|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 20 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Fulgurații: Aurelia Satcau: Caruta si calul lunecind mut printre megaliti de beton si sticla Scris la Sunday, May 28 @ 00:01:56 CEST de catre asymetria |
Aurelia Satcau scrie "Cineva
spunea de curind urmatoarele: monstruosul adevar care se poate afirma despre
societatea umana curenta este acela ca indivizii in formare astazi sînt mai
degraba oi in turma, decit oameni. Asa sa fie? Nu stim, iar daca o vaga banuiala incepe sa se formeze, cum ca
liberul arbitru si vointa personala ar fi de mult apuse in sfera decizionala a
vietilor noastre, ei bine, se gasesc destule argumente digitalizate,
ultra-sofisticate tehno-logic, imagologii coplesitoare si morbide pentru
satisfacerea nevoilor noastre megalomaniace pavlovian induse, pentru a ne simti
in control, suverani, bintuind nemuritori intortocheatele interstitii virtuale
ale unei mass-medii care a reusit sa ne convinga – puteti sa credeti? – ca muntele
din reclama e ‘mai munte’ decit cel real, iar aventura imaginara in virtual,
este chiar mai comfortabila.
Dar sa ne radicalizam, inca, si mai mult: ginditi-va, pentru o clipa, la imaginea urmatoare: o tara in care conditia rural-agrara este predominanta, in care caruta si calul mai trec, inca, alene printre muzee cochete, tacute si sumbre, a caror misie secreta ramine aceea de a gazdui cu success mondene serate de alcov (oficiate de 'omul de cultura' cu miscari lacom-serafice din degete onctuoase si larvar-filozoafe, si pentru care ambarcatiunea mizera trasa de bidiviul costeliv trecind prin fata geamurilor sale somnolind, acum, in arsita unei amiezi de vara, este un spectacol, oh, poetic, pricina pentru care maestrul culturolog se retrage acum cu miscari lenese din fata ‘istoriei vii’ – inedit moment, oh, yes!, Bucurestiul de altadata, dar si prezentul, totul, TOTUL e aici, acum, cit sînt de privilegiat, cînta el pe nas imnul strainului de lume; maestrul isi aminteste desigur si ca trebuie incepute pregatirile pentru serata de care v-am pomenit mai înainte – smochinele umplute sînt inca necomandate, iar lacheul Costica, adunat de pe drumuri anul trecut, de prin satele din jurul Bucurestilor (asa ii place piticaniei in halat de casa, brodat cu matase si cu monograma, sa numeasca orasul care zvicneste dincolo de geamuri si al carui praf nu l-a taiat niciodata cu picioarele desculte ca cei din vechiul cartier “23 August”); flacaul Costica e tinar, cu buze carnoase si impletite ca ale lui Paraschiv din Morometii; are, in schimb, deja alura manechinelor ‘de imprumut’ de la Gucci, unde uritenia sau precaritatea intelectuala sînt atuuri majore)…dar ce va spuneam? Aha, deci caruta si calul, (glisind alene pe Calea Victoriei, urmarita cu ginduri lenese si veleitati de antropolog de acel scriitor, filozof, poet de renume, ginditor, analist-politic, etc., cel cu degete onctuoase si lacome si unghiile lacuite discret), deci caruta aceasta puturoasa si ascutita la glas, la intilnirea cu un intreg arsenal simcultist (‘sim’ de la ‘simulacra’ si ‘simulare’) al tehnologiilor celor mai galactice, al surogatelor de tot felul (de la hrana cea de toate zilele transformata in vitamine, minerale si alte asemenea care se iau cu apa, si pina la vacantele petrecute in ambianta racoroaselor (sic) imagini de munti si izvoare si albastre, sinilii ceruri indepartate, in linistea si intimitatea de dinaintea propriului ecran de televizor sau computer. Toate acestea – o invazie de material occidental care abia asteapta penetrarea pudibondei Romanii, care, in loc sa-si traga in sus fustele, lasind balaurul sa geama, furios pe propria-i impotenta, intre coapsele-i virgine, e acum cu ochii spre Ceahlaul in neguri, despre care vesti dinspre imparatie spun ca e de vinzare! Fecioara va geme sub greutatea matahaloasei fiare si isi va jura razbunari. Apele vor clocoti cu furie, inca odata, de data aceasta nechemate de vreun dummnezeu fals al climelor globalizate sub bagheta magica a interesului consumerist si hegemonic, ci de insusi Dumnezeul dreptatii. Caruta si calul lunecind mut printre megaliti de beton si sticla, in asurzitoarea tacere a lumilor virtuale, a imperiilor imagologice in care umanitatea, comfortabil intinsa pe canapeaua ca un covor zburator din vis, se lasa penetrata de un ‘real mai real decit Realul insusi’;... si nu aveai dreptate, Vladimir Tismaneanu, ‘fantasmele salvarii’ sînt si ele redundante, caci iluzia, fantasma este acum…reala. ..sau poate ma insel…aveai dreptate, da, aveai dreptate, Vladimir Tismaneanu…si, cu riscul ca ma repet pentru cititorii mei, cum spune marquezul: ‘popoarele condamnate la singuratate nu au decit o singura sansa’... Marquez nu spune care… AURELIA SATCAU Melbourne, Mai 2006 " |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |