Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 46 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Anunturi: Scriitorul Ion D. Sîrbu omagiat la Teatrul National din Craiova
    Scris la Monday, June 15 @ 14:03:33 CEST de catre asymetria
    Distribuitor de afise
    Ion D. Sîrbu omagiat la Teatrul Național Craiova 
          în perioada 17-27 iunie, la Craiova, vor avea loc manifestările prilejuite de punerea în practică a proiectului Ion D. Sîrbu – posteritatea scriitorului. 90 de ani de la naștere, 20 de ani de la moarte. Proiectul se va realiza prin contribuția Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova, Universitatea din Craiova – Facultatea de Litere, Teatrul Național „Marin Sorescu”. Finanțatori ai proiectului sunt Consiliul Județean Dolj și Loteria Română.       Miercuri, 17 iunie, ora 18,  va avea loc un ciclu de conferințe cu tema Ion D. Sîrbu – secretar literar la Naționalul din Craiova, urmat de un spectacol-lectură cu fragmente din câteva piese scrise de Ion D. Sîrbu: „Arca Bunei Speranțe”, „Frunze care ard”, Covor oltenesc” și „Pragul albastru”.       Actorii care vor interpreta roluri din piesele menționate sunt Ilie Gheorghe, Mirela Cioabă, Angel Rababoc, Gina Călinoiu.       Printre cei care vor evoca figura scriitorului, ca și a secretarului literar care a fost Ion. D. Sîrbu, se numără Emil Boroghină, Ovidiu Ghidirmic, Mircea Cornișteanu, Nicolae Coande, Toma Velici etc. O expoziție documentară pe aceeași temă va fi amenajată în foaierul Naționalului craiovean pe durata manifestărilor.



    Nicolae COANDE. Un om liber – I.D. Sirbu

    Daca ar mai fi trait, I.D. Sirbu ar fi implinit anul asta, pe vara, 86 de ani (era mai mic decit Alexandru Paleologu cu aproximativ patru luni). Asa, tocmai am comemorat 16 ani de la moartea care a survenit cu sase zile inaintea echinoxului toamnei 1989, in orizontul acelui exemplar testament spiritual din Jurnalul unui jurnalist fara jurnal, aparut zilele astea, la a treia editie (realizata de sotia scriitorului, dna Elisabeta Sirbu) la Editura Institutului Cultural Roman: „Privind cu ochii deschisi spre moarte [...] ma gasesc in cimpul de gratie al divinitatii, trebuie sa ma port in asa fel (si sa ma rog in asa fel) incit sa evit a mai cadea iar din gratia asta, care la mine, practic, inseamna: – sa iert si sa uit pe toti dusmanii mei; – sa lucrez numai la comenzi ale constiintei mele curate, de bun cetatean al lumii, de vesnic proletar al culturii, de sclav al istoriei; – sa-L caut prin faptele mele, prin ranile mele, pe Hristos, fiindca atunci stiu ca ma cauta si El pe mine; – sa nu ader dogmatic la nici o confesiune, dar sa respect traditia si sacrul (cit a mai ramas), al Bisericii in care am fost botezat; – sa ma pregatesc – iubind copacii, cerul si pamintul – pentru o moarte simpla, discreta, tainica, dar mintuitoare; – sa las in urma mea un nume curat si o dira de lumina, alcatuita nu din operele mele literare, ci un exemplu de umilinta si resemnare cu care mi-am facut datoria.“ Toate astea I.D. Sirbu le-a infaptuit, dupa slabele lui puteri de muritor, dupa puterile lui barbatesti de creator. Sint sigur ca daca m-ar fi auzit spunind asa ceva, m-ar fi fulgerat pe sub sprincene: exagerezi, baiete! Si-a dorit gloria anonimatului, de voie, de nevoie, dar atunci cind a vazut „miseii la izbinda facind punte“ a resimtit vanitatea acestei lumi: „un prost ridicat la putere se simte obligat sa coboare la nivelul sau sistemul filozofic al carui fat este, reducindu-l si transformindu-l in simpla ideologie“. Daca ar mai fi trait, I. D. Sirbu ar fi avut 86 de ani si televiziunile, populate de asemenea prosti si conduse de farseuri, s-ar fi batut sa-l invite, el care traia retras intr-o Craiova unde causeria ramasese pe seama fonfilor si flecarilor, morometilor, cum ii placea sa le spuna. Cine citeste Jurnalul..., nu poate sa nu sa fie uimit de varietatea lecturilor sale – citea in germana, franceza, engleza, italiana si, ei, da, chiar in maghiara! –, dar mai ales de cultura sa politica (orice puscarias politic este un om deja cult). Intr-o vreme cind generatiile mai tinere se laudau ca citesc poezia beat americana sau papii critici ai postmodernismului, Sirbu citea cartile unor George Orwel, Arthur London, Raymond Aron, André Glucksmann, Karl Popper sau François Revel. A trebuit sa vina o revolutie ca sa aflam si noi din Tentatia totalitara ceea ce Sirbu cita in jurnalul sau pe anul 1986: „Libertatea intr-o societate nu este decit simpla folosire de catre orice cetatean a propriei inteligente, iar democratia ar fi aplicarea acestei inteligente de catre toti si fiecare in conducerea societatii“. Avea fler politic si se pricepea la... accedia rumanilor („sirbii, ungurii, polonezii fierb in oala lor seaca, rusii pronunta tot mai tare cuvintele Glasnost si Perestroika; noi stam pe tusa si asteptam“). - I.D. Sirbu a refuzat sa-l toarne pe Stefan Augustin Doinas Daca ar mai fi trait, ar fi rivalizat in inteligenta si autenticitate cu Alexandru Paleologu; va dati seama ce dialog ar fi purtat acesti oameni culti in fata mutrelor noastre uimite sa constate ca a sti carte nu inseamna doar a insira titlurile unor volume nerumegate, asa cum li se intimpla multora ce-si zic intelectuali azi? De altfel, in ultima sa carte de convorbiri cu un tinar student, Filip-Lucian Iorga, Alexandru Paleologu isi aminteste, semn al maretiei unei memorii care adera la cele esentiale, de I.D. Sirbu ca de un prieten al sau. Paleologu avea destui prieteni pe care si i-ar fi putut aminti din puscarie si chiar spune asta, insa rosteste doar numele lui Sirbu. De ce? Fiindca „avea savoare, eruditie si umor si a descoperit si el ceva la mine, nu stiu ce“. Alexandru Paleologu stie ce a descoperit I.D. Sirbu la el, dar fiindca este sensibil si inteligent nu ne-o spune, ne lasa sa ghicim: este exact ceea ce a descoperit si el la Sirbu – e simplu. Cind doi oameni care se inteleg imediat devin prieteni pe viata, puscaria nu este decit un liant unic pentru libertatea pretioasa de mai tirziu. I.D. Sirbu a facut puscarie pentru omisiune de denunt, din septembrie 1957 pina in februarie 1963: nu l-a turnat pe Stefan Augustin Doinas, („Doinas – martorul fatal al acuzarii in primul proces“, cum avea sa spuna in jurnal), desi putea sa-si salveze pielea. Si-a salvat onoarea, ca si un alt mare „nedenuntator“ si om de cultura al Romaniei: N. Steinhardt. Adica, cel care a scris un „jurnal al fericirii“ dupa ce a descoperit ca in puscarie il poti descoperi si iubi pe Dumnezeu mai bine decit o faci in libertatea oferita de estrada culturala pe care se agita adesea oamenii de litere. Cred ca acel cuvint magic care poate fi epigraful tuturor scrierilor lui Sirbu tocmai asta este: libertate. Scris cu majuscula, ca in acea notatie cvasi-profetica din anul 1988, cind spune limpede: „In Romania anului 1988 fierbe un cazan. Stim cine pazeste capacul ce e gata sa sara in aer. Dar in cazan nu este cacat rusesc: acesta e liber, si vorbeste de la tribune si in presa. In cazan fierb umilintele, adevarurile si dreptatile pierdute. Primul chiot ce se va da, dupa ce va sari capacul, va fi LIBERTATE!“. Ne-am luat ratia de libertate, asa e, dar nu avem inteligenta s-o folosim, iar atunci cind aflam ca oameni care in ceausism treceau de liberali in gindire si comportament, cum ar fi „regretatul“ de multi Tudor Vornicu, nu fusesera decit democrati imbracati in piele de lup (vezi paginile 367-369 ale volumului al doilea) nu putem decit banui amplitudinea fenomenului ticalosiei care a cuprins o tara intreaga. I.D. Sirbu este martorul curat, dar nu inocent, ci edificat deplin, al unui secol ticalos pina in maduva oaselor. Ideologice. Fragmentele urmatoare sint din cartile Jurnalul unui jurnalist fara jurnal (Editura ICR, 2005) si Scrisori catre bunul Dumnezeu (Editura Biblioteca Apostrof, 1998). - Tudor Vornicu S-ar putea sa gresesc s…t la inceputuri, mai ales – ii spuneam Pluto –, ma facea sa rid si imi era si mila de felul in care incerca sa fie inteligent, degajat, multilateral spiritual. Nu era. s…t. Mima cultura, imi facea mereu impresia unui cumsecade rinocer ce primise sarcina delicata de a fi mandatarul profesionist al unei inghesuite vitrine pline de cristale, portelanuri, artizanat heteroclit. Dar acest Tudor Vornicu, in 1957 si 1958, era considerat a fi „cel mai cult si cel mai priceput anchetator“ din Ministerul de Interne de atunci. Fusesem supus – la ordinul delicat al tov. Draghici – sa fiu recrutat, cu orice pret, „colaborator al securitatii“ s…t Am fost astfel condus (cu ochelarii negri pe nas) intr-o incapere mai mare. Acolo l-am intilnit pe cel care cred ca era capitanul Tudor Vornicu. Foarte calm, masurat, dozindu-si hipnotic vorbele si privirea, mi-a explicat ca, daca nu renunt la incapatinarea mea, organele vor fi nevoite sa-mi „rupa sira spinarii“ s…t. Iar daca refuz, absolut tot ce am scris va fi dat la topit. Tot ce a spus el s-a indeplinit intocmai s…t. Pe Tudor Vornicu l-am reintilnit in holul Televiziunii, prin 1983 (ultima mea vizita la Sectia de teatru a TV). El m-a recunoscut: „Esti Sirbu?“, mi-a zis. Am facut semn ca da. „Cum – s-a mirat el – traiesti?“. Si facindu-si cruce s-a indreptat spre ascensor. - Autoportret in farime Eu mi-am povestit viata de atitea ori – trebuind de fiecare data sa mint putin –, incit acum nu mai stiu nici eu care este adevarul. Pentru mine, viata nu e, nu mai poate fi deloc aceea pe care am trait-o de fapt –, ci aceea pe care am visat-o, am gindit-o, am creat-o eu s…t Dorm intr-un subsol pe un strujac austro-ungar, citesc in latineste pe Sfintul Augustin – dar ma visez slefuitor de diamante la Amsterdam, fie corsar maronit in slujba Venetiei, si a Padisahului... Visind la aceste desertaciuni, uit realitatea prea realista a prezentului, evadez de sub semnul radical sau integral si, liber, devin vesel, suficient de idiot ca sa pot cinta cu ironie „Popor al lui Traian pe falnicii Carpati...“. - Al. Paleologu despre I.D. Sirbu In inchisoare, am avut... compania citorva oameni inteligenti. Spre exemplu, I.D. Sirbu, cu care nu fusesem prieten inainte. Dar la inchisoare am descoperit in el savoarea, eruditia si umorul; a descoperit si el ceva in mine, nu stiu ce. Am devenit prieteni si petreceam foarte bine impreuna. Cind am plecat de la colonia de munca de la Salcia la inchisoarea Braila, am primit diverse cadouri. Gary Sirbu mi-a dat ceva colosal; un pachet intreg de tigari Plugarul si un sapun foarte bun. Dupa aceea, ne-am mai vazut, cind el era secretarul literar al Teatrului National din Craiova. Putin inainte sa moara, mi-a trimis un exemplar dactilografiat al remarcabilei sale carti, Adio, Europa. - Isarlik In acest Isarlik al nostru, imi spune colegul Sommer, nu exista nici convingeri, nici credinte sau pareri ferme, continue; ca si metabolismul organic, convingerile se schimba ritmic, dupa orele zilei: dimineata toti cetatenii sint atei si materialisti, pleaca la uzina sau la fabrica marsaluind brigadiereste, dar spre amiaza incep sa se indoiasca de totul si de toate: seara, se inchina, devin buni credinciosi, iar noaptea se intorc, visind, la mitologia sclavagista a spaimelor si paradoxiilor inconstiente, rezultate din hibridizarea noastra latino-greco-iudeo-crestino-slavono-fanarioto-bonjuristo-balcanica. Lucrul cel mai suparator – dar si inspaimintator, ca arma de aparare, ca adaptare la conditia duplicitatii obligatorii – consta in faptul ca nici nu apuci sa-i contrazici, ca au si trecut cu totul de partea ta. - Un balcanic neamt ...ca un balcanic neamt ce ma aflu in exilul din Craiova, din strafundul puscariei mele pe viata, de linga paharul cu otrava-cucuta ce il am in permanenta pe masa (corabia de la Delos se intoarce in fiecare seara), prin rasucire si insucire a mintii mele – ii spun prietenului meu Ehecrate: „Sa te feresti de cei care nu beau deloc: fiindca ori sint bolnavi, ori viciosi, ori lipsiti de umor. Sa te feresti de cei care nu se plictisesc niciodata – fiindca sint, cu siguranta, tirani, ingimfati, calai. Sa te feresti, mai ales, de cei care nu recunosc dreptul la timp liber, la lene, la indiferenta, fiindca aceia nu stiu ce e visul, singuratatea, melancolia amurgului fara fruct“. - Gazetar Trebuia sa ajung un mare gazetar (acesta a fost marele meu talent, unica mea vocatie), nu s-a putut, am supravietuit, scriind, tuturor gazetelor. Roma nu am s-o vad: am cerut aici un post de lector, a fost trimis un bou de invatator cu licenta la seral. O lichea sinistra, preda Romana la Pisa, sta la Roma, la Academie, a invatat italiana in mers in tren... Vocatia mea a fost pamfletul, satira, foiletonul de duminica. Am trait intr-o lume in care... ce sa mai vorbim. Mi-am inghitit articolele nescrise, am digerat in ficati ironia si satira fara adresa. - Ramuri La redactia Ramuri cind intru (la solstitii) toti tac si palesc: se comporta de parca unul din ei – nu se stie care – a fost de curind castrat de-a-npicioarelea fara aneste-zic; dar despre asta nu se vorbeste, in Craiova e in traditie sa depui un testicol la Primarie, in semn de gaj sau ca ostatic. Asta iti asigura restul de barbatie. - Ignoranta romaneasca Nu am calatorit, nu am iesit la mare (decit foarte tirziu), nu am avut norocul de a fi ocupati de catre un popor macar ca austriecii de civilizati, nu am trecut prin febra Reformei, am lasat pe seama strainilor comertul si mestesugurile, nobilimea noastra a fost straina si retrograda etc. La toate aceste neajunsuri geopolitice se adauga si nepregatirea noastra teologica, indiferenta fata de dialectica discutiilor religioase, toleranta lenesa si hedonista fata de toate religiile din jur... Nu cumva aceste lipsuri ar sta si la baza pasivismului inert, a superficialitatii aproape revoltatoare cu care manevram si ne lasam manevrati politic si ideologic? - Stapin si sluga Procesul de osificare (in severitate, distantare, spirit de casta, schizoidie fizica si mentala) a nomenclaturii noastre are loc paralel – prin antiteza, dar si prin asimilare – cu un alt proces, cel de latronizare obligatorie a fostilor tarani. Pe stapin il intarita lasitatea slugii, mai ales cind simte ca, pe la spate, are loc o prefacatorie si o tragere pe sfoara. Intre dispretul sefului si umilinta sireata, tifnoasa si calculata a celui lovit si calcat in picioare incepe o cursa a rabdarii: cine va crapa primul? Tiranul, din cauza ingimfarii si a cruzimii „campanizarilor“ continue, sau sluga ajunsa la limita de jos a exploatarii? Tacitus exclama: „Niciodata n-au existat sclavi mai buni si stapini mai rai!“. - Tortionari si victime Trebuie infiintata o disciplina juridica noua: victimologia. Opusa criminologiei. In criminologie se incearca depistarea, dovedirea, pedepsirea criminalului ce se ascunde. In viitoarea victimologie va trebui sa fie depistate si „pedepsite“ victimele. Care se ascund. Care tac. Care, de frica, refuza sa se autodenunte. Traim o epoca sucita, criminalii se cunosc: ei se plimba pe strada, asculta muzica, isi promoveaza copiii, ajung onorabili pensionari. In schimb, victimele lor? Cine le mai stie, cine le mai cauta, cine le mai numara? - Puterea Puterea e intotdeauna de dreapta, imi spune acum umbra bietului meu tata. Stinga ramine de stinga numai atita timp cit viseaza sau lupta pentru putere: de indata ce a cucerit aceasta putere (si, in cazul ei, puterea nu poate fi decit Totala), incet-incet, prin firea lucrurilor (si a oamenilor), ea trece lent, dar sigur, spre dreapta (Nationalism, sovinism, autohtonism, protocronism, xenofobie, antisemitism etc.). Din acest moment, la stinga nu ramin decit vaduvele, orfanii, carturarii singurateci, citiva fosti dascali, majoritatea comunistilor naivi (daca exista la noi asa ceva!), prea sentimentali sau prea cititi. Taranul si muncitorul luati cite unul. Sefii – cind se imbata, cind se rotesc, dupa ce ies la pensie... - Intelectualul Intelectualul: acest clovn al puterii, acest histrion al tuturor ideologiilor utopice, acest inteligent ce se prosteste cu numele, in numele ratiunii si al stiintei. Tata detesta cuvintul Intelectual. Spunea: „Te las sa te faci profesor, dar daca aflu ca te-ai facut intelectual, iti rup gitul!“. Pentru el prototipul de intelectual era prietenul sau Petre care – ca avocat si politician – l-a dezamagit profund. Prietenilor mei, pe vremuri le citam... dintre butadele mineresti ale tatalui meu: – La noi, numai curul se schimba – limbile ramin aceleasi! (Rostita in urechea lui Petru Groza, imediat dupa 23 August, cind a vazut cine sint cei care se urca iar pe tribune.) - Oltenia ca lume Europa este un biet continent: Alutia (Oltenia) este o lume. Pleci de acasa dimineata ca supus al regelui, maninci la amiaza intr-un falanster republican si seara te intorci ca ienicer al nu stiu carui Magnific Suleiman. Aici, la noi, toate calitatile sint defecte si toate defectele sint calitati, intre cuvint si fapta exista un divort total, inscris ca zestre genetica in ereditate. Constiintele (ca morala, politica, raspundere, profesionala) nu functioneaza decit in ilegalitate, pe soptite, dupa colt. Prostii sint destepti, lichelele sint cinstite, ageamiii sint cei mai cinstiti. Lumea buna e atee, dar tine la religie, sarbatori, datini. - Evreii Evreii mei, imi spunea fostul ministru Sommer, nu au talent pentru comunism. Au pentru comert, finante, muzica, filozofie. Pentru gazetarie si literatura. Teatru sau film. Dar pentru comunism nu au. Nu stiu sa umble cu puterea politica (parca taranii mei stiu?!), exagereaza, sar peste cal in toate. De ce? Fiindca de-a lungul intregii noastre istorii, noi am fost intotdeauna in defensiva fata de putere: am rivnit-o, recunosc, dar nu am avut-o niciodata... Ca la chef, evreii sint cei dintii care se imbata. Si fac urit. Au insa calitatea ca sint si primii care se trezesc, devenind, peste noapte, antialcoolici convinsi... - Morometi si rumani Pe vremuri, la Mogosoaia, i-am spus lui Preda: „Blaga nu a putut citi pina la capat volumul I din Morometii, fiindca il durea limba folosita. Zicea: «Astia nu sint romani, cred ca sint sciti, sarmati, cumani, dar romani nu pot sa fie»“. Nu cred ca se poate vorbi de o literatura de ses si de alta scrisa prin munte: dar, mai ales, istoria politica a ultimelor decenii ne obliga sa facem o categorica diferenta (morala, temperamentala, spirituala) intre morometi si rumani. Primii sint cei care conduc, fara scrupule, ceilalti se lasa condusi din cauza scrupulelor. - Banci si primari Dupa cite modele de banci sint in parcul Poporului (fost parcul Romanescu), stiu citi primari a avut urbea noastra. (Fiindca fiecare, repede-repede, improvizind, „a facut ordine“: ca sa se vada, sa se poata raporta, nu ca sa dureze. Am numarat 11 tipuri de banci, care de care mai urite si mai slabanoage: cele mai rezistente sint cele ramase neschimbate de la inceputul secolului). Dupa cite zugraveli succesive se suprapun pe edificiile din Centru, pot deduce exact de cite vizite „mari“ a avut parte bravul nostru Municipiu. - Rahat si trandafir Conform principiului „nici usturoi nu am mincat, nici gura nu imi miroase“... „orice rahat dupa ce s-a uscat – spunea si Blaga in rarele sale clipe de umor – are dreptul sa-si scrie memoriile sale de trandafir“. - Despre bucuriile simple Despre bucuriile simple, imi vorbeste acum Limpi: „Pentru bunicii mei, chiar si pentru mine, in copilarie, bucuria autentica, totala, consta in mirosul de piine calda, in bunicul scotind din stup un fagure plin si dindu-mi-l sa-l gust, in cositul pe roua, dimineata, in prinderea cu mina a unui pastrav, in dormitul pe suba in posul cu fin, in susuitul laptelui muls in sistar, in botul umed al viteilor, in strugurii mincati cu piine si cas... Astazi, fiind intrati intr-o alta zodie, bucuriile simple sint cu totul altele: ma bucur ca am procurat cartofi, ca am facut rost de insecticide, ca mai am gumilastic pentru chilotii tai: ma bucur ca avem slanina si parizer pe doua zile, ca am gasit piine hipoglucida si, in sfirsit, zaharina: ma bucur mai ales ca tu, poate, prin sora ta, cu care te vei intilni la premiera din Oradea (cu Arca...), vei face rost de doua kilograme de telemea pe care, zicea ea, le are promise de un cioban care e milionar, dar se va tine de cuvint si ii va vinde brinza fara de care e vai de diabetul tau...“.

    Nota: Sursa N. Coande: Observatorul cultural. Reproducere cu acordul autorului
    Ion D. Sârbu în Wikipedia

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.31 Seconds