Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 17 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Jurnal: Adrian Onicescu. Note biografice și epistole
    Scris la Wednesday, May 31 @ 01:02:31 CEST de catre asymetria
    Transversale Faruri, repere, maluri. Jurnalul unui navigator.
    Textul jurnalului lui Adrian Onicescu poate fi cetit în Asymetria la pagina urmatoare. Prima publicare se afla aici :


    Note biografice și epistole pentru o lectura peri-patetica a textului

    Faruri, repere, maluri.
    Jurnalul unui navigator

    De Adrian Onicescu

    Adrian Onicescu s-a nascut la 17 aprilie 1962. A navigat ca inginer radio-telegrafist in marina României. Tata, roman, Mama, evreica. Nu e o fisa de dosar ci radacina unei stari. Notele de gînduri și de ratacire ale lui Adrian Onicescu se afla la limita superioara a confesiunii. O depasesc pentru ca au fost zgariate cu ghiarele Pasarii Rock, aceea care l-a scos pe Sindbad Marinarul din Valea cu Pietre Pretioase, unde era sa piara. Un destin. Care se transforma sau e pe cale sa se transforme in literatura. Sa profitam de aceasta stare de tranzitie, insotindu-l pe autor in ratacirile sale, prin Labyrint, in cautarea fiintei sale, cu natura sa dubla, spre Centrul, Locus Solus, in care se va regasi. Bun venit, Adrian Onicescu, printre locuitorii Asymetriei.

    Pregatirea publicarii paginilor de Jurnal a fost insotita de un schimb de mel-uri (mesaje electronice) pe care le publicam in anexa pentru a pune accentele asupra conditiei inconfortabile sau confortabile de evreu roman, in completarea discutiilor care au insotit publicarea Jurnalului lui Mihail Sebastian.
    Recitind Jurnalul și scrisorile lui Adrian Onicescu din care am incercat sa aflu cum este resimtit antisemitismul de catre un roman evreu devenit evreu roman, mi-am pus citeva intrebari mai generale, dintre care cea mai urgenta mi se pare : Ce este semitismul? adica iudaitatea, ca stare și identitate culturala in aceste momente in care ea, intr-un stat, este pe cale sa fie redefinita.
    Fiindca mi se pare evident ca a apartine unei comunitati religioase raspindita prin lume nu inseamna acelasi lucru cu a apartine unei comunitati nationale, statale in care religia și limba sunt elemente de unitate și identitate anterioare Statului.
    Unde ele se definesc prin opozitie cu exteriorul coerent și nu cu un exterior dispersat. Unde dusmanul e in interior și in vecinatate.
    Unde conflictul are aspecte de batalie pentru spatiul vital, o redefinire a spatiului vital fiind poate necesara, de vreme ce multa vreme conceptele lui au fost manipulate de o ideologie agresiva care isi definea astfel limita identitatii. Nu m-ar interesa doar indeterminarile sale doctrinare ci și practicile de constructie urgenta a identitatii, cu toate aspectele inerent agresive. Emil Cioran face multe consideratii cvasi metafizice despre iudaitate ca și despre romanitate. "Schimbarea la fata a Romaniei"(1939), in ultima ei editie ne varietur (1990) aprobata de autor, este expurgata de citeva pasaje considerate inoportune sau, cum zice autorul lor, "pretentioase și stupide". Printre ele se afla unele privind opiniile lui Cioran despre poporul evreu. In ceea ce ne priveste, coonsideram generalitatile de tipul "romanul este", "evreul este" nu doar stupide ci și inoperante.
    Ceea ce nu inseamna ca nu trebuie sa ne confruntam cu ele, sa le citim și sa le comentam; atita vreme cit cu ele opereaza mintile celor mai multi dintre semenii nostri.
    La Paris, in 1971, o romanca maritata cu un francez, locuind in cartierul de bogatasi Passy, imi declara, in propriul ei apartament, ca toti romanii sunt hoti. Eram noi doi, sub pian–un caine obez.
    Am intrebat-o pe ce se bazeaza? – cum ar fi spus Marin Preda.
    – In 1938; a zis, la Consulatul Romaniei mi s-a furat poseta.
    –De unde stiti ca hotul nu era francez, unul venit sa obtina o viza de intrare, l-ati prins pe romanul cel hot? Nu, mi-am zis doamna.
    –In cazul acesta, fiindca suntem aici doi romani, inseamna ca mi-ati furat ceva iar eu va fur in chiar acest moment, daca toti romanii sunt hoti.
    – A nu, nu asta vroiam sa spun, m-a asigurat logica Doamna. Ii intreb pe toti eventualii nostri cititori : se simt ei antisemiti? se simt ei anti-goi? sunt anti-maghiari, anti-rusi? sunt aceste cuvinte și aceste pesudo-defintii suficient de limpezi pentru a se aplica popoarelor ca entitati concrete?
    Ne punem oare defini altfel decit prin opozitie?
    In Biblie este scris ca circumcizia este un legamint intre Dumnezeu și neamul lui Avraam.(Facerea,17/§13) Iar acest legamint se aplica acelora care s-au nascut in casa lui Avraam sau "au fost cumparati cu bani de la alt neam". Inseamna oare ca fliiatia materna nu este singura cale de integrare in comunitatea iudaica? Circumcizia fiind legamintul identitar, se afla oare și la baza inrudirii intre evrei și arabi? Daca este asa, conflictul privind Palestina este altceva decit un razboi civil? Intrebarile mele, simple deductii logice, usor provocatoare, se adreseaza unor rabini, altor intelepti interpreti sau acelora care cunosc ideologia care sta la baza statului Israel. Ea este, ca orice text fondator, un mit. De ce ar fi acesta superior și indiscutabil in raport cu orice alt mit fondator?
    Am citit texte extrem de critice privind miturile fondatoare ale principatelor romane. Demitizarea este la moda la Bucuresti. Nu avem nimic impotriva unei priviri critice, cu atit mai mult cu cit mituriile imperiale "dacice" ca și cele privind descalecatul au stat la baza ideologiei national-comuniste, recuperate din secolul al XIX-lea. Invitat prin 1977, cind Mircea Eliade implinea 70 de ani, in casa lui Paul Barbaneagra, la Paris, al avut onoarea sa-i vad impreuna pe cei doi mari romani, Cioran și Eliade. Monica Lovinescu m-a prezentat amindurora. Notez anecdotic ca in salonul plin de invitati, cei doi se aflau pe axa diagonala lunga, la extreme. Unul, Eliade , purta o vesta de catifea rosie, celalalt, Cioran, una de catifea verde. I-am pus lui Cioran, cu stringere de inima, intrebarea care imi statea pe limba : V-ati dat seama ca multe din frazele cartii dvs. ”Schimbarea la fata a României”, ar putea fi propuse acum ca lozinci ale regimului national-comunist de la Bucuresti? Provocam, ca de obicei, un raspuns pe care nu-l doream neaparat negativ și chinuit, nici de lepadare de sine. Nu era Cioran responsabil de utilizarea posibila a gindului sau de catre ideologi imbecili sau subtili. Dar cartea aceasta merita, tocmai fiindca este excesiva, sa incite la discutie. In domeniul acesta, care este al vijeliei, al actiunii, nuantele vin doar apoi.
    Ultima intrebare este : stergerea acestor mituri din memoria colectiva este posibila? aparitia lor nu era o reala necesitate identitara? putem sa functionam ca cetateni ai unui stat, ca un grup fara alta identitate decit cea a unui numar de serie pe un buletin? statele și puterile care controleaza azi lumea nu sunt ele generatoare de discursuri identitare, mitice de o forta fara precedent, cu atit mai mult cu cit insotesc actiuni economice și politice de expansiune. De ce, deci, mitologia identitara este arma legala pentru dulai și arma interzisa pentru catei? Cum, prin ce, in cit timp, prin ce metode și cu ce precautii se poate destructura o mitologie identitara atit de veche, cu ce poate fi inlocuita? Este oare inteligent sa fie lasata pe mina unor iresponsabili și poltroni care o vor manipula doar pentru a-si colora discursurile politice? Ma gindesc desigur la C. V. Tudor sau la altii ca el care isi asteapta rondul, rindul, care asteapta ocazia. Iar ocazia va veni indata ce sentimentele de insecuritate, produse de crizele identitare de sursa multipla, se vor constientiza in aceasta epoca a masificarii și globalizarii, sau, cu un cuvint valiza la moda prin revistele americane, in aceasta epoca aglocalizarii, in care intram cu mare viteza și cu multa inconstienta. D.C.

    Stimate domn Dan Culcer,

    Nici nu va inchipuiți ce fericire am trait cand prin e-mailul dumneavoastra am inteles ca materialul trimis a reusit sa va suscite interesul.

    Nu am publicat absolut nimic pana acum, sunt un soi de scriitor frustrat și nemulțumit – pe buna dreptate de ceea ce scriu.

    Cand m-am convins ca nu reusesc sa ma ridic la un — considerat — minim nivel al decenței exprimarii literare, am decis sa ma rezum la un studiu personal, sa-mi clarific propriile trairi, sa-mi deslusesc, pentru mine mai mult, dubiile, mirarile, entuziasmele și sa le contabilizez astfel incat la o analiza ulterioara sa pot descoperi firul ce denunța Ordinea Superioara a lumii exprimata printr-un reflex al ei la scara individuala.

    Este motivul pentru care imi notez datele și orele la care prin inspirație sau revelatie chiar, imi este dat sa capat raspunsuri ori nelinisti noi referitor la miracolul pe care fiecare dintre noi il traim fara incetare in starile noastre de veghe și in vis deopotriva. Jurnalul e modul prin care-mi salvez trairile de Neantul cu care ne amenința nu Eternitatea ci omeneasca noastra uitare. Nu viața de apoi ci aceea de maine.

    Nu am scris nimic in afara de acest jurnal care de fapt e un fel de materie prima ne-prelucrata, ne finisata tocmai pentru ca era destinat unei folosințe personale. Ceea ce v-am trimis nici macar nu a fost citit a doua oara, este exact ceea ce a lasat in urma euforia inspiratiei. Fara nici o corectare – spre rusinea mea, și fara nici o speranța ca ar putea prezenta vreun interes literar special. Am scris doar pentru a ma descoperi pe mine, dar daca descoperirile acestor cautari vor reusi sa dea un reper, sa consoleze ori sa usureze suferința fie și unei singure ființe in deriva, ma voi declara satisfacut, razbunat.

    Nu am incercat din teama sa public nimic. Nu am scris nimic semnificativ in afara de eseuri, note contabilizate sub forma de jurnal pentru simplul motiv canu stiu inca sa scriu. Inca textul ma controleaza pe mine și eu nu-l pot inca transforma intr-un instrument de studiu decat cand totul a fost deja spus intr-o forma atat de definitiva și alunecatoare incat orice as schimba ar rasturna intregul ințeles.

    Nu am exercitiul necesar pentru a scrie altfel decat sub efectul inspiratiei și mai ales nu eu mi-am ales subiectul ci subiectul m-a ales pe mine prin efectul inspiratiei. Norocul e ca ma intereseaza aproape orice astfel ca nu prea ma refuz inspiratiilor mele. Evident a fost o gluma, am capatat convingerea ca fiecaruia I se reveleaza raspunsul pe care -constient sau nu -il cauta. Nu exista nici o sansa sa mi se reveleze secretul vreunei combinații insolite și edificatoare in raport cu adevarul ultim al lumii in domeniul chimiei ori fizicii nucleare de pilda.

    Nu mi-am propus sa scriu nimic in afara propriilor mele inspiratii, revelații autonome.

    Din aceasta cauza nu mi-am identificat un stil in afara de stilul " liber " care mi se potriveste de minune in lipsa unuia anume, determinat de unor cautari pe o directie prestabilita.

    In absența necesitații de a ma concentra pe dimensiunea libertaților și constrangerilor unui stil anume impus de finalitatea publicarii, jurnalul imi ofera foarte multa libertate dar in egala masura ma impiedica sa ma " adun ".

    V-as fi foarte recunoscator daca m-ati putea indruma in acest sens

    Referitor la Curiculum Vitae cerut :

    M-am nascut la 17 aprilie 1962. Dupa patru ani de la nasterea mea parinții au divorțat ceea ce m-a marcat dureros pentru tot restul vieții. Am trait sub egoul tiranic al unei mame care nu m-a alaptat doar pentru ca sa nu-si deformeze sanii și care se defula aplicandu-mi corecții corporale severe in regim aproape zilnic spre disperarea vecinilor care terorizați de urletele mele insistente amenințau cu reclamații la Comisia Tutelara.

    La 12 ani, o hepatita a impus intreruperea temporara a fluxului educațional transmis prin amintitul sistem de curele. Am avut Revelatia paradisului tangibil prin simpla absența temporara a Infernului. Providențiala maladie ! Raul e deci relativ, nu-i asa ? – Avea sa fie și momentul ultim cand realizam o sațietate deplina in urma banalului consum zilnic de alimente.

    Sedus de curtea asidua a tatalui, un inginer dependent de alcool și frustrat de constrangerile unei consistente pensii alimentare m-am napustit sa locuiesc la Targoviste impreuna cu tata și proaspata lui consoarta. Dar fatalitate ! Au inceput sa dispara lucruri din casa. și disparițiile nu au incetat decat prin expedierea mea la un internat la varsta de 13 ani –. Soția tatalui in calitate de autoare a nevinovatei puneri in scena a exultat de o crestineasca eliberare. Pana la plecarea in armata am primit din partea generosului meu parinte un total de doua uniforme scolare complete peste cinci perechi de sosete sintetice, am avut pantofii cu grija innoiți ori de cate ori gaurile din talpa amenințau integritatea ciorapilor și cumulata suma de 10 lei bani de buzunar cu care pe acele vremi de prosperitate se puteau lesne cumpara zece oranjade. Mai precis daca voiam imi puteam cumpara aproape doua oranjade in fiecare an.

    Toata aceasta abundența m-a coplesit intre varsta de 13 ani și cea de 18 cand am plecat in armata.

    Intre timp am reusit sa termin și sectia Umanista a liceului Ienachița Vacarescu din Targosviste. Filologia nu pentru ca as fi excelat – doamne iarta-ma – in stapanirea limbii romane ci mai curand ca o exorcizare a demonilor ce ma bantuiau in legatura cu . tabla inmulțirii.

    Dupa armata am absolvit cursurile Scolii de Ofițeri Radiotelegrafisti de la Constanța și am inceput sa navig pe nave de pescuit și marfuri generale romanesti iar din 1992 pe nave straine.

    Datorita ascendenței evreiesti a mamei am obtinut cetațenia israeliana in 1994 reusind performanța de a deveni subit pentru prieteni ori cunostințe, evreu, ba chiar jidan in Romania și doar roman in Israel. Ori invers, am incetat sa mai fiu roman in romania și evreu in Israel. Astfel am devenit LIBER.

    Vorbesc scriu și citesc fluent engleza, franceza, spaniola, ebraica, citesc in italiana și portugheza și cunosc la nivelul necesitaților unei schiopatande conversatii greaca, rusa și germana.

    Si ca o incununare a tuturor pacatelor omenesti, sunt casatorit cu aceeasi femeie, Onicescu Gina, profesoara de limba franceza, tocmai din 1986, data ultima dealtfel cand am simțit cu delicii de proprietar furnicarea intima, prin causul palmelor a unui salariu. Motiv pentru care astazi sunt un om liber și din perspectiva financiara.

    In prezent studiez Navigația la Institul Naval din Akko – Israel, o meserie pe care nu cred ca o voi mai profesa insa. La varsta de aproape 39 de ani, simt ca a venit timpul unei mai sedentare rumegari a trecutului.

    In masura in care veti fi interesat, va voi trimite și alte pasaje din Jurnal.



    Inutil sa va mai spun ca ma simt onorat de atenția dumneavoastra și mor de nerabdare sa vad publicate pasajele despre care mi-ati vorbit, publicare la care nu visam nici in vecii vecilor, Amen !

    Cu mulțumiri,

    Al dumneavoastra,

    Slavic Adrian Onicescu

    Raspunsul lui Dan Culcer

    Domnule Adrian Onicescu

    Am fost emotionat de bucuria pe care am putut sa va o aduc. Dar publicarea nu inseamna decit inceputul unui drum pentru dumneata. Ma bucur sa ma aflu la inceput de drum impreuna cu dta. Voi selecta citeva fragmente ; poate pe sarite, incercind sa la fac sa recistige unitatea relatarii. Intrucit fac singur revista și lucrez in acelasi timp, voi avea nevoie de doua-trei saptamani cred pentru a pregati un set de texte, printre care și al dumitale.

    Te rog insa sa nu uiti ca aceasta publicare are o " conditie ", aceea de a continua impreuna cu Asymetria care asteapta de la dta și altceva. Fireste fragmentele din Jurnal promise dar un text special redactat, pentru noi.

    Voi folosi textul trimis ca cv doar in parte, marturisirile dtale fiind prea personale acum pentru a fi facute publice, publicarea lor integrala perturbind receptarea literara a textului ce voi propune.

    Cv-ul trebuie putin completat. Nu am inteles unde locuiesti acum, nici daca sotia e și ea in Israel, nu mi-ai comunicat locul exact al nasterii dtale. As dori sa faci efortul de a-mi povesti pentru inceput, cu caracter strict personal, modul in care s-a petrecut pentru dta și pentru cei din jur " transferul " de personalitate etnica.

    S-ar putea ca marturia dtale sa ma faca sa intele mai bine ce se intimpla in aceasta parte a Europei. Din spusele unora evreii ajunsi in Israel se regrupeaza pe origini, adica evrei unguri, rusi, etc ; Asa este ? Nu stiu dac ai citit Jurnalul lui Mihail Sebastian, editat la editura Humanitas de la Bucuresti. Sau cele doua carti ale lui despre " iudaitate " De 2000 de ani și Cum am devenit huligan, amindoua publicate prin anii 30. In vreme din urma in Romania se vorbeste și se scrie destul de mult pe aceasta tema, unii acuzindu-i global pe romani ca ar fi și ar fi fost niste antisemiti notorii. Altii atacind drept antisemiti citva dintre marii oameni de cultura, printre care Mircea Eliade. E adevarat ca Eliade a fost scurta vreme intr-o relatie strinsa cu miscarea legionara, pe care o credea capabila sa realizeze o " revolutie morala crestina ", alta decit revolutia atee rusa, comunista. Dar nu am cunostiinta de texte antisemite semnate de el.

    Pentru mine, ca roman, de origine din Maramures prin Tata și banatean prin Mama, afirmatiile prea generale pe aceste teme sunt prostii. Lucrurile sunt mai complicate și fara a se gandi istoric, cadem intr-un felul de metafizica a rasismului, care mi se pare falsa și inoperanta ca intelegere a pricinilor și efectelor xenofobiei in timp. Eu sunt trilingv : roman, maghiar, francez. Am trait in Ardeal. Am tradus din ungureste. A propos, daca tot vorbesti atitea limbi de ce nu ai incerca sa traduci și dta texte scurte pentru Asymetria.

    O ultima fraza : la Targoviste au trait și scris citiva scriitori despre care am scris cind traiam la Tirgu Mures pentru revista "Vatra". Am botezata gruparea lor "Scoala de la Targoviste", numele s-a lipit de ei. Scriitorii de care vorbesc sunt Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olareanu, Tudor Topa. Imi permit sa vi-i recomand, sunt foarte diferiti dar toti au ceva comun, scriu o limba romana frumoasa și precisa. Sper sa-ti placa macar unul dintre ei.

    Sarbatori fericite, ale noastre și ale voastre și ale lor,

    Dan Culcer

    Raspunsul lui Adrian Onicescu

    Stimate domn Dan Culcer

    Completez fisa personala menționand ca m-am nascut la Campulung-Muscel, dar la puțina vreme de la nasterea mea parinții s-au mutat la Galați, orasul natal al mamei.

    In prezent sunt in Israel din luna martie 2000 dar inca nu m-am decis pentru cata vreme. Locuiesc in Kibuțul Beit Haemek, nefiind membru al acestuia. Am inchiriat doar o garsoniera aici. Dupa cum v-am spus studiez la Institutul Naval din Acco, dar cel mai probabil nu voi mai profesa meseria de ofițer de punte pentru care ma pregatesc acum pentru ca e prea tehnica. Meseria mea de ofitrer radiotelegrafist nu mai este cautata decat pe navele de pasageri datorita introducerii sistemului de comunicație prin satelit. Pana acum aceasta meserie mi-a oferit in primul rand un program extrem de lejer, o ora sau doua de lucru efectiv zilnic, in rest mi-a facilitat posibilitatea de a citi 12 ore pe zi din 1983 și pana anul acesta, de a intra in contact cu diferite culturi, de a cunoaste, evalua și a ma descoperi pe mine insumi in raport cu diversitatea culturala, etnica a acestei lumi.

    Probabil ca ma voi intoarce in Romania, soția și sora ei abia mai fac fața unui program extrem de incarcat, scoala dimineața și afacerea dupa ore, aprovizionare duminica, fara o clipa de ragaz.

    Soția mea este in Romania, in Galați, unde preda limba franceza la Scoala Generala nr. 18 și se ocupa de o afacere pe care o avem impreuna cu sora ei geamana și soțul acesteia.

    Referitor la Grupul de la Targoviste, am citit cu ani in urma o singura carte a lui Mircea Horia Simionescu — "Oglinda" — daca imi aduc bine aminte.

    Colaborarea cu revista dumneavoastra e o reala placere pentru mine. Sunt interesat și de traducerile despre care mi-ati vorbit la fel ca și de alte materiale pe care le voi pregati cu cea mai mare placere, texte " comandate " ori altceva de acest gen. Astept in continuare sa-mi spuneți despre ce e vorba. Pana atunci incerc sa raspund intrebarilor pe care mi le-ați pus.

    Referitor la CV-ul trimis, evident ca dumneavoastra puteți alege ceea ce considerați potrivit.

    Pentru ca sa ințelegeti complicata situație, m-am simțit dator sa detaliez puțin. In ultima instanța fiecare om este produsul biografiei sale cel puțin a acelei parți a acesteia care precede momentul definitivarii formarii bazei individualitații sale. Totul se leaga de aceasta biografie. Tot ceea ce exista este un efect al unor condiții generatoare. Sunt un pasionat de religii fara sa ma declar partizan devotat al uneia anume, fara sa resping vreuna. Tot ceea ce exista este efectul acțiunii Divine.

    - Ma pot reculege intr-un templu budist, maoist (nred.taoist), moschee, sinagoga ori biserica fiind convins de unitatea primordiala-divina, care a generat aceasta diversitate prin legi fizice, intr-un mod cat mai cuprinzator fara sa elimin, fara sa prejudiciez. Cred in constituția universala a celor 10 porunci, care se gasesc in toate curentele religioase.

    Am fost totusi surprins sa nu gasesc in Coran nici o interdicție explicita a uciderii, A crimei. E dealtfel singura religie in care crima nu e in mod absolut interzisa. Asta nu ma impiedica sa-i apreciez insa celelalte valori morale.

    Ma aflu intr-o perioada in care incerc cu toata dragostea ființei mele sa-mi asum cat mai mult din cultura și religia iudaica, pastrandu-mi libertatea suprema de a nu nega nimic și de a incerca sa inglobez cat mai mult.

    Pana acum factorul familial nu m-a ajutat mult.

    Mama mea e o evreica antisemita. Exista in mod paradoxal aceasta categorie zamislita din refulari și dorințe de integrare sociala a anumitor evrei. Mai tarziu, un evreu, fost coleg de-al ei de serviciu imi spunea hatru, ca la intreprindere. ea era singura care nu stia ca e evreica !!! Tot timpul mama imi amintea sa nu cumva sa suflu cuiva o vorba despre rudele din Israel. Noi suntem romani imi picura ea in constiința Eu sunt botezata,- imi spunea, crestinata, deci purificata astfel de efectele rusinoaselor trasaturi evreiesti. Ura chiar evreii, dupa cum spunea ea adeseori. Asta n-o impiedica sa primeasca cu incantare pachetele cu alimente trimise constant de rusinoasele rubedenii de departe. Eu am crescut și trait dintotdeauna ca un " bun roman "

    " Fii ma roman verde, nu jidan ca ma-ta " ma povațuia tata cu sfanta incrancenare bahica. Astfel ca in calitate de evrei apareau constiinței mele doar bunicii, și uneori și din motive intim legate de divorț — mama. Indepartarea de periculoasele surse iudaice s-a accentuat inca și mai mult dupa stabilirea-fuga la Targoviste la varsta de 12 ani.

    Tot ceea ce simțeam era o profunda emoție fața de imaginea ruinelor Curtii Domnesti, dragoste pentru Eminescu ale carui Scrisori le stiam pe de rost și mandrie pentru toate realizarile istorice ale romanilor. Evreii erau personaje obscure și indepartate. Un ciudat sentiment simțeam aproape nedeslusit, o caldura mai mult- pentru profesorul meu de Filozofie, domnul Eugen Fruchter despre care auzisem ca ar fi evreu motiv pentru care in percepția mea el figura in ciuda straniului sentiment la o distanța sensibila de imaginea reperelor mele exclusiviste, " pur romanesti ".

    Am fost mulți ani un roman absolut, pana intr-o zi cand aflandu-ma cu vaporul in Iordania, la Aqaba, spre asfințit am zarit palpaind in departare o mare de lumini. Un peisaj de-a dreptul mirific. Rețin ca am intrebat un localnic : Ce e acolo ? " Israelul " mi-a raspuns ! In secunda aceea am simțit ca o lume intreaga se scufunda sub mine și una noua ma renaste. Nimic din imediatul trairilor mele sufletesti nu prefigura o asemenea fulgeratoare revelație.

    In momentul acela, am simțit ca sunt evreu ! Tot ceea ce simtisem pana atunci s-a cristalizat subit intr-o constiința a evreitații mele. și nimic din ceea ce aveam sa simt de aici inainte nu avea sa mai fie la fel. Am inceput sa-mi evaluez toate cunostințele despre Evrei, iudaism, antisemitism și sa mi le reasez sufleteste in raport cu noua mea identitate. Am inceput sa adun date de peste tot. Simțeam ca trebuie sa ințeleg de ce evreii sunt urați peste tot. Am incercat sa fiu cat mai obiectiv cu putința. Am sfarsit prin a ma indragosti și mai mult de mileniile de existența culturala și etnica evreiasca. Am descoperit ca evreii se afla prin reprezentanții lor in aproape orice domeniu din spiritualitatea umana. Ca evreii s-au manifestat de-a lungul timpului ca oameni de cultura, de afaceri și filantropi. Ca nu exista nimic in afara subconstientului care sa justifice antisemitismul.

    Peste alti cațiva ani aveam sa ajung cu o alta nava in Israel. chiar la Eilat, adica printr-o stranie lovitura a sortii

    exact in locul spre care priveam cutremurat și marcat pentru toata viața.

    Vorbeam cu oamenii pe strada avand un straniu sentiment ca avem multe in comun. Astfel am aflat pentru prima oara ca in iudaism la fel ca și din perspectiva sociala un evreu este acea persoana nascuta dintr-o mama evreica.

    Eram deci evreu ! Nu numai prin entuziasmele mele dar și in virtutea unor realitați. " tehnice "

    Dar aveau sa mai treaca alti cativa ani pana ce prin stranii jocuri ale destinului aveam sa " URC " in Israel.

    Sa URC pentru ca doar un GOY (necredincios, ne-iudaic) poate emigra in Israel in anumite condiții. Un evreu face ALIYA, adica " urca ", radacina semantica (LA) ALOT insemnand a urca, exprima ideea de ascensiune in complexitatea ei.

    Dar din nou, paradoxal, in Israel, dupa ce aveam sa invaț limba cu o fervoare extrema, dupa ce voi fi trait extazul spiritual in fața unei atat de complexe și funcționale culturi, aveam sa ințeleg ca nu am incetat totusi sa fiu roman.

    In sufletul meu romanismul și evreitatea au fuzionat admirabil, m-au imbogațit, m-au motivat.

    Abia cand am realizat o mai profunda asimilare a culturii ebraice am realizat ca nimic in mine nu a murit pentru a ceda spațiul altei configurații culturale. Eu sunt un evreu roman in ordinea strict alfabetica a inițialelor.

    Aici dealtfel evreii romani sunt percepuți ca fiind romani, la fel cum cei rusi sunt simplu, rusi ori maghiarii sunt maghiari. Cei nascuți aici sunt " Sabri " categorie al carei nume desemneaza fructul dulce al cactusului care se protejeaza, se apara prin spini.

    Este locul unde se petrece unul dintre cele mai interesante fenomene sociale de absorbție fara disoluție a identitații culturale.

    In mod natural, evreii romani, simt nevoia sa comunice intre ei prin cele doua instrumente : limba și cultura, prin care ei se deosebesc de cei nascuți aici. Copiii lor insa, chiar stapanind in grade variabile limba romana, vor deveni israelieni prin traire și cultura, prin comunitatea de valori, prin ceea ce resping și accepta din diferite motive dar intr-un mod aproape identic.

    Romanii au aici o poziție buna in inevitabila ierarhie sociala, la fel ca al polonezilor și maghiarilor, dar mai buna in mod evident decat a rusilor, etiopienilor sau marocanilor. Rusii prin numar, recenta ALIYA masiva, prin problemele lor de adaptare ce rezulta din interrelaționarea lor aproape exclusiva, cel puțin in faza inițiala au trezit resentimentele multor categorii sociale. Ei sunt naționalisti fervenți, susținatori ai cauzelor ruse, ai politicii ruse poate ca raspuns la opoziția surda fața de ei a celorlalți. E un efect secundar al imposibilitații de a armoniza intr-un timp scurt, un numar atat de mare, peste un milion de nou veniți – cu restul de doar cinci milioane dintre care doar patru milioane sunt ne-arabi israelieni. Spuneam ca romanii se bucura de o poziție sociala buna in ciuda faimei lor de. hoți ori " furaciosi " pe care si-au susținut-o faptic cu consecvența de mai multe bune zeci de ani.

    Am citit cu mare interes ambele carti ale lui Mihail Sebastian. Nicolae Manolescu le considera ca fiind este cel mai bun jurnal din istoria literaturii romane.

    Referitor la presupusa atitudine antisemita a lui Eliade, nu am descoperit-o in nici una din scrierile lui, dar nici nu am citit vreuna dupa momentul relativ recent in care s-a produs in mine Ultimului Mare Cataclism Spiritual care a scos la iveala din strafunduri inconstiente o alta dimensiune, nestiuta a identitații mele in aspectul ei evreiesc.

    Antisemitismul este un sentiment mai mult decat o un concept articulat. Este o expresie subiectiva, involuntara a unor complexe și delicate mecanisme psihice de manifestare a sinelui.

    Antisemitismul e un produs al subconstientului care realizeaza identificarea etnica prin NEGAțIE. In virtutea diferențelor, și nu a afinitaților intre categoriile etnice percepute.

    E un mod nesanatos de manifestare a restrictiva a personalitații. Unul in care Eul se percepe pe sine in mod selectiv, prin izolare mai curand decat prin inglobare ori comuniune. Ne nastem rasisti, ori in cel mai fericit caz devenim rasisti in perioada timpuriei copilarii, atunci cand se definesc tendințele structurarii ulterioare a personalitații. Odata cu instrumentul de comunicare, cu limba, dobandim și valorizarea etnica pozitiva prin excelența subiectiva, și agresiv, protectoare.

    Nu conteaza aici daca antisemitismul in speța și rasismul in general sunt justificate. Important e ca toți avem tendința instinctiva de a plasa la periferia zonei noastre afective tot ce e diferit, deci practic imposibil de patruns cognitiv in pana in profunzimi și aproape de noi, de suflet, de intimitatea ființei noastre tot ceea ce este asemanator

    Antisemitismul e periculos tocmai pentru ca e o reacție NATURALA in fața a ceea ce e diferit. El nu are nevoie sa fie justificat pentru a fi trait cu fervoare. Ca orice forma de ura, el exista ca sentiment in noi și abia apoi obedientul instrument al rațiunii ne furnizeaza incropiri logice justificative. Daca adaugam circumstanțele istorico religioase acestor procese sufletesti, incapațanarea vitala a neamului evreiesc in aspectele ei conservator culturale și ermetice, nu mai avem nevoie de intemeieri suplimentare ale antisemitismului pentru ca simpla apartenența etnica evreiasca sa devina o crima.

    Fiecare individ tinde in mod natural sa cucereasca poziții sociale prin ascensiune, intotdeauna in detrimentul altor indivizi. Suntem nu doar destepți. cat " mai destepți decat alții " Totul e relativ. Toți suntem in cautarea unui punct de sprijin. Evreii s-au distins de populațiile in mijlocul carora au trait prin cultura, religie și trasaturi fizice distincte, caracteristice.

    Tot ceea ce e diferit din perspectiva sociala e perceput astfel in virtutea unei. distanțari afective. El provoaca mecanismele respingerii mai mult decat pe cele ale absorbției — care exista in orice sistem indiferit de natura lui dar mai evident in colectivitațile umane. Aceste mecanisme nu pot fi anulate decat prin reacții de disimulare cameleonica, de predare prin delivrarea spre a fi absorbit ori de absorbție prin pierdirea identitații. E ca și cum un rechin se transforma in macrou prin simpla devorare a unui macrou in mijlocul unui card de macrou incepand din acel moment sa se manifeste ca un macrou și simțind ca nu e nici mai mult nici mai puțin decat un macrou.

    Evreii nu s-au lasat digerați și nici nu au incercat sa dispara din peisajul social. Constiința etnica, religioasa dar mai ales solidaritatea fireasca a individului in pericol au contribuit la aceasta supraviețuire.

    Pana la momentul plecarii in Israel am pastrat legea omertei. Nici macar soția ori rudele ei nu ma considerau evreu.

    Cu atat mai puțin prietenii sau cunostințele.

    Unii ma invidiau in ascuns pentru relativa prosperitate materiala ca rezultanta a profesiei mele de navigator.

    Acestia au fost primii care m-au declarat " jidan " in momentul in care au aflat ca plec in Israel, și mai ales despre calitatea in care plecam.

    Cei mai mulți insa nu si-au modificat atitudinea.

    Antisemitismul ca reacție de delimitare, ori de de refulare individuala sau sociala exista și trebuie constientizat. Eu insumi, in ciuda faptului ca sunt un democrat in toate concepțiile mele, imi reprosez faptul nu de a gandi, dar acela de a ma surprinde simțand o ciudata distanța și superioritate fața de o persoana de culoare, paradoxal, indiferent de valoarea morala, ori intelectuala a acesteia. Discriminarea e in noi ! Daca vom fi constienți de ea o vom impiedica sa ucida.

    N-am sa vorbesc asadar despre antisemitism in raport cu poporul roman și nici cu personalitațile pe care acesta le-a creat. Antisemitismul ca expresie a rasismului este parte din modul de a simți al ființei umane, la fel și in mod paradoxal undeva in proximitatea aceleia a toleranței. Nu trebuie decat sa fim constienți de ea dincolo de duala segregație morala intre categoriile bine și rau rau.



    Sper ca veti putea selecta de aici ceea ce considerati ca merita.

    Dupa cum vedeți nu reusesc sa fac economie dematerial lexical ceea ce dovedeste probabil o insuficienta stapanirie a tehnicii scrisului. Taiați asadar in carne vie. Eliminați orice credeți ca e superfluu ori nepotrivit.

    Am scris acest text special pentru dumneavoastra dar ma tem ca e prea lung, cel puțin pentru exigențele stilului publicistic și limitarile spațiului.

    Mulțumesc pentru urari, sarbatorile mele au fost cu adevarat fericite.

    Am incheiat cu bine Ramadanul cel musulman, abia s-a terminat Hanucka evreiasca și Craciunul abia incepe pentru mine.

    Multa sanatate,
    Onicescu Adrian Slavic

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 23

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.52 Seconds