Ce mijloace legale există pentru ca cetățenii României să poată contesta deciziile anticonstituționale ale Curții Constituționale a României. Numirea celor nouă membri ai acestei Curți Constituționale respectă sau nu legea și regulamentele care impun ca ei să aibă calitatea profesională de judecători?


În România, mijloacele legale pentru contestarea deciziilor Curții Constituționale a României (CCR) sunt foarte limitate, iar numirea membrilor CCR ridică întrebări privind calificările lor profesionale. Iată detalii relevante:

1. Contestarea deciziilor Curții Constituționale
Deciziile CCR sunt definitive și obligatorii conform Constituției României, art. 147 alin. (4). Totuși, există câteva opțiuni indirecte:
1.1. Reexaminarea Constituției
    •    Inițiativa de revizuire a Constituției: Cetățenii pot sprijini o inițiativă legislativă de modificare a Constituției, dar aceasta necesită sprijin din partea a cel puțin 500.000 de cetățeni și aprobarea Parlamentului.
    •    Clarificarea atribuțiilor CCR: O revizuire ar putea introduce limite suplimentare privind interpretările CCR.
1.2. Presiunea politică și civic-organizațională
    •    Proteste publice: Manifestațiile publice pot atrage atenția asupra unor decizii considerate abuzive sau neconstituționale.
    •    Grupuri de advocacy: Organizațiile civice pot milita pentru reforme ale funcționării CCR.
1.3. Adrese către instituții internaționale
    •    Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO): În anumite circumstanțe, deciziile CCR care încalcă drepturile fundamentale pot fi aduse în fața CEDO.
    •    Comisia de la Veneția: Se pot solicita opinii consultative pentru evaluarea compatibilității deciziilor CCR cu normele democratice europene.

2. Numirea membrilor Curții Constituționale
Numirea membrilor CCR este reglementată prin Constituție (art. 142) și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea CCR. Iată principalele aspecte:
2.1. Criterii profesionale
    •    Condiții legale: Membrii CCR trebuie să fie juriști cu înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în domeniul juridic sau în activitatea academică.
    •    Calitatea de judecător: Nu este obligatoriu ca membrii CCR să fi fost judecători. Aceștia pot proveni din alte domenii juridice (avocatură, procuratură, învățământ universitar etc.).
2.2. Procesul de numire
    •    Repartizare instituțională: CCR are nouă membri, numiți astfel: trei de Președintele României, trei de Senat și trei de Camera Deputaților.
    •    Lipsa unui concurs transparent: Procesul de numire este considerat adesea politic, ceea ce ridică întrebări privind competența reală și imparțialitatea unor membri.
2.3. Controverse legate de numiri
    •    Critici frecvente: Unele numiri au fost contestate în spațiul public din cauza lipsei de experiență juridică practică sau din cauza afilierilor politice evidente ale candidaților.
    •    Exemple concrete: Au existat cazuri în care membri ai CCR au fost percepuți ca neavând o pregătire academică sau juridică suficient de solidă pentru a ocupa această funcție.

3. Posibile soluții pentru reformarea CCR
3.1. Clarificarea criteriilor de numire
    •    Introducerea obligativității experienței de judecător sau procuror pentru candidați.
    •    Implementarea unui sistem de concurs public pentru selecția membrilor.
3.2. Independența față de politic
    •    Limitarea influenței politice printr-un mecanism mixt de selecție (inclusiv implicarea unor organizații profesionale).
3.3. Transparența procesului decizional
    •    Publicarea motivărilor detaliate și a opiniilor separate pentru toate deciziile.
3.4. Mecanisme de verificare internațională
    •    Consultări cu organisme internaționale în cazurile de interpretări controversate ale Constituției.