Who's Online
Exista in mod curent, 68 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Proza: Paul TUMANIAN. Gheme de lana
Scris la Tuesday, November 12 @ 18:32:23 CET de catre asymetria |
Niciodată nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama. Cu capul în nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima găurică să ia proporții: alegând ață de culoare potrivită o înlătura prompt restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță în țesătura ciorapului.
Gheme
de lână
Niciodată
nu mi-a fost rușine să port șosetele pe care mi le cârpea mama.
Cu capul în nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid
ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi
noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima
găurică să ia proporții: alegând ață de culoare potrivită o
înlătura prompt restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță
în țesătura ciorapului. După mai multe asemenea cârpeli însă
gaura începea să fie prea mare și nu se mai lăsa strânsă pur și
simplu. Și aici se vădea adevărata îndemânare a mamei,
absolventă, cu mulți ani în urmă, a unei școli de arte și
meserii. De pe urma căreia rămăsese dacă nu cu altceva, cel puțin
cu simțul estetic al lucrului manual de orice fel. întinsă pe
ciuperca de lemn, gaura, oricât de mare, era mai întâi înconjurată
cu o cusătură însăilată menită s-o restrângă un pic și să
creeze cadrul pentru lucrarea ce urma. Acul mamei întindea apoi o
adevărată urzeală de sus în jos și de jos în sus, cu fire
foarte dese, practic unul lângă altul, după care, schimbând
direcția și luând-o de-a curmezișul, acul devenea o veritabilă
suveică strecurându-se agil printre fire și desăvârșea lucrarea
creând o împletitură care, dincolo de utilitate, era ea în sine,
prin perfecțiune, o încântare pentru ochi.
Dar
cârpitul ciorapilor nu erau unica preocupare a mamei în casă.
Toate obiectele de îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna
ei, le avea ea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba,
tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu
andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe
de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se
aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și
puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de
ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în
ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul
stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se
face că obiectele tricotate, mai devreme sau mai târziu ajungeau
gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea
cu iuțeală — firul de lână se deșira alergând c-un pârâit
ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui
sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem. Aici era
mâna mamei, care, iată, se rotea amețitor în jurul ghemului
lucrând în secvențe sacadate, cu opriri scurte când ghemul era
sucit foarte puțin, doar atât cât fiecare nouă spiră a firului
să fie în avans pe suprafața ghemului cu câțiva milimetri față
de spira dinainte. Rezultatul era o sferă aproape perfectă, netedă
și densă. Toate ghemele pe care mama le făcea destrămând lucruri
vechi deveneau sfere perfecte și așteptau să ajungă material
pentru lucruri ca și noi — alte jachete, alte veste, alte
pulovere.
Numai că
mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat.
Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare,
mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo pe
dușumeaua de lemn albit de atâta frecat cu peria cea aspră.
„Lasă-ți ceva de dorit!” — poate că ăsta era preceptul după
care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând
crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi
rămas un proiect încremenit în timp, în așteptarea noii jachete
sau a noii veste, care firesc ar fi fost să mă bucure nespus, dacă
n-ar fi fost perfecțiunea sferei din fir de lână colorată, care o
făcea să devină în ochii mei scopul final al strădaniei mamei de
a asigura bunul mers al săracei noastre gospodării.
Paul Tumanian
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|