Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 73 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Mihai Rogobete. Arta ratãrii
    Scris la Saturday, September 10 @ 18:27:17 CEST de catre asymetria
    Noduri si retele «Numai cel liber să priceapă rămâne, intuindu-i tâlcul, în viață. în libertate, pentru că a intui înseamnă a te dezrobi.»
    Mihai Rogobete


    Arta ratării de Mihai Rogobete                                                                                                              

    Am avut totdeauna rețineri, ba chiar îndoieli față de dubito, ergo sum, ca să nu spun de cogito ; pricepem mult mai multe și altfel de cât și cum înțelegem. Accept, fără nicio explicație, de la o vreme, să mă trezesc înainte de a se face lumină, sau, mai bine zis, înainte de a se stinge luminile fantomatice ale părculețului în pavăza căruia locuiesc, ale cărui umbre și întunecimi îl fac să mai întârzie, odată cu primele semne ale soarelui, dinspre obscuritatea luminii electrice, către revelația înțelesului zilei. Ca să fiu limpede, în iluminarea priceperii, nu socotesc deloc deplasat dacă pretind că nu criticismul sau negativismul mă făceau, ca-n plimbările prin parcurile adolescenței, să las în plata Domnului aleile, de care – asfaltate și curate - n-aveam de ce să mă plâng, bătând câmpii, mânat, nici de bunul-simț, nici de rezonabilul ”nu călcați iarba”, ci de picioare. Mint : îl maimuțăream, sigur, pe Mircea Eliade, care într-o carte scria că-și asediase originalitatea, mâncând goange și viermi, pentru a se descotorosi de repulsia nu numai față de lucrul ne-comun, ci și de teribilismul anti-mediocrității. Nu mai mint, însă, când îmi explic ezitarea, dacă să mă mai duc pe la pădurea Crihala – priceperea cărei etimologii promit s-o clarific în cele din urmă – sau altădată. Adică, nu. Fiindcă, într-adevăr, ca tot omul, îmi reîncarc bateriile iraționalei simetrii din cea a frunzelor, a arborescenței generale – energiile eu-lui meu dual, cu oxigenul natural, altfel atenuat de tăria ozonului raționalist, resuscitator și artificial inhalat în zi-de-zi-ul conformării urbane. Precizez : nu minți, când priceperea este vagă ; minți, dacă nu vrei să și înțelegi. Ezitam să merg la pădure - în perspectiva unei preumblări tot atât de nepotrivite precum cea care amenință din încrengătura genealogică a tabelului elementelor lui Mendeleev - fiindcă mă mințea : geometria aleilor n-avea sinceritatea arborescenței intrinseci, aidoma celor din adolescență, pe care am înțeles că tot ce făcusem fusese doar să le desmint.
    în etimologie fonetică, Crihala reiese ca ramificație, din trunchiul puternic al vocalei i, prin – altfel și mai slabă fiind a – ramura sfârșitului de cuvânt. Astfel, intrinsec structural, numele pădurii pomenite poate fi priceput ca pădure. După cum și arborescența frazelor, pe ale căror alei încerc să mă preumblu prin imanentitatea priceperii, stăruie în sinceritate. Prin imanent, nu greșim dacă pricepem intrinsec. Pentru a pricepe un chinez, trebuie neapărat să-i înțelegi, odată cu limba, nu atât ce, cât modul cum gândește. Cum desenul aleilor minții lui ține de cel al semnelor din ciorna carora le transcrie, rămâne să identificăm intrinseca lege a simetriei din haosul aparent al multiramificației yin-yang totalitare. în definitiv, labirintul dedalic nu-i nimic altceva decât disociația celor două tăișuri ale securii, numite labrys, de pe frontispiciu – ramificație ramificată și reramificată, pentru camuflare, întru ocultarea imanenței. Mitologia nu-i mistică, ci ocultă.
    Până să se stingă lumina nocturnă a străzii, dacă n-aș avea înțeles jur-împrejurul arborilor și clădirilor decupat în rond-bos-ul zilei, m-aș fi simțit trăitor în Asiria sau Egiptul antice, când, înțelegând-o numai în geometrie duală, lumea putea fi văzută și reprezentată exclusiv plan ; fără perspectivă, doar ca fațadă. Obscuritatea vine din neînțelegere, nu din nepricepere. Mai curând frate – prin ”firul roșu” - de mentalitate decât de sânge, cu Cain, și Abel ar fi putut comite omorul, căci ”a fi singur”, fără alter ego era legea intrinsecă, priceperea nemijlocită de nicio reprezentare – înțelegerea pură, imanentă. A înțelege într-un fel, înseamnă a nimici orice altă înțelegere. Numai Enchidu i-a fost prieten lui Ghilgameș ; invers, nu. Dac-ar fi murit Ghilgameș, Enchidu l-ar fi căutat în infernul sălbaticiei altui leu de ucis. Și nu numai dualismul este intransigent, ci, față de tot ceea ce n-are o cauză, și raționalismul. După cum, față de efectul care n-are decât o cauză, relativismul e minimalizator, disprețuitor până la nimicire. Dar, câte, totuși, nu se petrec, fără cauză, prin contagiune ? : ”de ce, eu să nu am mașină de fițe ?”, ”de ce, să nu-mi las și eu barbișon ?”,.... eximportul răscoalelor tribaliste, sau, în cazul cauzalității/efectualității multiple, imposibil fiind să se stabilească atomul care fisionează întâi, spermatozoidul care fecundează ovulul, sau, fix, instigatorul de la care se-nfiripă revolta. Speculații și sofisme nocive ? Efectele alimentației factice, nicidecum !
    în definitiv, înțelegerea extrage din lucruri și evenimente numai elementele capabile să se identifice, prin transfigurare, cu cele ale reprezentărilor deja existente : este analogic, un lucru, cu un anume patern, atunci există – spune ”primitivul” dualist ; provine dintr-o cauză primă, ca să aibă un sens, așișderi – îl contestă până la nimicire ”modernul” primitiv. Și tot astfel, relativistul. Fără priceperea celor de neînțeles, înțelegerea este, prin exclusivismul ei distructiv, boală, nebunie.
    Constructivă și creativă e mintea, dată fiindu-i continuitatea – dovada și temeiul că suntem vii și că viața poate să aibă un sens. ”Poate”, pentru că ”a fi pentru a fi” – sensul vieții enchido-cainice e, tautologic, non-sens, după cum ”numai a fi după chipul și asemănarea Cuiva, înseamnă a fi”…doar o umbră de sens, ori ”a fi cauză și efect, rășchirate infinit-asimptotic” e o absurditate – poate, pentru că viața nu poate avea decât sensul pe care singură și-l creează.
    Dualistul ”pricepe”, când, captiv mental cheii de înțelegere analogice, prin alăturarea fie și accidentală, din memoria sa, spre exemplu, a seriilor de similare ”ceață, fum, nouri…” și ”foc, lumină, idee…”, că, printr-o flamă ”irațională” gândirii sale, i se luminează nu numai conexiunea ”foc – fum”, ci intuiește cauzalitatea, ca mentalizator inedit. Creuzet al autoregenerării mentale, memoria ar fi, altfel, o arhivă inertă, erudiția înnobilând omul de cultură la rangul de vidanjor. Asemeni artistului și inventatorului, priceperea inspirată – revelația - omului politic se pritocește în memoria sa individuală, sau în cea colectivă. Istoria nu-i ladă de gunoi, ci vatră creatoare, catedra din care țâșnește cursul artei de a rata maladia unidimensionalității.
    Față de ”a intui”, ”a ști” înseamnă ”a uita”. Cain n-a intuit perspectiva paradigmei dualiste, și a fost uitat în pustie. Enchidu, în Infern. Moartea este amnezie paradigmică. ”Știind” cauzalitatea, la rându-le, lui Adam și Evei le este impusă, izgoniți, uitarea Paradisului analogico-dualist. Dacă Ana - matricea dualismului tribal - este ”uitată” de Manole în zidirea mult mai frumoasei și mai mândrei paradigme trinitare, (marele meșter nestrângând frați, veri, unchi și nepoți, ci zidari, zugravi și tâmplari ; echipă socială, nu clacă tribală), mioriticul moldovean moare identitar, în convulsie intersangvină, odată cu tribalismul.
    Numai cel liber să priceapă rămâne, intuindu-i tâlcul, în viață. în libertate, pentru că a intui înseamnă a te dezrobi. Și nu doar de o potecă sau alta, ci de ”a le ne-uita”, murind pentru a învia, pe toate deodată. Pădurea Crihala e un abces de pleonasm.
    Mihai Rogobete

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.55 Seconds