Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 105 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Titus Filipas. Rãzboiul Crimeii
    Scris la Monday, July 31 @ 14:51:56 CEST de catre asymetria
    Geopolitica Titus Filipas scrie "

    Leverrier analizează cu mare atenție datele europene de presiune atmosferică și de viteză a vîntului din zilele care au precedat dezastruoasa furtună din 14 noiembrie 1854, când 32 de nave ale flotei de intervenție anglo-franceze din „Războiul Crimeii” erau scufundate în Marea Neagră. Scriitorul dizident rus Boris Pilniak) se mai arăta încă impresionat de furtună în extraordinarul text din 1928 chemat ”Marea cea albastră” -“Sinee more”.

    Furtuna va determina puterile occidentale participante la Războiul Crimeii să sprijine atât restituirea celor trei județe din sudul Basarabiei, cât și unirea principatelor românești dunărene, act geopolitic care constituie un exemplu de cultură organizațională occidentală care atinge excelența.

    Urbain Jean Joseph Leverrier poseda o capacitate de analiză uriașă, combinată cu evaluarea corectă post-analiză, transmisă decidenților politici care puteau alege rezonabil o cale de acțiune a forței. Leverrier observă un minim al presiunii atmosferice care a traversat în patru zile Europa, ajungând în Marea Neagră. Leverrier a denumit tipul de circulație atmosferică în jurul minimului, ciclon. Leverrier conchide că din direcția de mișcare a centrului ciclonului se pot face predicții. Leverrier îi transmite împăratului Napoleon al III-lea concluzia studiului efectuat la Observatorul din Paris : Existența unei linii telegrafice sigure între Viena și litoralul Mării Negre ar fi permis comunicarea datelor de avertizare. Pe baza acestor date, Napoleon al III-lea urma să ia o decizie de politică externă. Pentru această linie telegrafică sigură, împăratul francez va sprijini unirea principatelor românești.



    Războiul Crimeii
    Nu avem stenograma discuției din 1849 între Ioan Eliade Rădulescu și ministrul britanic de război, lordul Palmerston. Accente din convorbire, bănuim, stimulează hotărârea lui Palmerston ca Imperiul Britanic să lanseze un război pentru a controla istmul baltico-pontic. Atunci când s-a întâmplat, Aberdeen fiind primul ministru, Disraeli s-a opus, deși dorea sincer ca Imperiul Britanic să câștige Marele Joc dominator în Eurasia. Într un discurs pronunțat în 1872 la Manchester, Disraeli reamintea audienței : “There has been for this country a great calamity…. the Crimean War [...] And yet the Crimean War need never have occurred.”

    Palmerston înțelegea anvergura logistică a războiului. Mult mai târziu, când Adolf Hitler are de înfruntat aceeași problemă, el hotărăște să construiască un Autobahn între Germania și istmul baltico-pontic. Soluție impusă de circumstanța că Germania era putere continentală, nu putere maritimă. Anglia se afla într- o situație exact contrarie. Pentru a rezolva problema: „Cum transporți regimente, echipamente, și „proviantul”, până la cele două capete ale istmului în ritmuri egale?” Palmerston gândește un vas de transport al cărui itinerar urma să oscileze între Anglia și cele două capete ale istmului baltico-pontic. Anul deciziei este fie 1849, fie 1850.

    Nava cerută de Palmerston va fi construită într-un șantier de pe Tamisa. Mai jos de "London bridge". Există un cântec de sorginte medievală: "London Bridge is falling down,/Falling down, falling down,/London Bridge is falling down,/ My fair Lady.", învățat de toți copiii Angliei veacului XIX. Ca sedimente din subconștient, termeni din strofa "Build it up with iron and steel,/Iron and steel, iron and steel,/Build it up with iron and steel,/ My fair Lady" vor influența decizia ca Isambard Kingdom Brunel) să proiecteze un mare vapor din „iron and steel”, oțel adică. Verificarea carnetelor de schițe lăsate de Brunel arată că din 1851 el începea proiectul. Planurile definitivate erau transmise în 1852 șantierului naval de pe Tamisa. Unesc aici și fraze despre Tamisa văzută de Joseph Conrad : „The sea-reach of the Thames stretched before us like the beginning of an interminable waterway [...] leading to the uttermost ends of the earth.” „What greatness had not floated on the ebb of that river into the mystery of an unknown earth!”, mai comenta Joseph Conrad în ‚Heart of darkness’.

    De la normanzii lui William le Conquerant, Anglia nu a mai fost cucerită. Avem, deci, tradiție și continuitate. Ce înseamnă atunci doar un veac într - această continuitate? Multe detalii din proiectul lordului Palmerston nu au fost publice. Palmerston păstra secretul de stat la fel de bine ca Winston Churchill. După cel de al doilea război mondial, s-a spus, începând cu Winston Churchill, că multe secrete ale pregătirii debarcării din Normandia nu vor fi dezvăluite vreodată. La fel, putem bănui că multe secrete din pregătirea campaniei militare ce în istoria noastră a rămas cu numele de „Războiul Crimeii”) au fost, și vor rămâne, ascunse. O parte din acea informație a „transpirat” totuși către public și către serviciile secrete rusești. Respectiva informație era suficient de șocantă pe vremuri ca să-l determine pe un Jules Verne amator de enigme să urce pe vaporul Palmerston- Brunel. Unde Jules Verne găsește inspirația tehnică pentru romanul „20000 de leghe sub mari”, publicat în 1870. Submarinul Nautilus fusese construit pentru îndeplinirea unui țel geopolitic – rolul Indiei în Eurasia. Voința căpitanului Nemo, combinată cu știința perfectă a proiectării planului, duce la reușita lui Nautilus. Oricare proiect comportă și o latură de voluntarism pentru ieșirea din „încremenire”. Romanul „20000 de leghe sub mari” subliniază acest aspect din managementul unui proiect. Căpitanul Nemo este simbol romantic pentru îmbinarea voluntarismului cu intelectualismul, cele două laturi ale unui proiect reușit.

    Uriașul vapor proiectat de Isambard Kingdom Brunel se chema Great Eastern, traductibil ad litteram prin Marele Oriental. Jules Verne călătorea în 1867 cu steamerul Great Eastern, pe care îl apreciază ca fiind o capodoperă tehnică, "un chef-d’oeuvre de construction navale". Jules Verne descrie experiența lui în romanul „Une ville flottante”. Insistă pe „stabilitatea în mijlocul unui element ce zguduie ca pe simple șalupe, niște vapoare cum Solferino.” Și într- un text al lui I.L. Caragiale găsim o referire la Solferino (locul bătăliei din 24 iunie 1859), bătălie ce intrase pentru o vreme chiar în versul popular din Ardeal. Insistența lui Jules Verne pe „stabilitatea” lui Great Eastern era o aluzie la marea furtună din 14 noiembrie 1854, când 32 de nave ale flotei de intervenție anglo-franceze din „Războiul Crimeii” erau scufundate în Marea Neagră. Scriitorul dizident rus Boris Pilniak) se mai arăta încă impresionat de furtună în extraordinarul text din 1928 chemat ”Marea cea albastră” -“Sinee more”.

    Spionajul rusesc aflase despre proiectul lui Palmerston. În atelierele din fortăreața navală Kronstadt de la Marea Baltică, rușii proiectează cele dintâi mine acvatice, destinate scufundării navelor din „iron and steel”. Istoricii ruși ai tehnicii insistă că tot pe atunci la Kronstadt ar fi fost proiectate și primele torpile. Numai istoricii navali americani îi cred. Americanii erau și atunci foarte interesați de Războiul Crimeii, după cum mărturisește presa lor, unde se puteau citi versuri glumețe cum: "Is it Kronstat with a K?/Is it Cronstat with a C?/Is it Cron with s.t.a.d.t?/Or do you leave out the d?"

    Profesorul Aronnax, personaj din „20000 de leghe sub mari”, credea că submarinul Nautilus funcționa precum torpilele rusești, atunci când îl întreabă pe căpitanul Nemo: „Une seule question, cependant, à laquelle vous ne répondrez pas si elle est indiscrète. Les éléments que vous employez pour produire ce merveilleux agent doivent s’user vite. Le zinc, par exemple, comment le remplacez-vous, puisque vous n’avez plus aucune communication avec la terre ?”.

    Rușii erau perfect conștienți că inginerii navali britanici erau cei mai buni din lume. De aceea rușii comandă în 1851 șantierelor engleze un vapor perfecționat. Acel vas nu va fi livrat: Izbucnise Războiul Crimeii. Comanda rusească va fi rechiziționată pentru flota britanică. În loc să se cheme Bogatyr sau Kniaz Igor, vaporul se va numi Black Prince.

    Great Eastern va fi construit la limita extremă a performanței tehnice. Aflat pe navă, Jules Verne privește entuziasmat cum mașinăria de putere funcționează ca un mecanism de mecanică fină: "Les machines du Great Eastern sont justement considérées comme des chefs-d’oeuvre, – j’allais dire des chefs-d’oeuvre d’horlogerie. Rien de plus étonnant que de voir ces énormes rouages fonctionner avec la précision et la douceur d’une montre."

    Pretextul oficial invocat de britanici pentru construcția navei era transportul de persoane și mărfuri în Australia. Cum pertinent scria Jules Verne la 1871 despre Great Eastern: "il n’a jamais été en Australie." Great Eastern nu a fost realizat pe baza unui studiu de marketing. Din cauza aceasta a fost extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, să fie integrat într-un proiect comercial. "Le Great Eastern a déjà ruiné plusieurs compagnies", remarca Jules Verne cu bună îndreptățire. "Cet immense bateau disposé pour le transport des voyageurs ne semblait plus bon à rien et se voyait mis au rebut [...] Lorsque les premières tentatives pour poser le câble sur son plateau télégraphique eurent échoué – insuccès dû en partie à l’insuffisance des navires qui le transportaient –, les ingénieurs songèrent au Great Eastern. Lui seul pouvait emmagasiner à son bord ces trois mille quatre cents kilomètres de fil métallique, pesant quatre mille cinq cents tonnes."

    Într–adevăr, vasul Great Eastern a fost folosit pentru instalarea primului cablu submarin de comunicații transatlantice. Cablajul pentru semnale electrice îl inspiră pe Jules Verne să scrie capitolul XII, „Tout par l’électricité”, din „20000 de leghe sub mări”. În submarinul Nautilus totul este cablat. Controlul echilibrului în navigația lui Nautilus sugerează în germene sistemul fly-by-wire, aplicat efectiv abia la navele spațiale Apollo.

    Submarinul Nautilus a devenit epitomul pentru succes și speranță. Dar Great Eastern nu putea nicicum inspira asemenea gânduri optimiste, cum află Jules Verne din discuția cu doctorul Pitferge:
    « – Un des capitaines du Great Eastern s’est déjà noyé, et c’était l’un des plus habiles [...] .
    – Eh bien ! dis-je, il faut regretter la mort de cet homme habile, et voilà tout.
    – Puis, reprit Dean Pitferge, sans se soucier de mon incrédulité, on raconte des histoires sur ce steamship. On dit qu’un passager qui s’est égaré dans ses profondeurs, comme un pionnier dans les forêts d’Amérique, n’a jamais pu être retrouvé.
    – Ah ! fis-je ironiquement, voilà un fait !
    – On raconte aussi, reprit le docteur, que, pendant la construction des chaudières, un mécanicien a été soudé, par mégarde, dans la boîte à vapeur.
    – Bravo ! m’écriai-je. Le mécanicien soudé ! E ben trovato. Vous y croyez, docteur ?
    - Je crois, me répondit Pitferge, je crois très sérieusement que notre voyage a mal commencé et qu’il finira mal. »

    Sursa pentru succes și speranță în „20000 de leghe sub mări” vine din alt proiect împlinit al inginerului Isambard Kingdom Brunel: ‘Calea ferată divină’, "God's Wonderful Railway" ori, mai prozaic, Great Western Railway, una dintre cele mai pitorești creații din istoria tehnicii. Cale ferată amenințată acum cu scufundarea pe tronsonul Dawlish, datorită fenomenului climatic al încălzirii globale. Traseul ‘Căii ferate divine’, așa cum a fost conceput de Isambard Kingdom Brunel, flirtează în mod periculos cu marea. Există o istorie apocrifă că odată un pește adus de valuri ar fi pătruns într-un vagon tractat pe ‘Calea ferată divină’. Oricum, este confirmat că de multe ori vagoanele trenului Great Western, venind de la Plymouth, ajungeau în gara din Exeter acoperite cu alge marine. 'Rough down at Dawlish again', comentau atunci localnicii din Exeter. În vremea din urmă, evenimentul algelor atacând trenul Great Western se întâmplă tot mai frecvent.

    Urâțenia epocii industriale era deja vehement criticată pe vremea lui Brunel de către persoanele avizate. Pentru a feri de asemenea critici calea ferată pe care o construia, Isambard Kingdom Brunel angajează o echipă de consultanți în creativitate, special plătiți ca să pună în proiectul său industrial misterul megaliților din Stonehenge, grandoarea Zidului Chinezesc, frumusețea mausoleului Taj Mahal. Viaductele, podurile, tunelurile, lampadarele și clădirile gărilor de pe ‚calea ferată divină’ sunt realmente niște opere de artă. Din cauza aceasta, Great Western Railway este de vreo sută și cincizeci de ani un itinerar de excursii ales de englezi și de orice connoiseur al vacanțelor englezești.

    Isambard Kingdom Brunel creează nu doar un frumos proiect industrial, dar și o afacere profitabilă pentru toți cei care participau. Inclusiv pentru nenumărații ‘oameni ai muncii’. Brunel fondează la Swindon o fabrică de construcții și reparații de locomotive, uzină unde sunt angajate la un moment dat aproape 40 000 de persoane. Aici erau fabricate și locomotivele de pe calea ferată care traversa India, detaliu de inventar neterminat ce apare în romanul « Ocolul Pământului în 80 de zile », scris de Jules Verne.

    Toți oamenii simpli ce lucrau la Swindon Works erau foarte mândri de poziția pe care o dețineau în Anglia truditoare a vremii. Pentru muncitorii de la Swindon Works, Isambard Kingdom Brunel construiește un mic oraș extrem de frumos, un fel de "Garden Village" cu căsuțe de piatră galbenă excavată din tunelul Box, situat între Bath și Chippenham. Locuințele din acest "Garden Village" sunt încă folosite și îngrijite de proprietarii lor de azi, foarte mulțumiți și foarte orgolioși de casele ‘marca Brunel’ pe care le-au achiziționat.

    Voința de a construi calea ferată Great Western aparținea comercianților din Bristol. Care priveau îngrijorați și comparativ felul cum Liverpool creștea gradual în importanță. Pentru a contracara scăderea importanței portului Bristol, comercianții din Bristol hotărăsc construirea unei căi ferate care să lege orașul cu Londra. Compania comercială Great Western Railway a fost fondată la 1833. Isambard Kingdom Brunel a fost numit ‘inginer-șef‘ la vîrsta de 27 de ani. Isambard Kingdom Brunel aplică pe calea ferată Great Western cele mai inovative idei permise de starea fizicii de atunci. Aici este instalată prima linie telegrafică, la 9 aprilie 1839 înregistrându-se cea dintâi comunicare telegrafică, între gara Paddington și gara West Drayton.

    Isambard Kingdom Brunel își edifică proiectul Great Western Railway ca și cum ar fi considerat calea ferată „Liverpool & Manchester” a lui George Stephenson drept o provocare personală, chiar dacă nu premeditează aceasta. Standardul de ecartament (‘gauge’, în limba engleză) al căii ferate dintre Liverpool și Manchester va fi adoptat până la urmă la scară națională în Marea Britanie, chiar la scară imperială. Totuși Isambard Kingdom Brunel dorește stabilitate la viteză mare pentru călătoria în vagoanele trenului său. Din simple considerații de fizică elementară, Brunel conclude că trebuie să construiască o cale ferată cu ecartament larg. Aceasta circumstanță asigură stabilitatea. Pictorul englez Turner, Joseph Mallord William), care în general deplora Revoluția Industrială, aprecia totuși viteza și confortul oferite de călătoria pe linia Great Western. Criticul de artă John Ruskin (1819 - 1900), companion al lui Turner în voiajul pe 'calea ferată divină', își amintea cum într-o zi ploioasă Turner a deschis fereastra compartimentului și a privit peisajul. Ce a văzut atunci l-a inspirit să picteze una dintre capodoperele sale, tabloul “Rain, Steam and Speed”.

    Tocmai această splendidă operă tehnică, realizată de Isambard Kingdom Brunel la standarde de management ambiental ce constituie și azi un etalon absolut, perpetuu model fiducial pentru toate sistemele industriale, a fost sursa de optimism pentru proiectul zugrăvit de Jules Verne în romanul „20000 de leghe sub mări”.

    A călătorit Jules Verne cu trenul Great Western? Altceva rămâne dovedit. Isambard Kingdom Brunel convingea compania Great Western Railway să investească în proiectul unei nave transatlantice botezată Great Western, pe care o construiește chiar el. Great Western participă la o cursă de traversare a Oceanului Atlantic de Nord, cursă câștigată însă de nava concurentă Sirius, care până atunci traversase numai canalul La Manche. Atunci când termină cărbunii, pentru producerea de abur menit să dea putere motoarelor, echipajul de pe Sirius pune pe foc tot mobilierul de lemn din cabine, chiar și unul dintre catargele navei. Această întâmplare adevărată îl inspiră pe Jules Verne să scrie episodul traversarii Atlanticului din romanul « Ocolul Pământului în 80 de zile ».

    Construcția navei Great Eatern se desfășoară prea lent ca ea să mai participe la „Războiul Crimeii”, ce avea și o parte dintre caracteristicile unui război mondial din secolul XX: se purta simultan în Marea Neagră, și în Marea Baltică. Benjamin Disraeli trasează pe bună dreptate chiar începuturile înarmării industriale din Europa în ‚Războiul Crimeii’: “All the disorders and disturbances of Europe, those immense armaments that are an incubus on national industry and the great obstacle to progressive civilization, may be traced and justly attributed to the Crimean War.” Benjamin Disraeli avea presentimentul că această cursă a înarmărilor declanșată de Războiul Crimeii va schimba raportul de forțe din lume, scăzând rolul Britaniei, superputerea unică din timpul său. Și războiul ruso-turc din, și “proclamarea Independenței României” de către politicianul Mihail Kogălniceanu, sunt mediocre detalii ce urmează în siajul Războiului Crimeii.

    Isambard Kingdom Brunel a participat activ la efortul de inginerie militară destinat purtării „Războiului Crimeii” atât în Marea Neagră, cât și în Marea Baltică: proiectează și supervizează construirea unor piese de artilerie, a unor barje blindate pentru debarcarea la Kronstadt, ori a unor spitale de campanie.

    Unul dintre aceste spitale militare proiectate de Isambard Kingdom Brunel va fi instalat la Scutari, cartier asiatic al orașului Istanbul. Aici, sora de caritate Florence Nightingale ) confruntă o cohortă de probleme. Pentru gestionarea lor, Florence Nightingale inventează instrumentul managerial matematic chemat "diagrama polară" pentru indicatori relevanți, numită acum și 'diagrama radar' sau 'diagrama păianjen', folosită în prezent la managementul calității totale în organizații, într- un stil botezat de industriașii japonezi cu termenul Kaizen.

    Nava de transport Great Eastern fusese proiectată de Isambard Kingdom Brunel cu un deosebit respect purtat ideii de stabilitate dinamică, vasul putând să reziste la cele mai cumplite furtuni. Pe toată perioada purtării războiului Crimeii, Great Eastern nu va fi pregătită să părăsească șantierul naval de pe Tamisa. Din cauza aceasta, pentru asigurarea logisticii la Marea Neagră, în locul uriașului Great Eastern se recurge la o flotilă numeroasă de nave de transport mult mai mici.

    Războiul Crimeii începe sub pretextul unei cruciade pentru accesul creștinilor la locurile sfinte. De data aceasta nu islamicii se opuneau creștinilor. Se aflau în conflict ortodoxismul rusesc și catolicii. Sultanul imperiului otoman era cel care îi alegea pe favorizați, apoi garanta acestora drepturile de acces. Pentru a-și impune voința asupra otomanilor, Rusia hotărăște să îi atace la Dunăre. În 1853, la ordinul țarului Nicolae I, armatele rusești invadează ceea ce mai rămăsese din Moldova, precum și Țara Românească.


    Scriitorul rus Lev Tolstoi se afla din 1851 pe frontul din Caucaz, mai intâi ca iunker, apoi ofițer. Rudele sale, care îi doresc o carieră militară strălucitoare, întreprind diligențe să îl mute în armata rusească de la Dunăre comandată de prințul Gorceacov. În martie 1854, Lev Tolstoi ajunge la București, trecând prin Basarabia. După 42 ani de la anexare, Lev Tolstoi scrie că nu a întâlnit pe cineva „care să înțeleagă rusește".

    Anglia reacționează la invadarea Moldovei și Valahiei, expediind nave de război în Dardanele. Acolo flota britanică s -a unit cu o flotă franceză. Dar vor aștepta până ce vor lupta în Marea Neagră.


    Otomanii aveau niște ofițeri de comandă de o calitate excepțională, printre care și pe celebrul Osman Pașa, un maestru absolut al luptelor cu trupe puține împotriva unor efective numeroase. Trupele turcești încep să hărțuiască armata dunăreană a țarului. Nicolae I răspunde arătând forța navală rusească în Marea Neagră. Întreaga flotă turcească este distrusă în bătălia navală de la Sinope, din 30 noiembrie 1853.


    Pe data de 10 aprilie 1854, flota anglo- franceză apare în fața celui mai mare port al imperiului rusesc la Marea Neagră, orașul Odesa. Presa americană urmărea cu mare atenție evoluția războiului Crimeii. Din ce cauză ? Statele Unite ale Americii vroiau să își extindă jurisdicția asupra insulei Cuba din Caraibe. Anglia și Franța se opuneau. Americanii doreau ca anglo-francezii să piardă războiul Crimeii.

    Canonierele engleze și franceze încep să bombardeze fără discriminare Odesa, aprinzând clădirile. Orașul avea și un teatru, construit la 1809. Funcționarea lui fusese la început aproape falimentară, din lipsă acută de spectatori. Guvernatorul, în marea lui înțelepciune, acordă managerului companiei teatrale și contractul pentru instituirea carantinei asupra navelor care se aflau în port pe vreme de pace. Frecventarea teatrului s-a ameliorat brusc. Sistemul managerial rusesc, ori sistemul ‚Gosudar’, a dovedit din nou că poate să funcționeze. În Războiul Crimeii, clădirea teatrului scapă de la distrugere și incendiere. Arde totuși complet într- un foc accidental din 1873. Va fi elaborat un proiect nou, datorat arhitecților vienezi F. Fellner și H Helmer. Clădirea teatrului nou din Odesa va fi inaugurată la 1887. Aceiași arhitecți vienezi vor proiecta și clădirea teatrului național din Iași, inaugurată la 1896. Cele două teatre, din Odesa și Iași, au incorporată în structura lor ideea arhitectonică de auditorium în stil Louis XVI.

    În stagiul său militar din România, Lev Tolstoi se îmbolnăvește de malarie. Este vizitat zilnic de un medic localnic, al cărui nume nu îl cunoaștem. Lev Tolstoi notează în Jurnal : „După conversația cu medicul, am renunțat la părerea stupidă și nedreaptă pe care o aveam față de valahi, — părere care este împărtășită de toată armata rusă, și care mi-a fost inculcată de idioții pe care i-am întâlnit până în prezent. Soarta acestui popor e plină de farmec și de tristețe".

    Tolstoi a luat parte, în luna Iulie 1854, la pregătirile pentru atacul general asupra Silistrei. Atacul a fost contramandat, se hotărâse părăsirea principatelor. În retragerea armatei rusești de la Silistra, prințul Gorceacov admite țăranilor bulgari să urmeze armata rusă. Bulgarii aceștia, care fugeau de teama represaliilor turcești, au fost colonizați în Basarabia, inițiind procesul devastator al modificării structurii demografice din provincia românească răpită. În septembrie și o bună parte din luna octombrie 1854, Lev Tolstoi s-a aflat la Chișinãu cu armata rusească. Viața anostă îl determină pe Tolstoi să ceară trimiterea la Sevastopol. Unde pleacă, prin Odesa și Nikolaev, la începutul lunii octombrie 1854.

    Calitatea excelentă a ofițerilor de artilerie ruși este dovedită de pierderile grele suferite de cavaleria engleză –reprezentând de facto elita armatei de uscat-- pe data de 25 octombrie 1854 în ‘Valea morții’ de lângă Balaklava. Durerea națiunii egleze era cel mai bine exprimată de poetul romantic Alfred Tennyson), în versurile din ‘Atacul cavaleriei ușoare’ (“The Charge Of The Light Brigade”) : “Half a league half a league,/ Half a league onward,/All in the valley of Death/ Rode the six hundred/: 'Forward, the Light Brigade!/ Charge for the guns' he said:/ Into the valley of Death/ Rode the six hundred.”

    Și natura dezlănțuită îi ajută pe ruși. Ne referim la efectele furtunii din 14 noiembrie 1854. Curios, dezlănțuirea naturii îi ajută și pe români. Această furtună va determina puterile occidentale participante la Războiul Crimeii să sprijine atât restituirea celor trei județe din sudul Basarabiei, cât și unirea principatelor românești dunărene, act geopolitic care constituie un exemplu de cultură organizațională occidentală care atinge excelența.

    Din 1854, Observatorul astronomic și meteorologic din Paris avea un nou director, în persoana lui Urbain Jean Joseph Leverrier (1811–1877). Meritele lui Leverrier fuseseră deja recunoscute de Franța în ianuarie 1846, când era primit în Académie des sciences pe fotoliul eliberat la moartea academicianului Cassini IV. Leverrier era un maestru al calculului de perturbații în mecanica astronomică. Observatorul astrelor Johann Galle a descoperit planeta Neptun chiar în seara zilei (23 septembrie 1846) când pe o depeșă de la Leverrier a citit coordonatele cerești unde trebuie să caute planeta Neptun. Fizicianul francez François Arago) a comentat : «Monsieur Le Verrier a vu un astre au bout de sa plume !». În cultura proletcultistă de limbă română, această afirmație era tradusă : „Leverrier a descoperit planeta Neptun în vîrful peniței”, fiind atribuită ideologului comunist Friedrich Engels (1820–1895).

    Urbain Jean Joseph Leverrier poseda o capacitate de analiză uriașă, combinată cu evaluarea corectă post-analiză, transmisă decidenților politici care puteau alege rezonabil o cale de acțiune a forței. Cum se gestionează puterea ? Epoca Luminilor impune modelul: “Herculem Imitare!”, propus de marele educator Comenius (1592–1670), care îl imita pe sofistul Prodicus (născut probabil între 460 și 465 î.d.C., și care mai trăia pe vremea lui Socrate). Acesta era de fapt spiritul Epocii Luminilor. Unirea principatelor românești și implementarea conceptului de Romania Neoacquistica se fac în spiritul Epocii Luminilor.


    Leverrier analizează cu mare atenție datele europene de presiune atmosferică și de viteză a vîntului din zilele care au precedat dezastruoasa furtună. El observă un minim al presiunii atmosferice care a traversat în termen de patru zile Europa, ajungând în Marea Neagră. Leverrier a mai observat un anumit tip de circulație atmosferică în jurul minimului, pe care îl denumește ciclon. Leverrier conchide că din direcția de mișcare a centrului ciclonului se pot face predicții. Leverrier îi transmite împăratului Napoleon al III-lea concluzia studiului efectuat la Observatorul din Paris : Existența unei linii telegrafice sigure între Viena și litoralul Mării Negre ar fi permis comunicarea datelor de avertizare. Pe baza acestor date, Napoleon al III-lea urma să ia o decizie de politică externă. Pentru această linie telegrafică sigură, împăratul francez va sprijini unirea principatelor românești.


    Titus Filipas



    să acută de spectatori. Guvernatorul, în marea lui înțelepciune, acordă managerului companiei teatrale și contractul pentru instituirea carantinei asupra navelor care se aflau în port pe vreme de pace. Frecventarea teatrului s-a ameliorat brusc. Sistemul managerial rusesc, ori sistemul ‚Gosudar’, a dovedit din nou că poate să funcționeze. În Războiul Crimeii, clădirea teatrului scapă de la distrugere și incendiere. Arde totuși complet într- un foc accidental din 1873. Va fi elaborat un proiect nou, datorat arhitecților vienezi F. Fellner și H Helmer. Clădirea teatrului nou din Odesa va fi inaugurată la 1887. Aceiași arhitecți vienezi vor proiecta și clădirea teatrului național din Iași, inaugurată la 1896. Cele două teatre, din Odesa și Iași, au incorporată în structura lor ideea arhitectonică de auditorium în stil Louis XVI.

    În stagiul său militar din România, Lev Tolstoi se îmbolnăvește de malarie. Este vizitat zilnic de un medic localnic, al cărui nume nu îl cunoaștem. Lev Tolstoi notează în Jurnal : „După conversația cu medicul, am renunțat la părerea stupidă și nedreaptă pe care o aveam față de valahi, — părere care este împărtășită de toată armata rusă, și care mi-a fost inculcată de idioții pe care i-am întâlnit până în prezent. Soarta acestui popor e plină de farmec și de tristețe".

    Tolstoi a luat parte, în luna Iulie 1854, la pregătirile pentru atacul general asupra Silistrei. Atacul a fost contramandat, se hotărâse părăsirea principatelor. În retragerea armatei rusești de la Silistra, prințul Gorceacov admite țăranilor bulgari să urmeze armata rusă. Bulgarii aceștia, care fugeau de teama represaliilor turcești, au fost colonizați în Basarabia, inițiind procesul devastator al modificării structurii demografice din provincia românească răpită. În septembrie și o bună parte din luna octombrie 1854, Lev Tolstoi s-a aflat la Chișinãu cu armata rusească. Viața anostă îl determină pe Tolstoi să ceară trimiterea la Sevastopol. Unde pleacă, prin Odesa și Nikolaev, la începutul lunii octombrie 1854.

    Calitatea excelentă a ofițerilor de artilerie ruși este dovedită de pierderile grele suferite de cavaleria engleză –reprezentând de facto elita armatei de uscat-- pe data de 25 octombrie 1854 în ‘Valea morții’ de lângă Balaklava. Durerea națiunii egleze era cel mai bine exprimată de poetul romantic Alfred Tennyson (1809-1892), în versurile din ‘Atacul cavaleriei ușoare’ (“The Charge Of The Light Brigade”) : “Half a league half a league,/ Half a league onward,/All in the valley of Death/ Rode the six hundred/: 'Forward, the Light Brigade!/ Charge for the guns' he said:/ Into the valley of Death/ Rode the six hundred.”

    Și natura dezlănțuită îi ajută pe ruși. Ne referim la efectele furtunii din 14 noiembrie 1854. Curios, dezlănțuirea naturii îi ajută și pe români. Această furtună va determina puterile occidentale participante la Războiul Crimeii să sprijine atât restituirea celor trei județe din sudul Basarabiei, cât și unirea principatelor românești dunărene, act geopolitic care constituie un exemplu de cultură organizațională occidentală care atinge excelența.

    Din 1854, Observatorul astronomic și meteorologic din Paris avea un nou director, în persoana lui Urbain Jean Joseph Leverrier (1811–1877). Meritele lui Leverrier fuseseră deja recunoscute de Franța în ianuarie 1846, când era primit în Académie des sciences pe fotoliul eliberat la moartea academicianului Cassini IV. Leverrier era un maestru al calculului de perturbații în mecanica astronomică. Observatorul astrelor Johann Galle a descoperit planeta Neptun chiar în seara zilei (23 septembrie 1846) când pe o depeșă de la Leverrier a citit coordonatele cerești unde trebuie să caute planeta Neptun. Fizicianul francez François Arago (1786-1853) a comentat : «Monsieur Le Verrier a vu un astre au bout de sa plume !». În cultura proletcultistă de limbă română, această afirmație era tradusă : „Leverrier a descoperit planeta Neptun în vîrful peniței”, fiind atribuită ideologului comunist Friedrich Engels (1820–1895).

    Urbain Jean Joseph Leverrier poseda o capacitate de analiză uriașă, combinată cu evaluarea corectă post-analiză, transmisă decidenților politici care puteau alege rezonabil o cale de acțiune a forței. Cum se gestionează puterea ? Epoca Luminilor impune modelul: “Herculem Imitare!”, propus de marele educator Comenius (1592–1670), care îl imita pe sofistul Prodicus (născut probabil între 460 și 465 î.d.C., și care mai trăia pe vremea lui Socrate). Acesta era de fapt spiritul Epocii Luminilor. Unirea principatelor românești și implementarea conceptului de Romania Neoacquistica se fac în spiritul Epocii Luminilor.


    Leverrier analizează cu mare atenție datele europene de presiune atmosferică și de viteză a vîntului din zilele care au precedat dezastruoasa furtună. El observă un minim al presiunii atmosferice care a traversat în termen de patru zile Europa, ajungând în Marea Neagră. Leverrier a mai observat un anumit tip de circulație atmosferică în jurul minimului, pe care îl denumește ciclon. Leverrier conchide că din direcția de mișcare a centrului ciclonului se pot face predicții. Leverrier îi transmite împăratului Napoleon al III-lea concluzia studiului efectuat la Observatorul din Paris : Existența unei linii telegrafice sigure între Viena și litoralul Mării Negre ar fi permis comunicarea datelor de avertizare. Pe baza acestor date, Napoleon al III-lea urma să ia o decizie de politică externă. Pentru această linie telegrafică sigură, împăratul francez va sprijini unirea principatelor românești.


    Titus Filipas

    "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.40 Seconds