|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 16 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Geopolitica: Magda Ursache. Unirea Ratiunea a facut-o! Scris la Sunday, April 05 @ 13:46:36 CEST de catre asymetria |
După ocupația sovietică, s-a făcut pușcărie pentru Hora Unirii. Numai s-o fi intonat și ajungeai „la mititica”. Deloc întîmplător, cărțile puse la index au fost ale marilor patrioți: Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Motru, Simion Mehedinți, Nae Ionescu, Lucian Blaga, Ion Petrovici, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Ernest Bernea… De ce au fost interziși de Leonte Răutu, Al. I. Ștefănescu et alii? Magda URSACHE Unirea Rațiunea a făcut-o! După o suspendare, ca să zic așa, venită din nepricepere, echipa managerială a revistei „Cronica”, mănos sponsorizată, se întoarce în forță ca să tragă, prin editorialul de ianuarie 2009, clopotul dezunirii chiar din Moldova Unirii. Ia să-i dăm noi un „picior spate gios” lui Kogălniceanu: „Așadar, după spusa lui Mihail Kogălniceanu «Unirea națiunea a făcut-o»”. Dar cum să se ia editorialistul după astfel de bazne? „Mon oeil! Care națiune, coane Mihalache?”. El e dintre cei „preocupați de rigurozitatea adevărului istoric” și e convins că la mijloc n-a fost decît o cîrdășie masonică de interese; că înfrățirea, atît de necesară românilor, e vinovată de starea rea a celor de dincoace de Milcov, ducînd Țara Moldovei la pieire politică și economică. Bref, „cam masochistă sărbătoare”, opinează editorialistul „Cronicii”. Am spus opinează? în fapt, nu face decît să însăileze banalități de-acum (atît s-au tot repetat, de douăzeci de ani încoace) despre inexistența conștiinței naționale la un „neam sărac, debusolat, înapoiat”, „fără importanță în istorie”. „Conformistul se deosebește de ploșniță doar prin aceea că n-are rațiune”. Citatul din Petre Țuțea e decupat de Ovidiu Hurduzeu și-i caracterizează perfect pe permutabilii noștri condeieri socialiști. Scîrbiți de nație, consideră specificul etnic o povară greu de cărat în spate prin lumea largă. Pus pe carieră pariziană, Stelian Tănase, întrebat de Ion Cristoiu care e defectul principal al poporului român, dă replica: „Faptul că există!”. Să fii „acordat la undele magnetice ale acestui neam”, cum cere părintele Iustin Pârvu, e lucru anevoios. Mai confortabil e „să mergem pe mîna cîștigătoare”, cum preconizează Andrei Oișteanu. Spuneam că permutabilii noștri condeieri, care n-au înotat contra curentului nici ante, nici post ceaușist, mereu pe fază („Stay tuned!”) au intrat cu zel în programul de de-construcție, de des-compunere, un punct nodal fiind desele exersări de denigrare a Unirii mici și mari. Sunt ajutați de foști propagandiști, profesori de socialism științific, asta ca să nu-i spun Trombonistică. Pe un post de televiziune iașiot, un astfel de claxonist fonfăia că trendul e federalizarea, că Ioropa, cea cu ochii ațintiți asupra noastră, nu mai vrea granițe, noul „slogan” fiind sfîrșitul istoriei și-al hotarelor. La acest program a participat și un istoric, dovedit mai apoi că a consumat multe mine de pix scriind, contra cost, note informative. A fi român i se pare lui Sorin Antohi „un stigmat”; nu și a fi securist. Iar Neagu Djuvara îi dă lui Dan Amedeo Lăzărescu o mînă de ajutor, încercînd să ne creeze altă identitate, de cumani. Ce geto-daci? Ce latini? Cumanii au stat pe-aici mai mult ca romanii, 350 de ani. Noi am migrat și migrăm în tradiție turanică. Culegem căpșunele altora, în timp ce alții culeg, cu ce profit, altfel de căpșune în România. Intrați într-o Europă unită, lovim de douăzeci de ani în… Unire, ca și cum n-am fi destul de dezbinați. Ne-am dus repede la Dumitru Drăghicescu (Din psihologia poporului român), decepționat pe dreptate de firea românilor, dar sceptic privind rostul lor în lume; nu la alt etnopsiholog, C. Rădulescu-Motru, cu altă viziune despre români și despre viitorul lor. Noica e batjocorit pentru că a văzut bogăția de sens a cuvîntului dimpreună. Dimpotrivă, Aurel C. Popovici, care pleda în Die Vereinigten Staaten von Groβösterreich pentru o federație de popoare egale în cadrul habsburgic, cu motivația că ungurii și germanii erau mai egali decît ceilalți, e citat cu grăbire. Pe Adrian Marino nu-l deranja ideologia federalizării, de la Popovici cetire, consunînd cu Patapievici: niște „ignari patrioți” au „ratat” „șansa Marelui Ducat al Banatului de a ființa sub oblăduirea Casei de Habsburg”, idee reiterată în Despre idei & blocaje (p. 97), unde Statul apare ca „uriaș, anacronic și imbecil”. Să-l fărîmăm dară! „Hai să dăm mînă cu mînă” să-l punem mai repede pe butuci. Parcă Adrian Severin, trimisul nostru la Parlamentul European, a cerut înlocuirea sintagmei stat național cu stat civic. Așa, ca să intrăm ca milogii în Europa, fără a stopa provocările secesioniste („stat ardelean autonom”), dînd de la noi și fără să ni se ceară, cu psihologia hoțului de păgubaș. Iar premierul Boc, de la înălțimea lui, vede statul obez, nu cu risc de disoluție. După ocupația sovietică, s-a făcut pușcărie pentru Hora Unirii. Numai s-o fi intonat și ajungeai „la mititica”. Deloc întîmplător, cărțile puse la index au fost ale marilor patrioți: Iorga, Gusti, Motru, Simion Mehedinți, Nae Ionescu, Blaga, Ion Petrovici, Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Ernest Bernea… De ce au fost interziși de Leonte Răutu, Al. I. Ștefănescu et alii? Răspunde Mircea Platon, într-un interviu din A treia forță. România profundă, editura Logos, 2008: „Cărțile vechi au caracter, nu mai pot fi reeducate”. Proletculturnicii anilor '50 au încercat distrugerea structurii națiunii prin distrugerea marilor personalități. Ele încheagă națiunea, îi dau o direcție, deci jos cu ele. Cei indexați s-au ocupat de trăsăturile neamului, ca Mircea Vulcănescu, în Dimensiunea românească a existenței. Un stalinist, Ion Călugăru, considera expresia specific național „formulă moartă” (vezi Rădăcinile artei, „Contemporanul”, 14.02.1947). Noi am îngropat-o. Ne pierdem valorile, ne pierdem identitatea, este știut. Națiunile mari, și asta e bine știut, au rezistat pentru că și-au cinstit valorile, le-au respectat; nu le-au negat, nu le-au minimalizat. în loc să ne cultivăm demnitatea națională, după acel decembrie, s-a vehiculat ad nauseam ideea că am fi popor mic, de nimic, o nimicarniță istorică. I-am rupt pe elevi de etos și de etnos, le-am băgat în cap că „spațiul matrice” e nociv, că istoria noastră e un șir de înfrîngeri și de umilințe. Măcar secolul XV ne aparține, cînd trei români, Ioan Corvin, Mircea cel Bătrîn și Ștefan cel Mare i-au bătut pe turci, în timp ce apusenii își consolidau statele. Ce-au făcut agitpropii anilor 50 se face și astăzi, dar am găsit un alt mod de a „rolleriza” istoria (prin ficționarii ei), de a ne rupe de tradiția (încă) vie. Nu-i mai comod de trăit fără tradiție, fără religie, fără identitate? Cel mai mult a enervat la Nae Ionescu ideea ortodoxiei ca trăsătură identitară majoră, căreia, într-un moment de grație, Dan Puric îi spune predicat: comuniunea întru Hristos e predicatul nației. Iar noi, în numele unei așa-zise discriminări, dăm icoanele jos de pe pereții școlii, cînd nu le scuipăm. Iar martiri declarăm ritos că n-avem. Dar Sava Gotul, dar Iancu, dar Horia, dar Iuliu Maniu, dar Anton Golopenția, Sfîntul închisorilor? Cineva, nu vreau să-mi mai amintesc cine, era revoltat de prezența în Istorie a lui Brâncoveanu. Cum Brâncoveanu? N-a fost decît un oligarh corupt. Pe domnul creștin l-au decapitat la 60 de ani turcii, în văzul consulilor europeni, prezenți la spectacol, după ce și-a văzut fiii murind: „Stați tari, copii, nu luați seama la moarte”. Numai unul a șovăit, Matei. Brâncoveanu l-a mustrat, pruncul a înțeles și i-a spus călăului: „Vreau să mor creștin, lovește!”. Voievozilor noi le-am mai tăiat o dată capetele și nasurile, i-am mai rupt în cămile, i-am mai trădat o dată, rîzînd de jertfa lor în bătălie. Ștefan cel Mare e ținta tuturor pictorilor de hîrtie igienică, pe subiectul „sex medieval”. „Ce alegi între a-ți trăda un prieten și a-ți trăda țara?”, m-a întrebat un teleast. A fost uluit, dacă nu indignat de răspuns. El și-ar fi trădat mai degrabă țara decît amicul, nesocotind spusa lui Grigore Vieru: „Trădarea de neam e un curaj, dar unul nemernic”. Dacă eu gîndeam altfel, nu eram decît o colivăreasă care vorbea cu cuviință despre eroi și morminte. „Jertfa patriotică!”, m-a ironizat el, făcînd trimitere la Caragiale. Ba nu, i-aș fi spus, dacă m-ar fi lăsat s-o fac. Era unul dintre moderatorii care vorbesc peste invitat, ca Tănase peste Dinescu. Suntem la un nivel inferior față de Mitică. Se rîde de „jertfa patriotică”, dar în mic: un fost ministru al învățămîntului, Mircea Miclea, s-a lăudat că a urinat pe hărți geografice, Gianina Corondan a țopăit și ea pe harta României, actorul și dramaturgul Costel Popa a șters scena Teatrului Național, experimental, vezi Doamne, cu tricolorul. Suntem nu mari, ci mici comedianți! Compromiterea memoriei Unirii a devenit întreprindere ciclică, mai ales în ianuarie, mai ales în decembrie. Mereu se încurcă vreun ipochimen printre picioarele statuilor lui Mihai Viteazul, Cuza, Kogălniceanu… N-a rămas personalitate marcantă, dintre cele care au clădit România pe oasele și pe sîngele lor, neterfelită. Dacă o să pierim ca națiune, o să pierim din cauza cozilor de topor, prea multe după '89. Cozile de topor, alaltăieri uteciști, mîine liberali, în ceaușism atei, acum catolici (au devenit papistași din convingerea „creștină” că dinspre Papă vor fi miluiți cu vreo bursă, cu vreo călătorie de studii sau altă utilitate) vor să ne facă memoria ghem, ca s-o deșire mai lesne. Și pentru că memoria vie asigură unui neam coeziunea, „omul recent” acolo ochește. Și-i foarte elastic-gumilastic: ieri avea bojogii umflați de mîndrie patriotică prostească, supralicitînd în editoriale virtuțile „omului nou”, azi a devenit global, transetnic și-l umflă rîsul de „sentimentul românesc” al ființei. Cum „tresații” au făcut jocurile și după '89, cînd noi am sperat într-o metanoia, s-a mers pe dîra veche, a dezbinării. Dihonia se întreține la ora de istorie, care nu mai are 30 de minute, ci mult mai puțin, în manuale alternative, în presă, în pseudo-istorii și-n pseudo-memori. Ia să pomenești de teritoriile înstrăinate! Ești acuzat ca dreptaci ori vadimist. Europa (ne) organizează, gata cu „statolatria totalitară” (Daniel Barbu). Vor fi comunități naționale, atît. Ne place Carol II, doar a destrămat România Mare; ne displace o țară închegată de „ofițerașul muieratic” Al.I. Cuza. Preferăm una despădurită și plină de gunoaie, cu ape prescurtate, duhnind a canal, cu steagul în bernă, nu numai în Ardeal, de Ziua Națională, umilită economic, hoțită, cu mîna întinsă spre FMI și cu sbilțul de gît. Ion Iliescu a reușit să ne vindece de consens, compromițînd vocabula. Golanii au încercat să facă un lanț uman. N-au reușit. Cît despre solidaritatea guvernării liberale cu președintele Băsescu, am simțit-o pe pielea noastră. „Noi cei toți”, vorba lui Nichita Stănescu. în acest context al cultivării neunirii și urii de (sine, adevărat grăit-a Luca Pițu: sentimentul urii de sine e puternic la români; nimic nu le place mai mult decît să se vorbească de rău, iar egoismul penibil se ia ca scabia), de ce n-ar contribui și primul număr al „Cronicii”, serie reșapată, la negrija pentru Istoria românilor și a Unirii lui Cuza? încercarea o face poetul, prozatorul, eseistul Valeriu Stancu (strategia dezbinării a aplicat-o cu succes în Filiala Iași a USR: au plecat care-ncotro scriitori de prestigiu, ca Petru Cimpoeșu, Al. Dobrescu, Nicolae Cârlan, Liviu Popescu etc.) Valeriu Stancu o face mai simpluț decît Patapievici. Cam lălîu, cam rudimentar, dar o face. Original nu este. S-a spus că Mihai Viteazul a fost un condotier sîngeros, strămoșul body-guarzilor și s-a jubilat că a fost scurtat de cap, hop și opiniomanul Stancu, să-l de-fetișeze, cum e-n tendințe: „După opinia mea, Mihai Viteazul avea tot atîta conștiință națională cîtă viață este pe Saturn”. Ce bine că a fost ucis, că tot „umbla fleaura prin Ardeal, făcînd-o pe cuceritorul”! „Am curajul chiar să risc o afirmație: dacă nu i-ar fi luat zilele mercenarii lui Basta și halebarda valonului Rosini pe cîmpia Turzii în august 1601 și ar fi avut putere armată, Mihai Viteazul s-ar fi repezit «să unească» și alte țări, nu doar țările române”. Așa, continuu eu, sfetnicul Turturea a furat capul retezat și l-a dus la Mănăstirea Dealu; trupul a rămas în cîmpia Tordei. în octombrie 1916, relicva e adusă la Mitropolia Moldovei, iar în 1920, din nou la Dealu. Românii își prețuiau, atunci, personalitățile-eveniment. După ce mai taie o dată capul Viteazului, Valeriu Stancu trece la alt „clișeu” legat de Unire: discursul „încîlcit rău” al lui Kogălniceanu, pe care se nevoiește să-l priceapă: „Unirea e actul energic al întregii națiuni române, e marea noastră conquistă (…)”. Și-așa, conchide editorialistul, unirea ne-a așezat „sub aceeași umbrelă”. De la kitsch „patriotic” ceaușist am ajuns la kitsch antipatriotic, ce pana mea! Pardon, scuzați, bonjour: mon oeil! Din cînd în cînd, Piața Unirii din Iași, fostă Piața Dughenelor (pînă-n 27 mai 1912, cînd s-a inaugurat statuia lui Cuza) se numește Piața Distracției. Va urma ne anunță editorialistul. Cum oare? Va glumări pe seama Unirii Mari și a marilor unioniști care au murit în închisoarea de la Sighet? Va contesta, ca Lăzărescu, Pippidi etc., strigătul „Noi vrem să ne unim cu țara”? Tot ce-i posibil. Ce să mai spui decît ce spunea bătrîna aceea din genericul PROTV: „Ducă-se pustia neagră!”. Magda Ursache |
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |