"Asymetria" păstrează acest spirit al dialogului, dar se scrie diferit, cu un Y, litera fiind un omagiu adus Numărului de Aur și lui Matila Ghyka, cel care l-a introdus în gândirea estetică românească. Y-ul semnifică și un pod între simetrie și asimetrie, între armonia idealizată și imperfecțiunea vie a realității.

În Ucraina, obsesia pentru control și teritoriu alimentează un conflict de proporții tragice, unde disproporția de forțe și de suferință umană se face resimțită zilnic. De cealaltă parte, în Gaza, numerele devin abstracte: morții sunt numărați, dar viețile pierdute nu sunt niciodată egale, nici măcar în compasiunea lumii. Această asimetrie a compasiunii – o compasiune care uneori depinde de naționalitate, religie sau culoarea pielii – este una dintre cele mai teribile manifestări ale lumii noastre.

Astfel, războiul din Ucraina și genocidul din Gaza devin metafore ale unei lumi care respinge asimetria naturală și o înlocuiește cu o simetrie artificială a fricii, a represiunii și a opresiunii. În fața acestora, revista noastră refuză să se conformeze regulilor unui discurs uniformizator. Proclamăm, așadar, necesitatea de a da glas nu doar majorității, ci și marginalilor, de a crea spațiu pentru alteritate – chiar și atunci când aceasta ne incomodează sau ne provoacă.

În Gaza, o regiune asimetrică din toate punctele de vedere – militar, economic, umanitar –, disproporția resurselor și a suferinței devine terenul unui genocid acceptat tacit de marile puteri. În Ucraina, unde aparenta  simetria geostrategică a fost ruptă brutal de decizia Rusiei de a nu mai tolera agresiunea Statelor Unite pentru păstrarea monopolului puterii mondiale, ascunsă sub verbiajul propagandistic al exportului de democrație. Lumea întreagă privește o tragedie care se amplifică, ca o oglindă spartă ce reflectă haosul.

De ce "asymetria?" /editorialul din mai 2000/

Titlul revistei noastre reia ”cu o mică dar importantă modificare” pe acela al revistei SIMETRIA, editată de arhitectul, eseistul si omul de cultură G. M. Cantacuzino, publicație trimestrială subintitulată Caiete de artă și critică, al cărui prim număr apărea în toamna lui 1939 la București. Revista era redactată de G. M. Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka si P. E. Miclescu. Printre colaboratorii principali se afla Tudor Vianu, iar Ion Pillat a publicat aici cunoscutul său eseu, Poezie și plastică. Asymetria se scrie în româneste fără litera Y, litera dealtfel foarte rară în limba noastră. Unul dintre rarele cuvinte care cuprind un Y e cel care dă nume singurului român care s-a ocupat de Numărul de aur. Iată deci explicația pe care o furnizez gratuit eventualilor internauți care vor ajunge pînă aici. Y din Asymetria este un omagiu adus Numărului de aur și lui Matila Ghyka. Il mai găsim în numele de familie al grecilor Alexandru sau Constantin Ypsilanti, nici aici nefiind mereu ortografiat cu Y, ci cu I, de pildă în Dicționarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească, realizat de Ion Aurel Candrea și de Gheorghe Adamescu, tipărit între 1926 si 1931 în 7500 de exemplare. Numărul dintâi al trimestrialului, din care au apărut, cred, doar trei numere pînă în 1941, conținea în motto această definiție a simetriei. "Simetria în sensul ei orginar înseamnă proporție fericită sau comensurabilitate." Am sperat mereu că îmi va fi dat să continui această revistă, fără îndoială o aplicație tipografică a Divinei Proporții, atît de mult mă impresionase formatul și punerea în pagina, pe care le descoperisem în 1956, elev de liceu fiind, în biblioteca profesorului de matematici și teologului clujean Atanasie Popa, unul din mentorii mei spirituali. Omagiindu-i pe antemergători nu pot să nu-mi exprim bucuria că mi-au fost dați cei 44 de ani de care aveam nevoie ca să-mi împlinesc visul, chiar dacă revista noastră nu va fi poate niciodată tipărită pe hîrtie frumoasă și bună, ci va bombarda o vreme cu electronii ei liberi ecranele unor ordinatoare de preste lume. Deschisă unor colaboratori pe care îi avem în vedere de ani de zile si pe care sper să-i putem convinge să ne urmeze în aceasta aventură, "Asymetria" nu va putea să ignore subteranele și fundațiile invizibile a unei culturi care nu se constituie doar din ceea ce îndeobște numim cultură umanistă, universalistă și consensuală. Consacrăm o pagină numelor celor pe care îi invităm să colaboreze, înșiruirea neavînd nimic restrictiv. E doar un mod printre altele de a ne exprima admirația, prietenia sau solidaritatea. Proclamăm deschiderea ca o condiție a dialogului și nu ne înspăimîntă nici eroarea nici dușmănia, nici violența, nici dogma. Dimpotrivă, confruntarea va fi căutată și provocată. Vom replica doar atunci cînd vom crede de cuviință, în funcție de importanța pe care o acordăm temei sau intervenției. Nu vrem să facem o revistă de literatură pentru literați. Vrem să unim într-o lucrare liber-consimțită oameni care, fără Internet, nu s-ar fi întîlnit niciodată și să împărtășim astfel o reflecție transversală, așa cum am fi dorit să o putem face și la revista "Vatra" între 1971 și 1987, publicație la temelia căreia, împreună cu alți cîțiva literați, ne-am depus tinerețea, ca un jet de spermă la picioarele furcilor spiritului, o sămînță care ar fi putut genera mandragore cu siluete umane, cu efecte benefice și vrăji puternice, dar din care s-au născut prea mulți monștri, uneori incurabile lașități și slinoase adaptări. Nu căutăm deci să punem împreună doar obiectele literare acceptate de gustul comun sau de cel al elitei ci și obiecte, asemeni celor cu destinație necunoscută, despre care scriam acum treizeci de ani, care nu au fost generate pentru a se încadra în standarde de acceptabilitate, care nu vor să fie Ceva anume și totuși Sunt. În acest context, pentru noi, documentul brut are valoare tocmai fiindcă poate fi scos din context, și astfel poate deveni Altceva. "Romanul vieții" cuiva nu poate fi judecat doar din unghiul literaturii proustiene sau faulkneriene, ci și ca o parte a fundației mocirloase a societății în care băltim cu toții și pe care nu avem voie să o ignorăm căci mlaștina, tinoava neștiută ne poate înghiți pe nesimțite. Broșurile imbecile de îndoctrinare de toate culorile, care ne-au ars conștiințele și bătucit mințile, în acest secol ca și în altele, nu vor fi fiind ele literatură, dar tirajul și impactul lor era și este mai puternic decît scrisul demascator, al lui Soljenițin sau a acelor intelectuali care au avut forța refuzului. A le ignora natura și rolul, a le ocoli ca murdării sau lături ale spiritului înseamnă a (ne)meține în ignoranță : victime vinovate inocente, manipulate fără răgaz, incapabile de a se feri și de a se răscumpăra. De nu, vom trăi și privi mereu de la o prea mare distanță lumea, îi vom neglija putorile și nu-i vom pricepe exploziile, catastrofele și imensele, "nesfîrșitele primejdii"* și minunății, ignoranți, surprinși sau insensibili. In octeții informației transferate pe Internet își au locul și cuvintele pe care nu le iubim, cuvintele celor pe care nu-i iubim, celor care nu sunt din aceiași gașcă cu noi, nici din același grup, generație, specie sau regn, ca și cei care nu se supun aceleiași legi morale. Nevoia de cunoaștere, nevoia de comprehensiune și nevoia de eliberare sunt atît de nemărginite încît însăși dușmanilor declarați se cuvine să le asigurăm dreptul de a ocupa o parte a spațiului exprimării, fiindcă, suntem convinși, aceasta e singura cale de acces spre aceia care reprezintă, pentru noi, alteritatea absolută, cea pe care mulțimea o abhoră înspăimîntată și fascinată, alteritatea numită, considerată "diabolică", fără de care nici Binele, nici Dreptul, nici Divinul nu ar putea exista. Simetria e proporție fericită și comensurabilitate. Asymetria e proporția nefericită, disproporția, incomensurabilitatea. Si totusi, nu asymetria aduce răul. Nevoia de symetrie conduce la spațiile celulare ale utopiilor, la hrubele infernale ale cetăților celeste coborîte pe pămînt și devenite închisori. Asymetria e condiția realizării "negentropiei", refuzul uniformizării, diferențierea, condiția vieții. Universul din care facem parte este, din fericire, asymetric. Dar suntem uneori incapabili să contăm pe forța acestui dezechilibru, neputincioși, în nevoia noastră de înlocuitori de ordine, de erzatzuri de ordine, să ne imaginăm această asymetrie vitală și ne transferăm speranțele în universuri symetrice, concentraționare, concentrice. Îmi pare că lumea în care trăim e totuși mai aproape de model asymetric, de acest gabarit, de această macheta de univers pe care nu o mai privesc de sus un Arhitect, Dumnezeu atotputernic, Iertător sau Pedepsitor, sau un Fiu rătăcit în Labyrint, Icar, profet, Isus iertător și întelegător, ci Ei ca și noi, coborîți sau născuți Yci și colo, viețuim în interiorul acestei machete de lumi pe care altădată doar arhitecții și Dumnezeu (sau Marele Arhitect) aveau privilegiul de a o crea, a o stăpîni și a o distruge. Zeii păreau că ne asigură armura, hrana trupului și a sufletului, și ne cereau în schimb doar ascultare. Nici una din regulile acestui troc nu mai pare să fie valabilă. Acum privilegiile lor, ca și privilegiile noastre, au devenit bunuri de consum cu gust de erzatz la un pick-nick pe țărmul oceanului care se cheamă Haos. 

Haideți să ne mîncăm conservele sau să inventăm împreună Altceva. Dan Culcer