Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Recommend_Us
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 35 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Fulgurații: Marinela Serban. Octavian Goga si datoria sociala a scriitorului
    Scris la Saturday, March 17 @ 21:38:24 CET de catre asymetria
    Memoria lelia scrie "Avem nevoie de îndemnurile lui Octavian Goga. Astăzi, când scriitorii noștri sunt mult mai preocupați de gestionarea unor opere proprii împânzite cu bibliografii cu mult mai multă scriitură străină decât originară, revitalizarea publicisticii anilor ’20 - ’30 ar fi în beneficiul reconsiderării ființei noastre ca depozitar de cultură românească. Creațiile autorilor noștri de-acum sunt mai mult promotoarele filozofiilor și mișcărilor universale decât inițiatoarele unor curente culturale originale pe măsura timpurilor pe care le trăim.

    Am avut o Revoluție care să permită să facem auzit glasul unei națiuni care este și ea un leagăn de civilizație. Împrejurările ne permit să studiem ceea ce nu puteam studia altădată. Bibliotecile noastre gem de cărți și de manuscrise care așteaptă să fie puse în valoare, tălmăcite iar și arătate culturii universale. Operele precursorilor se cer traduse pentru a dovedi civilizației europene că nu suntem deloc săraci și goi, ci, din contră, înnobilați, dacă nu de un caracter integru, de un spornic izvor de creativitate literară și științifică. De ce n-ar putea sta un Caragiale lângă un Molière? Sau un Eminescu lângă Byron sau Heine? Sau Rebreanu lângă Remarque? Doamne, vrem să ne punem pe noi în locul înaintașilor în literatura universală? Ne iubim și ne prețuim într-atât de puțin cultura încât să nu ne luăm în calcul decât pe noi înșine, pe noi, recenții?

    „...Scriitorul trebuie să fie un luptător – azi îndeosebi. Nu înțeleg să fac din acest principiu un zid chinezesc; orice convingere – naționalistă sau socialistă – dacă e sinceră, constituie armura cea mai de preț a scriitorului. La noi, vezi ce nehotărîre, ce confuzie domnește în prețuirea valorilor... Și selecția n-o pot face decît oamenii de valoare, aceia care, cu mai multă forță, reprezintă un punct de vedere sănătos și legitim. Scriitorii au acest mare rol social. Nimeni altul nu-l poate împlini în locul lor, și, atunci când ei sunt absenți, începe iremediabila anarhie. Vrem o literatură militantă. Arta, care e în primul rând armonie, e singură în stare să purifice atmosfera vieții sociale. Scriitorul român trebuie să iasă din izolare. Societatea îl așteaptă...Și numai atunci cînd își va împlini adevărata lui menire în societate va avea și o stare civilă."[1]

    Așa scria Goga la vremea lui. Cu aceleași metehne ne confruntăm astăzi. Scriitorii își au enclavele lor de unde își transmit unii altora izbânzile spiritului creativ fără însă a reuși să aducă o dinamică directă societății din ce în ce mai puțin animată de cunoașterea vie a adevăratelor valori. Astăzi, scriitorul nu mai pătimește întru nereceptare. El scrie și consideră că la atât se limitează rostul lui...Că publicul trebuie să-l caute și nu el trebuie să învețe cititorul care-i rostul Cuvântului...Însă Cuvântul nu se rostește singur. Lipsa de patimă și automulțumirea, indiferența față de valorile neamului au ca urmare lipsa de clocot și de acțiune a societății. Și de unde pornește patima unei națiuni pentru stima de sine? Din flacăra scriiturii condeierilor...

    1. „Cât de dragi îmi sunteți voi scriitorii...

    ...umili drumeți fără noroc, stele fără nume în largul cerului...Voi care vă dormiți somnul de veci în rafturile neatinse ale anticarilor.”[2]

    Nu este un ditiramb curtenitor, ci descătușarea unui suflet ales, cu simțiri firești, care intuiește starea vremurilor ce vor să vie și rolul educativ pe care îl au scriitorii în societate.

    Zilelor noastre poate tocmai pasiunea și arderea copleșitoare pentru scriitura vie lipsește. Întrecându-ne în metafore prețioase, desconsiderăm Ideea. Biografia materială[3] a scriitorului o deformează pe cea spirituală și nu mai reușim să ne debarasăm de perfidia vremurilor care împuținează clipele acordate îmbogățirii minții. Și asta se răzbună. În acest sens chiar Goga nota: „Arta e un duhovnic implacabil. Oricât am încerca să-i ascundem realitatea, ea ne smulge adevărul întreg. Oricât ne-am da silința – nu izbutim să aducem minciuni în templu...Ele rămân la poartă și noi trecem pragul cu sufletul dezgolit... De aceea operele noastre sunt singurele biografii adevărate[4], iar drumul spre această operă trece inevitabil „printr-o conștiință artistică care se plămădește doar în furtuna timpului, în contact cu marile idei și frământări ale societății pe care biograful n-are cum să le ocolească.

    De aceea sunt atât de puține idei revoluționare și atât de multe opinii despre alții.

    Scriitorul nu se poate, așadar, abstrage de la misiunea pentru care a fost înzestrat cu vocație apostolică: „Ce este scriitorul în societatea românească? În fierberea actuală, cărei misiuni răspunde el? Ce trebuie să însemne scrisul în această epocă de răsturnare și de prefacere a valorilor? Scriitorul (... )este cea mai puternică armă în afirmarea vieții unui neam, istoria îi acordă o aureolă de apostolat.[5]

    În „Fragmente autobiografice” , Goga perfecționează portretul scriitorului prin însăși definirea proprie: „ Eu, grație structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă într-o trâmbiță de alarmă.

    Am văzut în scriitor un element dinamic, un răscolitor de mase, un revoltat, un pricinuitor de rebeliuni.

    Am văzut în scriitor un semănător de credințe și un semănător de biruință."[6]

    Asemenea cuvinte pline de „must” nu puteau să nu fie generatoare de acțiune, de frământare interioară, de fluid sufletesc pentru unificarea sufletească a țării: „O țară nu e numai o legitimare etnică, cum spuneam, o țară nu e numai o instituție pe baza unor tratate internaționale; o țară e conștiința cetățenească de luptă permanentă, pentru a-și impune valorile poporului ei. Ei bine, în această frământare, în această tendință de prefacere, de primenire sufletească, eu aș vrea să-l văd totdeauna pe scriitorul nostru."[7]

    Cât de actual ar putea fi un asemenea text în conjunctura actuală? Depinde numai de sănătatea minții. Este actual.
    Valorile unui popor sunt câștigul întregii civilizații.

    Subscriu și eu la ceea ce încerca Octavian Goga să accentueze, și anume că totdeauna "scriitorii au luptat pentru dezrobirea noastră politică și literară. Astăzi, scriitorul trebuie să fie tot un deschizător de drumuri, un mare modelator sufletesc al poporului nostru. Îmi dau bine seama, spune Goga, care e realitatea și de aceea fixez această formulă ca definitivă, pentru zilele în care trăim noi." [8]


    2. "Plămânul prin care respiră conștiința publică..."

    „Poetul pătimirii noastre” a fost împătimitul gazetar – „muncitor al condeiului” - care a căutat să surprindă pulsul societății epocii sale, să înfățișeze cu nerv freamătul existențial și să influențeze prin scris, crez și acțiune „energiile dezlănțuite” ale „acestui colț de pământ”.

    Răspunderea presei este imensă: trebuie să ia asupra-și "opera de pedagogie a mulțimii, infuziunea zilnică de credință și sugestii..."[9]. În masivul său studiu monografic – "Octavian Goga- viața și opera" – I.D.Bălan accentuează credo-ul gogaist privitor la funcția istorică a presei: „De o sută de ani respirăm prin presă, gazetele sunt plămânii neamului”. [10] Gazetarul Goga subliniază, și nu o dată, contribuția înaintașilor, „rezervele” din „cel mai viu laboratoriu al conștiinței obștești” care „au coborât odinioară la noi în gazetărie și au scris cu sângele lor pagini nemuritoare."[11]

    Silvia Udrea, în prefața scrisă la volumul „Pagini publicistice”, evidențiază întreita valoare a publicisticii lui Goga: „o valoare educativă, în sensul cel mai profund al cuvântului, o valoare documentară, informând asupra epocii, a biografiei scriitorului, asupra vieții spirituale și o valoare literară". Tot ea notează că atitudinea etică și civică din publicistica lui Goga rezultă „dintr-o concepție responsabilă și exigentă despre misiunea gazetarului. În acest punct poetul și gazetarul se întâlnesc. Cel care în poezia Rugăciune își reprima sentimentele intime, pentru a da expresie durerilor colective, va pretinde gazetarului să îndeplinească o operă de pedagogie națională, în numele progresului social și al adevărului.”[12]

    În eseul său, intitulat Între discursul mesianic și cel al „ofensivei naționale”. „Căderea” în temporal, profesorul Ion Dur identifică în gazetăria lui Goga marile obsesii eminesciene: țăranul român ca „supremă sinteză a existenței noastre naționale[13]; „măcinișul cotidian al politicăriei mărunte[14]; felonia și turpitudinile vieții politice născătoare de alte maladii politicianiste; entuziasmul organic și inepuizabil pentru națiune și tradiție ca forme ale identității de sine a românilor; nevoia unei culturi naționale ferită de invazia străină, de pericolele „clișeelor internaționale”. Formulat în alți termeni, rostul gazetăriei lui Goga ne apare ca o continuare atât de firească a publicisticii eminesciene, căci ea era răspunsul dat unor invariabile care continuau să marcheze existența românească. "[15]

    Goga nu ezită să fie critic cu presa atunci când constată că nu se mai înrudește cu „izvoarele de energie ale sufletului românesc”[16], când nu este independentă, ci interesată iar gazetarii „astăzi înghit și tac ca să nu-și supere patronii”.[17] Parcă ne sună cunoscută partitura. Dacă odinioară presa a fost „o oglindă vie a sentimentului public”[18], odată cu apariția „negusorilor tiparului”[19] ea „s-a îndepărtat de la linia tradițională”[20]. Nu mai există garanția individuală a publicistului: „În trecut, partidul sau individualitatea directorului era chezășia scrisului, limpede și controlabilă în fața lumii. Când ziceai Românul știai că ai de-a face cu principiile lui C.A.Rosetti, când ți se vorbea de Timpul îți apărea girul intelectual al lui Eminescu, când se citea un articol din Gazeta Transilvaniei aveai pecetea nobilă a lui Aurel Murășeanu. Până în timpul din urmă s-a păstrat această normală justificare: răscumpărarea dreptului de-a îndruma țara prin greutatea unei personalități."[21]

    Fără a generaliza, un curriculum vitae al publicistului sau al politicianului de astăzi ne-ar lămuri cât de golit de conținut este cuvântul său, nerv care ar trebui să mobilizeze societatea. Aș îndrăzni să spun că stăm mai rău decât pe vremea lui Goga. Suntem neputincioși pentru că am ajuns prea departe cu zidurile închisorii eului...căzut în provizoriu. Alte vremuri, obraznice și consumiste „mănâncă fără cruțare capitalul de încredere al unui neam.”[22]

    Marinela Serban
    Note
    [1] Felix Aderca, Contribuții critice, în articolul De vorbă cu d. Octavian Goga (Menirea scriitorului în societatea contimporană), Editura Minerva, București, 1983, pp 79-80;

    [2] Octavian Goga, Fărîmituri în volumul Precursori, Editura Minerva, București 1989;

    [3] Mircea Popa, Semnele începuturilor în Octavian Goga între colectivitate și solitudine, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1981, p. 28.

    [4] Mircea Popa, Semnele începuturilor în Octavian Goga între colectivitate și solitudine, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1981, p. 28; din Pagini noi – culegere îngrijită de Veturia Goga, București, Editura Tineretului, 1967, pp. 80-81;

    [5] Octavian Goga, Rostul scriitorilor, în Mustul care fierbe, Editura Scripta, București, 1992, pp29-30;

    [6] Ion Dodu Bălan, în Fragmente autobiografice din Octavian Goga- biblioteca critică, Editura Eminescu,București, 1974; vezi volumul Discursuri, București, Cartea Românească, 1942

    [7] ibid., p.60;

    [8] ibid.,p.59;

    [9] Octavian Goga, Ideea națională, în vol. Mustul care fierbe, Editura Scipta, București, 1992, p.43;

    [10]cf. Ion Dodu Bălan, Octavian Goga – viața și opera, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 1999, p.280;

    [11] Octavian Goga, op.cit., p. 43.

    [12] Octavian Goga, Pagini publicistice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pp.5-6;

    [13] Ion Dur, Între discursul mesianic și cel al „ofensivei naționale”. „Căderea” în temporal; (vezi discursul lui Goga din 19 decembrie 1919, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1989, pp. 299-303, și nr. 3-4, iulie-decembrie 1989, 1-3, ianuarie-septembrie 1990, pp. 347-355);

    [14] ibid; (vezi Octavian Goga, Mustul care fierbe, Editura Scripta, 1992, p. 318);

    [15] ibid.

    [16] Octavian Goga, Spre alte orizonturi, în vol. Mustul care fierbe, Editura Scipta, București, 1992, p.59;

    [17] ibid.,p.60;

    [18] Octavian Goga, Începe o bătălie mare...,II, în volumul Mustul care fierbe, p. 132;

    [19] ibidem;

    [20] ibidem;

    [21] ibidem, p.133;

    [22] ibidem, p.134.

    "
    Chestionarul articolului:

    [ Rezultate | Chestionar ]

    Voturi 12


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.63 Seconds