Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 32 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Aurelia Satcau: Muncă, bicepși și solarii
    Scris la Monday, August 21 @ 16:18:34 CEST de catre asymetria
    Transversale Aurelia Satcau scrie "Muncă, bicepși și solarii În lumea simulațiilor și a simulacrelor, a cyborgism-ului decefalând omul - natural - al istoriei într-o cavalcada de stereotipii și virtual, în interiorul, adică, și în anonimitatea ‚piramidei’ - pururea sclav, veșnic lucrativ pentru ‚înaintări’ ce te lasă lesne la o parte, la coșul cu discardabile al istoriei - într-o lume ca aceasta, iată, munca însăși apare redundantă, sterilă și urgent dezavuată. Noua modă a ‚aboliționismelor’ cu orice preț a ajuns, inevitabil, și la muncă: să o înlăturăm, așadar, scurt și dintr-o lovitură, din peisajul social al fluidelor și inconsistențelor în care înotăm, acum, fără bariere, punctiformi pe harta lumii, monade liniștite și servile... omul de tip nou din matrixa acestui sfârșit/început de istorie.

    Muncă, bicepși și solarii
    În lumea simulațiilor și a simulacrelor, a cyborgism-ului decefalând omul - natural - al istoriei într-o cavalcada de stereotipii și virtual, în interiorul, adică, și în anonimitatea ‚piramidei’ - pururea sclav, veșnic lucrativ pentru ‚înaintări’ ce te lasă lesne la o parte, la coșul cu discardabile al istoriei - într-o lume ca aceasta, iată, munca însăși apare redundantă, sterilă și urgent dezavuată. Noua modă a ‚aboliționismelor’ cu orice preț a ajuns, inevitabil, și la muncă: să o înlăturăm, așadar, scurt și dintr-o lovitură, din peisajul social al fluidelor și inconsistențelor în care înotăm, acum, fără bariere, punctiformi pe harta lumii, monade liniștite și servile... omul de tip nou din matrixa acestui sfârșit/început de istorie. 'A face’: un verb extrem, obscur și retrogradabil în luminiscența circuitelor mediatrice și a simcultismului; el lasă loc excesiv-patrimonialului ‚a avea’ sau desubstanțiatului, șubredului ‚a fi’, redus acum, și el, la simpla reprezentare - umbre pe celuloidul giulgiului trecând drept textura însăși, solidă și deasă, a istoriei. ’A face’, ’a întreprinde’, ’a iniția’, ’a realiza’, într-un cuvânt ‚a contribui’ - priviți-le, doar, redundanța pe altarul nou întronatelor ‚a visa’ ‚a imagina’ ‚a pretinde’ ‚a simula’ ‚a închipui’, într-un cuvânt, a exista’ în proximitatea unui ceva veșnic în control, acel big brother care am crezut - ce naivi! - că vine de la răsărit, ignorându-i ubiquitatea. ‚A reprezenta’, iată abila, subtila propensiune asupra emisferei drepte a bicameralului nostru creier; iată Adevărul, tradus’ ‚dis-pus’ ‚re-pus’ ‚im-pus’, în cele din urmă ‚ră-pus’ de suma ‚adevărurilor mici’, colaterale și benigne. Calea la Adevăr e sinuoasă, șerpuind, ascunsă, spre limite și zări și abisuri fără de sfârșit... Dar dispariția ‚muncii’, spun ‚aboliționiștii’ lumii, eradicarea muncii, nu trebuie să ne sperie: substitutul ei perfect este acum bătrânul Ludic - jocularul, galopant și gregar, convivial și creator, insinuându-se tacit ca o metastază - ludo-ludere doborând și ultima gardă, ultima teamă că ceva ne-ar mai putea, vreodată, dicta ce să facem. ‚Realitatea’ - anunță colectiviștii infantilizării - e numai ‚gaura neagră’ a gravității, aspirând, lacomă, și ultima fărâmă de viață care ne-a mai rămas... Plicticoasă și sterilă, la ce bun cultivarea acestei ‚ocupații’ - munca - cât timp regula jocului a fost, deja, propusă: a ‚ludiza’, juisarea, savurarea maximă a unei anume plăceri - iată o aspirație! Astfel, efluvii de gură-cască se vor scurge ca nisipul în clepsidră, de-a lungul ‚atracțiilor’ tehnologiilor celor mai bizare, legănați de ocupația contemplativă, socială, a ‚minunării’. În după-amieze năclăite și extins-familiale, unchii și mătușile și verii și alții ca ei, gravitând în jurul familiei nucleare în care mama/tata/și copiii se țin, încă, profund înlănțuiți de ritualul social-impus; și în protocolarul eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele, vor admira cu pioșenie piramide ciclopice, munți de granit sau marmoreene muzee, risipiți în grupuri eterogene, ce se prefac, sau cred, chiar, cu naivitate, în sfântul multiculturalism, desferecătorul de porți către templele (de mai sus) pipărat plătite: să ne prosternăm, așadar, magnificului trecut al ‚celuilalt’. Pe pereți, în efigii suflate cu aur în ramele somptuoase, și printre firișoare de apă abia șoptite ale unui hidro-decorativism de ultimă oră, adaos recent la kitsch-ul și grosierul mărfii destinate ‚contemplării edificiale’ și a ‚muzeografiei de contrabandă’, domni ascuțiți, cu privirea ireală a împăiatelor scrutând timpul de după negritudinea istoriei, aprobă mut efluviul uman , etern mișcător al plebei. Acestia din urma vor fi, probabil, și ultimii dezavuanți ai ‚muncii’, căci munca rămâne, pentru ei, achiziția capitală, negociată cu sistemul, zgârcit și frugal întotdeauna când vine vorba de ‚remunerații’. Munca aduce, însă, resursele și pentru aceste duminici nucelar-celular-familiale, în care istoria e însușită din mers, pentru a fi regurgittă la primul colț de stradă, în jurul unui curry suculent sau cam așa ceva, ofertele ‚multiculturale’ rămânând cele mai tentante (chiar și pentru domnul Smith, puteți să credeți?), sau disparând între bicepșii lui Brad Pitt sau între coapsele solarizate ale acelei-urâte-care-trece-drept-frumoasă, Jennifer Aniston, cu fruntea împăroșată de perii scoși starletei de ultimele cifre de afaceri afectate de violența Katrinei, cifre dezumflate brusc de la...de la....uite ca nu știu, dar stați, mergeți undeva pe lângă Oprah Winfrey (bune prietene cele două, nu-i vorbă), și Jerry Springer, sau mai bine imediat ‚după’ sau ‚înaintea’ Taurului nesătul pre numele lui Seinfeld (tot Jerry, vedeți, o fi ceva cu numele) - vă spun eu, țineți aproape de zona 7 sau 9 urmate de câte alte 7 zerouri fiecare.. Dar munca, dragii mei (pot să vă spun dragii mei, nu-i așa? Cineva mă admonestase, de curând, pentru caracterul, cică, ‚didactic’, de ‚profesoară cu morgă’, care ‚dă lecții’ - ce să zic, eu vă iubesc, și știu că știți că nu-i așa și mai știu că împreună, numai împreună...Noi, Nu...Noi, Nu, niciodată, noi, nu), munca va rămâne, în ciuda ‚aboliționiștilor’ și ‚apocalipticiștilor’ nostradamiadei-care-nu-se-mai-întâmplă, rămâne pentru cohortele mai sus pictate, nomadele istoriei, căci aboliționistul îi spune muncii așa: Nu vezi ce idioți? Eu în ruptul capului nu merg în barăcile plutitoare și în igrasia slum-urilor din Bangkok - acolo, chiar în spatele aeroportului ăla de plastic - dar piticaniile cu limbi de păsări isterice, ei vor, ei vor dolarul-pe-zi..ei îl vor, ce le poți face, e inuman...i-nu-maaaaaan!, dar nimeni nu mai poate să-i ajute... și hibridul Raoul Smith, din Melbourne, căruia nu i s-a cerut, înaintea marii Adeziuni, decât credința în Ceva, indiferent Ce, Raoul Smith își propune acum ridicarea problemei chiar diseară, la meetingul la care a fost, cu discreție, invitat - meetingul treningurilor și al cerceilor de plastic, al cazoneriei, simplității și activismului și militantismului și politicii ‚de stradă’ (pașnică, ultra-pașnică, stați fără grijă). La fiecare asemenea meeting al Alternativei Socialiste, liederul rufos și fără vârstă, înghițind hulpav venituri de profesor asociat prin departamente de Științe Politice, ca și cele două ‚masculine’/feministe cu ștate grele de plată și gigantice resurse din coteriile de busculadă proferând lozincile pionieratelor de plastic, de carton și de fum...cu junii membri de miercuri și vineri seară ai Alternativei Socialiste, scandând isteric lozinci leniniste deasupra cârciumii sordide din centrul Melbournului sau Londrei sau New Yorkului.. În duminici oarecare, sub steagurile roșii fluturând în vânt, sau pleoștite de ploi metropolitane, pe arterele flancate de armatele pasive ale poliției locale, junii socialiști scandează din vârful plămânilor sloganuri pentru ‚Libanul liber’, eradicat de sub cotropitorul Israel. Ședințele de analiză postfactum sânt totdeauna în sala sordidă a cârciumii înghesuite între umerii macroscopici ai zgârie-norilor, veșnic aceiași, pe lângă care trec și junii dar și masele amorfe ale familiștilor mai înainte pomeniți, amatorii de istorie de contrabandă a mausoleelor, catedralelor, monumentelor și geometriilor secrete în care ochiul tronează vigilent din înălțimi și culmi nemaivăzute. Căci munca, așadar, e și la meșterii masoni, cioplitori în bazalt și granit de portaluri și aspre firide, de tainice biblioteci surpate și iarăși construite, căci ‚a construi’, în ciuda a orice, aceasta-i măreția!; munca e și la starul din cărnuri bine prăjite în solariile ca niște apusuri coapte și moi, în care te îmbraci după cât îți dă mâna - dâra de fum, ca un parfum al morții, torcându-și firul scurt pe pielea aurie, căci și ea muncește, Anistoana Jennifer, urâta-trecând-drept-frumoasă, în zilele și nopțile ardente ale celor două luni de filmări (ce ororare! Numai dacă n-ar fi avut de sporit cu cele 15 milioane contul sărăcit puțin, de Katrina cea neagră; e vară, e sezon,ce vreți, vilele se mai schimbă și ele, lumea e rea, dragă, bulimia costă, ce credeați, iar în entertainment industry, oh, oh, oh, ce să mai vorbim!); ei, și muncește și junele activist, alternativul socialist, reiterând isteric o combinație de trotskisme (oroarea lui e de a nu le transforma în leninism-ceaușisme, căci a vazut Revoluția decembristă în documentarele, cele patru pe care le au la sediu) și teoriile ininteligibile ale postmodernismului, apocalipticismului și globalismului, și alte -isme și –cronisme din seminariile ‚culturaliștilor-activiști și ei, căci numai așa se face Cultura, din Departament-în-stradă-și-înapoi. Frunzele toameni bat la fereastra trenului Underground. Junele e invitat în după-amiaza asta la Cazino, în Sala de Oaspeți a Studioului de Catifea, prelungă și plușată, o anexă discretă și piezișă în extensia aripii de nord...Bătrânul, megastarul Băncii de Comerț, proasppăt racolat în zonele rarefiate unde salariile nu se mai comunică, doar se ‚apropriază’, cu nonchalantă detașare, căci, iată ‚pare că nici nu mai contează’, de aceea...Bătrânul în ascensiun, poartă în astă-seară costumul elegant al toamnei, el însuși tomnatic și reclus, în fața paharului de Avian Superior, clipocindu-și elvețian oxigenul care o fi stat și la baza bulelor și capsulelor lui Michael Jackson. Bătrânul mătură, ca un ceasornic, rând după rând din Financial Review, tamponându-și ca-n transă colțurile lăsate ale gurii – o gură de ură! Junele miroase iute, a Tequilla și a drog proaspăt tăiat, iar când Bătrânul îl invită să ia loc, rictusul blazării îi înflorește și lui, prematur, peste dinții strânși și sub nările adulmecând primejdia. În fotoliul moale ar vrea să-i strige, deodată, Bătrânului, Tatălui cu fața brăzdată de o rețea de riduri adânci ca și liniile din palmele acestui domn hotărât și străin, ar vrea să-i strige: „Ia-mă înapoi, vreau la Mama, la Mama, la Mama...”. Ecoul din gând îl poartă spre amnioza care îi legase, odată, pe cei doi, fiul și Mama, în baia cea dintâi, prelungă, în aventura în care a pornit fără să știe, măcar, că El și Ea, Domnul și Doamna Moarte, vor fi primele chipuri, prima Femeie, primul Bărbat., Anima și Animus, Persona și Ego, și toate, toate, toate care bat acum în coșul pieptului : „Deschide!”. De peste masa pătrată, așternută cu mătasea albă, Tatăl se apleacă moale și colegial, într-un ton șoptit: „La muncă băiete, avem treabă..Munca l-a făcut pe om, de copil te-am învățat asta...OK, acum - ...îl știi pe Neville Court...mâine seara aș avea nevoie de tine să...” Aurelia Satcau Melbourne, august 2006 "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 9

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.39 Seconds