Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 33 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Geopolitica: Ioan Rosca. Documente despre politica PNTCD
    Scris la Sunday, April 01 @ 16:35:23 CEST de catre asymetria
    Memoria Dar să-l lăsăm să vorbească pe Iuliu Maniu, cel care probabil , și-ar fi asumat și meritele dar și responsabilitățile , dacă ar fi ajuns la 22 decembrie 1989 și nu ar fi fost "reprezentat" de urmași cu puține scruple pentru adevărul plin. Citatele de mai jos sînt extrase din  stenograme ședințelor consiliului de miniștri din 1944 și din alte documente, pe care le-am găsit în "Documente din istoria modernă a României - ISISP-CCPCR și care au fost recent publicate de Marcel Dumitru Ciucă: 
    http://www.librarie.net/carti/174249/Guvernarea-Constantin-Sanatescu-Stenogramele-sedintelor-consiliului-ministri-Volumul-august-noiembrie.

    Știu că extrasele care urmează vor stîrni reacții, conforme cu personalitatea fiecăruia. Cine mi le-a adus la cunoștință (în 1995) încă vedea în ele o probă a înțelepciunii celor prinși în capcana PCR . în timp ce eu, am fost șocat de ineficacitatea și neputința acoperite cu retorică găunoasă, a liderilor partidelor istorice implicate. M-am abținut cît am putut de la comentarii publice. După încă 15 ani de studiu al fenomenului, eu văd și mai clar efectul colaboraționismului ireversibil.
    Ca să reacționați conform propriei viziuni,  vă las mai mult în compania documentelor, subliniind afirmațiile importante: []         "[p. 55-56 15-16 sept, la întoarcerea de la Moscova a echipei care a semnat armistițiul din 12 septembrie)] Domnul Maniu: Domnilor, țin de la început să constat că textul acestui armistițiu nu corespunde cu acele conversațiuni și acele încheieri pe care emisarii noștri din Cairo au convenit cu reprezentanții aliați. Lucrul acesta este foarte important. Eu mulțumesc comisiunii pe care am trimis-o, prin sîrguințele depuse pentru rezultatele obținute, desigur cu mare trudă și desigur după multe discuțiuni. însă aceasta nu mă împiedică să constat că aliații nu și-au respectat înțelegerile de la Cairo. La Cairo s-au făcut înțelegeri precise. Baza acestor condițiuni era fixată în 6 puncte, care conțineau anumite asigurări foarte prețioase pentru România și noi cînd am făcut armistițiul și cînd am trimis comisia la Moscova, am fost de credință credința că aceste stipulațiuni vor fi respectate. Spre marea noastră durere, vedem că acele condițiuni nu au fost respectate. Vedem o situație extrem de grea, în special pentru noi care am lucrat ce atîta vreme spre a putea ajunge acest scop de a  avea armistițiu de acord cu națiunile unite. Tocmai pentru a ne elibera de sub orice învinuire am ținut să constat acest lucru. Condițiunile care le-am stabilit noi atunci erau neasemuit mai favorabile decît cele de acum și fiindcă eu am cutezat să recomand partidului și Majestății Sale să facă acest armistițiu, ne doare foarte mult la ce s-a ajuns. în tot cazul țin să constat că noi aceia care am pregătit această acțiune și care am discutat-o luni de zile, nu sîntem vinovați pentru acest text de armistițiu. Ceea ce am preconizat era un totul altceva. A ieșit însă altceva. Nu poartă vina dumnealor din comisie care au discutat la Moscova și nu le fac nici o învinuire, fiindcă sînt convins că au făcut tot posibilul ca să iasă altfel. Pe de altă parte nu-i învinuiesc pentru că au acceptat acest text de armistițiu, fiindcă nu puteau face altceva. Erau într-o situație într-adevăr tragică: armistițiu declarat, de axă rupți, armata rusă în  cooperare cu noi pentru dezrobirea Ardealului. Evident  că nu puteau  să stea la mijloc și trebuiau să accepte aceste puncte care multe reprezintă  o  adevărată  capitulație , nu   un  contract  liber  de  armistițiu. Țin să constat acest lucru pentru a ne feri de învinuirea că noi am dus țara în această situație. Ne-am gîndit bine ce facem, am fixat bine condițiunile, dar firește se întîmplâ și altfel, fiindcă, repet, ceea ce am stabilit la Cairo nu au respectat domnii din Moscova. Sîntem mici, sîntem slabi, am făcut o politică catastrofală, conducătorii țării noastre de pînă acum au mers cu ochii închiși, ne-au dus în toate privințele în situații absolut imposibile și comisia trimisă de noi nu putea face altfel decît să semneze. îmi închipui durerea sufletească pe care au simțit-o și sîntem alături de dumnealor în această durere. Precizez că condițiunile avute pentru armistițiu, cînd am sfătuit partidul și pe Majestatea Sa nu erau cele care sînt astăzi. Noi toate chestiunile le-am discutat cu multă băgare de seamă. Am luat toate măsurile care se puteau lua în asemenea ocaziuni, dar nu am reușit cu ele. [..] A fost precizat și stabilit că noi ducem războiul pînă cînd el se șterge de pe teritoriul nostru. Din punct de vedere militar este evident că ceea ce spun dumnealor, că  Germania trebuie zdrobită definitiv, este curatul adevăr, și eu nu contrazic acest lucru, totuși aș vrea să avem preciziuni ca să se înțeleagă lucrul acesta pînă la sfîrșit, fiindcă vedeți dv., războiul acesta are multe părți, nu merge numai pe continentul nostru, merge și împotriva Japoniei și în toate părțile și întreb: cum se explică, cum pînă la sfîrșitul războiului ? [..] Domnul Maniu: Pentru noi care am tratat chestiunea aceasta este penibil. Să-mi dați voie cu această ocaziune să confirm ceea ce a spus dl. general Aldea și să-mi arăt recunăștința mea pentru atitudinea dumnealor în pregătirea acestui armistițiu. îi rog  să primească mulțumirile noastre sincere. Nu a fost lucru ușor acesta. Vă rog, ulterior, cînd privește lucrurile în prespectivă istorică, chestiunile acestea par foarte frumoase, romantice, dar nimeni nu-și dă seama de pericolul ce comporta această întîmplare istorică. Așa și în cazul acesta. Noi trecem foarte ușor; nu ne dăm seama că dl. general Sănătescu, președintele nostru, ce riscuri grozave a luat asupra sa cînd a fost în acțiunea aceasta. Nu ne dăm seama de situația d-lui general Racoviță, de situațiunea d-lor generali Potopeanu și Niculescu, de situația d-lui general Aldea, care, deși nu era în activitate, totuși, risca foarte mult prin activitatea pe care o desfășura. Am avut plăcerea să vorbesc cu d-lui în timpul acesta de pregătire și îi mulțumesc dlui Vișoianu în special, care în direcțiunea aceasta de a realiza o legătură între partea civilă și partea militară, a avut un rol aproape hotărîtor. Asemenea și cu această ocaziune țin să accentuez sentimentele mele de sinceră recunoștință d-lui Niculescu-Buzești, care cu multă prevedere a luat parte la aceste lucrări. Eu sînt mulțumit de a putea aduce întreaga mea recunoștință acestor domni. în ceea ce privește pregătirea acestui armistițiu am lucrat cu toți cu mare prevedere și nouă nu ni se poate băga nici o vină că acest armistițiu este așa cum este astăzi, în multe privințe, se prezintă ca o capitulațiune. De aceea, era pentru mine foarte interesant cuvîntul acela de la radio, că s-au semnat condițiunile de armistițiu impuse de alții, fiindcă acesta este adevărul. Prietenii pe care i-am trimis au făcut tot ce au putut, au fost puși în situațiunea de a capitula.Ce au putut face la Moscova ? O situație groaznică și pentru dumnealor dar mai ales groaznică pentru noi, care am hotărît acest lucru și care avem mare răspundere morală și politică. In ce ne privește,  avem distinse  mărturii și documente din care reiese felul cum am pregătit noi armistițiu. Acest lucru este important, alături de discuțiunile pe care le ducem noi pe sub mînă, în mod foarte timid. A avut niște tentacule și dl. Mihai Antonescu răspîndite în mai multe părți ale Europei. Prin aceste tentacule dînsul a prins cîte ceva și a avut unele sugestii. Intre altele a avut sugestia și i s-a pus în vedere că dacă se va face armistițiul se va asigura o zonă neutră, liberă, în care să nu poată intra aliații. Am văzut eu, dl. Buzești  are  textul, și vă puteți închipui  în ce situație ajungem noi, guvernul acesta, regimul acesta și în special noi care am lucrat efectiv la pregătirea acestui armistițiu, cînd ni se va pune în față mîine-poimîine faptul că lui Antonescu i s-a promis de către dl- Molotov o zonă neutra pe care noi nu o avem. Pentru care motiv nu interesează, vă puteți închipui în ce situație rămânem noi. Deci, trebuie să constatăm numaidecît că noi între condițiunile pe care le avem prin armistițiu era și punctul, precis stabilit, că tot ce s-a discutat va fi respectat în armistițiul pe care noi îl vom încheia. (Domnul ministru Buzești citește textul telegramei conținînd acest punct de vedere, privitor la recunoașterea zonei libere). [..] Domnul Maniu: Un singur lucru, mi-am luat libertatea de a exprima mulțumiri d-lor care au luat parte la pregătirea acestor lucruri. Dar trebuie să accentuez gestul Maiestății Sale Regelui care a luat în această chestiune partea leului, fiindcă în cuvântul sau în hotărîrea aceasta a pus la dispoziția acestei acțiuni întregul său aparat militar și civil. Cum fiecare am riscat ceva în această operațiune, desigur Majestatea Sa Regele a riscat cel mai mult,  a riscat Dinastia, Tronul, a riscat chiar viața. [..] Domnul ministru Pătrașcanu:  întrucît  dl.   Maniu a ridicat cîteva chestiuni de ordin general, țin să nu las în dubiu nici Consiliul, nici pe dl.  Maniu.  Există un vinovat,  și eu  vorbesc foarte deschis, există un vinovat pentru ce România nu a încheiat armistițiul pe baza propunerilor (armistițiului) din aprilie, și acest vinovat sînteți dv., D-le Maniu, fiindcă  sînteți singurul om politic căruia i-au fost transmise aceste condițiuni și ați avut posibilitatea neașteptată să interveniți efectiv în politica românească. Și nu ați făcut-o. Dacă ați fi fost de acord cu noi - eu am fost în martie - să activăm pentru salvarea, pentru scoaterea României din război în cel mai bun moment istoric, trupele rusești făcuseră spărtura de la Uman, dar nu trecuseră Bugul și România ar fi putut atunci discuta condițiile armistițiului. Nu ați făcut-o, invocînd așteptarea unui răspuns de la dl. Știrbey, care a venit într-un moment cînd situația era schimbată. Noi am fost puși într-o situație foarte penibilă, pentru că politică de luni de zile de așteptare, de tergiversare, din partea opoziției și în special din partea Partidului Național-Țărănesc, nu aputut să inspire nici o încredere aliaților și nu ne-am găsit în fața tuturor aliaților, ci a tuturor aliaților care s-au declarat de acord cu aceste condițiuni noi. Și am făcut această introducere, pentru că atunci cînd am fi putut acționa - îl am mărturie pe dl. general Sănătescu - la începutul lunei mai, participarea noastră directă la această schimbare și lipsa de orice rezervă pe care am făcut-o în ce privește  partidul nostru, partidul comunist, s-a lovit de rezistența sau mai bine spus de imposibilitatea de a cădea de acord cu dv. Este o mare răspundere istorică, d-le Maniu, că la propunerile de armistițiu din aprilie, dv. ați răspuns în iunie, fiindcă aliații în două luni nu de la guvernul  Antonescu au așteptat răspuns, ci de la dv. răspuns care a venit după două luni de zile. Vă rog să credeți că ați pus delegația română într-o situație grea. Noi am venit in numele blocului și în numele opoziției și în fața acestei situații ni s-a spus : Ce ați făcut 3-4 luni, dacă spuneți că ați fost gata, căror fapte se datorește prezența armatelor sovietice în marș în Moldova, cînd noi am fost gata din martie ? Și eu am spus : Noi am propus armistițiul cu mult înainte, dar în fața acestei situațiuni, adevărata politică românească, opoziția, s-a găsit în carență. Așa încît nu aveți răspunderea acestui document, aveți o răspundere  mai gravă, că ați făcut posibil acest document prin atitudinea opoziției, prin tergiversare, ați făcut posibil ca un text propus în aprilie să-1 discutăm la începutul lui septembrie. Am fost puși într-o situație foarte grea noi delegația, fiindcă elemente de neîncredere se bazau pe o politică de tergiversare, care nu este imputată nici delegației, nici guvernului actual. In ce privește chestiunea de la Cairo, iarăși țin să accentuez, la Moscova a existat un consens unanim în ce privește România. Nu a fost nici un moment nici o posibilitate de a face o deosebire între atitudinea Angliei, Americii și a Uniunii Sovietice, în nici un fel de privință. Așa încît noi ca reprezentanți ai guvernului actual, ne-am găsit în această atmosferă. Domnul Maniu: Trebuie să pun la punct adevărul. în adevăr, eu mă ocupam cu ideea, dar și lucram ca să fac această lovitură atunci cînd s-a întîmplat catastrofa armatei germane la Uman. Firește, am stat în legătură cu marii comandanți ai armatei noastre. Am discutat chestiunea și nu am făcut această lovitură atunci fiindcă domnii comandanți ai mai multor unități mi-au adus la cunoștință și mie și celorlalți mai înalți că nu se poate face acțiunea, fiindcă dumnealor dacă veneau și spuneau da, se poate face, neapărat o făceam. Dar mărturie îl am pe dl. general Potopeanu, pe dl. Niculescu, pe dl. Racoviță, cu care nu am vorbit, dar de la care mi s-a adus vorbă că nu se poate face. Mă găseam înaintea situației. Cum s-o fac ?  S-o facem pe cale normală, sau pe cale de lovitură ? Cine a făcut o revoluție, ca mine, nu o mai face a doua oară. Pentru că se  știe cum începi dar nu știi cum termini. Și atunci am văzut spiritul public. Este dispus sentimentul public la jertfe superioare ? Am discutat cu prietenii d-tale și pătura muncitorească și cînd le-am pus in vedere că ar trebui să facem o mare demonstrație ca să forțăm puterea constituită a statului să se gîndească la armistițiu și la schimbarea politicii, atunci mi-au spus: Dar, domnule Maniu, răspunzi că armata este cu noi ? Eu însă nu puteam răspunde atunci. Și atunci, examinînd condițiunile, cînd am văzut că sentimentul public nu este pregătit pentru așa ceva și cînd cei răspunzători îmi spuneau că nu pot face în acel moment, puteam eu să risc la acel moment ? Atunci cînd ni s-au propus condițiunile de armistițiu și le-am studiat,  au   cerut   de   la   mine,   cei   din   Cairo,   răspuns   categoric : Acestea sînt condițiunile, mai bune nu mai le au. Te obligi să semnezi ? Și am răspuns în 2-3 zile: Mă oblig să fac armistițiul  cu aceste condițiuni. Prin urmare din partea mea și a partidului nostru nu a fost nici un fel de tergiversare. Acum nu e vorba să facem istorie, e vorba ce trebuie făcut. Atrag atențiunea dv. ca să știți unde să puneți un punct deosebit și să accentuați că nu România este de vină că a făcut armistițiul acum. Dl. Buzești știe că am precizat anumite modalități, și nu ni s-a răspuns din partea aliaților 7 săptămîni și pe urmă s-a răspuns : Faceți dv. pe puterea dv. proprie că noi nu puteam face nimic. Și s-a făcut pe puterea proprie. Aceasta este situația, am fost într-o situație groaznica, tragică. Vedeam că nu puteam întîrzia lucrurile și nu aveam nici un ajutor de nicăieri. Și a trebuit să găsim momentul cel mai potrivit. Pe cîtă vreme nici de la Italia, nici de la Franța nu au cerut să facă acțiune pe puteri proprii, ci au cerut să facă acțiune cînd erau aliații acolo cu forțele lor, nouă ne cer acțiune cu puteri proprii, și am făcut cu puteri proprii riscînd, viața, existența, dinastia și tot bunul pe care îl are România. Am riscat și a trebuit să riscăm și mulțumim și dv. și dv. socialiștilor că ați stat lîngă noi, și firește, dl. Brătianu cu care trei ani de zile am lucrat mînă în mînă pentru a face această schimbare. Și cred că va constata și istoria și opinia publică românească că am reușit s-o facem în momentul politic cel mai potrivit, ca să aibă sfîrșit bun. Domnul ministru Patrășcanu: Ceea ce am propus d-lui Maniu să facem la sfîrșitul lunii martie, pe calea răsturnării, am făcut la 23 august, aceasta vreau să se știe. Domnul ministru Buzești:   Nu era nevoie să facem pe calea răsturnării. Nu era nevoie să recurgeți la manifestațiuni publice. Eu care am fost amestecat în aceste discuțiuni, vreau să menționez, cînd ați încheiat Blocul Național Democrat ? La 20 iunie. La 22 iunie în numele acestui bloc au plecat propuneri cu care dv. ați fost de acord. Partidul comunist a subscris propunerile din 22 iunie. Declar că fără acest ajutor nu puteam face nimic în țară. Aceasta ai subscris d-ta și partidul comunist. Domnul   ministru   Patrășcanu:    Eu   vorbesc  de   sfîrșitul   lunii martie cînd erau 13 000 de germani în țară. Domnul ministru Buzești: A intervenit momentul favorabil, am avut recruții și astfel fără ajutor din afară am putut face schimbarea prin mijloacele noastre proprii. Chestiunea este dacă acest text se datorează vreunei întîrzieri dîn România. Nu se datorează pentru bunul motiv că după 22 iunie, la 24 august, Uniunea Sovietică ne-a asigurat în scris și în mod formal că va respecta toate cele 6 puncte din condițiunile de armistițiu. Nimeni nu este vinovat că condițiunile de armistițiu au fost înrăutățite.  Niciodată nu ni s-au nerecunoscut condițiunile din aprilie. Niciodată nu ni s-a dat ultimatumum, dacă nu facem ceva, le retrag. Aliații nu au retras condițiunile. Așa încît pozițiunea juridică cu care ne prezentam la Moscova nu era slăbită de faptul că nu am făcut nimic în aprilie și mai. La 24 august, Uniunea Sovietică ne declară că semnează armistițiul pe baza celor șase puncte. Va să zică, d-ta cînd ai mers la Moscova cunoșteai aceste chestiuni. Desigur că nu puteai face altceva și nu dăm răspunderea pe  alții.  Răspunderea este a  aliaților, fiindcă nu și-au respectat cuvîntul. Nu se poate concepe să fie cineva așa vinovat decît aliații. Aceasta este realitatea. Domnul   Dinu   Brătianu:   Cred   că   este   inutil   să   discutăm această chestiune. Pierdem vremea. Au făcut ce au putut. Au fost condițiuni ineluctabile, se simțeau stăpîni în țara românească, fiindcă armata ocupase țaraSînt sigur că dl. Pătrășcanu și-a făcut datoria ,dar nu trebuie să ne acuzăm unii pe alții. Domnul ministru Buzești:Aliații sînt vinovați fiindcă nu și-au respectat cuvîntul. Domnul Maniu: Condițiunile de armistițiu primite din Cairo le-am comunicat la o serie întreagă de oameni care sînt oameni importanți în țara aceasta și cînd ei cunosc ceea ce am primit atunci, mulți care nu știu amănuntele, pot să-mi bage mie vina că am dus în eroare opinia publică. Trebuie să constatăm că aliații nu au respectat aceste  condițiuni.  In tot cazul nu pot rămîne  în situația morală și politică că eu sînt vinovat de aceste condițiuni. Domnul ministru Buzești:   Armistițiul trebuie publicat mîine. Al doilea, nu se face nici o declarație! Domnul Patrășcanu:   Comentariul armistițiului trebuie să se facă.   Eu îmi  iau   răspunderea comentariului.  Eu am făcut un comentariu la Moscova, fiindcă nu trebuie lăsat armistițiul necomentat. Declarația o voi face în calitate de președinte al delegației, în sensul de a da asigurări că acest armistițiu va fi considerat de România ca un lucru care va fi pus în aplicare. Trebuie neapărat să lăsăm impresia clară că România nu a subscris un lucru cu care nu este de acord Domnul ministru Negel: Trebuie să dăm dovada de lealitate, fiindcă numai așa vom putea obține condițiuni mai bune, fiindcă sînt multe chestiuni care trebuiesc interpretate. Domnul Maniu: Nu se poate ca un act istoric să nu fie comentat de ministrul de externe și de unul sau doi din cei de față, care au fost acolo. Pentru faptul că nu am spune nici un cuvînt am ofensa pe aliați. Ar însemna că sîntem supărați. Și aceasta ar fi o ofensă și la adresa delegației și la puterea cu care am contractat și de aceea dv. trebuie să faceți comentariu cum veți crede că este potrivit și demn și față de țară și de aliați. Ar fi cea mai mare prostie din partea noastră dacă am supăra pe aliați, în special pe sovietici, fiindcă am înghiți broasca, fără nici un folos. De aceea, trebuie să facem tot posibilul ca să menținem cele mai bune raporturi cu Uniunea Sovietică și ducem lucrul acesta mai departe în condițiunile cele mai bune sufletești, să arătăm că noi sîntem legați de această treabă și că în mod loial și cinstit trebuie să punem în aplicare armistițiul.  [] Dl. ministru Maniu: Trebuie să fie un ministru care are în mînă aceste chestiuni. []Cred că dl. ministru de război ar putea foarte bine să-și ia această răspundere, fiindcă are alături de d-sa pe dl. subsecretar de stat Dămăceanu, care a fost la tratative și știe majoritatea chestiunilor.[..] Trebuie  să  fie  cineva  responsabil.  Aici nu este  glumă. E o mare răspundere pe care și-o asumă această persoană, fiindcă, dacă nu am respecta condițiile armistițiului,  se poate întîmpla să ne denunțe armistițiul. Trebuie să avem un om care răspunde pentru punerea   în  aplicare   a   acestui   armistițiu,   fiindcă   neaplicarea   lui poate să ne aducă pe cap o catastrofă. Deci acesta este un lucru  grozav,  cu mare  răspundere și cu mare bătaie de cap. Vă rog să aprofundați problema și să găsiți omul care este cel mai indicat. Cît mă privește pe mine insist asupra persoanei d-lui general Dămăceanu, fiindcă îl cunoaștem, a fost la Moscova și are rang militar însemnat care face posibil să stea în alte raporturi cu domnii militari ai comisiei. îl rog să primească. Nu va primi, dl. președinte de consiliu va hotărî. Eu mai am o chestiune pe care vreau s-o subliniez. în acest armistițiu se  vorbește de germani, de unguri, de  evrei și de multe și multe lucruri. Dar nu se vorbește de un lucru  esențial pentru noi, ce se întîmplă în Basarabia, cu românii noștri de acolo. Domnul Pătrășcanu amintește adesea  că eu  sînt vinovat de oarecare   tergiversări.  Nu  este  adevărat.   Intr-un   singur   caz  da, într-o singură chestiune. Domnii comuniști au venit la mine la un moment dat să-mi propună să facem un fel de legătură patriotică și atunci nu s-a făcut din cauza mea, recunosc. Pentru ce? Pentru că eu insistam la dumnealor ca între țintele acestui bloc patriotic să fie pusă și chestiunea Basarabiei și Bucovinei, și am insistat pe acest lucru, și am spus că nu este posibil ca noi să inaugurăm o acțiune de stat care nu ar avea între țintele sale cîștigarea Basarabiei și Bucovinei. Dumnealor nu au vrut acest lucru și din cauza aceasta nu s-a făcut. Ce se întîmplă ? După acest incident, ne-au venit propuneri provocate din partea aliaților, a Rusiei, Angliei și Americii, în care am fost încunoștiințați în mod definitiv, fără posibilitate de a discuta, că Basarabia și Bucovina, în forma hotarelor din 1940, trebuiesc să rămînă Rusiei, și atunci a trebuit să mă supun acestei hotărîri a acestor trei state. Ar fi fost din partea mea un lucru nesocotit dacă eu aș fi înlăturat întreaga  acțiune politică proprie, de a salva interesele României, din cauza unui impediment de neînvins. Și atunci am făcut blocul cu d-lor, și am făcut, prin urmare, blocul  abia în luna iunie, deși propunerile erau făcute în noiembrie sau decembrie. Așa cum v-am arătat, din acest motiv nu am acceptat în această formă." Acum lucrurile s-au închis. Am văzut porunca inexorabilă a Națiunilor Unite și a trebuit și eu să mă conformez în sensul că am făcut blocul cu d-lor, pentru realizarea celorlalte scopuri mari. Aceasta nu înseamnă însă că noi ne dezinteresăm de partea neamului românesc care este în afară de hotarele noastre. Nu ne putem face vinovați că ne dezinteresăm de frați de un sînge cu noi, pe care vitregia soartei la un moment dat, i-a despărțit de noi. Ce se întîmplă ? în acest corp al armistițiului nu se vorbește nimic de Basarabia și Bucovina, decît în sensul că rămîn în posesia Rusiei. Dacă nu se vorbește ce s-a întîmplat cu frații noștri de acolo, se vorbește, în schimb, despre ce s-a întîmplat cu evreii  din România sau care pot să vină în România. Pentru ce cred că lucrul acesta trebuie pus în discuție ? Pentru că mi-a prezentat dl. ministru de interne o adresă din partea Comandamentului militar prin care se cerea ca noi să arătăm tabloul exact al germanilor care se găsesc în țară și al basarabenilor. Ce însemnează aceasta? Că cel puțin au intențiunea ca să urmărească acești oameni și sînt multe semne care arata, că, într-adevăr, aceasta este intențiunea. Acum, în ce privește Basarabia și Bucovina, sîntem o țară învinsă, ni s-au impus anumite condițiuni de armistițiu, și nu avem ce face și ne supunem, fiindcă sîntem într-o situație silită. A fost punctul cel mai dureros acela în care se spune că hotarul României este acela fixat în 1940, prin hotărîrea Regelui Carol și a d-lui Tătărăscu. Ce se va întîmpla în viitor? Vom vedea. Nu vrem cu această ocaziune să învinuim, nici să înrăutățim raporturile noastre cu Uniunea Sovietică cu care trebuie să ducem cele mai bune raporturi. Nu punem în discuțiune, decît spunem că este o situație de fapt la care trebuie să ne supunem. Alta este însă chestiunea românilor din Basarabia. Dacă vor începe a urmări, a închide și aresta pe românii de acolo care au votat în 1918 unirea Basarabiei cu noi, atunci noi cu ce conștiință primim acest lucru ? Națiunea română și statul român au ajuns în situații foarte grele în trecut, dar conducătorii au știut să găsească accentele trebuitoare și în acele momente grele și triste. Cînd s-a făcut convenția din Berlin ni s-a luat Basarabia. Firește, a fost dureros. A fost un guvern legal  al  României,   reprezentat   prin   marele   Ion   Brătianu   și  Kogălniceanu. A trebuit să se supună. S-au supus. Ne supunem și noi , că nu putem fi mai tari decît  Ion Brătianu și Kogîlniceanu. Dar au protestat. Noi nu putem protesta acum, fiindcă acum tratăm un armistițiu. Trebuie însă să se știe că sufletul nostru sîngerează și în al doilea rînd că avem conștiința vie  că trebuie să ne îngrijim de frații noștri care sînt în afară și să vedem ce intențiuni au rușii cu  frații noștri din Basarabia și Bucovina, fiindcă am fost colegi de parlament cu Halipa, cu Pelivan, și nu ne vine bine să vedem că sînt aruncați în închisori sau loviți pentru ceea ce au făcut acum 25 de ani. Avem datoria în conștiința noastră să ținem socoteală de acești frați de sînge. Deci, o dată cu această expunere a mea, țin să rog pe domnii care vor pune în aplicare  acest armistițiu în comisiunea militară care se va întocmi, ca să pună în discuțiune această hotărîre, ca  frații noștri din Basarabia și Bucovina  să aibă mîngîierea  că noi avem grijă de ei. Nu doresc să se facă nici un fel de hotărîre acum, nici un fel de decizie. Rog însă comisia care va discuta cu comisia militară sovietică să pună în discuțiune această chestiune și pe cît posibil să ia garanții pentru ei. Domnii aceștia mi se adresează mie. Acum fug, se ascund prin diferite sate, vin și-mi cer scut, sfat, unde să se ascundă, unde să se așeze,  ca  să nu   fie  spînzurâți.   Și  eu  trebuie  să  dau răspuns și voi da, voi găsi o posibilitate. Cred că este cazul ca să trezesc interesul dv. asupra acestei nenorociri și să facem tot posibilul ca ei să fie ocoliți. [..] Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat: Punctul acesta are o importanță extraordinară și mai ales pe noi, partidele politice, ne pune într-o situație aproape intolerabilă. Noi am primit să facem parte din guvernul acesta, pe baza manifestului, făcut atît de frumos, din partea sa M.S. Regelui, în care se spunea că se introduce în Țara Românească un regim de libertate și constituționalism, adică un regim în care opinia publică își poate exprima liber părerile și opiniile sale și se pot forma curente, potrivit situației de azi. Or, în punctul acesta ce se spune:"Tipărirea, importul și răspîndirea în România, a publicațiilor periodice și neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru și a filmelor, funcționarea stațiunilor de T.F.F., Poștă. Telegraf și Telefon, vor fi executate în acord cu înaltul Comandament Aliat (Sovietic). (Vezi anexa art.  16)". [..] De aici urmează că orișice ziar, care apare în România poate îi cenzurat. Tot aici urmează că orice comunicare făcută prin radio poate fi cenzurată.S-a dat ordin, din partea Comandamentului rusesc, sa. se sechestreze aparatele de radio. Această  măsură s-a luat pe baza concepției lor, că noi sîntem o țară ocupată. Acum trecem la armistițiu și dacă punctul acesta rămîne aici, Comandamentul rusesc va putea să mențină măsura confiscării aparatelor de radio pe baza acestui punct. Se creează prin această clauză o situație intolerabilă. Noi sîntem în fața opiniei publice  într-o situație intolerabilă.  [..] Putem noi  admite lucrul  acesta ? Este o imposibilitate.  Toată lumea ne sare  în cap. Evident, delegații noștri  la  Moscova  n-au  avut  ce  face ;  au trebuit să accepte acest armistițiu, care ne-a fost impus. Și atunci, îmi pare rău că nu s-a pus aici: "condițiuni impuse" , fiindcă atunci s-ar fi creat o situație mai clară pentru noi și înaintea opiniei publice a țării noastre. Trebuia să acceptăm. Care este situația? Acum cînd urmează să se discute cu Comandamentul rus condițiunile acestui armistițiu, d-nii care au luat parte la aceste ședințe, trebuie să pună în mod foarte serios această chestiune, care face imposibilă situația noastră în guvern, dacă rămîne așa, pentru că sîntem asaltați și condamnați de opinia publică, într-o măsură pe care n-o putem suporta. Nu mai vorbesc de celelalte condițiuni; comisiunea care se va forma, va stărui să le clarifice și să le pună la punct - dar aceasta este de cea mai mare importanță. Noi, dacă vom avea acel Comandament rus înțelegător pentru necesitățile sufletești ale poporului nostru, nu vom mai fi condamnați de opinia publică românească, lăsînd la o parte ceea ce spune dl. ministru de externe: că nu avem legături cu străinătatea.  Este o situație  intolerabilă.   [..] Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat: Domnilor, fiind ecoul sălii așa cum este, n-am înțeles tot ceea ce a spus dl. ministru Pătrășcanu. Totuși am prins ceva din expunerea d-sale: am primit înainte de toate învinuirea, pe care o face d-lui Brătianu și mie că, la sosirea armatei sovietice, n-am contribuit cu nimic la calmarea panicii, care s-a produs în opinia publică românească. învinuirea nu este întemeiată. Am făcut tot ce s-a putut face. Adevărat este însă că n-am putut face tot ceea ce doream să fac.  Din ce cauză ? Din cauza armatei sovietice. Domnul Pătrășcanu   să-și dea seama de  situația noastră extrem  de gravă, în fața opinie publice românești. Noi am militat pentru această politică ani de-a rîndul; ani de-a rîndul am lucrat în opinia publică,  în scris și cu vorbe, ca să înlăturăm acea iluzie, care exista în contra națiunilor unite, din cauza prezenței Rusiei Sovietice, în care România avea o neîncredere, să zicem, tradițională. Ne-am ținut să convingem lumea că soarta României depinde de aceste națiuni unite că trebuie să acceptam situația că între aceste națiuni unite este și Rusia. Și am militat, prin toate mijloacele posibie, ca să producem un sentiment de liniște în opinia noastră publică. Astfel, am arătat că nu este de prevăzut o agresiune dușmană din partea sovietelor, dacă noi vom avea o politică prietenească față de ele. Am arătat că alianța noastră cu Axa este o catastrofă și că singura mîntuire este alăturarea României la aliați, la Națiunile Unite. Am produs un sentiment de liniște și înainte de a fi sosit armatele rusești aici și am creat, prin urmare, o atitudine care, înșelată, în opinia publică românească ar fi însemnat o dezavuare a noastră și în special a mea. Eu eram decis ca să fac toate gesturile privitoare, ca să arăt Armatei Sovietice că sîntem cu toată încrederea față de ea și că o privim ca pe o aliată, ca o tovarășă de luptă.  Ce s-a întîmplat însă ? S-a întîmplat mai mult decît ceea ce spunea domnul Pătrășcanu. Conducătorii oficiali ai Armatei Sovietice au declarat oficial și în conversațiunile particulare, pe care le-au avut, că ei vin în România ca într-o țară dușmană, ca o armată de  ocupație. Pînă acolo a mers această atitudine inexplicabilă că s-a întîmplat durerosul și uimitorul fapt că ministrul nostru de război și un alt domn ministru au trebuit - întîi - să ceară audiența și n-au fost primiți și pe urmă să aștepte cu ceasurile pînă cînd au putut fi primiți de Comandamentul Militar al Sovietelor, cu o motivare că nu pot să stea de vorbă cu oamenii politici, ci cu militarii, fiindcă sînt intr-o țară străină, care este ocupată militaricește. Va să zică, vedeți, o atitudine ofensatoare, nu numai contrarie lucrurilor  noastre   interioare,    nu   numai   contrarie   atmosferei,   pe  care eu mă sileam s-o produc cu  toată bunăcredința, ci contrarie celor mai elementare reguli de bunăcuviință. [..] A trebuit să facem cea mai mare sforțare - morală  și politică, domnul Brătianu și eu, nu știu dacă și domnul Titel Petrescu -, ca să nu scăpăm cumva un cuvînt de indignare, care știam că ar produce mari pagube intereselor românești. [..] Apoi bine, domnule Pătrășcanu, d-ta trebuie să-ți dai seama de sentimentul de răspundere, pe care trebuie să-l avem față de opinia publică românească și față de poporul român. Oricît ar fi rațiunea politică de clară și de calmă, sînt anumite sentimente care nu pot fi predominate fără ca să nu ne supunem atunci la acte de umilire și la o rupere totală de publicul românesc. Noi cu publicul românesc trebuie să trăim ; noi cu lumea românească trebuie să ne așezăm viitorul. Evident că această posibilitate, a condițiilor de viitor, trebuie s-o coordonăm cu necesitățile politice și pînă la un punct, care se poate am și făcut-o. Iți dai d-ta seama ce înseamnă pentru ministrul de război, general de armată, ca să stea la ușa cutărui sau cutărui domn general rus ? Și nu o dată, ci de două și de trei ori ? Iți dai seama ce înseamnă pentru președintele Consiliului de Miniștri să ceară audiență și pe urma să fie ținut la ușă ? N-a zis nimic. A mers și a doua și a treia oară. A răbdat.  Dar un lucru putem și noi  cere, ca,  după  aceste întimplări, să nu se ceară de la noi explozii de bucurie și explozii de osane și iubire față  de  armată,  pe  care vrem   s-o  servim,  care  însă ne ofensează în măsura aceasta absolut lipsită de orice tact. Mai   adaug  și  alt  motiv: că noi  nu  ne-am  născut  ieri. Povestea  noastră  cu Rusia și cu armata  ruseasca și Aliați nu începe de ieri și de alaltăieri, ci merge de ani. Și să nu uitați  că noi am precizat  anumite condițiuni fixe, care nu puteau să fie discutate, prin marii patrioți ai noștri, care s-au dus în străinătate ca să lucreze în acest sens, prin emisarii noștri, care au discutat  cu reprezentantul Sovietelor, al Angliei și Americii și au stabilit anumite  lucruri  și  care  au pretins   anumite  lucruri,  care  nu  se  pot pretinde false. Ai fi făcut d-ta - te întreb pe d-ta, domnule Pătrășcanu, și pe domnul Brătianu - pe toată răspunderea d-tale fără a întreba pe cineva, pe nici un membru din partid, nici comitetul executiv, nici  delegația,  nici  chiar pe  cei  mai buni prieteni,  ceea  ce  am făcut eu : ca să dau telegramă la Cairo că mă oblig a face armisitițiu ?   Ai   fi  făcut-o d-ta ?  Nu  cred, fiindcă ar fi trebuit  -  și tovarășii  d-tale  ți-ar fi spus-o  -  să  te  consulți,  și cu  altcineva. Eu am făcut-o. De ce? Fiindcă eram convins că trebuie făcut acest lucru și fiindcă contam pe prietenia camarazilor mei. Și m-am obligat la aceasta, să fac eu acest armistițiu, vezi bine cu prevederea, care trebuie s-o aibă fiecare om cu conștiință, cînd trebuie să facă anumite acte. Eu nu mă duc ca domnul Antonescu cu nemții, care s-au dus fără nici un fel de precizare, fără nici o promisiune, fără nici o stipulare. Eu nu puteam face aceasta. De ce ? Fiindcă eu nu m-am născut ieri. Eu nu trăesc în opinia publică românească de ieri, nici de alaltăieri. Eu n-am venit în viața publică românească ca un copil sărac, ci dictator al Transilvaniei, recunoscut de regele României și proclamat de opinia publică întreagă din acea regiune. Și atunci trebuie să am în sufletul meu o conștiință de răspundere și de tradiție și măcar un gram din scrupulozitatea pe care trebuie s-o aibă cineva, care reprezintă o colectivitate oarecare și care a fost cinstit cu o încredere nemaipomenită. Și atunci examinînd aceasta, sfătuindu-mă cu domnul Brătianu, am spus din a mea proprie putere: Fac armistițiul, cu aceste condiții, care au fost primite, care au fost acceptate, și reconfirmate. Și atunci, vă rog: mă trezesc aici cu o armată care vine ca în țară dușmană și care nu știe nimic de treaba aceasta; vine ca o  armată de ocupație,   care,   nu   ca  soldați  particulari,   cum  ați   spus dv., ci ca unități organizate și comandate, face lucruri de  acestea.          Am închis ochii și am înghițit. Eu multe înghit; n-aveți idee cît pot să înghit, cînd trebuie să fie în interesul țării noastre. Am făcut niște declarații foarte cinstite și am avut toată înțelegerea domnului ministru de externe, care știe cum am făcut aceste  declarații. Nu se poate pretinde de la mine, atunci cînd lumii întregi, începînd  de la rege și pînă la ultimul om cu care am vorbit, i-am spus: Am condițiuni liniștitoare de la Aliați, să vină armata aceasta, să facă ce a făcut, iar eu să spun: Te salut, domnule ocupator al nostru. [..] Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat : Am spus acesta : sînt lucruri trecătoare, sînt neplăceri de moment. Am făcut-o. Vă rog pe dv., domnilor miniștri, să declarați dacă, în observările mele n-am spus încontinuu aici și în toate părțile, în partidul meu. Domnilor, să nu pierdem vremea. Noi sîntem chemați la o colaborare și la o conlucrare cu Uniunea Sovietică. Noi trebuie să liniștim lumea, fiindcă vor veni alte vremuri, va veni armistițiul și vom vedea ce va fi. Mai mult ce putem face? Ce ați fi făcut dv., în fața celor ce s-au petrecut ? Trebuia să am considerație față de primul ministru, față de ministrul de război și față de ministrul de interne, care sînt încontinuu bruscați. Dl. Gr. Niculescu-Buzești, ministrul afacerilor străine : Mă pot cita și pe mine : am așteptat și eu două ceasuri. Dl. Iuliu Maniu, ministru de Stat: Pentru a lămuri această chestiune, învinuirea adusă domnului Brătianu și mie este cu totul gratuită, mai ales dacă vă dați seama de procesul politic, care s-a petrecut în capul nostru. A trebuit la un moment dat să pun în ființă toată stăpînirea, pe care am avut-o totdeauna asupra mea și care m-a ajutat, mulțumesc lui Dumnezeu, să trec peste multe momente, fiindcă ceea ce s-a petrecut in special cu mine, care pot să zic, fără a fi modest, am fost oarecum în centrul acestei lupte împotriva  politicii regelui Carol și a lui Antonescu și pentru a face politică alături de Rusia Sovietică, cu ani înainte, este că am fost pus într-o situație intolerabilă. Poate că dacă nu m-ar cunoaște opinia publică în măsura în care mă cunoaște, ar putea spune că eu am lucrat prost în această chestiune, că am sedus-o și am pus-o într-o situație ireală sau că, în vederea unui scop politic, pe care îl urmăresc, am spus lucruri neadevărate, fiindcă este groaznică această dezmințire, pe care am suferit-o prin acest armistițiu și prin purtarea Armatei  Roșii ; e groaznică, dar mă stăpînesc, fiindcă n-am ce face altceva, pentru că așa pretind interesele nației noastre și trebuie să mă mărginesc a constata lucruri care s-au petrecut, respingînd orișice învinuire, care se îndreaptă împotriva mea, pentru cutare sau cutare lucru făcut sau nefăcut, cînd eu știu că nu puteam face altceva decît ceea ce am făcut și cînd într-adevăr, pentru a face altceva, erau impedimente morale și politice, pe care nu le puteam nesocoti. Eu pe istorie nu pun prea mare temei, fiindcă sînt lucruri care trec peste prevederile mele; eu examinez judecata pe care o poate avea națiunea românească, în ceea ce privește faptele mele. Conștiința mea mi-a spus să lucrez cum am lucrat ; conștiința mea mi-a dictat să spun ceea ce am spus întreaga mea viață și națiunea română este chemată să aducă judecata. Va aduce o judecata buna sau rea, eu o voi primi. Un lucru însă țin să spun: Am făcut ceea ce putea face orișice om politic în țara noastră. Mi-am luat răspunderi enorme. Față de trei State mari am spus : Fac armistițiul, fără să întreb pe cineva în țara aceasta. Mai mult ce pot face pentru a atinge ținta, pe care am atins-o și atingînd-o, sper că putem merge mai departe pe calea aceasta politică, alături de Națiunile  Unite, pentru mărirea patriei noastre scumpe. Eu, în tot cazul, în situația de astăzi, țin de datoria mea să mulțumesc tuturor celor care au lucrat la realizarea acestei politici. Mulțumesc mai întîi domnului Brătianu, cu care eu am fost în mare luptă. Știți dv. ce înseamnă aceasta, ca eu să mă duc alături de domnul Dinu Brătianu și alături de partidul liberal ? Știți dv. ce însemnează ca domnul Dinu Brătianu și partidul liberal să stea alături de mine într-o politică oarecare ? Noi am dus 20 ani cea mai groaznică luptă, nu pentru că aș fi dubitat de patriotismul dumnealor, pe care l-am respectat, nu pentru că am fost adversarul personal al lui Ion Brătianu, care a fost un om mare și căruia i-am respectat patriotismul, ci pentru că așa este politica. [..] Pentru a treia epocă, cînd s-a dat lovitura și în zilele cînd s-a făcut lovitura, țin să mulțumesc din toată inima d-lui ministru de externe și d-lui general Dămăceanu, care în calitatea sa oficială a făcut lucruri extraordinare, pentru ca lovitura din 23 August să reușească și pentru ca numele d-sale să figureze în mod hotărîtor în această transformare. Mulțumesc și domnilor care au fost la Moscova, pentru că într-adevăr au fost supuși la un chin nemaipomenit. Au trebuit să dovedească stăpînire de sine, ca să accepte aceste condițiuni, care Dumnezeu știe unde ne pot duce. Sînt lucruri care sînt lăsate în seama lui Dumnezeu și a bunăvoinței unui comandament militar oarecare, care se schimbă și care poate avea un temperament deosebit. în tot cazul, în ceea ce privește viitorul, eu mi-am dat seama încă de acum 7-8 ani, cînd era regele Carol pe tron, cum se desemnează situația. Viitorul nostru este legat de bunăvoința, de prietenia vecinului nostru Rusia Sovietică. Mi-am dat seama de lucrul acesta atunci și-mi dau seama și astăzi. Toată atiudinea mea din momentul de față pornește din această considerațiune. Prin urmare, pentru ceea ce a fost în trecut, conștiința mea este liniștită oricînd și înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Cît pentru viitor, n-am decît o dorință : Să reușim, cu multă abnegație și cu multă sănătate de nervi, să păstrăm relatiuni bune cu Națiunile Unite și în special cu Rusia Sovietică, pentru că sîntem avizați la ele. Multe pagube vom avea, dar n-avem ce face. Dacă Dumnezeu ne-a așezat aici, trebuie să ținem seama de contigențe. Și contigențele sînt așa că sîntem nevoiți sa primim acest armistițiu, pe care altfel, opinia publică l-ar accepta cu multă greutate. [..]

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.86 Seconds