MORALA CANIBALULUI

Câteva zile ne despart de încheierea președinției lui ibn Hussein Obama, lider din lumea a treia care a condus timp de opt ani cea mai dezvoltată țară din lume. Fiecare poate să-l aprecieze cum vrea – el, desigur, se vede un succes formidabil, alții nepreafiind de acord cu el – dar putem să căutăm anumiți indici obiectivi. Ca orice om (sau neom), președintele ibn Hussein a avut parte de succese și de eșecuri, dar nu întotdeauna așa cum le prezintă el.

Chiar la începutul președinției sale, ibn Hussein a primit premiul Nobel pentru pace! Nu e vorba aici de ideile sale, care pot fi apreciate într -un fel sau altul, ci de faptul simplu, că încă nu apucase să facă nimic. Dar aici e vorba de o ideologie anume…

Odată, de mult, „socialiștii” își puneau speranțele în „clasa muncitoare” (și partidul lui Hitler era „muncitoresc”); dar speranțele acestea s -au dovedit a fi neîndreptățite: muncitorilor, în majoritate, nu le pasă de ideologii, ci de îmbunătățirea situației lor, socială și materială; ceea ce nici Hitler, nici Musolini, nici Stalin n -au făcut.

Așa încât noii „revoluționari”, în turnurile lor de fildeș, au găsit un nou obiect al speranței: sălbaticii din „lumea a treia”, a căror ură față de civilizația umană este neîmpăcată, care nu pot fi cumpărați cu bunuri materiale, și care, desigur, vor acționa neobosit pentru a distruge omenirea. Ibn Hussein era din acest punct de vedere o pleașcă deosebită: politician american, cu charismă, care știe să vorbească și mai ales să mintă, în spiritul „corectitudinii politice”.

Să vedem ce -a făcut.

Ideea lui e, că Occidentul trebuie să vină înaintea națiunilor „lumii a treia”, mult exploatate și disprețuite, și să -și ceară iertare; așa că s -a dus la Cairo și a ținut un discurs, bine ponderat și plin de minciuni. Citez.

«I’m a Christian, but my father came from a Kenyan family that includes generations of Muslims. As a boy, I spent several years in Indonesia and heard the call of the azaan at the break of dawn and at the fall of dusk. As a young man, I worked in Chicago communities where many found dignity and peace in their Muslim faith.»

[Eu sunt creștin, dar tatăl meu vine dintr o familie kenyată care numără generații de musulmani. Copil fiind, am trăit câțiva ani în Indonezia și am auzit chemarea muezinului când se crăpa de ziuă și când cădea seara. În tinerețe, am lucrat în comunități din Chicago în care mulți găseau demnitate și pace în credința lor musulmană.]

Fiul unui musulman e musulman; crescut și educat într -o țară musulmană, și trăind mai apoi printre musulmani… Tot felul de idioți au încercat să anuleze investitura prezidențială a lui ibn Hussein, susținând că nu s-ar fi născut în Statele Unite (ceea ce era o prostie); dar nimeni nu s-a gândit să-i ceară să prezinte certificatul de botez (sau să-și dea jos pantalonii și să arate că e circumcis, pentru un politician african nu e rușine). Da’ce – nu- i frumos să ceri așa ceva!

Mai apoi:

«The Holy Koran teaches that whoever kills an innocent is as -- it is as if he has killed all mankind. (Applause.) And the Holy Koran also says whoever saves a person, it is as if he has saved all mankind.»

[Sfântul Coran ne învață că oricine ucide un nevinovat e ca și cum — ca și cum ar fi ucis omenirea întreagă (…) Și Sfântul Coran ne mai învață că oricine salvează o ființă umană, e ca și cum ar fi salvat omenirea întreagă.]

Minte ca un musulman; mai rău, le spune musulmanilor, prin coduri, cum să se poarte. Textul în cauză, tradus în engleză, e precum urmează:

(5:32)

«On that account: We ordained for the Children of Israel that if any one slew a person - unless it be for murder or for spreading mischief in the land - it would be as if he slew the whole people: and if any one saved a life, it would be as if he saved the life of the whole people. Then although there came to them Our apostles with clear signs, yet, even after that, many of them continued to commit excesses in the land.»

[Tot despre aceea: Am poruncit Fiilor lui Israel că dacă cineva ucide un om – afară dacă numai e pentru omucidere sau împrăștierea răului în țară – e ca și cum ar fi ucis omenirea întreagă, și dacă cineva salvează o viață, e ca și cum ar fi salvat omenirea înteagă. Atunci chiar dac -au venit la ei apostolii Noștri cu semne vădite, da, chiar după aceea, mulți dintre ei au continuat să -și facă de cap pe Pământ.]

Nu e interesant? Apostolii „noștri”, ca și ibn Hussein, care e „creștin”; dar asta n- are importanță. Important e ce urmează în „sfântul” Coran, 5:33:

«The punishment of those who wage war against God and His Apostle, and strive with might and main for mischief through the land is: execution, or crucifixion, or the cutting off of hands and feet from opposite sides, or exile from the land: that is their disgrace in this world, and a heavy punishment is theirs in the Hereafter.»

[Pedeapsa pentu cine se războiește cu Dumnezeu și trimisul Său, și se ridică cu sila și puterea pentru a face răul pe Pământ este: execuția, sau răstignirea, sau tăierea mâinilor și picioarelor sale din ambele părți, sau alungarea din țară; aceasta e nenorocirea lor pe lumea aceasta, și -i mai așteaptă o pedeapsă grea în lumea de apoi.]

De pe buze îi picură mierea; dar el prezintă sursa evreiască – prezentată de Coran ca evreiască – drept musulmană! Însă adevărații cunoscători ai Coranului știu ce urmează, și înțeleg bine mesajul: în fruntea Statelor Unite ale Americii se află un musulman, și el vă susține. Ideologia „statului islamic” este bine insinuată aici.

Într -adevăr, în scurtă vreme a izbucnit „primăvara arabă”, care a făcut, până acum, sute de mii de morți, și a dus la milioane de refugiați – care nu -s mai buni decât cei care i -au alungat de acasă. Milioanele acestea vin în Europa, și fac ce ce știu: jefuiesc, violează și asasinează, dezechilibrând astfel civilizația umană. Pentru ibn Hussein, este un succes. Alt succes este exacerbarea tensiunii inter-rasiale în Statele Unite.

A mai rămas un Stat în Orientul Mijlociu, pe care ibn Hussein n -a reușit să- l distrugă: Israelul. Are el grijă… Consiliul de Securitate se întrunește, sub presiunea lui ibn Hussein, și adoptă o rezoluție anti -israeliană – picură mierea din ea, doar despre pace e vorba – care va fi adoptată de „conferința de pace” de la Paris, a cărei decizie va fi sancționată definitiv de Consiliul de Securitate… Un cerc vicios, care nu va mai putea fi anulat, și care, ca și discursul mieros de la Cairo, va duce la o vărsare grozavă de sânge. Après moi le déluge, după mine potopul; tactica pământului pârjolit. Ce -i pasă – vina va fi aruncată în spinarea lui Netaniahu și a lui Trump.

*

Dar ibn Hussein a mai avut parte și de eșecuri.

El a fost ales prin votul tribal al negrilor – când președintele Statelor Unite este kenyat, și votul acolo devine tribal – și prin corectitudine politică: nu- i frumos ca un alb să voteze împotriva unui negru, ca un evreu (sau creștin) să voteze împotriva unui musulman. Dar când a încercat să continuie această tradiție, a eșuat lamentabil.

Negrii, care nu obișnuiau să voteze în alegerile din Statele Unite, chiar dacă nimeni nu -i mai împiedica, s -au trezit dintr -o dată, când a fost vorba de a aduce un negru la putere; dar altul ca ibn Hussein nu s- a mai găsit… Ibn Hussein a intervenit, și și -a somat alegătorii, să voteze pentru Hillary, cum votaseră pentru el… Însă acum, fiind vorba de o întrecere între două fețe palide, negrii și -au pierdut interesul în alegeri, și nu prea s -au mai prezentat.

Un alt eșec a fost în privința femeilor. Hillary Clinton a făcut cele mai murdare figuri pentru a- l înjosi pe Trump, considerând că tot ce e scris în bibliografia feministă e adevărat, și că femeile americane sunt ușor de momit; mare i- a fost dezamăgirea. Femeile americane au făcut dovadă de maturitate politică, și au votat pentru Trump, cu zecile de milioane.

Alt grup care a făcut dovadă de maturitate politică a fost cel al hispanicilor, pe care Hillary Clinton a încercat să- i sperie, că Trump îi va expulza… Și ei au votat în masă pentru Trump.

Rămâne problema personalității (sau a lipsei de personalitate) a candidatei. Aici nu e vorba de opinii, ci de probleme… hai să le zicem fiziologice. Hillary Clinton era binecunoscută pentru problemele ei de sănătate, atacurile cerebrale de care suferise; în timpul campaniei electorale, ea s -a prăbușit în transmisie directă. În loc să se interneze într -o casă de bătrâni, voia să fie președintă. (Aici trebuie să subliniem amestecul lui Bill Clinton, căruia îi fusese rezervat un rol de seamă sub halucinata președinție a lui Hillary: un președinte care- și teminase funcția, și care, după legea americană, nu mai poate participa în viața politică, încerca astfel să pună mâna, ilegal, pe putere).

*

Nu putem ști ce va fi.

Trebuie să- i urăm lui Trump mult succes; de bunăstarea Statelor Unite ține bunăstarea lumii întregi. Desigur, revoluționarii din turnul de fildeș nu se vor lăsa, și vor face orice, pentru a- i cauza eșecul; Domnul să ne ferească. Probleme nu lipsesc, în orice colț al lumii; dar, mai întâi, el trebuie să asigure muncă și onoare muncitorilor americani, care l -au adus la putere.

Prin metode extreme, Mussolini și Hitler au pus capăt haosului din țările lor; dar nebunia, ideile fixe, i -au făcut să piardă tot ce câștigaseră. Prin metode și mai extreme, Stalin a transformat Rusia, dintr -o țară înapoiată, într -o supraputere mondială; dar imperiul răului, pe care- l crease, s- a prăbușit în cele din urmă.

Prin metode extreme, Augusto Pinochet a reușit (la cererea Parlamentului și prin voința poporului) să -și scape țara (Chile) de tirania „mântuitorului de pe celălalt mal” (aceasta- i semnificația numelui Salvador Allende); dar el a avut cap, și, când poporul n -a mai fost interesat de metode de urgență, a renunțat la puterea absolută, și a continuat să -și servească poporul, ca politician.

Slavă Domnului! În Statele Unite, n -a fost nevoie de metode extreme, și democrația a funcționat. Alegerea lui Trump înseamnă mai mult decât schimbarea legală a președintelui; e vorba de o schimbare de direcție. Spălarea în masă a creierului populației (Stanisław Lem, Congresul futurologilor) s- a dovedit imposibilă; ca și ea, „Planeta maimuțelor”. Succes.