Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 30 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Roata vremii: Mihai Sin. Cautând, înca, speranta
    Scris la Tuesday, November 20 @ 20:38:03 CET de catre asymetria
    Rezistenta
      
    Când “turma” e prea obosită și descurajată, “păstorul” trebuie să-i insufle curaj, să-i înalțe trăirile și să-i readucă speranța. Nu e vorba de “regie”, ci de har.



     Căutând, încă, speranța


    Cioran spunea undeva că Dumnezeu îi datorează multe lui Bach. Nu este chiar o exprimare paradoxală, chiar dacă ea îi aparține “scepticului de serviciu”, cum l-a numit Petre Țuțea. Și nu e vorba de o blasfemie, pentru că mi se pare limpede că, în acest caz, Cioran nu intenționează în nici un fel să aducă vreo “atingere” lui Dumnezeu, ci să-l elogieze pe Bach, un elogiu, e drept, cu totul neobișnuit. Căci ce laudă, ce onoare mai mare i se poate aduce unui om, unui muritor, decât aceea că Dumnezeu i-ar “datora” ceva? De altfel, “scepticul” Cioran, despre care n-am de unde să știu dacă a fost sau nu mântuit, iconoclastul prin excelență, a avut, poate, mai degrabă structura unui mistic, poate chiar a unui mare mistic. M-ar tenta să scriu într-o bună zi un eseu în care să argumentez că marii iconoclaști au structura unor mistici “refuzați”, a unor “îngeri căzuți”. în cazul lui Cioran, există fără îndoială o nevoie de absolut, care nu are cum sa fie “satisfăcută” sau măcar potolită nici de “disperare”, nici de “singurătate” și “amăgiri” sau, cu atât mai puțin, de “descompunere”. Orgoliul și chiar vanitatea lui juvenilă, manifestate prin nonconformism exacerbat și iconoclastie, s-au transformat prea repede în “metodă”, filosoful român trăitor la Paris devenind cu vremea ”sclavul” propriilor concepte atât de șocante cândva. Chiar dacă nu agreez un anumit tip de speculații, nu pot să nu mă gândesc că, dacă ar fi rămas in România, gândirea și viziunea sa ar fi evoluat altfel, poate chiar spre mistică, după cum spuneam. Căci ar fi trecut prin alt tip de experiențe, pușcăria politică nu l-ar fi ocolit și, dacă ar fi scăpat cu viață, o viziune de tip Steinhardt, dacă pot spune astfel, i-ar fi fost mult mai aproape. Așa însă, Franța postbelică, dominată de toate iconoclastiile și de existențialismul tuturor disperărilor, chiar și a celor fără obiect, devenite, aproape obligatoriu, “mode” literare și filosofice, dar și “modele” de gândire, s-a dovedit a fi un teren prea favorabil pentru tânărul rebel român. Cioran rămâne însă Cioran, cu biografia sa de “etern student”, chiriaș al unei mansarde pariziene și, firește, nu-mi propun să-l transform în altceva decât este. îmi mențin însă părerea că, de la un moment dat, el a scris și cu gândul la reacțiile unei părți a intelectualității franceze, mare amatoare de “insurgențe” spirituale. Revenind la Bach, firește că Dumnezeu nu îi datorează nimic, cum nu datorează ceva vreunui om. Afirmația lui Cioran se cere deci a fi transferată asupra oamenilor, care au unitățile lor de măsură, mai mult strâmbe decât drepte, atunci când se pronunță asupra unor foarte mari valori, adevărați “zei” spirituali. într-adevăr, ce-i datorează oamenii lui Bach? Printre atâtea altele, Bach ne învață, de atâtea generații, ce înseamnă trăire și iubire mistică, fervoare și frenezie religioasă, o înțelegere sensibilă a dumnezeirii, venerarea și adorarea Gloriei eterne, fără a da semne de oboseală, de saturație si plictis omenesc sau, fie-mi iertată o expresie venită din cotloanele istoriei noastre, de sastiseală. Mereu egal cu sine, cel puțin în aparență, Bach se menține la o altitudine spirituală incredibilă și de neatins pentru omul obișnuit, fără ca muzica lui să devină vreo clipă egolatră sau arogantă, distant inițiatică sau chiar disprețuitoare față de lumea colcăitoare de jos sau mulțumită ca după un festin cu zeii, suficientă sieși. Menținerea la o astfel de altitudine poate obosi, poate să aducă o anumită monotonie, cu atât mai mult cu cât muzica lui Bach pare lipsită de “relief”, de căderi și suișuri spectaculoase. “Căderile” sale par să însemne doar câțiva pași înapoi sau în jos, pentru a contempla Cerul cu o fervoare și iubire sporite, deodată împrospătate de o forță și mai mare a trăirilor. Căci la Bach trăirea înseamnă aproape totul, cu infinita ei gamă de nuanțe, cu resursele ei nebănuite și atât de surprinzătoare, încât ne putem întreba dacă știm cu adevărat ce înseamnă “trăire” și cum poate fi ea înțeleasă. De la Bach – la noi, cei cărora nu ni s-a dat să avem astfel de trăiri.
      Mergând de-a lungul anilor la slujba din Noaptea învierii, am putut să observ cât de mult înseamnă trăirea, cât de sensibile pot fi diferențele de la o comunitate de credincioși la alta și de la un preot la altul. ”Sceneta” învierii Mântuitorului e aceeași, desfășurată după un anumit ”tipic”, cel puțin la ortodocși, dar cât de diferite pot fi trăirile, cât de mult contează harul preotului! Timp de mai mulți ani, am mers la înviere la o bisericuță dintr-un orășel transilvan, și am putut să observ cum, în anumiți ani, oamenii mi s-au părut mai obosiți si mai ”somnoroși” ca de obicei, obosiți de viață, de griji, de așteptări și speranțe înșelate, de un Timp ce-i lovește sau îi macină implacabil și pe care nu-l mai înțeleg, pentru că mulți nu mai înțeleg ce se întâmplă cu ei. Din păcate, numărul tinerilor cu sau fără căpătâi care vin la înviere doar ca să se hârjonească, să bea, să fumeze și să înjure, pare să fi crescut. ”Corul” vocilor a cântat stins, formal, fiecare pe ”legea lui”, extraordinarele acorduri ”Christos a înviat din morți/ Cu moartea pre moarte călcând/ Și celor din morminte/ Viață dăruindu-le” fiind, uneori, parcă lipsite de acea forță a speranței, a unei Nădejdi românești care era evidentă în timpul regimului comunist, cu toată supravegherea credincioșilor de către „Organ”. N-a apărut, ca altădată, acea atmosferă de înălțare, de comuniune sufletească și solidaritate, de Speranță întru Domnul nostru Iisus Christos. Când “turma” e prea obosită și descurajată, “păstorul” trebuie să-i insufle curaj, să-i înalțe trăirile și să-i readucă speranța. Nu e vorba de “regie”, ci de har. 
     Dar “păstorii” noștri sunt și ei oameni și pot fi ei înșiși obosiți, lipsiți de “trăire” și marcați de rutina slujbei. Suntem îndemnați adesea, din direcții uneori foarte diferite, să iubim cu adevărat. Dar putem avea uneori revelația că iubirea adevărată, iubirea mistică e încă o noțiune îndepărtată și prea abstractă pentru noi, ca o dimensiune încă necunoscută și pe care doar încercăm să o explorăm.  
     Mihai Sin

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.64 Seconds