Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 33 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Roata vremii: Mihai Sin. Energii nationale. V
    Scris la Tuesday, October 23 @ 22:02:36 CEST de catre asymetria
    Geopolitica « România nu are nici un motiv să fie umilă, România este o țară care stă pe picioarele ei, este puternică și trebuie tratată ca atare. Dar cheia acestei abordări este dacă însuși poporul român este conștient de acest lucru. Aici este o bătălie teribilă a unor structuri care nu au nici un interes ca românul să fie mândru.»

    Energii naționale (V)
    Am uneori sentimentul, privindu-i pe unii politicieni români, că nu sunt decât niște băieți care au crescut mari, dar au rămas cu dorințele și frustrările de odinioară, complexele de inferioritate au devenit complexe de superioritate, mașinuțele mici din copilărie, pe care le-au avut sau nu le-au avut, au devenit acum bolizi cu care se fălesc pe șosele și tot așa… Putem să-i înțelegem, ne pot deveni chiar simpatici, numai că România a avut și are probleme mari, are „urgențe” mereu amânate, are nevoie și de „reforme interioare”, care să vizeze revitalizarea ființei ei amărâte și chinuite. Astfel de lucruri nu pot fi discutate cu acești politicieni pe care, e adevărat, tot românii îi aleg, cum îi aleg. Ei vor zâmbi condescendent sau îți vor râde în nas și apoi vor pleca plictisiți „să-și facă temele” la o ciorbă de burtă și icre de Manciuria. Pentru ei, toate se vor rezolva prin Bruxelles, fără să se gândească nici o clipă că, aplicate mecanic și neadaptate la spiritul românesc, aceste ordine și mulțime de legi ce vin de la înalta Poartă (de data aceasta funcționând în capitala Belgiei) ne vor transforma într-un popor de sclavi moderni care, zice-se, vor trăi „mai bine”. Iar după o vreme acest popor va deveni o populație de „oameni” care vor uita, de fapt, cine au fost și cine mai sunt. Nu e vorba de un scenariu terifiant și utopic, pentru că nu sunt tocmai puțini cei care au uitat ce sunt, și nici nu-i mai interesează ce sunt.

    Surprinzător pentru unii, pentru alții poate că nu, dar dintre toți politicienii români cu responsabilități onorate sau nu, cel mai aproape de ceea ce am numit „energii naționale” pare a fi Traian Băsescu. într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” (13 iunie 2005), actualul președinte vorbește la un moment dat de „cei obișnuiți să promoveze ideea că România este bolnavă, că poporul român trebuie să știe că are un stat slab, că poporul român trebuie descurajat să năzuiască, să fie mândru, și că trebuie ținut sub „zicerile” și propaganda dezastrului pe care o promovează fără contenire.” Ideea e reluată ceva mai încolo și mă bucur, în sfârșit, că pot cita un politician român de anvergură : „S-a obișnuit să fie umilă. Or, România nu are nici un motiv să fie umilă, România este o țară care stă pe picioarele ei, este puternică și trebuie tratată ca atare. Dar cheia acestei abordări este dacă însuși poporul român este conștient de acest lucru. Aici este o bătălie teribilă a unor structuri care nu au nici un interes ca românul să fie mândru. Și interese să nu fie românul mândru au structurile de tip mafiot în primul rând, care, pe de o parte, dețin un important control economic, iar pe de altă parte, dețin forța de a influența populația. Deci, discutăm de acel complex economico-mafiot, în care sunt implicați oameni de afaceri și oameni politici care au avut grijă să-și creeze cele mai importante instrumente de protejare a intereselor lor prin achiziționarea și controlul unor importante grupuri mass-media. […] Dacă a apărut succesul (e vorba de eliberarea celor trei ziariști răpiți în Irak-n.m.M.S.), aceleași grupuri care trebuie să denigreze continuu și să-l facă pe român să creadă că suntem niște nenorociți, noi, toți românii, niște neputincioși, încearcă să acrediteze ideea unei înscenări a unui lucru în care instituțiile statului, până la președinte, au fost implicate ca să facă-ce să facă ? -imagine.”

    Nu cunosc precedente de o asemenea importanță, venite dinspre un președinte al statului român, în toată această perioadă a ultimilor 15 ani. Poate doar în perioada interbelică să se fi rostit asemenea afirmații, dar atunci România era regat, și altele erau conjucturile politice. Ion Iliescu, de pildă, cu diplomația sa amestecată, ante și postrevoluționară, putea să învăluie adevăruri teribile, estompându-le, micșorându-le, anulându-le. Rarele și celebrele sale „răbufniri” au fost mai ales reacții foarte personale, consumate într-un registru minor.

    Așadar, președintele Băsescu a emis câteva idei esențiale pentru românii cu adevărat interesați să știe care este situația reală în care ne aflăm și ce ne poate rezerva viitorul. Ecoul acestor afirmații, care ar fi fost normal să capete proporțiile unui „cutremur” politic și mai ales civic, a fost, după știința mea (chiar dacă, mărturisesc, reușesc să parcurg o mică parte din presa scrisă și nu monitorizez, firește, televiziunile și radiourile), minim, când atâtea și atâtea „evenimente” sunt doar „fabricate”, stârnind apoi „valuri” uriașe. însă nu e de mirare, și nu cred că mai trebuie spus de ce. Dar îmi amintesc că o afirmație a lui Adrian Severin, făcută acum câțiva ani, pe când era ministru de externe, privind spioni și agenți care hălăduiesc și acum prin mass-media, O.N.G.uri și prin alte „locații” (dacă tot a fost lansat și folosit eronat până la saturație acest cuvânt, hai să le mai facem pe plac și sfertodocților stricători de limbă !), a rămas în coadă de pește (eu unul nu cunosc nici până în clipa de față „lista lui Severin”), după ce a stârnit reacții vehemente. în ce-l privește pe Severin, îndrăzneala l-a costat, după părerea mea, dar sunt convins că mulți alții au observat același lucru, începutul declinului carierei politice. Dar importanța „îndrăznelilor” celor doi oameni politici nu poate fi comparată, cea a lui Traian Băsescu având, în fapt, implicații incomparabil mai mari, atât pe orizontală, cât și, mai ales, în profunzime. (Și câte „analize” nu s-ar fi putut face, și câte investigații, dar nu de către „analiștii” și „investigatorii” noștri, aproape aceiași cu care ne-a blagoslovit nu știu cine tot de vreo cincisprezece ani încoace, însă n-am observat reacții majore din partea lor). E de văzut ce „destin” i se pregătește lui Băsescu, pentru că e greu de crezut că asemenea afirmații sunt trecute cu vederea de către cei implicați, știuți și neștiuți de președinte. Sigur, am fi vrut să știm mai multe și mai ales date, nume, fapte concrete. Dar acestea, firește că înțelegem, ar fi depășit cu mult limitele implicării unui președinte al României. Oricum, care vor fi fiind „grupurile de dezinformare” sau „mafiile” (totuși, un termen prea general, rămas vag până în clipa de față, și e greu de spus că ar fi vorba doar de „mafii”, ar mai putea fi și alții și altele, aflați nu doar între granițele țării, interesați să ne țină sub o ascultare strictă, sau chiar să ne piardă), „structurile” și „grupurile” la care se referă dl. Băsescu ? S-ar putea să rămânem tot cu ochii în soare, iar „fenomenul” să evolueze netulburat, implacabil. Ar mai fi o problemă, de fapt o obiecție ce poate veni de oriunde. De ce l-am crede pe Traian Băsescu și n-am considera că e vorba, de fapt, ca în atâtea alte rânduri, doar de demagogie politică, „capital de imagine” ș.a.m.d. ? Ei bine, lucrurile astea se mai și simt, demagogia politică românească are și ea limitele ei, pe care ar fi cazul să le cunoaștem, în sfârșit, și apoi între afirmațiie președintelui și atâtea evidențe este o legătură ușor sesizabilă pentru cei ce au ochi să vadă.

    însă alte obiecții sunt inevitabile, după părerea mea, vizând nu atât limitele funcției prezidențiale, ci limitele de viziune, de concepție și chiar de cunoaștere ale actualului președinte. Astfel, în același interviu, Traian Băsescu spune că ”obiectivul guvernării este creșterea nivelului de trai al populației, într-un timp de patru ani, cât durează mandatul, o legislatură. Primii pași s-au făcut : creșteri de venituri. Niciodată nu o să se poată face dintr-o dată tot, dar este clar că pașii au început să se facă, respectarea angajamentelor din campanie.” Acestea, într-adevăr, nu par a fi altceva decât vorbe politicianiste, și încă cu totul dezamăgitoare. Oricum, chiar dacă am crede în „pașii” la care se face referire, „obiectivul” reprezintă mult prea puțin pentru o țară în care „amânările” sunt cronicizate istoric, și care așteaptă reforme care ar fi trebuit să fie înfăptuite, unele dintre ele, încă din secolul XIX (mai ales în lumea rurală), dar are și destule urgențe care pur și simplu nu mai suportă amânări. La una dintre acestea se referă chiar președintele, când afirmă că „perpetuăm acel sistem, « când venim noi, ne aducem oamenii noștri ». Moral, este un abuz”. Nu e vorba doar de un abuz, și nu e vorba doar de “moral.” Politica aceasta a “cadrelor” și a specialiștilor, e departe de a fi doar un joc politic oarecare, ci are consecințe dintre cele mai grave pentru țară. îmi amintesc că, în copilăria mea petrecută în apropierea Combinatului Chimic de la Făgăraș, exista un director temut dar corect, Ionaș îl chema, despre care toată lumea știa că e un mare specialist. Dl. Ionaș nu se dădea în lături să mai aplice câte un baston, dacă prindea de pildă un muncitor dormind în schimb, și cu toate acestea nu era contestat : decât să aibă loc o explozie sau alt accident de muncă, ceea ce ar fi însemnat moarte, închisoare sau pierderea locului de muncă, muncitorii acceptau o corecție cu bastonul, altfel, bănuiesc, “moderată”. Nici comuniștii, aflați în perioada lor cea mai dură, stalinistă, n-au îndrăznit să-l schimbe din funcție, deși dl. Ionaș nu avea “origine sănătoasă”, era un “fost” și n-a devenit niciodată membru de partid, nici măcar formal. Când chiar nu s-a mai putut să rămână director general, a devenit director tehnic, și a rămas pe o funcție ce-i conferea autoritate și posibilitatea unui control al bunului mers al Combinatului și după vârsta pensionării, probabil până pe la vârsta de 70 de ani.

    Deci până și comuniștii, cu toată politica lor de nimicire a valorilor românești, în anumite situații erau nevoiți să recunoască valoarea. în momentul de față, “politica” noilor “postulanți” ce au devenit mare burghezie economică, financiară și politică față de valoare nu e doar iresponsabilă, ci a atins cote aberante, cu urmări care se văd la tot pasul. Poate un om să reprezinte o valoare aproape de necontestat (căci cine nu poate fi contestat, mai ales într-o țară în care bântuie încă invidia, parvenitismul, lipsa de scrupule, cinismul, răutățile mari și mici, “călcatul pe cadavre” ș.a.m.d., toate acestea încurajate, practic, oficial, prin “politicile de cadre” ?), că tot poate să fie schimbat dintr-o funcție, scurt, fără explicații, când se schimbă Puterea, sau în atâtea alte împrejurări ale intereselor politice. Noțiunea de valoare aproape și-a pierdut conținutul sau a devenit un moft, ea abia mai gâfâie sub viermuiala atâtor trupuri nădușite și grobiene ce-și caută “un loc mai bun sub soare”. Nu o carte, ci cărți întregi s-ar putea scrie despre “politica” față de tinerii valoroși, “olimpici” sau atâția alții, care au migrat și migrează în masă și cărora nu li s-a dat nici o șansă reală în țară, ci doar surogate, fiind practic oferiți, gratis, dar “cu mândrie națională”, altora, care știu să le prețuiască dar și să le exploateze valoarea. Și în tot acest timp, în fruntea “cercetării” și în atâtea alte funcții prin care România ar putea să scoată capul dintr-o umilință la care este, cum am văzut, obligată, sunt puși clienți- “activiști de partid”, foarte asemănători cu cei de pe vremuri, parcă întru perpetuarea prostiei și a drumurilor înfundate. Iar mai nou se poate observa și o altă tendință, “novatoare” și, zice-se, “europeană”, care birocratizează într-atât noțiunea de valoare, până la imposibilitatea de a o mai distinge de impostură și mediocritate. Și de aceea, de la afirmațiile președintelui Băsescu, care lasă parcă să se întrezărească o nouă politică față de “energiile naționale” și față de valorile românești, și până la fapte, drumul pare încă descurajant de lung și de anevoios. Chiar dl. Băsescu, cum am spus deja, mi se pare încă departe de a avea o viziune proprie și o bună cunoaștere asupra României Profunde. L-a pus în fruntea Institutului Cultural Român, pe Patapievici (fabricat într-un “laborator” tip « star-system », pentru produs vedete culturale), unul și același cu cel ce afirmase unele dintre cele mai mari, mai bolnave și nerușinate insanități la adresa românilor (au stat în istorie în genunchi și cu gura căscată să urineze toți migratorii) fapt care nu ar fi fost posibil în nici o “țară civilizată”, cum le place să spună susținătorilor lui ; era deja președinte și l-a rugat pe Mircea Dinescu să-l întrebe pe Andrei Pleșu dacă acceptă să-i fie consilier ; a citit câteva poezii de Cărtărescu și a declarat, nonșalant, că acesta ar fi bun de ministru al culturii- acestea și altele sunt de tot amatoristice și superficiale.

    A aștepta totul de la clasa politică este o mare greșeală- și nu cred că din acest punct de vedere mai trebuie demonstrat ceva. “Societatea civilă”, “lideri intelectuali”, “falsa elită”, despre care m-am pronunțat în mai multe rânduri, suportând consecințe deloc ușoare, sunt foarte departe de a-și fi îndeplinit ceea ce ar fi trebuit să fie menirea lor ; aș zice dimpotrivă. La vremea lui, Eminescu a vorbit despre “proletariatul condeiului, această clasă veșnic nenorocită, condamnată la celibate și la mizerie, luptând prin ură, intrigi, calomnii și vicleșug pentru pâinea amară a bugetului și înecând c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat”. Pe la mijlocul deceniului trecut, am făcut parte dintr-o delegație culturală numeroasă (19-20 inși) ce a vizitat Danemarca. Acolo există un adevărat cult pentru un episcop lutheran din secolul al XIX-lea, Nikolai Grundtvig, creatorul unui sistem de Universități Populare (nici o asemănare cu cele, atât de formale, de la noi), în care se îmbină spiritul național cu cel religios (grundtvigianism), și care pregătește până în ziua de azi buni cetățeni, în primul rând. Faptul că Danemarca a ajuns de multă vreme în topul țărilor cele mai dezvoltate, se datorește și grundtvigianismului. Ei bine, am fost obligați, noi cei din delegație, să asistăm la tot felul de glumițe de prost gust, șmecherii de maidan și obrăznicii pe seama faimosului episcop, produse în exces de câțiva inși cu pretenții în lumea intelectuală românească. Nici urmă de o minimă curiozitate intelectuală, de respect față de valorile gazdelor, de depășire a trăilor epidermice. Deșert “intelectual” de necuprins…
    În strădaniile sale disperate și nu o dată besmetice de a supraviețui unei istorii recente plină de apăsări și de bălmăjeli, România are nevoie nu doar de reformele Bruxelles-ului, de conștiinciozitatea cu care “ne facem temele”, ci și de reforme care să vizeze unele din structurile sale, de multă îndrăzneală și mai ales de voința de a nu ceda, ci de a arăta, în sfârșit, care e adevăratul ei potențial, încă departe de a fi cunoscut și măcar testat de către cei ce au avut, vremelnic, frâiele ei în mâini. Oricum, cred că e preferabil să credem în spusele unor vizionari lucizi ai românismului, decât în acelea ale unor “aroganți-umili” și cu atât mai puțin în spusele proștilor “dăștepți”, șireți, șmecheri, descurcăreți și tupeiști – o bizară specie de care România nu a dus, din păcate, niciodată lipsă, dar care a proliferat incredibil, sub ochii noștri și prin neputința noastră, amintindu-ne de cuvintele biblice din “Iov” : “La miezul nopții, un popor poate să piară”.

    Mihai Sin

    * In lipsă de alt document, cititorul să examineze cartea ce are sub ochi.
    Cu partea a V-a, ia sfârșit seria de articole «Energii Naționale».

    Nota: Cu partea a V-a, ia sfârșit seria de articole «Energii Naționale».

    OPERA lui Mihai Sin
    Așteptând în liniște, povestiri, 1973; Viața la o margine de șosea, roman, 1975;Bate și ți se va deschide, roman, 1978 (reed. 1991); Terasa, povestiri, 1979; Ierarhii,roman, 1981 (ed., II, 1991); Cestiuni secundare, chestiuni principale, publicistică, 1983; Schimbarea la față, roman, 1985 (reed. 1990); Rame și destin, proză scurtă, 1989; Quo vadis, Domine?, roman, I, 1993; II, Reședința, 1996; Marea miză: teme și obsesii ale romancierului român contemporan, 2003 (red. 2008).

    La 5 noiembrie 2012 Mihai Sin împlinește 70 de ani. Revista Asymetria îi urează scriitorului, colaboratorului nostru și vechiului coleg de la Vatra, LA MULȚI ANI și tot binele.
    Dan Culcer

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.99 Seconds