Cred că un model fiducial ce ar asigura eficiența transformării învățământului superior în România ar putea fi Santa Clara University, excelenta universitate iezuită postmodernă din Silicon Valley, sau, de ce nu? chiar acea școală iezuită înființată la Cluj, unde limba de predare a disciplinelor din curriculum era latina scolastică, o limbă unificatoare în Europa intelectuală.

Cred că un model fiducial ce ar asigura eficiența transformării învățământului superior în România ar putea fi Santa Clara University, excelenta universitate iezuită postmodernă din Silicon Valley, sau, de ce nu? chiar acea școală iezuită înființată la Cluj, unde limba de predare a disciplinelor din curriculum era latina scolastică, o limbă unificatoare în Europa intelectuală. Și mai întrebăm, fără vreo umbră de malițiozitate, nu era chiar această veche școală de la Cluj, iezuită și latinistă, modelul fiducial din visul marelui cărturar român August Treboniu Laurian (1810-1881)? Bogdan Petriceicu Hașdeu respingea invențiile lingvistice propuse de latiniști pe motivul bine întemeiat că ele nu țineau de un lexicon generativ, ci de unul macaronic. După interzicerea și expulzarea iezuiților, școala fondată de ei la Cluj ajungea macaronică peste noapte. Atât de macaronică, încât sfârșea prin a deveni universitate maghiară.
În realitate, universitatea din Cluj a fost ctitorită de iezuiți, nu de maghiari, necum de regele Ferdinand al României !
Spiritul academic iezuit, centrat pe ceea ce se cheamă „cunoașterea prudențială”, trebuie resuscitat și insuflat, nu doar la Universitatea din Cluj, ci și în toate universitățile românești. Bănuiesc că insistența etnicilor maghiari pe o discriminare de tip apartheid în viața universitară și culturală din România se datorează exclusiv dorinței egoiste de a reține doar pentru ei moștenirea întemeierii culturale iezuite. Ca și cum ar mai fi posibil în zilele noastre instituirea unui apartheid cultural în inima Europei!