșalului Ion Antonescu, și (2) că se impune o reconstituire corectă a faptelor și evenimentelor din acei ani, deoarece versiunea prezentată în textele oficiale, în manuale etc., este falsă, contrazisă de fapte binecunoscute. Am invocat în textele mele mărturia unor evrei dintre cei mai reprezentativi din anii aceia, printre care și Wilhelm Filderman, omul care a cunoscut cel mai bine adevărul despre situația evreilor din România. Textele mele deseori s-au referit și la manuscrisul rămas de la Filderman, care, în loc să ajungă la destinatar, la Academia Română, a fost literalmente furat și ascuns de autoritățile israelite, împiedicat să intre în circuitul de documente istorice. Am considerat întotdeauna că manevra inadmisibilă a statului Israel de a ascunde mărturia lui Wilhelm Filderman poate fi considerată o dovadă că versiunea oficială asupra guvernării mareșalului Ion Antonescu nu corespunde adevărului. O dovadă clară, irefutabilă a faptului că în România nu a fost vreodată genocid sau holocaust!
    Vă aduc astfel la cunoștință, domnule academician Eugen Simion, că în procesele care mi s-au intentat, eu, pentru a dovedi nevinovăția părinților noștri acuzați de cea mai josnică crimă, voi cere în mod oficial mărturia Dumneavoastră. Voi cere instanței să vă cheme la bară ca martor. Iar ceea ce eu am a vă cere va fi numai atât: să relatați împrejurările prin care manuscrisul adresat de Wilhelm Filderman spre publicare Academiei Române nu a mai ajuns la destinație, n-a mai intrat în patrimoniul Academiei Române.
    Sunt convins că nu-mi veți lua în nume de rău această respectuoasă solicitare, deși cunosc bine și am eu însumi oroare de disconfortul oricărui contact cu justiția, fie și în postura „minimă” de martor. Efectiv nu am însă încotro!…
    Dacă era după mine, probabil că aș fi amânat sine die să vă solicit intervenția aceasta.
    Pentru bunele relații cu Celălalt, câteodată aflarea adevărului mai poate fi amânată. Am fost dispus la această amânare, convins că plata Domnului pentru faptele noastre este mai importantă decât justiția omenească. Nu port nicio vină pentru lipsa de măsură a celor care mă cheamă în judecată. A lor este vina pentru „deranjul” pe care mărturia Dumneavoastră s-ar putea să-l provoace unor persoane cu care aveți, sunt convins, relațiile cele mai firești, de prietenie și aleasă colegialitate. Vă urez din tot sufletul ca trăinicia acestor relații să nu aibă nimic de suferit. Căci nimeni nu vă poate reproșa relatarea corectă în Justiție, sub jurămînt, a unei situații, a unor împrejurări pentru care nu aveți nicio vină că s-au produs în viața noastră! Cine ar putea să vă reproșeze ceva pentru mărturia pe care o veți depune, atâta vreme cât vreme de douăzeci de ani ați evitat s-o faceți, așteptând momentul când dezvăluirea Dumneavoastră ar fi avut efecte neplăcute minime?! Momentul, dacă este nepotrivit, l-au ales alții!
    Nu le va conveni adversarilor mei mărturia Dumneavoastră? Ar fi trebuit să aibă inteligența să priceapă că adevărul nu poate fi ascuns la nesfârșit. Și că în postura de susținător al neadevărului este recomandat „să nu faci valuri…” Dorința lor nesăbuită de a face caz public zgomotos mediatizat din ranchiunele și antipatiile lor personale este greu de înțeles. Dacă îi va costa acest exces, îi va costa în limitele adevărului și ale justiției. Sper că această consolare este valabilă și pentru niște profesioniști ai minciunii!…
    Regret că după atâția ani reiau în aceste condiții contactul cu Domnia Voastră. Dacă era după mine, alegeam alte auspicii.
    Cu sinceră prețuire și colegialitate, aceeași dintotdeauna,
    Ion Coja
    București, 15 martie 2010

    Scrisoare deschisă adresată domnului academician Ionel Haiduc,
    președintele Academiei Române

    Stimate Domnule Academician Ionel Haiduc, Subsemnatul Ion Coja sunt nevoit să vă aduc în mod public la cunoștință un fapt pe care în mod normal ar trebui să-l cunoașteți. Vă scriu deoarece se pare că Domnia Voastră nu știți totuși nimic despre ABUZUL grosolan și inadmisibil comis asupra patrimoniului Academiei Române de agenții statului Israel la începutul anilor 1990. în principiu este vorba de un document extrem de important pentru istoria Neamului românesc, un manuscris rămas de la Wilhelm Filderman, fostul lider al evreilor din România anilor 1930-1946. Manuscrisul respectiv conține memorii și însemnări zilnice ale celui care a fost, cu siguranță, cel mai important martor al suferințelor evreilor din România, calitate ce decurge din împrejurarea că în acei ani Wilhelm Filderman a fost vocea cea mai ascultată prin care evreii din România s-au pronunțat în apărarea drepturilor lor, în afirmarea lor ca entitate etnică expusă unor mari pericole. în mod deosebit, Wilhelm Filderman este singurul lider evreu care a cunoscut direct și nemijlocit, ca deportat, realitățile din Transnistria transformată de Ion Antonescu în spațiu concentraționar pentru un mare număr de evrei.
    Cunoașteți, desigur, faptul că teza producerii în Transnistria, sub administrație românească, a unui holocaust anti-evreiesc, este cea mai grea acuză adusă poporului român de-a lungul existenței sale. Cunoașteți, de asemenea, că un mare număr de istorici, publiciști, oameni politici sau simpli cetățeni, din România și de aiurea, inclusiv din Israel și Statele Unite ale Americii, resping acuzația de holocaust, de genocid, adusă guvernului Ion Antonescu și, implicit, românilor. Printre cei care au produs texte și argumente împotriva acestei acuzații de Holocaust se numără și Wilhelm Filderman. De aceea, putem fi siguri că prin conținutul lor Memoriile lui Wilhelm Filderman au darul să întărească aceste argumente. Iar împrejurarea că Filderman a lăsat prin dispoziție testamentară ca aceste Memorii să ajungă în proprietatea Academiei Române spre a fi publicate o putem considera ca semn că prin aceste Memorii autorul Wilhelm Filderman argumenta în plus și definitiv lipsa de temei a acuzațiilor privind genocidul din Transnistria.
    Din păcate, manuscrisul acestor Memorii a fost furat – acesta este termenul potrivit, de reprezentanți ai statului Israel, a fost furat de la legatarul testamentar al lui Wilhelm Filderman, cu câteva zile mai înainte ca acesta să încredințeze prețiosul document proprietarului de drept: Academia Română. Mai multe detalii despre această urîtă poveste vă poate oferi domnul academician Eugen Simion, care a fost în legătură cu deținătorul documentului. Vă atașez în acest sens scrisoarea pe care o adresez domnului Eugen Simion.
    Sunt convins, domnule Președinte al Academiei Române, că nu veți lăsa lucrurile să se eternizeze în starea inadmisibilă în care se află acum, că veți demara toate acțiunile care se află în putința Domniei Voastre de a le susține și promova pentru recuperarea documentului amintit. Mă pun la dispoziția Domniei Voastre cu o serie de sugestii și consilii în acest scop. Cu deosebită stimă și cu nădejdea că Dumnezeu vă va ajuta să vă faceți datoria în aceste împrejurări atât de dificile, al Dumneavoastră,
    Ion Coja
    București, 15 martie 2010
    Urmărește pe Twitter
    Chestionarul articolului:

    [ Rezultate | Chestionar ]

    Voturi 1


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.99 Seconds