Who's Online
Exista in mod curent, 17 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Fulgurații: Aurelia Satcau: 'SOLDAT' versus 'MERCENAR'
Scris la Friday, May 19 @ 00:20:42 CEST de catre asymetria |
ela scrie "Aurelia Satcau.
‘SOLDAT’ versus ‘MERCENAR’: Despre falsele dihotomii ale istoriei
Articolul care urmeaza este destinat
introducerii unei note de optimism (!) in cavalcada foarte serioaselor,
amarelor polemici in care sînt prinsi, de o anume parte, cei care au
vazut si fata tainica dar neagra, a lumii; aceia care, plasati in pozitia
inconfundabila a jucatorului nobil si grav la masa vietii, nu vor sa
(mai) creada ca ‘jocul’, ca orice joc, are si un sfirsit (nu, nu
jocul vietii, veti vedea imediat ce ‘joc’).
Dedic acest articol tuturor
celor pe care i-am gasit pe frontul asymetric, soldati ai unei cauze
iar nu mercenari sau exponenti agentati de vreun interes sau altul,
cel mai adesea interesul ‘altuia’. Respectele mele acestor seniori
ai Adevarului in casa carora am poposit de curind si care, aidoma doicii
Pelaghia in “Parintele Serghi” al lui Tolstoi, ii intinde parintelui
-prunc odata, in bratele ei tinere de doica – ii intinde acel pahar
cu apa in asemenea genuinitate, in asemenea puritate de suflet, încît
pacatosul (pacatuise cu o debila mintal, dupa ce rezistase stoic seducatoarei
mondene), framintatul Parinte intelege, in sfirsit, ca un pahar cu apa
dat din suflet e mai de pret decit cea mai clamata, canonica ‘credinta’.
Dar sa va spun acum ca, facind un bilant
asupra lecturilor care mi-au trecut dinainte in ultimul timp, observ
prezenta, cu obstinatie, a citorva teme, ciclic reluate, desi nu totdeauna
constient : una este cea a ‘polemicilor’ aparent benigne, caci,
la scara localismelor autohtone (scuzati pleonasmul) un conflict ca
‘Tismaneannu/Goma’, exacerbat intre peretii strimti si deformati
ai mediaticei romanesti, poate apare drept un jalnic regionalism, demn,
poate, de o escaladare a furiei care-l gituie pe venerabilul Samuel
Hungtington atunci cînd remarca ghinionul ca Europa sa stea sub pericolul
(enervant) al ‘barbarilor la porti’, al balcanicilor prinsi in acel
dans ridicol – “clash of civilizations” – in care tehnologiei
nu doar supreme, dar absconse, deci-atit-de-subtile-deci-oh-atit-de-rafinate,
ii raspundea (cit de ridicol, oh, yes) bita oierului, sau macar intepatura
(sic) din cojocul acestuia;
O alta tema care ma fascineaza in present
este cea a ‘informatiilor’ (nimic ironic aici) – sursele sînt
din ce in ce mai pure, validaind dictonul dupa care ‘cine cauta, gaseste’;
topica este intotdeauna legata de combinatia intre ‘real’, genuin,
acum si aici, deci cu titlu de urgenta, si ‘proiectiv’, dorit, imaginat,
reprezentat, vechi ca si nou – obicei ramas, probabil, din vremea
unui incurabil ‘idealism’.
Informatia cea mai recenta a venit de
la un articol al unui anume Griffin, tradus de cei de la Alter-media,
un articol care nareaza si dramatizeaza, literalmente, filmul nasterii
Sistemului Federal de Rezerva American (Federal Rezerve Bank) - o deconstructie,
cu de-amanuntul a mecanismelor grosolan de simple ale manipularii –
jafului la drumul mare! – la care sintem supusi cu toti dinspre dictatura,
veche si ascunsa in timp si ea, a banului. Traim radicalismul neputincios
(sic) al unor vremuri in care se poate afirma cu extrem cinism ca, daca
avem o masura a unitatii noastre, daca pare ca ceva ne uneste, totusi,
aceasta nu este altceva decit realitatea…manipularii noastre si, cu
ea, realitatea Marelui Manipulator, a carui insatiabila sete vampirica
de a stapini a atins cote fara precedent la nivel psiho-social (am repetat
si in alte texte ale mele ca meritul lui I.P.Culianu este, intre altele,
acela de a fi incercat sa emfaseze acest plan al ‘psiho-socialului’,
unde manipularea este, deja, incontrolabila). Tinta Manipulatorului:
insasi identitatea chestiunea identitatii noastre. Dar despre
cea din urma ma pornisem sa va spun, si haideti sa recunoastem impreuna
ca si conflictul Goma/Tismaneanu nu sta decit sub semnul acestei lacunare
paradigme, in care ‘actantii’ se servesc de abile ‘qui-pro’quo-uri’,
de masti si deghizari de alcov, invatate nu de ieri de azi, sublimate
nu de ieri de azi in retortele alchemice ale perfidei dedublari (cînd
spun ‘actantii’, spun, desigur, numai despre una din extreme). Dar
ce altceva este aceasta decit Ludicul, conceptul caruia i-am dedicat
o teza de doctorat si pe care m-am hotarir, ex-abrupto acum cîteva
luni, ca ar fi mai bine sa o finalizez ca si carte in limba romana,
o carte care sa se poata eschiva de la natura ‘teoretic-academica’
ceruta de canonada cu un stil care s-a pretins de la inceput, vai, atit
de distins (sic) inaccesibil, preferential totdeauna intre academicii
mei “stiff-upper-lip” de la Monash University, ca si de aiurea.
Ei bine, Ludicul acesta, cum spuneam,
este ceva atit de simplu, la urma urmelor - o cangrena subtil distribuita
asupra perceptiei si sensibilitatii umane, încît iata acum pe aceasta
cunostinta a mea aici in Melbournul pustiului si mitului unitatii romanesti
in diaspora, moralizindu-ma asupra ‘greselii’ de a fi lucrat la
acest doctorat al meu: “Dar tu cine te crezi, mai, Ela, mare brinza
ca scrii PhD-ul ala la Monash (e surprinzator ca si-a amintit ca degree-ul
era un PhD!), bla-bla-bla; uite oameni realizati in Australia, romani
realizati – si-mi evoca intii doua nume, dintre care primul de scriitor
al carui ‘elitism’ si ‘ermetism’ de formatie si pura genealogie
face ca textul sau, desi aparent dedicat ‘strazii’, sa nu poata
nicicum cobori ‘acolo’, unde mirosul fetid al ‘plebei’ este
preferabil intre copertile cartii decit experimentat ‘pe viu’ –
poate sînt rea aici, o recunosc, erare humanum est, caci sînt oameni
mai degraba ‘damnati’ decit ‘vinovati’, iar cruciatii uita de
cele mai multe ori tocmai aceasta in vinatoarea lor de vrajitoare; amintindu-l
pe celalalt, detractorul (am si eu detractorii mei!) ofera un exemplu
viu de Ludic la panda, de subtila dedublare: un film-maker romano-australian
ignorat cu premeditare de ‘ei’ cu zecile de ani, aici, in Melbourne,
dar folosit acum drept exemplu la momentu’, atunci cînd scopul tine
mai degraba de ‘divideetimperalizare’ (cînd am relatat amicului
cineast scena ‘apologiei’ pe care o culesese ‘fara vina’, a
ris amar si atit). Ei, si individual mai da, totusi un exemplu de pe
lista sa de clamati la gloria ‘realizarii’ iata ce spune ipochimenul:
“Stii cine pot sa spun ca e realizat, uite, varul meu, manager la
Toyota, mai Ela, nu tu. Profesia acestui om in Romania, ‘inainte’?
Profesor de istorie…profesor de istorie, ati auzit bine, dar – iertare
- probabil ca nu surprind cu nimic.
Dar de ce va spun toate acestea?!? Ei
bine, daca veti reusi sa acceptati ca Ludicul (in Latina ‘ludo, ‘ludere’
= a te juca) este, într-adevar, jocul Marelui Manipulator, ca
este intrinsic, arhetipal aproape (suna scabros, de-a dreptul, aceasta)
in unii, dar deopotriva inofensiv daca ne gindim ca nu este ‘decit
un joc’, fie el si suprem, exersat din timpuri imemoriale si rafinat
pina la abjectie si apocalipticism si auto-disolutie in momentul istoric
de fata…deci, daca veti intelege aceasta, atunci si numai atunci veti
accepta si ca rezilienta unui Paul Goma, fata cu ‘en-abim’-icul
atac atit de ‘firesc’ (sic) al unui Vladimir Tismaneanu, nu reprezinta
decit extremele unei dihotomii pe care si unul, si celalalt, dar si
noi, cei ‘din mijloc’ avem datoria unii fata de ceilalti sa o aducem
la unitate; sub becul de neon al liftului in care am inceput, deja,
ascensiunea acestui nou mileniu, stam toti, pina la unul; si orice privire
‘in afara’ din aceasta cutie infernala a vrajbei noastre, se va
lovi de cerul albastru, atit de albastru încît pare ca am
si uitat de el…
Aurelia Satcau
Melbourne, Mai 2006
"
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|