A doua zi a căutat-o pe Lia să afle la ce oră venise acasă Viorel. Noaptea târziu, îi confirmase temerea, aceasta. Lia îl căină, întrebându-l ce a pățit la nas și la falcă și de ce avea un ochi vânăt. Cerșetorul, „amărât și bolnav”, pe al cărui loc se așezase Nunucă, fără să știe că-i aparține, avusese pumnul zdravăn nu glumă și priceput la bătaie. Nunucă îi îngaimă o istorie Liei, cum s-ar fi împiedicat pe scara blocului voind să ajute o vecină ce venea de la piață și avea bagaje multe. Lia, ca întotdeauna, a crezut. Ea nefiind în stare să născocească minciuni nu bănuia nici pe alții. Nunucă era tot mai agitat. Trebuia să afle ce se întâmplă. Dădu o fugă la biserica din cartier și cumpără o duzină de lumânări. Lumânările de la biserică aveau capătul bine stabilit prin evidențierea fitilului. Apoi se duse la cimitirul cel mai apropiat. Aici începu să le aprindă pe la morminte, cu susul în jos, bodogănind, să fie de capul ticălosului sau ticăloasei ce-i doreau lui răul și îi furau fericirea. Odată efectuată această activitate s-a mai liniștit. Nu-i va merge bine hoțului sau hoaței, știa el asta de la baba Ghița din piață; ea îl învățase ce să facă în caz de are vreun dușman. Păcat că nu îi cunoștea numele, dar,.. oricum îl aflau ele, spiritele morților. Se îndreptă din nou spre locul unde lucra Viorel. Acum stabilise cu un taximetrist să stea prin apropierea ieșirii, în timp ce el pândea mașina lui Viorel parcată în fața instituției unde lucra acesta. Viorel ieși, se urcă în mașină și plecă. Nunucă sări în taxi și îi ceru șoferului să urmărească mașina din față, dar să aibă grijă să nu fie văzut. Pentru a nu-i stârni suspiciuni, îi îndrugă că ar fi vorba de amantul nevesti-sii și că ar vrea să vadă unde se întâlnesc. Taximetristul îl sfătui să apeleze la un detectiv particular, fiind mai puțin periculos în cazul în care urmăritul l-ar depista și s-ar gândi să-i aplice vreo doi pumni. Întrucât pe mutra lui Nunucă, încă se mai vedeau urmele lăsate de mâna grea a cerșetorului, taximetristul a presupus că mai avusese loc vreo altercație între urmăritor și urmărit. Hei, dragostea bat-o vina, oftă omul gândindu-se la nevastă-sa. Clientul său ar avea și fotografii de la detectiv, insistă el, probe pentru procesul de divorț. Stărui să îi dea și cartea de vizită a unui astfel de personaj ce-i fusese odată client. Mașina lui Viorel ajunse în fața unei clădiri înalte. Acesta a coborât și a intrat înăuntru. Nunucă plăti taxiul, intră și el ținându-se mai la distanță și apucă să îl vadă pe Viorel intrând în lift. Liftul se opri la ultimul etaj. Vrând să se lămurească ce este acolo, îl întreabă pe portar. Acesta i-a spus că la ultimul etaj se află un restaurant, cu priveliște frumoasă asupra împrejurimilor. Nunucă era în încurcătură. Nu putea să urce, ne având bani pentru un asemenea restaurant și s-ar fi prins și Viorel de urmărire. Îl va aștepta afară să vadă măcar cine este rivalul sau rivala. Vizavi de clădirea cu restaurantul se afla o alta aproape la fel de înaltă. Ambele erau situate pe colț, cu o latură spre bulevardul central și una spre o străduță strâmtă. Dacă s-ar urca pe acoperișul acesteia, ar putea să vadă prin ferestrele mari ale localului, direct înăuntru, se gândi el. Se strecură în clădire odată cu un locatar ce deschisese ușa de la intrare și a urcat pe scări până la etajul întâi. A luat apoi liftul până la ultimul etaj. Urcă, din nou, pe scări până la casa liftului, sperând ca de aici să ajungă pe acoperiș. Dar era pus lacătul pe chepengul ce ducea pe bloc. Privi pe geamul de la scară și văzu că avea un pervaz destul de lat. Dacă reușea să se urce pe el, tot ar fi putut să vadă în interiorul restaurantului. Spre norocul lui, reuși să deschidă fereastra și scoase capul afară. Apoi, prinse curaj și ieși cu tot corpul sprijinindu-se de lateralul ferestrei. De acolo se vedea foarte bine în restaurant. Îl văzu pe Viorel așezat împreună cu doi tipi la o masă, chiar lângă geam. Discutau aprins, fără să observe cum cineva îi spiona din clădirea de vizavi. Dacă Viorel nu l-a remarcat, în schimb o femeie ce-și ridicase privirea spre cer, să vadă dacă nu cumva vine vreo ploaie, îl văzu pe Nunucă cocoțat pe fereastra de la ultimul etaj al clădirii. Respectiva se îngrozi, gândindu-se că trebuie să fie vorba de un sinucigaș. Nu dorea să asiste la un asemenea spectacol și îi alertă pe cei din jur. Oamenii s-au uitat și s-au îngrozit și ei. Fiecare începu să își dea cu părerea. O tânără credea c-ar fi unul ce vrea să se sinucidă, din dragoste, fiind părăsit de iubită. Tot e bine că nu a mai omorât pe careva, îi ținu isonul o cucoană corpolentă, ce văzuse destule astfel de evenimente la televizor. Un bărbat sări și zise cu patos: probabil este un protestatar. Nu are loc de muncă și cu ce să își plătească ratele la casă și va fi dat afară în stradă, împreună cu familia compusă din trei copii, doi adulți și o bătână, de Banca la care a făcut împrumut. Altul susținu că ar fi motivul nevasta, ce a plecat în străinătate la muncă și nu s-a mai întors; ba a mai câștigat și copilul la procesul de divorț. Cineva zise că trebuie să fie vreun psihopat; umblă destui liberi prin oraș, deoarece spitalele nu mai au fonduri nici pentru cei zdraveni la cap. A fost anunțat cazul la 112. Mașinile de pompieri și poliție au sosit cu alarmele pornite. Au venit și negociatorii, în timp ce o trupă de comando a și pornit tiptil pe scări, să îl i-a pe la spate pe sinucigaș. O bătrână țipa să i se anunțe familia. Să îi fie adusă nenorocita de iubită care l-a părăsit, vociferează și niște tineri. Să vină reprezentantul Primăriei, să-i dea omului casă unde să își crească copiii, striga altul. Locuri de muncă, locuri de muncă, scandau un grup de trecători deveniți și ei protestatari adhoc. Uite unde ne-au adus nenorociții de politicieni corupți, Huoo...! Huoo! striga mulțimea într-un glas. Nunucă a vrut și el să vadă ce se întâmplă jos de-i atâta gălăgie și, când dădu să se uite, se dezechilibră și a fost cât pe ce să cadă de pe bloc. Deabia se mai ținea cu mâinile de balustradă. Moment de groază printre spectatori. Pompierii au întins plasa să îl prindă și îi facură semn să își dea drumul. Nunucă s-a speriat deabinelea de așa situație și fu apucat de amețeală când realiză la ce înălțime e. Totul începu a se învârti și mâinile îi alunecară,.. Nunucă prăbușindu-se în gol..."